Moartea , îngroparea și învierea lui Isus Hristos Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Scoateți-vă și luați câte un miel pentru fiecare familie a voastră și junghiați Paștele. Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele care este în lighean și ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi cu sângele care este în lighean; nimeni din voi să nu iasă pe ușa casei sale până dimineața. Căci Domnul va trece ca să lovească pe egipteni; când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi, Domnul va trece pe ușa și nu va lăsa nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.” Exodul 12:21-23 Dacă un om a săvârșit un păcat vrednic de moarte și trebuie să fie omorât și îl spânzuri pe un lemn, trupul lui să nu rămână peste noapte pe lemn, ci să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu, pentru ca să nu fie pângărită țara ta, pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moștenire. Deuteronomul 21:22-23 Căci câinii m-au înconjurat, o adunătură de nelegiuiți m-a împrejmuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele. Aș putea să-mi număr toate oasele: ei se uită la mine și se uită fix la mine. Îmi împart hainele între ei și aruncă sorți pentru veșmântul meu. Psalmul 22:16-18 Și după șaizeci și două de săptămâni, Unsia va fi nimicit, dar nu pentru el însuși; și poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și sanctuarul; sfârșitul ei va fi cu un potop și până la sfârșitul războiului vor fi pustiiri hotărâte. Daniel 9:26 Voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh al harului și al rugăciunilor; își vor întoarce privirea spre Mine, pe care L-au străpuns, și-L vor jeli cum jelește cineva pe singurul său fiu; vor fi plini de amărăciune pentru el, cum sunt plini de amărăciune pentru întâiul său născut. Zaharia 12:10 Căci v-am învățit înainte de toate ce am primit și eu, și anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi. 1 Corinteni 15:3-4
Profetul Isaia Isaia 53 1 Cine a crezut vestea noastră și cui i s-a descoperit brațul Domnului? 2 Căci el va crește înaintea Lui ca o vlăstă fragedă, ca o rădăcină dintr-un pământ uscat; n-are nici formă, nici frumusețe; când îl vom vedea, nu-i va fi nici frumusețe ca să-L dorim. 3 El este disprețuit și lepădat de oameni, un om al durerii și obișnuit cu suferința; și ne-am ascuns parcă fețele de el; era disprețuit și nu-l scăpasem de sub priviri. 4 Cu siguranță, El a purtat necazurile noastre și a dus asupra Lui necazurile noastre; totuși, noi L-am considerat aspru, lovit de Dumnezeu și smerit.
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
5 Dar El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre: pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El; și prin rănile Lui suntem vindecați. 6 Noi am rătăcit cu toții ca niște oi, fiecare ne-am îndreptat pe calea lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 A fost asuprit și smerit, dar nu și-a deschis gura; este dus ca un miel la junghiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, așa că nu și-a deschis gura. 8 A fost luat din temniță și din judecată: și cine va vesti neamul lui? Căci a fost izgonit din țara celor vii; pentru fărădelegile poporului Meu a fost lovit. 9 Și i-a pus mormântul cu cei răi și cu cei bogați la moartea lui, pentru că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu fusese nicio viclenie în gura lui. 10 Totuși, Domnul a vrut să-l zdrobească, l-a supus suferinței. Dacă îi vei da sufletul ca jertfă pentru păcat, el va vedea sămânța lui, va trăi multe zile și voia Domnului va prospera în mâna lui. 11 El va vedea truda sufletului său și se va sătura; prin cunoștința lui va îndreptăți pe mulți pe cei neprihăniți, căci el va lua asupra sa nelegiuirile lor. 12 De aceea, îi voi da o parte cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că și-a dat sufletul până la moarte și a fost numărat printre cei fărădelegi; a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei fărădelegi.
Evanghelia după Matei Matei 26 1 După ce a terminat Isus toate aceste cuvinte, a zis ucenicilor Săi: 2 Știți că peste două zile este sărbătoarea Paștelor și Fiul omului va fi vândut ca să fie răstignit. 3 Atunci s-au adunat preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii poporului în curtea marelui preot, numit Caiafa, 4 Și au sfătuit să prindă pe Isus cu viclenie și să-L omoare. 5 Ei au zis însă: „Nu în ziua sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în norod.” 6 Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7 O femeie a venit la El, având un vas de alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă. 8 Dar ucenicii Lui, când au văzut aceasta, s-au mâniat și au zis: „La ce este această risipă?” 9 Căci acest mir s-ar fi putut vinde cu mult preț și s-ar fi putut da săracilor. 10 Isus, când a înțeles lucrul acesta, le-a zis: „ De ce o supărați pe femeia aceasta? Căci a făcut o faptă bună în mine.” 11 Căci pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna. 12 Căci, prin faptul că a turnat acest mir peste trupul Meu, a făcut-o pentru îngroparea Mea. 13 Adevărat vă spun că, oriunde se va propovădui această Evanghelie în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, spre aducere aminte de ea. 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă, 15 Și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați și vi-L voi da în mâinile?” Și au făcut legământ cu el pentru treizeci de arginți. 16 Și din vremea aceea căuta ocazia să-L vândă. 17 În ziua dintâi a sărbătorii azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” 18 Iar El a zis: „ Duceți-vă în cetate la un astfel de om și spuneți-i: «Învățătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele în casa ta cu ucenicii Mei.»” 19 Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Când s-a înserat, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece. 21 Și pe când mâncau, Isus a zis: „ Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Și s-au întristat foarte mult și au început fiecare din ei să-I zică: „Doamne, sunt eu oare?” 2
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
23 Iar el, răspunzând, a zis: „ Cine își înmoaie mâna împreună cu Mine în farfurie, acela Mă va trăda.” 24 Fiul omului se duce, după cum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care Fiul omului este vândut! Mai bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut. 25 Iuda, care-L trăda, a luat cuvântul și a zis: „Învățătorule, sunt eu?” El i-a zis: „ Tu ai spus.” 26 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „ Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” 27 Și luând paharul, a mulțumit lui Dumnezeu și li l-a dat, zicând: „ Beți din el toți; 28 Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun însă că de acum înainte nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea nou cu voi în Împărăția Tatălui Meu. 30 Și după ce au cântat imnul, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci le-a zis Isus: „ Toți veți găsi o pricină de poticnire în Mine în noaptea aceasta; căci este scris: «Voi lovi păstorul și oile turmei vor fi risipite.»” 32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea. 33 Petru, răspunzând, I-a zis: „Chiar dacă toți oamenii se vor poticni din cauza Ta, eu niciodată nu mă voi poticni.” 34 Isus i-a zis: „ Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35 Petru I-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu Te voi lepăda.” La fel au zis și toți ucenicii. 36 Atunci a venit Isus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și a zis ucenicilor: „ Ședeți aici până Mă duc să Mă rog acolo.” 37 Și a luat cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să se întristeze foarte tare. 38 Atunci le-a zis: „ Sufletul Meu este întristat de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.” 39 Și mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat, zicând: „ Tatăl Meu, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40 Și vine la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „ Ce, nici măcar un ceas n-ați putut veghea împreună cu Mine?” 41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită. Duhul este dornic, dar trupul este slab. 42 S-a dus iarăși a doua oară și S-a rugat, zicând: „ Tatăl Meu, dacă nu se poate depărta de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta.” 43 Și a venit iarăși și i-a găsit dormind, căci le erau ochii grei. 44 Și i-a lăsat și s-a dus iarăși și S-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenicii Săi și le-a zis: „ Dormiți acum și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.” 46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că s-a apropiat cel ce mă trădează. 47 Și pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o mare mulțime cu săbii și cu bâte, trimisă de preoții cei mai de seamă și de bătrânii poporului. 48 Cel ce-L trăda le-a dat un semn, zicând: „Pe cine-l voi săruta, acela este; țineți-L tare.” 49 Și îndată, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Bucură-te, Învățătorule!” Și L-a sărutat. 50 Isus i-a zis: „ Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51 Și iată că unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și a lovit pe un slujitor al marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: „ Pune-ți sabia la loc, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” 53 Crezi tu că n-aș putea să mă rog acum Tatălui meu, și îndată mi-ar da mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
3
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
54 Dar cum se vor împlini atunci Scripturile, care spun că așa trebuie să fie? 55 În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „ Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și bâte, ca să Mă prindeți? În toate zilele am șezut cu voi în Templu și am învățat pe oameni, și nu M-ați prins.” 56 Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. 57 Cei ce prinseseră pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru însă L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot. Apoi, intrând, a șezut cu slujitorii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L omoare; 60 Dar n-au găsit pe nimeni; ba chiar, măcar că au venit mulți martori mincinoși, tot n-au găsit niciunul. În cele din urmă au venit doi martori mincinoși, 61 Și a zis: „Acesta a zis: «Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și să-l zidesc din nou în trei zile.»” 62 Marele preot s-a sculat și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?” 63 Dar Isus a tăcut. Iar marele preot, răspunzând, I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64 Isus i-a zis: „ Tu ai spus; totuși, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele preot și-a rupt hainele, zicând: „A rostit hule! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit hula lui!” 66 Ce credeți? Ei au răspuns și au zis: „Este vinovat de moarte.” 67 Atunci I-au scuipat în față și L-au lovit cu palmele; și alții L-au lovit cu palmele, 68 Zicând: „Prorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit?” 69 Petru ședea afară, în curtea curții. Și o slujnică a venit la el, zicând: „Și tu erai cu Isus Galileeanul.” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce zici.” 71 Și când a ieșit Isus în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor ce erau acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” 72 El a tăgăduit din nou, jurând: „Nu cunosc pe omul acesta.” 73 Și după puțin timp, cei ce stăteau acolo s-au apropiat de El și i-au zis lui Petru: „Și tu ești unul dintre ei, căci vorbele tale te trădează.” 74 Atunci a început să blesteme și să jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care Iisus îl zisese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns amarnic. Matei 27 1. Când s-a făcut dimineață, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 2 Și după ce l-au legat, l-au dus și l-au dat în mâinile dregătorului Pontius Pilat. 3 Atunci Iuda, care Îl trădase, când a văzut că a fost condamnat, s-a pocăit și a adus înapoi cei treizeci de arginți preoților celor mai de seamă și bătrânilor, 4 Zicând: „Am păcătuit, trădând sânge nevinovat.” Iar ei au zis: „Ce ne pasă nouă? Vezi Tu de asta.” 5 Și a aruncat arginții în templu, a plecat și s-a dus și s-a spânzurat. 6 Preoții cei mai de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistierie, pentru că este prețul sângelui.” 7 Și au făcut sfat și au cumpărat cu ei ogorul olarului, ca să îngroape străini. 8 De aceea, țarina aceea s-a numită până în ziua de azi „Țara sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit de Ieremia, prorocul, care zice: „Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui ce fusese prețuit, pe care l-au prețuit copiii lui Israel; 10 Și i-am dat pentru țarina olarului, așa cum mi-a rânduit Domnul.
4
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
11 Isus a stat înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: „Tu ești Împăratul Iudeilor?” Isus i-a răspuns: „ Tu zici.” 12 Fiind acuzat de preoții cei mai de seamă și de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Pilat i-a zis atunci: „N-auzi câte lucruri mărturisesc ei împotriva ta?” 14 Și nu i-a răspuns nici un cuvânt, încât guvernatorul s-a mirat foarte tare. 15 La praznicul acela, guvernatorul obișnuia să elibereze norodului câte un întemnițat, pe care voiau ei. 16 Aveau atunci un prizonier cu nume de neam, numit Baraba. 17 Deci, după ce s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine voiți să vă eliberez: pe Baraba sau pe Isus, care se cheamă Hristos?” 18 Căci știa că din invidie îl trădaseră. 19 Pe când ședea Isus pe scaunul de judecată, nevasta lui a trimis la el, spunându-i: „Să nu ai nimic de-a face cu omul acesta drept, căci am suferit mult astăzi în vis din cauza lui.” 20 Dar preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimea să ceară pe Baraba și să-L omoare pe Isus. 21 Guvernatorul le-a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. 22 Pilat le-a zis: „Ce să fac dar cu Isus, care se numește Hristos?” Toți i-au zis: „Să fie răstignit!” 23 Guvernatorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Dar ei au strigat și mai tare, zicând: „Să fie răstignit!” 24 Pilat, văzând că nu poate să folosească nimic, ci mai degrabă se face tumult, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea mulțimii și a zis: „Nevinovat sunt de sângele acestui drept; vedeți voi de ea.” 25 Atunci tot poporul a răspuns și a zis: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” 26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; și după ce l-a biciuit pe Iisus, L-a dat să fie răstignit. 27 Atunci ostașii guvernatorului au dus pe Isus în preajmă și au adunat în jurul lui toată cohorta de ostași. 28 L-au dezbrăcat și i-au pus o haină stacojie. 29 Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și o trestie în mâna dreaptă. Și-au plecat genunchiul înaintea Lui și L-au batjocorit, zicând: „Bucură-te, Împăratul Iudeilor!” 30 Și au scuipat pe El, au luat trestia și L-au lovit peste cap. 31 Și după ce L-au batjocorit, I-au luat haina, I-au pus hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 32 Și când au ieșit, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, pe care l-au silit să-I ducă crucea. 33 Și când au ajuns la un loc numit Golgota, adică locul craniului, 34 I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere; dar, după ce a gustat, n-a vrut să bea. 35 Și L-au răstignit și au împărțit hainele Lui, aruncând la sorți, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul: „Au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat la sorți peste haina Mea.” 36 Și stând jos, Îl priveau acolo; 37 Și a pus deasupra capului Lui vina Lui scrisă: „ACESTA ESTE ISUS, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” 38 Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. 39 Trecătorii Îl ocărau, dând din cap, 40 Și ziceau: „Tu, care dărâmi templul și-l zidești din nou în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!” 41 Tot așa și preoții cei mai de seamă, bătându-L în bătaie de joc împreună cu cărturarii și bătrânii, ziceau: 42 Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui. Dacă este Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El. 43 El s-a încrezut în Dumnezeu; să-L izbăvească El acum, dacă-L vrea! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” 44 Și tâlharii, care fuseseră răstigniți împreună cu El, Îl batjocoreau la fel. 45 De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.
