Epistola lui către Policarp
Ignatie
CAPITOLUL 1 1 Ignatie, care este numit și Teofor, lui Policarp, episcopul bisericii din Smirna; supraveghetorul lor, ci mai degrabă însuși trecut cu vederea de Dumnezeu Tatăl și de Domnul Isus Hristos: toată fericirea. 2 Știind că mintea ta spre Dumnezeu este fixată parcă pe o stâncă neclintită; Mulțumesc nespus de mult, că am fost socotit vrednic să văd chipul tău binecuvântat, în care să mă bucur mereu în Dumnezeu. 3 De aceea, prin harul lui Dumnezeu cu care ești îmbrăcat, te rog să mergi înainte în calea ta și să-i îndemni pe toți ceilalți ca să fie mântuiți. 4 Păstrează-ți locul cu toată grija trupului și a duhului: străduiește-te să păstrezi unitatea, decât care nimic nu este mai bun. Suportă cu toți oamenii, precum Domnul cu tine. 5 Sprijină-i pe toți în dragoste, așa cum o faci și tu. Roagă-te fără încetare: cere mai multă înțelegere decât ceea ce ai deja. Fii atent, având spiritul mereu treaz. 6 Vorbește fiecăruia după cum îți dă putere Dumnezeu. Suportă infirmitățile tuturor, ca un combatant desăvârșit; unde munca este mare, câștigul este cu atât mai mare. 7 Dacă îi vei iubi pe ucenicii buni, ce mulțumire este aceasta? Ci mai degrabă supune-ţi ţie pe cei răutăcioşi, cu blândeţe. 8 Orice rană nu se vindecă cu același tencuială: dacă îmbolnăvirile bolii sunt vehemente, modificați-le cu remedii blânde: fiți înțelept în toate lucrurile ca șarpele, dar nevătători ca porumbelul. 9 Pentru aceasta ești alcătuit din carne și duh; ca să poți modifica acele lucruri care apar înaintea feței tale. 10 Iar pe cei ce nu se văd, roagă-te lui Dumnezeu să ți le descopere, ca să nu lipsești de nimic, ci să abunde în orice dar. 11 Vremurile te cer, ca piloții vântului; iar cel care este aruncat în furtună, adăpostul unde ar fi; ca să ajungi la Dumnezeu. 12 Fii treaz ca luptatorul lui Dumnezeu: cununa care ți-a fost propusă este nemurirea și viața veșnică; despre care ești și pe deplin convins. Eu voi fi siguranța ta în toate lucrurile și legăturile mele pe care le-ai iubit. 13 Să nu te tulbure cei care par vrednici de credit, ci învață alte doctrine. Rămâi ferm și imobil, ca o nicovală când este bătută. 14 Este rolul unui combatant curajos să fie rănit și totuși biruit. Dar mai ales ar trebui să răbdăm toate lucrurile din pricina lui Dumnezeu, ca El să ne suporte. 15 Fii în fiecare zi mai bun decât alții: ia în considerare vremurile; și așteptați-l pe El, care este mai presus de orice timp, veșnic, invizibil, deși de dragul nostru a fost făcut vizibil: impalpabil și de netrecut, totuși pentru noi supuși suferințelor; răbdând tot felul de căi pentru mântuirea noastră. CAPITOLUL 2 1 Să nu fie neglijate văduvele; fii după Dumnezeu, păzitorul lor. 2 Să nu se facă nimic fără știrea și consimțământul tău; nici să nu faci nimic decât după voia lui Dumnezeu; ca și tu, cu toată perseverența. 3 Fie ca adunările voastre să fie mai pline: cercetați pe toți pe nume. 4 Nu treceți cu vederea bărbații și roabe; nici să nu se umfle, ci mai degrabă să fie cu atât mai supuși slavei lui Dumnezeu, ca să obțină de la El o libertate mai bună. 5 Să nu-și dorească să fie eliberați cu prețul public, ca să nu fie sclavii poftelor lor.