5
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „ Eli, Eli, lama sabactani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” 47 Unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind aceasta, au zis: „Acesta cheamă pe Ilie.” 48 Și îndată unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l-a umplut cu oțet și, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. 49 Ceilalți au zis: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” 50 Isus, după ce a strigat din nou cu glas tare, Și-a dat duhul. 51 Și iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat și stâncile sau despicat. 52 Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră s-au sculat, 53 Și au ieșit din morminte, după învierea Lui, și au intrat în sfânta cetate, și S-au arătat multora. 54 Sutașul și cei ce erau cu el, care păzeau pe Isus, când au văzut cutremurul și cele ce se întâmplaseră, s-au înspăimântat foarte tare, zicând: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.” 55 Și erau acolo multe femei care priveau de departe, care L-au urmat pe Isus din Galileea și Îi slujeau. 56 Printre care era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei. 57 Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care și el era ucenicul lui Isus. 58. Isus s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea trupul. 59 Iosif, după ce a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in, 60 Și L-a pus în mormântul său cel nou, pe care îl săpase în stâncă; a rostogolit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61 Și Maria Magdalena și cealaltă Maria erau acolo, șezând în fața mormântului. 62 A doua zi, care vine după ziua pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat, 63 Zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: «După trei zile voi învia.»” 64 Poruncește deci să fie păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea, să-L fure și să zică norodului: „A înviat din morți!” Așa că rătăcirea cea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi. 65 Pilat le-a zis: „Aveți strajă; duceți-vă și faceți-o cât puteți de bine.” 66 Ei s-au dus și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă. Matei 28 1 Spre sfârșitul Sabatului, pe când se ivea de ziuă spre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci îngerul Domnului s-a coborât din cer, a venit și a rostogolit piatra de la ușă și a șezut pe ea. 3 Fața Lui era ca fulgerul și hainele Lui albe ca zăpada. 4 Și de frica lui, păzitoarei au tremurat și au rămas ca niște morți. 5 Îngerul, răspunzând, a zis femeilor: „Nu vă temeți; căci știu că Îl căutați pe Isus, care a fost răstignit.” 6 Nu este aici, căci a înviat, cum a zis. Veniți de vedeți locul unde a zăcut Domnul. 7 Și duceți-vă repede și spuneți ucenicilor Lui că a înviat din morți; și iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea; iată, v-am spus. 8 Și au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea veste ucenicilor Lui. 9 Și pe când se duceau ei să dea de veste ucenicilor Lui, iată că le-a întâmpinat Isus, zicând: „ Bucură-te!” Ele s-au apropiat, L-au prins de picioare și I s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „ Nu vă temeți; duceți-vă și spuneți fraților Mei să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea.”
6
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
11 Pe când se duceau ei, iată că unii din străjeri au venit în cetate și au spus preoților celor mai de seamă toate cele ce se întâmplaseră. 12 Și adunându-se cu bătrânii și ținând sfat, au dat mulți bani ostașilor, 13 Zicând: „Spuneți că ucenicii Lui au venit noaptea și L-au furat pe când dormeam noi.” 14 Și dacă va ajunge lucrul acesta la urechile guvernatorului, îl vom convinge și vă vom ține în siguranță. 15 Ei au luat banii și au făcut așa cum fuseseră învățați; și s-a răspândit vorba aceasta printre iudei până în ziua de azi. 16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le rânduise Isus să fie. 17 Și când L-au văzut, I s-au închinat; dar unii s-au îndoit. 18 Isus S-a apropiat și le-a vorbit, zicând: „ Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.” 19 Duceți-vă, dar, și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh; 20 Învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.
Evanghelia după Marcu Marcu 14 1 După două zile a fost sărbătoarea Paștelor și a azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L prindă cu viclenie și să-L omoare. 2 Ei au zis însă: „Nu în ziua sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în norod.” 3 Și fiind în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard pur, de mare preț; a spart vasul și l-a turnat pe capul Lui. 4 Și erau unii care s-au mâniat în ei înșiși și au zis: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?” 5 Fiindcă s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de denari și s-ar fi dat săracilor. Și cârteau împotriva ei. 6 Isus a zis: „ Lăsați-o în pace; de ce o supărați? Ea a făcut o faptă bună față de mine.” 7 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând vreți; dar pe Mine nu Mă veți avea totdeauna. 8 Ea a făcut ce a putut: a venit mai dinainte să-Mi ungă trupul pentru îngropare. 9 Adevărat vă spun că, oriunde se va propovădui această Evanghelie în toată lumea, și ceea ce a făcut ea se va spune spre aducere aminte a ei. 10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să-L dea în mâinile lor. 11 Ei, auzind aceasta, s-au bucurat și au făgăduit că-I vor da bani. Și Isus căuta cum să-L vândă cu ușurință. 12 În ziua dintâi a azimilor, când au junghiat Paștele, ucenicii Lui I-au zis: „Unde voiești să mergem să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” 13 Și a trimis doi din ucenicii Săi și le-a zis: „ Duceți-vă în cetate; acolo vă va întâmpina un om care duce un ulcior cu apă; mergeți după El.” 14 Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: „Învățătorul zice: Unde este odaia de oaspeți unde voi mânca Paștele cu ucenicii Mei?” 15 Și el vă va arăta o cameră mare de sus, aranjată și pregătită; acolo pregătiți-ne și nouă. 16 Ucenicii Lui au ieșit și au venit în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit Paștele. 17 Și seara a venit cu cei doisprezece. 18 Și pe când ședeau și mâncau, Isus a zis: „ Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” 19 Și au început să se întristeze și să-I zică unul câte unul: „Sunt eu oare?” Și altul zicea: „Sunt eu oare?” 7
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
20 Iar El, răspunzând, le-a zis: „ Este unul din cei doisprezece, care întinde împreună cu mine în farfurie.” 21 Fiul omului se duce, după cum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care Fiul omului este vândut! Mai bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut niciodată. 22 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat, zicând: „ Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” 23 Și a luat paharul și, după ce a mulțumit, li l-a dat; și toți au băut din el. 24 Și le-a zis: „ Acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulți.” 25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua în care îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Și după ce au cântat imnul, au ieșit în Muntele Măslinilor. 27 Iisus le-a zis: „ Toți veți găsi o pricină de poticnire în Mine în noaptea aceasta; căci este scris: «Voi lovi păstorul și oile se vor risipi.»” 28 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea. 29 Petru însă i-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu tot nu voi fi.” 30 Iisus i-a zis: „ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 31 Dar el a grăit și mai tare: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nu Te voi lepăda nicidecum.” Așa au zis și toți. 32 Și au ajuns la un loc numit Ghetsimani. Și a zis ucenicilor Săi: „ Ședeți aici până Mă voi ruga.” 33 Și ia cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să se înspăimânte și să se întristeze foarte tare. 34 Și le-a zis: „ Sufletul Meu este întristat de moarte; rămâneți aici și vegheați.” 35 Și mergând puțin mai departe, a căzut la pământ și s-a rugat ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. 36 Și a zis: „ Ava, Tată, toate lucrurile sunt cu putință la Mine; depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” 37 Și venind, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „ Simone, dormi? N-ai putut veghea nici măcar un ceas?” 38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită. Duhul este gata, dar trupul este slab. 39 Și iarăși S-a dus și S-a rugat, spunând aceleași cuvinte. 40 Și când S-a întors, i-a găsit iarăși dormind (căci le erau ochii grei) și nu știau ce să-I răspundă. 41 Și a venit a treia oară și le-a zis: „ Dormiți acum și odihniți-vă; este de ajuns; a venit ceasul; iată, Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.” 42 Scoateți-vă, haidem să mergem; iată, cel ce Mă trădează este aproape. 43 Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o mare mulțime cu săbii și cu bâte, trimisă de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. 44 Cel ce-L trăda le dăduse semn, zicând: „Pe cine-l voi săruta Eu, acela este; luați-L și duceți-L în siguranță.” 45 Și îndată ce a venit Isus, s-a apropiat de El și I-a zis: „Învățătorule, Învățătorule!” Și L-a sărutat. 46 Și au pus mâinile pe el și L-au prins. 47 Și unul dintre cei ce stăteau acolo a scos o sabie, a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea. 48 Isus, răspunzând, le-a zis: „ Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte, ca să Mă prindeți?” 49 În toate zilele eram cu voi în Templu și învățam, și nu M-ați prins; dar trebuie să se împlinească Scripturile. 50 Și toți L-au părăsit și au fugit. 51 Și un tânăr, care avea peste trupul gol o pânză de in, a mers după El; și tinerii l-au prins. 52 Și a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol de ei.
8
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
53 Și L-au dus pe Isus la marele preot; și s-au adunat împreună cu El toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. 54 Petru L-a urmat de departe, până în curtea marelui preot; și a șezut cu slujitorii și s-a încălzit la foc. 55 Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, și n-au găsit niciuna. 56 Căci mulți au mărturisit mincinos împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau între ele. 57 Și s-au sculat niște oameni și au mărturisit mincinos împotriva lui, zicând: 58 L-am auzit zicând: „Voi dărâma acest templu făcut de mâini omenești și în trei zile voi zidi un altul, făcut nefăcut de mâini omenești.” 59 Dar nici mărturia lor nu era de acord. 60 Marele preot s-a sculat în mijlocul oamenilor și L-a întrebat pe Isus, zicând: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 61 Dar el a tăcut și n-a răspuns nimic. Marele preot L-a întrebat din nou și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” 62 Isus a zis: „ Eu sunt; și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” 63 Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?” 64 Ați auzit hula: ce vi se pare? Și toți L-au osândit ca fiind vinovat de moarte. 65 Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Și slugile Îl loveau cu palmele. 66 Și pe când era Petru jos, în curtea interioară, a venit una din slujnicele marelui preot. 67 Și văzând pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el și a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret.” 68 Dar el a tăgăduit, zicând: „Nu știu, nici nu înțeleg ce zici.” Și a ieșit afară în pridvor; și cocoșul a cântat. 69 Și o slujnică, văzându-L din nou, a început să zică celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei.” 70 El s-a lepădat iarăși. Și puțin după aceea, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Cu siguranță ești unul dintre ei, căci ești galileean și vorbirea ta se potrivește cu ea.” 71 Dar el a început să blesteme și să jure, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți.” 72 Și a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „ Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și gândindu-se la aceasta, a plâns. Marcu 15 1 Și îndată dimineața, preoții cei mai de seamă au ținut sfat cu bătrânii, cărturarii și tot soborul. Au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâna lui Pilat. 2 Pilat L-a întrebat: „Tu ești Împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, I-a zis: „ Tu zici.” 3 Preoții cei mai de seamă L-au învinuit de multe lucruri, dar El n-a răspuns nimic. 4 Pilat L-a întrebat din nou, zicând: „Nu răspunzi nimic? Iată câte mărturisesc ei împotriva ta.” 5 Isus n'a răspuns nimic, așa că Pilat se mira. 6 La praznicul acela, le-a eliberat câte un prizonier, pe care l-au cerut ei. 7 Și era unul, numit Baraba, care era închis cu cei ce se răsculaseră cu el, și care comisese o crimă în răscoală. 8 Și mulțimea, strigând tare, a început să-L roage să facă așa cum le făcuse întotdeauna. 9 Pilat le-a răspuns: „Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul Iudeilor?” 10 Căci știa că preoții cei mai de seamă îl trădaseră din pizmă. 11 Dar preoții cei mai de seamă au îndemnat poporul să le elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat, răspunzând, le-a zis iarăși: „Ce voiți deci să fac celui pe care-L numiți Împăratul Iudeilor?” 13 Și au strigat din nou: „Răstigniți-L!”
9
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
14 Pilat le-a zis atunci: „Dar ce rău a făcut?” Ei au strigat și mai tare: „Răstigniți-L!” 15 Pilat, voind să mulțumească poporului, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce l-a biciuit, l-a dat ca să fie răstignit. 16 Soldații L-au dus în sala numită Pretoriu și au chemat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat cu purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap, 18 Și au început să-L salute: „Trăiască, Împăratul Iudeilor!” 19 Și L-au lovit peste cap cu o trestie, L-au scuipat și, îngenunchind, I s-au închinat. 20 După ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele lui și L-au dus afară ca să-L răstignească. 21 Și au silit pe un anume Simon din Cirene, care trecea pe acolo venind din țară, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, să-i ducă crucea. 22 Și L-au dus la locul Golgota, care, tâlcuit, înseamnă Locul Craniului. 23 Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar el nu l-a primit. 24 Și după ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele, aruncând la sorți, ca să vadă ce să ia fiecare. 25 Și era ceasul al treilea când L-au răstignit. 26 Și inscripția acuzației lui era scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 27 Și au răstignit împreună cu El doi tâlhari: unul la dreapta Lui și celălalt la stânga Lui. 28 Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Și a fost pus în rândul celor fărădelegi.” 29 Trecătorii Îl batjocoreau, dând din cap și zicând: „Vai, tu, care dărâmi templul și-l zidești din nou în trei zile, 30 Mântuiește-te pe tine însuți și coboară-te de pe cruce. 31 Tot așa și preoții cei mai de seamă, bătându-și joc între ei împreună cu cărturarii, ziceau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine Însuși Nu Se poate mântui.” 32 Hristos, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem! Cei ce erau răstigniți împreună cu El Îl ocărau. 33 Și când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 34 Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „ Eloi, Eloi, lama sabactani?“, care, tâlcuit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” 35 Unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, au zis: „Iată că cheamă pe Ilie.” 36 Și unul a alergat și a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea, zicând: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare.” 37 Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat duhul. 38 Și perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos. 39 Și sutașul care stătea în fața lui, când a văzut că a strigat așa și Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu.” 40 Erau și niște femei care priveau de departe; printre ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iose, și Salomeea; 41 (care, pe când era Isus în Galileea, L-au urmat și Îi slujeau;) și multe alte femei care se suiteseră împreună cu El la Ierusalim. 42 Iar când s-a făcut seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic cinstit, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cu îndrăzneală la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 44 Pilat se mira dacă era deja mort; și chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă era mort de mult. 45 Și, aflând aceasta de la sutaș, a dat trupul lui Iosif. 46 Și a cumpărat pânză de in fin, L-a dat jos de pe Isus, L-a înfășurat în pânză și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la ușa mormântului. 47 Maria Magdalena și Maria, mama lui Ioseph, priveau unde a fost pus Isus.
10
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
Marcu 16 1 După ce a trecut Sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2 Și foarte dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, la răsăritul soarelui, au venit la mormânt. 3 Și au zis între ei: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?” 4 Și când s-au uitat, au văzut că piatra fusese rostogolită; căci era foarte mare. 5 Și intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat într-o haină lungă și albă; și s-au înspăimântat. 6 El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit; a înviat; nu este aici; iată locul unde L-au pus.” 7 Duceți-vă însă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-a spus. 8 Și au ieșit repede și au fugit din mormânt, căci tremurau și erau îngroziți și n-au spus nimănui nimic, pentru că se temeau. 9 După ce a înviat Isus dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte draci. 10 Și s-a dus și le-a spus celor ce fuseseră cu el, în timp ce jeleau și plângeau. 11 Iar ei, când au auzit că El este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut. 12 După aceea, Isus S-a arătat în alt chip la doi dintre ei, pe când se plimbau și mergeau la țară. 13 Și s-au dus și au spus celorlalți lucrul acesta; nici ei nu i-au crezut. 14 După aceea, Isus S-a arătat celor unsprezece, pe când ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu-i crezuseră pe cei ce-L văzuseră după ce a înviat. 15 Și le-a zis: „ Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.” 16 Cine crede și se boteză va fi mântuit; dar cine nu crede va fi osândit. 17 Și aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18 Vor lua în mână șerpi; și dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi, și se vor însănătoși. 19 Așadar, după ce le-a vorbit Domnul, S-a înălțat în cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. 20 Și au plecat și au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând împreună cu ei și întărind Cuvântul prin semnele care Îl însoțeau. Amin.
Evanghelia după Luca Luca 22 1 Se apropia sărbătoarea azimilor, care se numește Paștele. 2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de norod. 3 Atunci a intrat Satana în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Și s-a dus și a vorbit cu preoții cei mai de seamă și cu căpitanii osților cum să-L vândă în mâinile lor. 5 Și s-au bucurat și au făcut legământ să-i dea bani. 6 El a făgăduit și căuta o ocazie să-L vândă în mâinile lor, în absența mulțimii. 7 Apoi a venit ziua azimilor, când trebuia junghiată vită de Paște. 8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „ Duceți-vă și pregătiți-ne Paștele, ca să le mâncăm.” 9 Ei I-au zis: „Unde voiești să pregătim?” 10 Și le-a zis: „ Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra.” 11 Și să spuneți stăpânului casei: „Învățătorul îți zice: «Unde este camera de oaspeți unde voi mânca Paștele cu ucenicii Mei?»” 12 Și el vă va arăta o cameră mare de sus, aranjată cu măsuță; acolo pregătiți. 13 Și s-au dus și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele. 11
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
14 Și când a venit ceasul, Isus a șezut, și cei doisprezece apostoli împreună cu El. 15 Și le-a zis: „ Cu multă dorință am dorit să mănânc aceste Paște cu voi, înainte de a pătimi. 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din el, până se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu. 17 Apoi a luat paharul, a mulțumit și a zis: „ Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi.” 18 Căci vă spun că nu voi mai bea din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19 Și luând pâine, a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat, zicând: „ Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta spre pomenirea Mea.” 20 Tot așa, a luat și paharul după cină, zicând: „ Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” 21 Dar iată, mâna celui ce Mă trădează este cu Mine la masă. 22 Și într-adevăr, Fiul omului se duce, așa cum a fost hotărât; dar vai de omul acela prin care este vândut! 23 Și au început să se întrebe între ei care dintre ei avea să facă lucrul acesta. 24 Și a fost și o ceartă între ei, ca să știe care dintre ei să fie socotit cel mai mare. 25 Și le-a zis: „ Împărații neamurilor domnesc peste ele, iar cei ce le stăpânesc sunt numiți binefăcători.” 26 Voi să nu fiți așa; ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; și cel ce este mai mare, ca cel ce slujește. 27 Căci cine este mai mare, cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Nu este cel ce stă la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28 Voi sunteți aceia care ați răbdat împreună cu mine în ispitele mele. 29 Și vă rânduiesc o împărăție, așa cum Mi-a rânduit Mie Tatăl; 30 Ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe tronuri și să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 31 Domnul a zis: „ Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut ca să vă cearnă ca grâul. 32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; iar tu, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, întărește-i pe frații tăi. 33 Iar el I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine și în închisoare și la moarte.” 34 Iar El a zis: „ Îți spun, Petre, că nu va cânta cocoșul astăzi, înainte să te lepezi de trei ori că Mă cunoști.” 35 Isus le-a zis: „ Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, v-a lipsit ceva?” Ei au răspuns: „Nimic.” 36 Atunci le-a zis: „ Acum însă, cine are pungă, s-o ia, și traista lui la fel; iar cine n-are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere una.” 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ce este scris: „El a fost socotit printre cei fărădelegi.” Căci lucrurile mele au un sfârșit. 38 Ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii!” Iar el le-a zis: „ Destul!” 39 Și ieșind, Isus S-a dus, cum obișnuia, la Muntele Măslinilor; și ucenicii Lui L-au urmat și ei. 40 Și când a ajuns la locul acela, le-a zis: „ Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită.” 41 Isus S-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și s-a rugat, 42 Zicând: „ Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 43 Și i s-a arătat un înger din cer, ca să-l întărească. 44 Și fiind în agonie, se ruga mai stăruitor; și sudoarea lui era ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ. 45 Și sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Săi și i-a găsit dormind de întristare. 46 Și le-a zis: „ Pentru ce dormiți? Scoaleți-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” 47 Și pe când vorbea El încă, iată o mulțime de oameni. Și Cel ce se numea Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor și S-a apropiat de Isus ca să-L sărute. 48 Isus i-a zis: „ Iudo, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?”
12
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
49 Cei ce erau în jurul lui, când au văzut ce avea să se întâmple, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50 Și unul dintre ei a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Isus, răspunzând, a zis: „ Răbdați până aici!” Și, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52 Atunci Isus a zis preoților celor mai de seamă, căpitanilor templului și bătrânilor, care veniseră la El: „ Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca după un tâlhar?” 53 Fiind cu voi în fiecare zi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului. 54 Atunci L-au luat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Și Petru L-a urmat de departe. 55 După ce au aprins foc în mijlocul sălii și au șezut împreună, Petru s-a așezat în mijlocul lor. 56 O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat ațintit la el și a zis: „Și acesta era cu el.” 57 Iar el L-a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu-L cunosc.” 58 Și după puțină vreme, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești dintre aceia.” Petru a zis: „Omule, nu sunt.” 59 Și cam după o oră, un altul a întărit cu îndrăzneală, zicând: Într-adevăr, și acesta era cu el, căci este galileean. 60 „Omule, nu știu ce zici!” Iar îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61 Domnul S-a întors și a privit la Petru. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care Domnul i-l spusese: „ Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62 Petru a ieșit afară și a plâns amarnic. 63 Oamenii care țineau pe Isus Îl băteau joc de El și Îl băteau. 64 Și, după ce l-au legat la ochi, l-au lovit peste față și l-au întrebat, zicând: „Prorocește, cine te-a lovit?” 65 Și multe alte lucruri au spus cu blasfemie împotriva lui. 66 Și îndată ce s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, preoții cei mai de seamă și cărturarii și L-au dus în sinedriul lor, zicând: 67 Ești Tu Hristosul? Spune-ne! El le-a zis: „ Dacă vă spun, nu veți crede. 68 Și dacă vă voi întreba, nu-mi veți răspunde și nu mă veți lăsa să plec. 69 De acum înainte Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70 Atunci au zis toți: „Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a zis: „ Voi ziceți că Eu sunt.” 71 Iar ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura Lui.” Luca 23 1 Toată mulțimea s-a sculat și L-a dus la Pilat. 2 Și au început să-L învinuiască, zicând: „L-am găsit pe acest om răstălmăcind neamul și oprește să se dea tribut Cezarului și zice că el însuși este Hristosul, Împăratul.” 3 Pilat L-a întrebat, zicând: „Tu ești Împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, I-a zis: „ Tu zici.” 4 Pilat a zis atunci preoților celor mai de seamă și norodului: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta.” 5 Ei erau și mai năprasnici, zicând: „El întărâtă norodul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.” 6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta era galileean. 7 Și, aflând îndată că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care și el era pe atunci în Ierusalim. 8 Și Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, pentru că auzise multe despre El și nădăjduia să vadă vreo minune făcută de El. 9 Atunci l-a întrebat mult, dar el nu i-a răspuns nimic. 10 Preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au ridicat și L-au acuzat vehement. 11 Irod, împreună cu ostașii lui, L-a disprețuit și L-a bătut în râs. L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat. 12 Și în ziua aceea s-au împrietenit Pilat și Irod, căci mai înainte erau vrăjmași între ei.
13
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
13 Pilat, după ce i-a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe dregătorii și pe popor, 14 le-a zis: „Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care asuprește poporul; și iată, după ce l-am întrebat înaintea voastră, n-am găsit nicio vină în omul acesta în privința lucrurilor de care îl acuzați. 15 Nici Irod, căci la el v-am trimis; și iată că nimic vrednic de moarte nu i s-a făcut. 16 De aceea, îl voi pedepsi și-l voi elibera. 17 (Căci trebuia neapărat să le elibereze pe unul la praznic.) 18 Și au strigat toți în același timp, zicând: „Ia cu omul acesta și eliberează-ne pe Baraba!” 19 (care a fost aruncat în închisoare pentru o răscoală iscălită în cetate și pentru omor.) 20 Pilat, voind să-L elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei au strigat, zicând: „Răstigniți-L, răstigniți-L!” 22 Isus le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut? N-am găsit în el nicio vină de moarte; de aceea, îl voi pedepsi și-l voi lăsa să plece.” 23 Ei stăteau cu strigăte puternice, cerând să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă se făceau mai puternice. 24 Și Pilat a hotărât să se facă așa cum cereau ei. 25 Și le-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă și pe care îl ceruseră; dar pe Isus l-a dat în voia lor. 26 Și pe când îl duceau, l-au prins pe un anume Simon, din Cirene, care venea din țară, și i-au pus crucea, ca s-o ducă după Isus. 27 Și L-a urmat o mare mulțime de popor și de femei, care se tânguiau și Îl tânguiau. 28 Isus S-a întors spre ele și a zis: „ Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru Mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.” 29 Căci iată, vin zile în care se va zice: „Ferice de cele sterile, de pântecele care n-au născut niciodată și de sânii care n-au alăptat niciodată!” 30 Atunci vor începe să zică munților: „Cădeți peste noi!” și dealurilor: „Acoperiți-ne!” 31 Căci, dacă fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face copacului uscat? 32 Și au fost duși împreună cu el și alți doi răufăcători, ca să fie omorâți. 33 Și când au ajuns la locul numit Calvar, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul la dreapta și pe celălalt la stânga. 34 Isus a zis atunci: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Și au împărțit hainele Lui și au aruncat la sorți. 35 Poporul stătea și privea. Și conducătorii Îl băteau în râs împreună cu ei, zicând: „A mântuit pe alții; să se mântuiască pe Sine Însuși, dacă El este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!” 36 Și soldații Îl băteau în bătaie de joc, apropiindu-se de El și dându-I oțet, 37 Și ziceau: „Dacă ești Împăratul Iudeilor, mântuiește-te pe Tine Însuți.” 38 Și o inscripție era scrisă deasupra lui, cu litere grecești, latine și ebraice: „ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” 39 Și unul dintre răufăcătorii care erau spânzurați Îl batjocorea, zicând: „Dacă Tu ești Hristosul, mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi!” 40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat și a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, fiindcă ești sub aceeași osândă?” 41 Și noi, într-adevăr, pe dreptate, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre; dar omul acesta n-a făcut nimic rău. 42 Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta.” 43 Iisus i-a zis: „ Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” 44 Era cam pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 45 Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt pe la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare și a zis: „ Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!” Și, după ce a zis acestea, Și-a dat duhul. 47 Sutașul, când a văzut ce s-a întâmplat, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, acesta era un om neprihănit.”