6 Fugi de artele rele; sau mai degrabă, nu face nicio mențiune despre ele. 7 Spune surorilor mele că iubesc pe Domnul; și să fie mulțumiți de proprii soți, atât în trup, cât și în duh. 8 La fel, îndemnați-i pe frații mei, în numele lui Isus Hristos, săși iubească soțiile, ca și Domnul Biserica. 9 Dacă cineva poate rămâne în stare de fecioară, spre cinstea cărnii lui Hristos, să rămână fără să se laude; dar dacă se laudă, este nimicit. Și dacă dorește să fie luat în seamă mai mult decât episcopul, este corupt. 10 Dar toți cei căsătoriți, fie bărbați, fie femei, trebuie să se întâlnească cu consimțământul episcopului, pentru ca căsătoria lor să fie după evlavie și nu după poftă. 11 Toate lucrurile să fie făcute spre cinstea lui Dumnezeu. 12 Ascultați de episcop, ca și Dumnezeu să vă asculte. Sufletul meu să fie siguranță pentru cei care se supun episcopului lor, cu preoții și diaconii lor. Și partea mea să fie împreună cu a lor în Dumnezeu. 13 Lucraţi unii cu alţii; luptați împreună, alergați împreună, suferiți împreună; dormiți împreună și treziți-vă împreună; ca ispravnici, consilieri și slujitori ai lui Dumnezeu. 14 Fiţi pe plac celui sub care vă războiţi şi de la care vă primiţi plata. Niciunul dintre voi să nu fie găsit dezertor; dar botezul tău să rămână, ca brațele tale; credința ta, ca coif; caritatea ta, ca sulița ta; răbdarea ta, ca toată armura ta. 15 Lăsați-vă faptele să vă fie sarcina, ca să primiți o răsplată potrivită. Fiți deci îndelung răbdători unii față de alții cu blândețe, așa cum este Dumnezeu față de voi. 16 Să mă bucur de tine în toate lucrurile. CAPITOLUL 3 1 Din moment ce biserica din Antiohia din Siria este, după cum mi s-a spus, prin rugăciunile voastre; De asemenea, am fost cu atât mai mângâiat și mai lipsit de grijă în Dumnezeu; dacă așa este, prin suferință, voi ajunge la Dumnezeu; ca prin rugăciunile tale să fiu găsit ucenic al lui Hristos. 2 Va fi foarte potrivit, prea demnul Policarp, să chemați un consiliu ales și să alegeți pe cineva pe care îl iubiți în mod deosebit și care are răbdare cu munca; ca el să fie mesagerul lui Dumnezeu; și ca mergând în Siria, să slăvească iubirea voastră neîncetată, spre lauda lui Hristos. 3 Un creștin nu are puterea lui însuși, ci trebuie să fie mereu liber pentru slujirea lui Dumnezeu. Acum această lucrare este și a lui Dumnezeu și a voastră: când o veți fi desăvârșit. 4 Căci mă încred, prin harul lui Dumnezeu, că sunteți gata pentru orice lucrare bună care se cuvine pentru voi în Domnul. 5 Cunoscând așadar afecțiunea voastră sinceră pentru adevăr, vam îndemnat prin aceste scurte scrisori. 6 Dar pentru că nu am putut să scriu tuturor bisericilor, pentru că trebuie să navighez deodată de la Troa la Neapolis; căci așa este și porunca celor cărora mă supun plăcerea; scrieți bisericilor din apropierea voastră, ca fiind instruiți în voia lui Dumnezeu, ca și ele să facă la fel. 7 Cei în stare să trimită soli; iar ceilalţi să-şi trimită scrisorile prin cei ce vor fi trimişi de voi, ca să fiţi proslăvit în veşnicie, de care sunteţi vrednici. 8 Salut pe toți pe nume, în special pe soția lui Epitrop, cu toată casa și copiii ei. Îl salut pe Attalus pe iubitul meu. 9 Salut pe cel care va fi considerat vrednic să fie trimis de voi în Siria. Harul să fie mereu cu el și cu Policarp care-l trimite. 10 Vă doresc toată fericirea în Dumnezeul nostru, Isus Hristos; în care continuă, în unitatea și ocrotirea lui Dumnezeu. 11 Îl salut pe Alce, preaiubitul meu. La revedere în Domnul.