14
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
48 Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, văzând cele ce se întâmplaseră, își băteau pieptul și se întorceau. 49 Toți cunoscuții Lui și femeile care L-au urmat din Galileea stăteau departe și priveau aceste lucruri. 50 Și iată că era acolo un om cu numele Iosif, sfetnic; și era un om bun și drept. 51 (Acesta nu fusese de acord cu hotărârea și fapta lor;) el era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și el însuși aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 Și l-a dat jos, l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni nu mai fusese pus până atunci. 54 În ziua aceea era Ziua Pregătirii, și se apropia Sabatul. 55 Și femeile, care veniseră cu El din Galileea, au mers după El și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul Lui. 56 Și s-au întors și au pregătit mirodenii și miruri; și s-au odihnit în ziua Sabatului, după poruncă. Luca 24 1 În prima zi a săptămânii, foarte dis-de-dimineață, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră, și câțiva alții cu ei. 2 Și au găsit piatra rostogolită de la mormânt. 3 Au intrat și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Și pe când erau ei foarte nedumeriți de aceasta, iată că doi bărbați au stat lângă ei în haine strălucitoare. 5 Și fiindcă ei s-au înfricoșat și s-au plecat cu fețele la pământ, i-au zis: „De ce căutați printre morți pe Cel Viu?” 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit când era încă în Galileea, 7 zicând: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învie.” 8 Și și-au adus aminte de cuvintele Lui, 9 Și întorcându-se de la mormânt, au spus toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și alte femei care erau cu ele au spus aceste lucruri apostolilor. 11 Cuvintele lor li s-au părut niște basme deșarte și nu le-au crezut. 12 Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt și, aplecându-se, a văzut păturile de in puse deoparte și a plecat, mirat în sinea lui de cele ce se întâmplaseră. 13 Și iată că doi dintre ei mergeau în ziua aceea la un sat numit Emaus, care era de Ierusalim ca la o distanță de șaizeci de stadii. 14 Și vorbeau între ei despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră. 15 Și s-a întâmplat că, pe când vorbeau ei și se certau între ei, Isus Însuși S-a apropiat și a mers împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau întunecați ca să nu-L cunoască. 17 Și le-a zis: „Ce fel de vorbe sunt acestea pe care le aveți între voi, pe măsură ce umblați, și sunteți triști?” 18 Și unul dintre ei, numit Cleopa, i-a zis: „Tu ești singurul străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „ Ce lucruri?” Ei I-au zis: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care a fost un prooroc puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului norod: 20 Și cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat ca să fie osândit la moarte și L-au răstignit. 21 Noi nădăjduiam că El va fi Cel ce va mântui pe Israel; și, pe lângă toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
15
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
22 Și unele femei din a noastră ne-au mirat, care au venit dimineață la mormânt; 23 Și, negăsind trupul lui, s-au întors, spunând că au avut și o vedenie a îngerilor, care le-au spus că este viu. 24 Și unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut. 25 Atunci le-a zis: „ O, nebunilor și zăbaviților cu inima ca să credeți tot ce au spus prorocii! 26 Nu se cuvenea oare ca Hristos să sufere aceste lucruri și să intre în slava Sa? 27 Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit în toate Scripturile cele ce erau cu privire la El. 28 Și s-au apropiat de satul în care mergeau, iar El s-a prefăcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei l-au stăruit, zicând: „Rămâne cu noi, căci este spre seară și ziua s-a sfârșit.” Și a intrat să rămână cu ei. 30 Și s-a întâmplat că, pe când ședea la masă cu ei, a luat pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat. 31 Și li s-au deschis ochii și L-au recunoscut; și El a dispărut dinaintea ochilor lor. 32 Și au zis unul către altul: „Nu ardea oare inima noastră în noi, când ne vorbea pe drum și ne deslușia Scripturile?” 33 Și s-au sculat în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Și i-au găsit adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei. 34 zicând: „Domnul a înviat cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” 35 Și au istorisit cele petrecute pe cale și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. 36 Și pe când vorbeau ei astfel, Isus Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „ Pace vouă!” 37 Dar ei s-au înspăimântat și s-au înspăimântat și au crezut că au văzut o duhă. 38 Și le-a zis: „ De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică gânduri în inimile voastre?” 39 Uitați-vă la mâinile Mele și la picioarele Mele, că Eu sunt; pipăiți-mă și vedeți, căci un duh n-are carne și oase, cum vedeți că am Eu. 40 Și după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. 41 Și fiindcă ei de bucurie încă nu credeau și se mirau, Isus le-a zis: „ Aveți aici ceva de mâncare?” 42 Și I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 Și a luat-o și a mâncat înaintea lor. 44 Și le-a zis: „ Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46 Și le-a zis: „ Așa este scris și așa se cuvenea ca Hristos să pătimească și să învie din morți a treia zi. 47 Și să se propovăduiască în Numele Lui pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând din Ierusalim. 48 Și voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetatea Ierusalimului, până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus. 50 Și i-a dus afară până la Betania, și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Și s-a întâmplat că, pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 Și s-au închinat Lui și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și erau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
Evanghelia după Ioan Ioan 18 1 După ce a spus aceste cuvinte, Isus a ieșit cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat Isus și ucenicii Săi. 2 Iuda, care-L vândea, știa și el locul acela, căci Isus se aduna adesea acolo cu ucenicii Săi. 16
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
3 Iuda, luând o ceată de oameni și slujitori de la preoții cei mai de seamă și farisei, a venit acolo cu felinare, torțe și arme. 4 Isus, știind deci tot ce avea să-I vină, a ieșit și le-a zis: „ Pe cine căutați?” 5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „ Eu sunt Acela.” Iuda, care-L vândea, stătea și el cu ei. 6 Imediat ce le-a zis Isus: „Eu sunt Acela!”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7 Atunci i-a întrebat din nou: „ Pe cine căutați?” Ei au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” 8 Isus a răspuns: „ V-am spus că Eu sunt. Dacă mă căutați, lăsați pe aceștia să plece. 9 Ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus: „ N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” 10 Simon Petru, având o sabie, a scos-o, a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Numele slujitorului era Malhus. 11 Atunci Iisus a zis lui Petru: „ Pune-ți sabia în teacă; paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, nu-l voi bea?” 12 Atunci cohorta, căpitanul și ofițerii iudeilor L-au prins pe Isus și L-au legat, 13 Și L-au dus mai întâi la Ana; căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot în anul acela. 14 Caiafa era acela care dăduse sfatul Iudeilor că este de folos ca un singur om să moară pentru popor. 15 Simon Petru a mers după Isus, și un alt ucenic la fel. Ucenicul acela era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară la ușă. Atunci a ieșit afară celălalt ucenicul, care era cunoscut marelui preot, a vorbit cu portarița și l-a adus înăuntru pe Petru. 17 Atunci, portaria i-a zis lui Petru: „Nu ești și tu unul dintre ucenicii acestui om?” El a răspuns: „Nu sunt.” 18 Slujitorii și slugile stăteau acolo, făcând un foc cu cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. 19 Marele preot L-a întrebat atunci pe Isus despre ucenicii Săi și despre învățătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „ Eu am vorbit lumii deschis; am învățat pururea în sinagogă și în Templu, unde se adună întotdeauna Iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.” 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei ce m-au auzit ce le-am spus. Iată, ei știu ce am spus. 22 După ce a zis acestea, unul dintre slujitorii care stăteau acolo L-a lovit pe Isus cu palma, zicând: „Așa îi răspunzi marelui preot?” 23 Isus i-a răspuns: „ Dacă am vorbit rău, mărturisește despre ce am vorbit rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?” 24 Ana îl trimisese legat la marele preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea în picioare și se încălzea. Deci I-au zis: „Nu ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit și a zis: „Nu sunt.” 26 Unul din slujitorii marelui preot, ruda lui căruia Petru i-a tăiat urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină cu el?” 27 Petru s-a lepădat din nou; și îndată a cântat cocoșul. 28 Atunci au dus pe Isus de la Caiafa la preotul. Era dimineață; și ei n-au intrat în preot, ca să nu se întipărească, ci să mănânce Paștele. 29 Pilat a ieșit atunci afară la ei și a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva acestui om?” 30 Ei au răspuns și I-au zis: „Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu ți L-am fi dat.” 31 Pilat le-a zis atunci: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.” Iudeii I-au zis deci: „Nouă nu este îngăduit să omorâm pe nimeni. 32 Ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus Isus, când a arătat cu ce moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în preotul, a chemat pe Isus și I-a zis: „Tu ești Împăratul Iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „ De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre mine?” 35 Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții cei mai de seamă te-au dat în mâinile mele; ce ai făcut?”
17
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
36 Isus a răspuns: „ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor; dar acum Împărăția Mea nu este de aici.” 37 Pilat i-a zis deci: „Ești deci împărat?” Isus i-a răspuns: „ Tu zici că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a zis aceste cuvinte, a ieșit iarăși la Iudei și le-a zis: „Nu găsesc în El nicio vină.” 39 Aveți însă obiceiul să vă eliberez pe cineva la Paște. Voiți deci să vi-L eliberez pe Împăratul Iudeilor? 40 Atunci au strigat toți din nou, zicând: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” Baraba era un tâlhar. Ioan 19 1 Atunci Pilat a luat pe Isus și L-a biciuit. 2 Și ostașii au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură, 3 Și au zis: „Bucură-te, Împăratul Iudeilor!” Și L-au lovit cu mâinile. 4 Pilat a ieșit din nou afară și le-a zis: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” 5 Atunci a ieșit Isus, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a zis: „Iată omul!” 6 Când L-au văzut preoții cei mai de seamă și slujitorii, au strigat: „Răstigniți-L, răstigniți-L!” Pilat le-a zis: „Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu găsesc nicio vină în El.” 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege, și după legea noastră trebuie să moară, pentru că s-a făcut Fiul lui Dumnezeu.” 8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a înfricoșat și mai tare; 9 Și a intrat din nou în preotul și i-a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10 Atunci Pilat i-a zis: „Nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să Te eliberez?” 11 Isus a răspuns: „ N-ai avea nicio putere împotriva Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; de aceea, cel ce M-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare.” 12 Și de atunci Pilat căuta să-L elibereze, dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă îl lași pe acesta să plece, nu ești prieten cu Cezarul; oricine se face rege vorbește împotriva Cezarului.” 13 Pilat, auzind deci cuvintele acestea, a adus pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavimentul”, iar în evreiască Gabbata. 14 Era pregătirea Paștelor, pe la ceasul al șaselea. Isus a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” Pilat le-a zis: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” Preoții celor mai de seamă au răspuns: „N-avem alt împărat decât pe Cezar.” 16 Atunci L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit. Și au luat pe Isus și L-au dus. 17 Și Isus, purtându-și crucea, a ieșit într-un loc numit „Locul Craniului”, care în evreiască se numește Golgota. 18 Unde L-au răstignit, și cu El alți doi, câte unul de o parte și de alta, și pe Isus în mijloc. 19 Pilat a scris o portiță și a pus-o pe cruce. Și scrisul era: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” 20 Mulți dintre iudei au citit titlul acesta, căci locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate; și era scris în evreiască, greacă și latină. 21 Atunci preoții cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor», ci că el a zis: «Eu sunt Împăratul Iudeilor».” 22 Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.” 23 Soldații, după ce L-au răstignit pe Isus, au luat hainele Lui și au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat; și haina lui, care era fără cusătură, țesută de sus în jos.
18
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
24 Au zis deci între ei: „Să n-o rupem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui va fi!”, ca să se împlinească Scriptura care zice: „Au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea.” Soldații au făcut aceste lucruri. 25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, și Maria Magdalena. 26 Isus, când a văzut deci pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând acolo, a zis mamei Sale: „ Femeie, iată fiul tău!” 27 Atunci a zis ucenicului: „ Iată mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă. 28 După aceea, Isus, știind că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „ Mi-e sete.” 29 Și era acolo un vas plin cu oțet; și au umplut un burete cu oțet, l-au pus pe un vârf de isop și l-au dus la gura Lui. 30 După ce a luat Isus oțetul, a zis: „ S-a sfârșit!” Apoi, plecându-Și capul, Și-a dat duhul. 31 Iudeii deci, fiindcă era Ziua Pregătirii, ca trupurile să nu rămână pe cruce în ziua Sabatului (căci ziua aceea de Sabat era o zi mare), au rugat pe Pilat să li se zdrobească picioarele și să fie luați. 32 Atunci au venit ostașii și au rupt picioarele celui dintâi și ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Dar când au venit la Isus, și au văzut că era deja mort, nu I-au zdrobit picioarele. 34 Dar unul dintre ostași i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă. 35 Cel ce a văzut a mărturisit, și mărturia lui este adevărată; și el știe că spune adevărul, ca voi să credeți. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciun os nu-I va fi zdrobit.” 37 Și iarăși o altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au străpuns.” 38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenicul lui Isus, dar în ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i îngăduie să ia trupul lui Isus. Și Pilat i-a dat voie. A venit deci și a luat trupul lui Isus. 39 A venit și Nicodim, care venise la Isus noaptea, și a adus cam o sută de livre de smirnă și aloe. 40 Atunci au luat trupul lui Isus și l-au înfășurat în pânze de in cu miresme, după obiceiul iudeilor săL îngroape. 41 În locul unde a fost răstignit Isus era o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nu fusese pus încă nimeni. 42 L-au pus deci acolo, din cauza zilei pregătirii iudeilor, căci mormântul era aproape. Ioan 20 1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, la mormânt și a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 Atunci ea aleargă și vine la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le zice: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus.” 3 Petru a ieșit deci afară, împreună cu celălalt ucenicul, și s-a dus la mormânt. 4 Așa că au alergat amândoi împreună, iar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 El s-a aplecat și s-a uitat înăuntru, a văzut păturile de in pe jos; dar nu a intrat. 6 Atunci a venit Simon Petru, urmându-L, a intrat în mormânt și a văzut pânzele de in puse acolo. 7 Și șervețelul care era peste capul lui Isus nu era pus împreună cu pânzele de in, ci înfășurat separat într-un loc. 8 Atunci a intrat și celălalt ucenicel, care venise cel dintâi la mormânt, a văzut și a crezut. 9 Căci încă nu știau Scriptura că El trebuie să învie din morți. 10 Apoi ucenicii s-au dus iarăși acasă. 11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, plângând. Și, pe când plângea, s-a aplecat și s-a uitat în mormânt. 12 Și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese zăcut trupul lui Isus.
19
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a zis: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” 14 Și după ce a zis acestea, s-a întors și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus. 15 Isus i-a zis: „ Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: „Doamne, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua.” 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors și I-a zis: „Raboni!”, care înseamnă „Învățător.” 17 Isus i-a zis: „Nu mă atinge, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci du-te la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru.»” 18 Maria Magdalena a venit și le-a spus ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că El i-a spus aceste lucruri. 19 În seara aceleiași zile, dintâi a săptămânii, pe când ușile erau încuiate unde erau adunați ucenicii de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „ Pace vouă!” 20 Și după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Atunci s-au bucurat ucenicii când Lau văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „ Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” 22 Și zicând acestea, a suflat peste ei și le-a zis: „ Luați Duh Sfânt! 23 Cui îi iertați păcatele, li se iertă; și cuiora cărora le rețineți păcatele, li se rețin. 24 Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici I-au zis deci: „L-am văzut pe Domnul!” Dar El le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26 Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru și Toma cu ei. Atunci a venit Isus, fiind ușile încuiate, a stat în mijloc și a zis: „ Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „ Adu degetul tău și privește mâinile Mele; adu mâna ta și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Și Toma, răspunzând, I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a zis: „ Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți sunt cei ce n-au văzut și totuși au crezut!” 30 Și multe alte semne a făcut Isus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta: 31 Dar acestea au fost scrise, ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viață în Numele Lui. Ioan 21 1 După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor la marea Tiberiadei; și în felul acesta S-a arătat. 2 Simon Petru era împreună, Toma, numit Gedim, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc la pescuit.” „Mergem și noi cu tine!” I-au zis ei. Au ieșit și s-au suit în corabie îndată, și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4 Iar când s-a făcut dimineață, Isus a stat pe țărm; dar ucenicii nu știau că este Isus. 5 Atunci Isus le-a zis: „ Copiilor, aveți voi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.” 6 Isus le-a zis: „ Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei și veți găsi.” Au aruncat deci, și nu mai puteau s-o tragă din cauza mulțimii peștilor. 7 Atunci ucenicul acela, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Simon Petru, când a auzit că este Domnul, s-a încins peste el cu haina lui de pescar, căci era gol, și s-a aruncat în mare. 8 Ceilalți ucenici au venit într-o corabie (căci nu erau departe de țărm, ci cam două sute de coți), trăgând mrejele cu pești. 9 Imediat ce au coborât la țărm, au văzut acolo un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10 Isus le-a zis: „ Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.” 11 Simon Petru s-a suit în mare și a tras mreaja la țărm, plină cu pești mari, o sută cincizeci și trei; și, cu toate că erau atâția pești, totuși mreaja nu s-a rupt.
20
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
12 Isus le-a zis: „ Veniți de mâncați!” Și niciunul dintre ucenici n-a îndrăznit să-L întrebe: „Cine ești tu?”, știind că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâine și le-a dat, și pește de asemenea. 14 Aceasta era deja a treia oară când S-a arătat Isus ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți. 15 După ce au luat masa, Isus a zis lui Simon Petru: „ Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc.” El i-a zis: „ Paște mieii Mei.” 16 I-a zis iarăși a doua oară: „ Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” El I-a zis: „Da, Doamne, tu știi că Te iubesc.” I-a zis: „ Paște oile Mele.” 17 I-a zis a treia oară: „ Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că I-a zis a treia oară: „Mă iubești?” Iar Isus I-a zis: „Doamne, tu știi toate lucrurile; tu știi că te iubesc.” Isus i-a zis: „ Paște oile Mele.” 18 Adevărat, adevărat îți spun că, când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiai. 19 A zis aceasta, ca să arate prin ce moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis acestea, i-a zis: „ Urmează-Mă!” 20 Petru, întorcându-se, a văzut venind după El pe ucenicul pe care-l iubea Isus, care, la cină, se rezemase de pieptul Lui și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21 Petru, văzându-L, a zis lui Isus: „Doamne, și omul acesta ce va face?” 22 Isus i-a zis: „ Dacă voiesc să rămână până vin Eu, ce te privește? Urmează-Mă.” 23 Atunci s-a răspândit vorba printre frați că ucenicul acela nu va muri. Totuși, Isus nu i-a zis: „Nu va muri”, ci: „ Dacă voiesc să rămână până vin Eu”, ce te privește pe tine?” 24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre aceste lucruri și le-a scris; și știm că mărturia lui este adevărată. 25 Și multe alte lucruri le-a făcut Isus, care, dacă s-ar scrie fiecare pe de rost, cred că nici lumea întreagă n-ar cuprinde cărțile care s-ar scrie. Amin.
Faptele Apostolilor Faptele Apostolilor 1
1 Teofile, am scris prima lucrare despre tot ce a început Isus să facă și să învețe, 2 Până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, prin Duhul Sfânt, 3 Cărora li S-a arătat viu după patima Sa, prin multe dovezi nelegiuite, arătându-li-se timp de patruzeci de zile și vorbind despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 4 Și, fiind adunat împreună cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze din Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, despre care, zice El, ați auzit de la Mine. 5 Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu peste multe zile. 6 Deci, adunându-se ei, L-au întrebat, zicând: „Doamne, în vremea aceasta vei restaura Împărăția lui Israel?” 7 Și le-a zis: „ Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele, pe care Tatăl le-a rânduit în puterea Sa.” 8 Ci voi veți primi putere, după ce Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria, și până la marginile pământului. 9 După ce a spus aceste lucruri, pe când priveau ei, S-a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. 10 Și pe când priveau pironiți spre cer, cum Se înălța El, iată că doi bărbați stăteau lângă ei, îmbrăcați în haine albe; 11 Care le-a mai zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și priviți spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat din voi la cer, va veni tot așa, cum L-ați văzut mergând la cer.”
Evanghelia lui Nicodim Capitolul 1 1 Ana, Caiafa, Sumas, Datam, Gamaliel, Iuda, Levi, Neftalim, Alexandru, Cirus și alți iudei s-au dus la Pilat cu privire la Isus, acuzându-l de multe nelegiuiri grave.
21
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
2 Și a zis: „Suntem încredințați că Isus este fiul lui Iosif tâmplarul, născut din Maria, și că El se declară Fiul lui Dumnezeu și rege; și nu numai atât, dar încearcă și desființarea sabatului și a legilor părinților noștri.” 3 Pilat a răspuns: „Ce spune El și ce încearcă să desființeze?” 4 Iudeii I-au zis: „Avem o lege care interzice vindecarea în ziua Sabatului; dar El vindecă în ziua aceea, prin metode rele, șchiopi și surzi, paralitici, orbi, leproși și demonizați.” 5 Pilat a răspuns: „Cum poate face una ca aceasta prin metode rele?” Ei au răspuns: „El este un magiști și scoate dracii prin prințul dracilor; și astfel toate lucrurile îi sunt supuse.” 6 Pilat a zis atunci: „A scoate dracii nu pare a fi lucrarea unui duh necurat, ci vine din puterea lui Dumnezeu.” 7 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: „Îți rugăm pe înălțimea Ta să-l chemi înaintea tribunalului tău și să-l asculți.” 8 Atunci Pilat a chemat un sol și i-a zis: „În ce fel va fi adus Hristos aici?” 9 Atunci a ieșit solul și, cunoscându-L pe Hristos, I s-a închinat; și întinzând pe pământ mantaua pe care o ținea în mână, a zis: „Doamne, umblă pe aceasta și intră, căci te cheamă guvernatorul.” 10 Când iudeii au văzut ce făcuse mesagerul, au strigat (împotriva lui) lui Pilat și au zis: „De ce nu L-ați chemat printr-un tâlhar, și nu printr-un mesager?” Căci mesagerul, când L-a văzut, I s-a închinat, a întins pe pământ înaintea Lui mantaua pe care o ținea în mână și I-a zis: „Doamne, guvernatorul Te cheamă!” 11 Atunci Pilat a chemat pe solu și i-a zis: „Pentru ce ai făcut așa?” 12 Mesagerul a răspuns: „Când m-ai trimis de la Ierusalim la Alexandru, l-am văzut pe Isus șezând într-o înfățișare umilă pe o măgăriță, iar copiii evreilor strigau: „Osana!”, ținând crengi de copaci în mâini. 13 Alții își așterneau hainele pe cale, zicând: „Mântuiește-ne pe noi, Tu care ești în ceruri! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” 14 Atunci iudeii au strigat împotriva solului și au zis: „Fiii evreilor au strigat în limba evreiască; și cum ai putut tu, care ești grec, să înțelegi evreica?” 15 Mesagerul le-a răspuns și a zis: „Am întrebat pe unul dintre iudei și am zis: Ce înseamnă aceasta cu care copiii strigă în limba evreiască?” 16 Și mi-a explicat, zicând: „Ei strigă Osana!”, care, tâlcuit, înseamnă: „Doamne, mântuiește-mă!” 17 Pilat le-a zis atunci: „De ce mărturisiți voi înșivă despre cuvintele spuse de copii, adică prin tăcerea voastră? În ce a greșit mesagerul?” Și au tăcut. 18 Atunci guvernatorul a zis mesagerului: „Ieși și încearcă cum vrei să-l aduci înăuntru.” 19 Dar mesagerul a ieșit și a făcut ca mai înainte, zicând: „Doamne, intră, căci guvernatorul te cheamă.” 20 Și când a intrat Isus, alături de steagurile care purtau steagurile, cei din vârful lor s-au plecat și sau închinat lui Isus. 21 Atunci evreii au strigat și mai vehement împotriva steagurilor. 22 Pilat a zis însă Iudeilor: „Știu că nu vă place că vârfurile steagurilor s-au plecat singuri și s-au închinat lui Isus; dar de ce strigați împotriva steagurilor, ca și cum s-ar pleca și s-ar închina?” 23 Ei i-au răspuns lui Pilat: „I-am văzut pe steeguri plecându-se și închinându-se lui Isus.” 24 Atunci guvernatorul a chemat subofițerii și le-a zis: „Pentru ce ați făcut așa?” 25 Steagurile i-au zis lui Pilat: „Noi suntem cu toții păgâni și ne închinăm zeilor în temple; și cum să credem că ne închinăm lui? Noi doar țineam steagurile în mâini, iar ei s-au închinat și l-au închinat. 26 Pilat a zis atunci mai-marii sinagogii: „Alegeți-vă voi oameni puternici și să țină steagurile; vom vedea dacă se vor pleca singuri.” 27 Așadar, bătrânii iudeilor au căutat doisprezece dintre cei mai puternici și mai capabili bătrâni și iau pus să țină steagurile, iar ei s-au prezentat în fața guvernatorului. 28 Pilat i-a zis atunci mesagerului: „Scoate-L afară pe Isus și adu-L înapoi înăuntru, cumva!” Isus și mesagerul au ieșit din curte.
22
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
29 Pilat i-a chemat pe steagurile care mai înainte purtaseră steagurile și le-a jurat că, dacă nu ar fi purtat steagurile în felul acesta când a intrat Isus mai înainte, le va tăia capetele. 30 Atunci guvernatorul a poruncit lui Isus să intre din nou. 31 Și mesagerul a făcut așa cum făcuse mai înainte și L-a implorat foarte mult pe Isus să se urce pe mantaua Lui și să meargă pe ea, și a mers pe ea și a intrat. 32 Și când a intrat Isus, steagurile s-au închinat ca mai înainte și I s-au închinat. Capitolul 2 1 Pilat, când a văzut aceasta, s-a înfricoșat și era gata să se ridice de pe scaun. 2 Pe când se gândea el să se scolească, nevasta lui, care stătea departe, a trimis să-i spună: „Să nu ai nimic de-a face cu omul acesta drept, căci am suferit mult din cauza lui într-o vedenie în noaptea aceasta.” 3 Când au auzit iudeii lucrul acesta, i-au zis lui Pilat: „Nu ți-am spus noi că este un magișor? Iată că a făcut-o pe nevasta ta să viseze.” 4 Pilat L-a chemat pe Isus și i-a zis: „Ai auzit ce mărturisesc ei împotriva ta și nu răspunzi nimic?” 5 Isus a răspuns: „Dacă n-ar avea puterea să vorbească, n-ar fi putut vorbi; dar, fiindcă fiecare are stăpânire pe limba lui, să vorbească atât bine, cât și rău, să aibă grijă de el.” 6 Bătrânii Iudeilor au răspuns și I-au zis lui Isus: „La ce să ne uităm?” 7 În primul rând, știm aceasta despre tine, că te-ai născut din curvie; în al doilea rând, că din cauza nașterii tale, pruncii au fost uciși în Betleem; în al treilea rând, că tatăl tău și mama ta, Maria, au fugit în Egipt, pentru că nu aveau încredere în propriul lor popor. 8 Unii dintre iudeii care stăteau acolo au zis mai de bunăvoie: „Nu putem spune că s-a născut din curvie; dar știm că Maria, mama lui, a fost logodită cu Iosif, de aceea nu s-a născut din curvie.” 9 Pilat a zis atunci iudeilor care susțineau că El s-a născut din curvie: „Nu este adevărată această vorbă a voastră, fiindcă a fost o logodnă, după cum mărturisesc cei din neamul vostru.” 10 Ana și Caiafa au zis lui Pilat: „Să se ia în seamă toată această mulțime de oameni care strigă că sa născut din curvie și că este un magișor; dar cei ce neagă că s-a născut din curvie sunt prozeliții și ucenicii lui.” 11 Pilat le-a răspuns lui Ana și Caiafa: „Cine sunt prozeliții?” Ei au răspuns: „Sunt copii de păgâni, care nu s-au făcut iudei, ci sunt urmașii Lui.” 12 Atunci Eleazar, Asterie, Antonie, Iacob, Caras, Samuel, Isaac, Finees, Crispus, Agripa, Ana și Iuda au răspuns: „Noi nu suntem prozeliți, ci copii ai iudeilor și spunem adevărul și am fost de față când Maria s-a logodit.” 13 Pilat, adresându-se celor doisprezece oameni care spuseseră acestea, le-a zis: „Vă conjur pe viața Cezarului să mărturisiți cu credință dacă s-a născut din curvie și dacă cele ce ați spus sunt adevărate.” 14 Ei au răspuns lui Pilat: „Avem o lege prin care ne este interzis să jurăm, fiindcă este un păcat. Să jure pe viața Cezarului că nu este așa cum am spus noi, și vom fi mulțumiți să fim omorâți.” 15 Atunci Ana și Caiafa au zis lui Pilat: „Acești doisprezece oameni nu vor crede că știm că este de viță josnică și că este magi, chiar dacă se preface că este fiul lui Dumnezeu și rege; lucru pe care suntem atât de departe de a-l crede, încât tremurăm să-l auzim.” 16 Pilat a poruncit să iasă afară pe toți, afară de cei doisprezece care ziceau că nu s-a născut din curvie, iar pe Isus să se retragă departe. Și le-a zis: „De ce au voia Iudeii să-L omoare pe Isus?” 17 Ei i-au răspuns: „Sunt mânioși pentru că a făcut vindecări în ziua Sabatului.” Pilat a zis: „Îl vor omorî pentru o faptă bună?” Ei I-au zis: „Da, Domnule.” Capitolul 3 1 Atunci Pilat, plin de mânie, a ieșit din sala de judecată și le-a zis Iudeilor: „Chem toată lumea martori că nu găsesc nicio vină în omul acesta.” 2 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: „Dacă n-ar fi fost un om rău, nu l-am fi adus înaintea ta.” 3 Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.”
23
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
4 Iudeii au zis atunci: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni.” 5 Pilat a zis Iudeilor: „Porunca „să nu ucizi” este a voastră, dar nu a Mea.” 6 Și a intrat iarăși în curte, a chemat pe Isus deoparte și I-a zis: „Tu ești Împăratul Iudeilor?” 7 Iisus, răspunzând, a zis lui Pilat: „De la tine însuți spui aceasta sau ți-au spus Iudeii despre mine?” 8 Pilat, răspunzând, a zis lui Isus: „Oare sunt eu iudeu? Tot neamul și mai-marii iudeilor te-au dat în mâinile mele. Ce ai făcut?” 9 Isus a răspuns: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta și eu n-aș fi dat în mâinile Iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.” 10 Pilat a zis: „Ești deci tu împărat?” Isus a răspuns: „Tu zici că Eu sunt împărat. Pentru aceasta Mam născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr; și oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 11 Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?” 12 Isus a spus: „Adevărul este din cer.” 13 Pilat a zis: „De aceea adevărul nu este pe pământ.” 14 Isus i-a zis lui Pilat: „Crede că adevărul este pe pământ printre cei care, atunci când au puterea de a judeca, sunt călăuziți de adevăr și formează o judecată dreaptă.” Capitolul 4 1 Pilat L-a lăsat pe Isus în curte, a ieșit afară la Iudei și le-a zis: „Nu găsesc nicio vină în Isus.” 2 Iudeii I-au zis: „Dar el a zis: Pot să dărâme templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc din nou.” 3 Pilat le-a zis: „Ce fel de templu este acela despre care vorbește?” 4 Iudeii i-au zis: „Ceea ce Solomon a zidit timp de patruzeci și șase de ani, a zis că va dărâma și va zidi la loc în trei zile.” 5 Pilat le-a zis din nou: „Sunt nevinovat de sângele omului aceluia; vedeți voi de el.” 6 Iudeii I-au zis: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Pilat, chemând în tabără pe bătrâni, cărturari, preoți și leviți, le-a zis în sinea lui: „Nu faceți așa; n-am găsit în voi nicio vină vrednică de moarte, fie că ar vindeca bolnavi și ar încălca Sabatul.” 7 Preoții și leviții i-au răspuns lui Pilat: „Viu este Cezarul, că dacă cineva blasfemează este vrednic de moarte; dar omul acesta a blasfemiat împotriva Domnului.” 8 Atunci guvernatorul a poruncit din nou Iudeilor să iasă din curte; și, chemând pe Isus, I-a zis: „Ce să fac cu Tine?” 9 Isus i-a răspuns: „Fă după cum este scris.” 10 Pilat I-a zis: „Cum este scris?” 11 Isus i-a zis: „Moise și prorocii au prorocit despre suferințele și învierea Mea. 12 Iudeii, când au auzit aceasta, s-au mâniat și i-au zis lui Pilat: „Pentru ce mai vrei să asculți hula omului acestuia?” 13 Pilat le-a zis: „Dacă vi se par aceste cuvinte o hulă, luați-L, aduceți-L în tribunalul vostru și judecați-L după Legea voastră.” 14 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: „Legea noastră zice că va fi obligat să primească treizeci și nouă de lovituri, dar dacă va blasfemia împotriva Domnului în felul acesta, va fi ucis cu pietre.” 15 Pilat le-a zis: „Dacă a fost vorba aceea de hulă, judecați-L voi după Legea voastră.” 16 Iudeii i-au zis lui Pilat: „Legea noastră ne poruncește să nu omorâm pe nimeni; vrem ca el să fie răstignit, fiindcă este vrednic de moartea crucii.” 17 Pilat le-a zis: „Nu se cuvine să fie răstignit; numai să fie biciuit și trimis afară.” 18 Dar guvernatorul, privind spre norodul de față și spre Iudei, a văzut pe mulți dintre Iudei plângând și a zis preoților celor mai de seamă ai Iudeilor: „Nu tot norodul voiește moartea lui.” 19 Bătrânii iudeilor au răspuns lui Pilat: „Noi și tot poporul am venit aici tocmai ca el să moară.” 20 Pilat le-a zis: „Pentru ce să moară?” 21 Ei I-au zis: „Pentru că se spune Fiul lui Dumnezeu și Împărat.”
24
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
Capitolul 5 1 Nicodim, un iudeu, s-a înfățișat înaintea dregătorului și a zis: „Te rog, judecător drept, să-mi dai voie să vorbesc câteva cuvinte.” 2 Pilat i-a zis: „Vorbește mai departe.” 3 Nicodim a zis: „Am vorbit cu bătrânii Iudeilor, cărturarii, preoții, leviții și toată mulțimea Iudeilor, în adunarea lor: Ce vreți să faceți cu omul acesta?” 4 El este un om care a făcut multe minuni utile și glorioase, cum niciun om de pe pământ nu a făcut vreodată și nici nu va face vreodată. Lăsați-l să plece și nu-i faceți niciun rău; dacă vine de la Dumnezeu, minunile lui (vindecările lui miraculoase) vor continua; dar dacă vin de la oameni, vor fi zadarnice. 5 Astfel, Moise, când a fost trimis de Dumnezeu în Egipt, a făcut minunile pe care Dumnezeu i le-a poruncit, înaintea lui Faraon, regele Egiptului; și, deși vrăjitorii acelei țări, Iane și Iambre, au făcut prin magia lor aceleași minuni pe care le-a făcut Moise, totuși n-au putut face tot ce a făcut el; 6 Și minunile pe care le-au făcut magii nu erau de la Dumnezeu, după cum știți, cărturari și farisei; ci cei ce le-au făcut au pierit și toți cei ce au crezut în ei. 7 Și acum, lăsați omul acesta să plece; pentru că minunile pentru care îl învinuiți sunt de la Dumnezeu și el nu este vrednic de moarte. 8 Iudeii au zis atunci lui Nicodim: „Ai devenit tu ucenicul lui și ai rostit vorbe bune pentru el?” 9 Nicodim le-a zis: „Oare guvernatorul a devenit și el ucenicul lui și ține discursuri pentru el? Nu l-a pus Cezar în această slujbă înaltă?” 10 Când au auzit iudeii acestea, au tremurat și au scrâșnit din dinți împotriva lui Nicodim și i-au zis: „Primește învățătura lui ca adevăr și soarta ta este cu Hristos!” 11 Nicodim a răspuns: „Amin; voi primi învățătura lui și soarta mea cu el, așa cum ai spus.” 12 Atunci s-a sculat un alt iudeu și a cerut îngăduință guvernatorului să-l asculte câteva cuvinte. 13 Și guvernatorul a zis: „Spune ce vrei.” 14 Și el a zis: „Am zăcut treizeci și opt de ani lângă iazul oilor din Ierusalim, chinuit de o mare neputință și așteptând vindecarea care avea să fie făcută prin venirea unui înger, care la un moment dat a tulburat apa; și oricine pășea primul înăuntru după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală avea.” 15 Isus, când m-a văzut zăcând acolo, mi-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” Iar eu am răspuns: „Doamne, n-am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa.” 16 Și mi-a zis: „Scoală-te, ia-ți patul și umblă!” Îndată m-am făcut sănătos, mi-am luat patul și am umblat. 17 Iudeii i-au zis atunci lui Pilat: „Domnule guvernator, te rog să-l întrebi în ce zi a fost vindecat de neputința sa.” 18 Bolnavul a răspuns: „Era Sabat.” 19 Iudeii au zis lui Pilat: „N-am zis noi că El a făcut vindecări în ziua Sabatului și a scos dracii cu ajutorul domnului dracilor?” 20 Atunci a ieșit un alt iudeu și a zis: „Eram orb, auzeam sunete, dar nu vedeam pe nimeni; și pe când trecea Isus, am auzit mulțimea trecând și am întrebat ce este acolo?” 21 Mi-au spus că trece Isus. Atunci am strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” El sa oprit, a poruncit să mă aducă la El și mi-a zis: „Ce voiești?” 22 Am zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!” 23 El mi-a zis: „Capătă-ți vederea!” Și îndată am văzut și L-am urmat, bucurându-mă și mulțumind. 24 Un alt iudeu a ieșit și a zis: „Eram lepros, și m-a vindecat numai cu cuvântul lui, zicând: „Vreau, fii curat!” Și îndată am fost curățit de lepra mea. 25 Și a ieșit un alt iudeu și a zis: „Eu eram strâmb, și el m-a îndreptat prin cuvântul său.” 26 Și o femeie, numită Veronica, a zis: „Doisprezece ani eram chinuită de o scurgere de sânge și mam atins de tivul hainei Lui și îndată mi s-a oprit curgerea sângelui.” 27 Iudeii au zis atunci: „Avem o lege prin care femeia nu va fi admisă ca mărturie.”
25
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
28 După aceea, un alt iudeu a zis: „L-am văzut pe Isus chemat la nuntă cu ucenicii Săi și a fost lipsă de vin în Cana Galileii; 29 Și după ce vinul a fost băut, el le-a poruncit slujitorilor să umple șase vase care erau acolo cu apă, iar ei le-au umplut până la refuz, iar el le-a binecuvântat și a transformat apa în vin, și toți oamenii au băut, fiind surprinși de această minune. 30 Un alt iudeu a ieșit și a zis: „L-am văzut pe Isus în sinagoga din Capernaum, învățând. În sinagogă era un om oarecare, care avea un drac. El a strigat: „Lasă-Mă! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Știu că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.” 31 Isus l-a certat, zicând: „Taci, duh necurat, și ieși din omul acesta!” Omul a ieșit îndată din el și nu l-a vătămat deloc. 32 Un fariseu a spus și următoarele: „Am văzut o mare mulțime venită la Isus din Galileea, din Iudeea, din țărmul mării și din multe ținuturi din jurul Iordanului; și mulți bolnavi au venit la El, și El i-a vindecat pe toți. 33 Și am auzit duhurile necurate strigând și zicând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Isus le-a poruncit cu tărie să nu-L facă cunoscut. 34 După aceea, un alt om, numit Centurio, a zis: „L-am văzut pe Isus în Capernaum și L-am rugat, zicând: «Doamne, robul meu zace acasă, bolnav de paralizie».” 35 Și Isus mi-a zis: „Eu voi veni și-l voi vindeca.” 36 Dar eu am zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci numai spune cuvântul, și robul meu se va vindeca.” 37 Isus mi-a zis: „Du-te, și fie ție precum ai crezut.” Și s-a vindecat robul meu în ceasul acela. 38 Atunci un om nobil a zis: „Am avut un fiu în Capernaum, care era pe moarte; și când am auzit că Isus a venit în Galileea, m-am dus și L-am rugat să vină la mine acasă și să-mi vindece fiul, căci era pe moarte.” 39 El mi-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește.” 40 Și fiul meu s-a vindecat din ceasul acela. 41 Pe lângă aceștia, și mulți alții dintre iudei, bărbați și femei, strigau și ziceau: „El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care vindecă toate bolile doar prin cuvântul său și căruia îi sunt supuși demonii cu toții.” 42 Unii dintre ei au mai zis: „Această putere nu poate veni decât de la Dumnezeu.” 43 Pilat a zis iudeilor: „De ce nu le sunt supuși dracii doctorilor voștri?” 44 Unii dintre ei au zis: „Puterea de a stăpâni demonii nu poate veni decât de la Dumnezeu.” 45 Alții însă i-au zis lui Pilat că l-a înviat pe Lazăr din morți, după ce acesta zăcea deja patru zile în mormânt. 46 Auzind guvernatorul acestea, tremurând, a zis mulțimii Iudeilor: „La ce vă folosește să vărsați sânge nevinovat?” Capitolul 6 1 Pilat, chemând pe Nicodim și pe cei cincisprezece bărbați care ziceau că Isus nu s-a născut din curvie, le-a zis: „Ce să fac? Fiindcă s-ar putea face tumult în norod.” 2 Ei i-au zis: „Nu știm; să se uite cei ce fac zarvă!” 3 Pilat a chemat din nou mulțimea și le-a zis: „Știți că aveți obiceiul să vă eliberez un întemnițat la sărbătoarea Paștelor; 4 Am un temnițar cunoscut, un ucigaș, numit Baraba, și pe Isus, numit Hristos, în care nu găsesc nimic vrednic de moarte; pe care dintre ei voiți, așadar, să vi-l eliberez? 5 Toți strigă și zic: „Eliberează-ne pe Baraba!” 6 Pilat le-a zis: „Ce să fac deci cu Isus, care se numește Hristos?” 7 Toți au răspuns: „Să fie răstignit!”
26
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
8 Iarăși au strigat ei și i-au zis lui Pilat: „Nu ești prieten cu Cezarul dacă îl eliberezi pe omul acesta? Căci s-a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu și Împărat. Dar voi credeți că El este Împărat, și nu Cezarul?” 9 Atunci Pilat, plin de mânie, le-a zis: „Neamul vostru a fost întotdeauna răsculat și sunteți întotdeauna împotriva celor ce v-au fost în slujba lor?” 10 Iudeii au răspuns: „Cine sunt aceia care ne-au fost de folos?” 11 Pilat le-a răspuns: „Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din grea robie a egiptenilor și v-a trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat și v-a hrănit în pustie cu mană și carne de prepelițe și a scos apă din stâncă și v-a dat o lege din ceruri: 12 L-ați provocat în toate felurile și ați poftit un vițel turnat, v-ați închinat lui și i-ați adus jertfe și ați zis: „Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului.” 13 Din această cauză Dumnezeul vostru a vrut să vă nimicească; dar Moise a mijlocit pentru voi, Dumnezeul vostru l-a ascultat și v-a iertat nelegiuirea. 14 După aceea, v-ați mâniat împotriva lui Moise și Aaron, și ați vrut să-i omorîți pe prorocii voștri, când au fugit la tabernacol, și ați murmurat mereu împotriva lui Dumnezeu și a prorocilor Săi. 15 Și sculându-se de pe scaunul de judecată, voia să iasă afară; dar toți iudeii au strigat: „Noi recunoaștem pe Cezar ca rege, iar nu pe Isus.” 16 După ce s-a născut acest om, magii au venit și i-au adus daruri; când a auzit Irod, s-a tulburat foarte tare și voia să-l omoare. 17 Când a aflat tatăl său lucrul acesta, a fugit cu el și cu mama sa, Maria, în Egipt. Irod, când a auzit că s-a născut, voia să-L omoare; și a trimis deci să omoare pe toți copiii care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos. 18 Pilat, când a auzit aceste cuvinte, s-a înfricoșat și, poruncind să tacă mulțimea, care făcea gălăgie, a zis lui Isus: „Ești Tu deci Împărat?” 19 Toți iudeii i-au răspuns lui Pilat: „El este chiar acela pe care Irod voia să-l omoare.” 20 Pilat, luând apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Sunt nevinovat de sângele acestui drept; vedeți voi de el.” 21 Iudeii au răspuns și au zis: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” 22 Atunci Pilat a poruncit să fie adus pe Isus înaintea lui și i-a zis următoarele cuvinte: 23 Neamul tău te-a acuzat că te faci rege; de aceea eu, Pilat, te osândesc să fii biciuit după legile guvernatorilor de mai înainte; și să fii mai întâi legat, apoi spânzurat pe cruce în locul unde ești acum prizonier; și, de asemenea, doi ticăloși, ale căror nume sunt Dimas și Gestas. Capitolul 7 1 Atunci Isus a ieșit din curte, și cei doi tâlhari cu El. 2 Și când au ajuns la locul numit Golgota, L-au dezbrăcat de hainele Lui, L-au încins cu o pânză de in, I-au pus pe cap o cunună de spini și I-au pus o trestie în mână. 3 Și la fel au făcut cu cei doi tâlhari care fuseseră răstigniți împreună cu El, cu Dimas la dreapta Lui și cu Gestas la stânga Lui. 4 Isus a zis: „Tatăl Meu, iartă-i, căci nu știu ce fac.” 5 Și au împărțit hainele Lui și au aruncat sorți asupra veșmântului Lui. 6 Între timp, poporul stătea acolo, iar preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor își băteau joc de El, zicând: „A mântuit pe alții; să se mântuiască acum pe Sine însuși, dacă poate; dacă este Fiul lui Dumnezeu, să se pogoare acum de pe cruce!” 7 Și ostașii Îl băteau în bătaie de joc, luând oțet și fiere, I-au dat să bea și I-au zis: „Dacă ești Împăratul Iudeilor, izbăvește-te!” 8 Atunci Longinus, un soldat, luând o suliță, 1 i-a străpuns coasta și îndată a ieșit sânge și apă. 9 Și Pilat a scris titlul pe cruce cu litere ebraice, latine și grecești, și anume: Acesta este împăratul iudeilor.
27
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
10 Dar unul dintre cei doi tâlhari care fuseseră răstigniți împreună cu Isus, al cărui nume era Gestas, i-a zis lui Isus: „Dacă Tu ești Hristosul, izbăvește-Te pe Tine Însuți și pe noi!” 11 Dar tâlharul care fusese răstignit la dreapta lui, al cărui nume era Dimas, l-a certat și i-a zis: „Nu te temi de Dumnezeu, care ești condamnat la această pedeapsă? Noi primim cu dreptate vina faptelor noastre, dar acest Isus, ce rău a făcut?” 12 După ce a suspinat, a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta.” 13 Isus, răspunzând, i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Capitolul 8 1 Era cam pe la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste fața întregului pământ până la ceasul al nouălea. 2 Și pe când soarele se ascundea, iată că perdeaua templului s-a rupt de sus până jos; și stâncile s-au rupt, și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră s-au sculat. 3 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Heli, Heli, lama zabachthani?”, care, tâlcuit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” 4 După acestea, Isus a zis: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul.” Și, după ce a zis acestea, Șia dat duhul. 5 Dar sutașul, când a văzut că Isus și-a dat duhul strigând astfel, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, acesta a fost un om drept.” 6 Și toți cei ce stăteau acolo s-au tulburat foarte mult de priveliștea aceasta; și gândindu-se la cele petrecute, își băteau pieptul și apoi s-au întors în cetatea Ierusalimului. 7 Centurionul s-a dus la dregător și i-a istorisit tot ce se întâmplase. 8 Și auzind toate aceste lucruri, s-a întristat foarte tare; 9 Și chemând pe Iudei, le-a zis: „Ați văzut semnul eclipsei soarelui și celelalte lucruri care s-au întâmplat pe când murea Iisus?” 10 Iudeii, când au auzit aceasta, au răspuns guvernatorului: „Eclipsa soarelui s-a întâmplat după obiceiul ei.” 11 Toți cei ce-L cunoșteau pe Hristos stăteau departe, precum și femeile care L-au urmat pe Isus din Galileea, și priveau toate aceste lucruri. 12 Și iată că un om din Arimatea, numit Iosif, care era și el ucenicul lui Isus, dar nu pe față, de frica Iudeilor, a venit la dregător și l-a rugat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. 13 Și guvernatorul i-a dat voie. 14 Și a venit Nicodim, aducând cu el un amestec de smirnă și aloe, de aproape o sută de livre. L-au dat jos pe Isus de pe cruce, cu lacrimi, și L-au legat cu pânze de in cu mirodenii, după obiceiul îngropărilor la iudei. 15 Și L-au pus într-un mormânt nou, pe care-l zidise Iosif și l-au săpat dintr-o stâncă, în care nu fusese pus nimeni niciodată; și au rostogolit o piatră mare la ușa mormântului. Capitolul 9 1 Când iudeii cei nedrepți au auzit că Iosif a cerșit și a îngropat trupul lui Isus, l-au căutat pe Nicodim și pe acei cincisprezece bărbați care mărturisiseră înaintea guvernatorului că Isus nu s-a născut din curvie și pe alți oameni buni care făcuseră fapte bune față de el. 2. Dar, fiindcă toți s-au ascuns de frica Iudeilor, li s-a arătat singur Nicodim și a zis: „Cum pot intra oameni ca aceștia în sinagogă?” 3 Iudeii i-au răspuns: „Dar cum îndrăznești să intri în sinagogă, tu, care erai însoțitor al lui Hristos? Soarta ta să fie împreună cu El în lumea cealaltă.” 4 Nicodim a răspuns: „Amin; așa să am și eu partea mea cu el în Împărăția lui.” 5 Tot așa, Iosif, când a venit la Iudei, le-a zis: De ce vă mâniați pe mine, pentru că cer trupul lui Isus, pus de Pilat? Iată, L-am pus în mormântul meu, L-am înfășurat în pânză curată și am pus o piatră la ușa mormântului.
28
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
6 Eu am acționat drept față de el; dar voi ați acționat nedrept față de acel drept, răstignindu-l, dându-i oțet să bea, încoronându-l cu spini, sfâșiindu-i trupul cu biciuri și rugându-vă să vărsați vina sângelui său. 7 Iudeii, auzind aceasta, s-au tulburat și s-au tulburat; au prins pe Iosif și au poruncit să fie pus în pază înainte de Sabat și ținut acolo până la sfârșitul Sabatului. 8 Iar ei i-au zis: „Mărturisește-ți păcatele, căci acum nu este îngăduit să-ți facem vreun rău, până în prima zi a săptămânii. Dar știm că nu vei fi socotit vrednic de înmormântare, ci vom da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor pământului.” 9 Iosif a răspuns: „Cuvintele acestea sunt ca vorbele mândrului Goliat, care L-a ocărat pe Dumnezeul cel Viu vorbind împotriva lui David. Dar voi, cărturarii și învățătorii, știți că Dumnezeu spune prin profet: «Răzbunarea este a Mea și vă voi răsplăti cu un rău egal cu cel cu care mi-ați amenințat.»” 10 Dumnezeul, pe care L-ați spânzurat pe cruce, poate să mă izbăvească din mâinile voastre. Toată răutatea voastră se va întoarce asupra voastră. 11 Căci guvernatorul, după ce și-a spălat mâinile, a zis: „Sunt curat de sângele acestui drept!” Dar voi, răspunzând, ați strigat: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri! Pieriți pe vecie, așa cum ați spus!” 12 Bătrânii iudeilor, auzind aceste cuvinte, s-au mâniat foarte tare; și apucând pe Iosif, l-au pus într-o cameră fără fereastră; au încuiat ușa și au pecetluit încuietoarea; 13 Ana și Caiafa au pus o gardă peste cetate și au ținut sfat cu preoții și leviții, ca toți să se adune după Sabat și au hotărât cu ce fel de moarte să-l omoare pe Iosif. 14 După ce au făcut aceasta, dregătorii Ana și Caiafa au poruncit să fie adus afară pe Iosif. Capitolul 10 1 Toată adunarea a auzit aceasta și s-a mirat și a rămas uimită, pentru că au găsit aceeași pecete pe încuietoarea camerei și nu l-au mai putut găsi pe Iosif. 2 Ana și Caiafa au ieșit. Și, pe când se mirau cu toții că Iosif plecase, iată că unul dintre ostașii care păzeau mormântul lui Isus a vorbit în adunare. 3 Pe când păzeau mormântul lui Isus, s-a făcut un cutremur; și am văzut un înger al lui Dumnezeu prăvălind piatra mormântului și șezând pe ea; 4 Și fața Lui era ca fulgerul și veșmântul Lui ca zăpada; și de frică am devenit ca niște morți. 5 Și am auzit un înger zicând femeilor la mormântul lui Isus: „Nu vă temeți; știu că Îl căutați pe Isus, care a fost răstignit; El a înviat, așa cum a vestit. 6 Veniți de vedeți locul unde a fost pus; și duceți-vă îndată și spuneți ucenicilor Lui că a înviat din morți și că va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, așa cum v-a spus. 7 Atunci iudeii au chemat laolaltă pe toți ostașii care păzeau mormântul lui Isus și le-au zis: „Cine sunt femeile acelea, cărora le-a vorbit îngerul? De ce nu le-ați prins?” 8 Soldații au răspuns și au zis: „Nu știm cine sunt femeile acelea; pe lângă asta, de frică am ajuns ca niște morți; și cum am putea să le prindem pe acele femei?” 9 Iudeii le-au zis: „Viu este Domnul că nu vă credem.” 10 Soldații au răspuns Iudeilor: „Fiindcă ați văzut și ați auzit pe Isus făcând atâtea minuni și nu L-ați crezut, cum ne credeți pe noi? Bine ați zis: Viu este Domnul, căci Domnul este cu adevărat viu.” 11 Am auzit că l-ați închis pe Iosif, care a îngropat trupul lui Isus, într-o cameră pecetluită, sub un încuietor; și când ați deschis-o, nu l-ați găsit acolo. 12 Aduceți-l deci pe Iosif, pe care l-ați pus sub pază în cameră, iar noi îl vom aduce pe Iisus, pe care L-am păzit în mormânt. 13 Iudeii au răspuns și au zis: „Noi îl vom aduce pe Iosif, voi îl aduceți pe Isus!” Iosif este în cetatea lui, Arimatea. 14 Soldații au răspuns: „Dacă Iosif este în Arimatea și Isus în Galileea, am auzit pe înger spunândule femeilor.”
29
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
15 Iudeii, auzind acestea, s-au înspăimântat și au zis între ei: „Dacă se vor afla cumva aceste lucruri, atunci toți vor crede în Isus.” 16 Au strâns o sumă mare de bani și au dat-o ostașilor, zicând: „Spuneți voi norodului că ucenicii lui Isus au venit noaptea, când dormeați, și au furat trupul lui Isus; și dacă va auzi Pilat, dregătorul, de lucrul acesta, îl vom înțelege și vă vom pune în siguranță.” 17 Soldații au luat banii și au spus așa cum li s-a spus de la iudei, iar vestea lor s-a răspândit în popor. 18 Dar un anume preot, Finees, Ada învățător, și un levit numit Agheu, toți trei au venit din Galileea la Ierusalim și au spus preoților celor mai de seamă și tuturor celor din sinagogi, zicând: 19 L-am văzut pe Isus, pe care L-ați răstignit, vorbind cu cei unsprezece ucenici ai Săi, șezând în mijlocul lor pe Muntele Măslinilor și zicându-le: 20 Duceți-vă în toată lumea, propovăduiți Evanghelia la toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh; și oricine va crede și va fi botezat va fi mântuit. 21 Și după ce a spus aceste lucruri ucenicilor Săi, L-am văzut suindu-se la cer. 22 Când au auzit preoții cei mai de seamă, bătrânii și leviții, le-au zis celor trei oameni: „Dați slavă Dumnezeului lui Israel și mărturisiți-I dacă sunt adevărate lucrurile pe care ziceți că le-ați văzut și leați auzit.” 23 Ei au răspuns: „Viu este Domnul părinților noștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, așa cum l-am auzit pe Isus vorbind cu ucenicii Săi și L-am văzut suindu-Se la cer, așa v-am spus adevărul.” 24 Și cei trei bărbați au răspuns mai departe și au zis, adăugând aceste cuvinte: „Dacă nu am mărturisi cuvintele pe care le-am auzit pe Isus rostind-o și că L-am văzut suindu-se la cer, am fi vinovați de păcat.” 25 Atunci preoții cei mai de seamă s-au sculat îndată, ținând cartea Legii în mâini, i-au chemat pe oamenii aceștia să jure, zicând: „De acum înainte nu veți mai spune lucrurile pe care le-ați spus despre Isus.” 26 Și le-au dat o sumă mare de bani și au trimis și alți oameni cu ei, ca să-i ducă în țara lor, ca să nu rămână în Ierusalim. 27 Atunci iudeii s-au adunat cu toții laolaltă și, exprimându-și cea mai jalnică îngrijorare, au zis: „Ce este acest lucru extraordinar care s-a întâmplat în Ierusalim?” 28 Ana și Caiafa i-au mângâiat, zicând: „De ce să-i credem pe soldații care păzeau mormântul lui Isus, când ne-au spus că un înger a rostogolit piatra de la ușa mormântului?” 29 Poate că ucenicii Lui le-au spus lucrul acesta și le-au dat bani ca să spună asta, iar ei înșiși au luat trupul lui Isus. 30 Și să știți că străinilor nu li se poate da merit, pentru că și ei ne-au luat o mare sumă și ne-au spus după poruncile pe care le-am dat noi. Trebuie să fie fie credincioși nouă, fie ucenicilor lui Isus. Capitolul 11 1 Atunci Nicodim s-a sculat și a zis: „Bine ziceți, fii ai lui Israel, ați auzit ce au jurat acei trei bărbați pe Legea lui Dumnezeu, care au zis: «Am văzut pe Isus vorbind cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor și L-am văzut suindu-Se la cer.»” 2 Și Scriptura ne învață că binecuvântatul profet Ilie a fost înălțat la cer; și Elisei fiind întrebat de fiii profeților: „Unde este tatăl nostru Ilie?” El le-a răspuns că a fost înălțat la cer. 3 Fiii proorocilor i-au zis: „Poate că l-a dus Duhul în vreunul din munții lui Israel; poate că îl vom găsi acolo.” Au rugat pe Elisei, iar el a umblat cu ei trei zile, dar nu l-au găsit. 4 Și acum ascultați-mă, fii ai lui Israel, și să trimitem oameni în munții lui Israel, ca nu cumva duhul să-L fi luat pe Isus și poate acolo Îl vom găsi și vom fi mulțumiți. 5 Și sfatul lui Nicodim a fost plăcut întregului popor; și au trimis oameni care L-au căutat pe Isus, dar nu L-au găsit. Iar ei, întorcându-se, au zis: „Am umblat peste tot, dar nu L-am găsit pe Isus, dar L-am găsit pe Iosif în Arimatea, cetatea lui.”
30
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
6 Căpeteniile, auzind aceasta, și tot poporul s-au bucurat și L-au lăudat pe Dumnezeul lui Israel, pentru că Iosif fusese găsit, pe care îl închiseseră într-o cameră și nu-l găsiseră. 7 După ce au adunat o mare adunare, preoții cei mai de seamă au zis: „Cum să-l aducem pe Iosif la noi ca să vorbească cu el?” 8 Și luând o foaie de hârtie, i-au scris, zicând: „Pace ție și întregii familii a tale! Știm că am greșit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. Binecuvântează-te să ne vizitezi pe noi, părinții tăi, căci am fost complet surprinși de evadarea ta din închisoare.” 9 Știm că am pus la cale un plan răuvoitor împotriva ta și că Domnul a avut grijă de tine și că Domnul Însuși te-a izbăvit de planurile noastre. Pace ție, Iosif, care ești demn de cinste printre tot poporul. 10 Au ales șapte dintre prietenii lui Iosif și le-au zis: „Când veți veni la Iosif, salutați-l cu pace și dați-i această scrisoare.” 11 Prin urmare, când oamenii au ajuns la Iosif, l-au salutat în pace și i-au dat scrisoarea. 12 După ce a citit-o Iosif, a zis: „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, care m-a izbăvit de copiii lui Israel, ca să n-mi verse sângele! Binecuvântat fie Dumnezeu, care m-a ocrotit sub aripile Tale!” 13 Iosif i-a sărutat și i-a dus în casa lui. A doua zi, Iosif s-a încălecat pe măgarul său și a mers cu ei la Ierusalim. 14 Și auzind toți Iudeii acestea, au ieșit în întâmpinarea lui și au strigat: „Pace să te însoțească venirea ta aici, părinte Iosif!” 15 La care el a răspuns: „Prosperitatea Domnului să fie peste tot poporul!” 16 Și toți L-au sărutat; și Nicodim L-a dus acasă, după ce a pregătit un ospăț mare. 17 A doua zi, fiind ziua pregătirii, Ana, Caiafa și Nicodim i-au zis lui Iosif: „Mărturisește Dumnezeului lui Israel greșelile tale și răspunde-ne la toate întrebările pe care ți le vom pune; 18 Căci ne-a tulburat foarte mult că ai îngropat trupul lui Isus; și, după ce te-am încuiat într-o cameră, nu te-am putut găsi; și de atunci ne-am temut până în ziua aceasta, când te-ai arătat printre noi. Spune-ne deci, înaintea lui Dumnezeu, tot ce s-a întâmplat. 19 Iosif, răspunzând, a zis: „M-ați închis în ziua pregătirii până dimineața.” 20 Dar pe când stăteam în rugăciune la miezul nopții, casa a fost înconjurată de patru îngeri; și l-am văzut pe Isus ca strălucirea soarelui și am căzut la pământ de frică. 21 Dar Isus m-a apucat de mână și m-a ridicat de la pământ, iar roua a fost stropită peste mine; dar el, ștergându-mi fața, m-a sărutat și mi-a zis: „Nu te teme, Iosif; privește la mine, căci eu sunt.” 22 Atunci m-am uitat la el și am zis: „Rabboni, Ilie!” El mi-a răspuns: „Nu sunt Ilie, ci Isus din Nazaret, al cărui trup l-ai îngropat.” 23 I-am zis: „Arată-mi mormântul în care te-am pus.” 24 Atunci Isus, luându-mă de mână, m-a dus la locul unde L-am pus și mi-a arătat păturile de in și șervețelul pe care I le pusesem pe cap. Atunci am cunoscut că este Isus și m-am închinat Lui, zicând: „Binecuvântat fie Cel ce vine în Numele Domnului!” 25 Isus m-a luat din nou de mână și m-a dus la Arimatea, la casa mea, și mi-a zis: „Pace ție! Dar să nu ieși din casa ta până în a patruzecea zi; ci trebuie să mă duc la ucenicii Mei.” Capitolul 12 1 Preoții cei mai de seamă, când au auzit toate aceste lucruri, au rămas uimiți și au căzut cu fețele la pământ ca niște morți, strigând unii către alții: „Ce semn minunat este acesta, care s-a întâmplat în Ierusalim? Noi cunoaștem pe tatăl și pe mama lui Isus.” 2 Și un anumit levit a zis: „Cunosc mulți dintre rudele lui, oameni evlavioși, care obișnuiesc să aducă jertfe și arderi de tot Dumnezeului lui Israel, în Templu, împreună cu rugăciunile lor.” 3 Marele preot Simeon, luându-L în brațe, I-a zis: „Doamne, acum slobozești pe robul Tău să plece în pace, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre luminarea neamurilor și slava poporului Tău Israel.”
31
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
4 Simeon a binecuvântat și el pe Maria, mama lui Isus, și i-a zis: „Îți spun despre Pruncul acela că este rânduit spre căderea și învierea multora și ca un semn care va fi împotrivă.” 5 Da, o sabie îți va străpunge și sufletul și gândurile multor inimi vor fi descoperite. 6 Atunci toți iudeii au zis: „Să trimitem la acei trei bărbați, care au spus că L-au văzut vorbind cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor.” 7 După aceea, i-au întrebat ce văzuseră; iar ei au răspuns într-un gând: „Înaintea Dumnezeului lui Israel, mărturisim că L-am văzut lămurit pe Isus vorbind cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor și suindu-se la cer.” 8 Atunci Ana și Caiafa i-au dus în locuri separate și i-au interogat separat. Ei au mărturisit în unanimitate adevărul și au zis că L-au văzut pe Isus. 9 Ana și Caiafa au zis atunci: „Legea noastră zice: «Orice cuvânt va fi întărit prin mărturia a doi sau trei martori».” 10 Dar ce am spus? Binecuvântatul Enoh I-a plăcut lui Dumnezeu și a fost mutat prin cuvântul lui Dumnezeu; iar locul de înmormântare al binecuvântatului Moise este cunoscut. 11 Dar Iisus a fost dat lui Pilat, biciuit, încoronat cu spini, scuipat, străpuns cu o suliță, răstignit, a murit pe cruce și a fost îngropat, iar trupul său l-a îngropat cinstitul Iosif într-un mormânt nou și mărturisește că L-a văzut viu. 12 Și, pe lângă asta, acești oameni au mărturisit că L-au văzut vorbind cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor și suindu-Se la cer. 13 Iosif sculându-se, a zis lui Ana și Caiafa: „Pe bună dreptate vă mirați foarte tare că vi s-a spus că Isus a trăit și S-a suit la cer.” 14 Este într-adevăr un lucru cu adevărat surprinzător că nu numai că El însuși învie din morți, ci și pe alții din morminte, pe care mulți i-au văzut în Ierusalim. 15 Și acum ascultați-mă puțin: L-am cunoscut cu toții pe fericitul Simeon, marele preot, care L-a luat în brațe pe Isus când era prunc, în templu. 16 Acest Simeon avea doi fii, și noi am fost cu toții de față la moartea și înmormântarea lor. 17 Duceți-vă, dar, și vedeți mormintele lor, căci acestea sunt deschise și au înviat. Și iată că sunt în cetatea Arimateei, petrecându-și împreună timpul în slujbe de evlavie. 18 Unii, într-adevăr, au auzit sunetul glasurilor lor în rugăciune, dar nu vor să vorbească cu nimeni, ci rămân muți ca niște morți. 19 Dar haideți să mergem la ei și să ne purtăm față de ei cu tot respectul și prudența cuvenite. Și dacă îi putem face să jure, poate că ne vor spune unele dintre tainele învierii lor. 20 Când au auzit iudeii aceasta, s-au bucurat foarte mult. 21 Atunci Ana, Caiafa, Nicodim, Iosif și Gamaliel s-au dus la Arimatea, dar nu i-au găsit în mormintele lor; ci, umblând prin cetate, i-au legat în genunchi în timp ce se închinau. 22 Apoi, salutându-i cu toată cinstea și respectul față de Dumnezeu, i-au dus la sinagoga din Ierusalim. Și, încuind porțile, au luat cartea legii Domnului, 23 Și punându-le-o în mâini, i-a jurat pe Dumnezeul Adonai și Dumnezeul lui Israel, care a vorbit părinților noștri prin Lege și prin proroci, zicând: „Dacă credeți că este Isus în Cel ce v-a înviat din morți, spuneți-ne ce ați văzut și cum ați înviat din morți.” 24 Harinus și Lenthius, cei doi fii ai lui Simeon, au tremurat când au auzit aceste lucruri și s-au tulburat și au gemut; și în același timp, privind spre cer, și-au făcut semnul crucii cu degetele pe limbă. 25 Și îndată au luat cuvântul și au zis: „Dați-ne fiecăruia câte o hârtie și vă vom scrie toate lucrurile pe care le-am văzut.” Și fiecare s-a așezat și a scris, zicând: Capitolul 13 1 Doamne Isuse și Tată, care ești Dumnezeu, și învierea și viața morților, dă-ne voie să vestim tainele Tale, pe care le-am văzut după moarte, aparținând crucii Tale; căci jurăm pe numele Tău.
32
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
2 Căci le-ai oprit slujitorilor Tăi să descopere lucrurile tainice, care au fost săvârșite prin puterea Ta divină în iad. 3 Când am fost așezați cu părinții noștri în adâncul iadului, în negura întunericului, deodată a apărut culoarea soarelui ca aurul și o lumină puternică de culoare purpurie luminând locul. 4 Imediat după aceasta, Adam, tatăl întregii omeniri, împreună cu toți patriarhii și profeții, s-a bucurat și a spus: „Această lumină este autorul luminii veșnice, care a promis să ne înalțe în lumina veșnică.” 5 Atunci Isaia, prorocul, a strigat și a zis: „Aceasta este lumina Tatălui și a Fiului lui Dumnezeu, conform profeției mele, când eram viu pe pământ.” 6 Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, dincolo de Iordan, un popor care umbla în întuneric, a văzut o mare lumină; și pentru cei ce locuiau în ținutul umbrei morții, lumina a răsărit. Și acum El a venit și ne-a luminat pe noi, cei ce zăceam în moarte. 7 Și pe când ne bucuram cu toții de lumina care strălucea asupra noastră, tatăl nostru Simeon a venit printre noi și, felicitând toată adunarea, a zis: „Slăviți pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!” 8 Pe care L-am luat în brațe când eram prunc în Templu și, mișcat de Duhul Sfânt, I-am zis și am mărturisit: 1 „Acum ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor și slava poporului Tău Israel.” 9 Toți sfinții care erau în adâncul iadului, auzind aceasta, s-au bucurat și mai mult. 10 După aceea a ieșit unul ca un mic pustnic și a fost întrebat de toată lumea: „Cine ești tu?” 11 La care el a răspuns: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, Ioan Botezătorul și prorocul Celui Preaînalt, care a mers mai înainte de venirea Lui ca să-I pregătească calea și să dea poporului Său cunoștința mântuirii, spre iertarea păcatelor.” 12 Și eu, Ioan, când L-am văzut pe Isus venind la mine, fiind mișcat de Duhul Sfânt, am zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, iată Cel ce ridică păcatele lumii.” 13 Și l-am botezat în râul Iordan și am văzut Duhul Sfânt pogorându-se peste el în chip de porumbel și am auzit un glas din cer, care zicea: „Acesta este Fiul Meu iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” 14 Și acum, pe când mergeam înaintea Lui, am coborât aici ca să vă anunț că Fiul lui Dumnezeu ne va vizita din nou și, precum zorii de sus, va veni la noi, cei care suntem în întuneric și în umbra morții. Capitolul 14 1 Dar când primul om, părintele nostru Adam, a auzit aceste lucruri, că Isus a fost botezat în Iordan, l-a chemat pe fiul său, Set, și i-a zis: 2 Spune fiilor tăi, patriarhilor și profeților, toate lucrurile pe care le-ai auzit de la Mihail, arhanghelul, când te-am trimis la porțile Raiului, ca să-L rogi pe Dumnezeu să-mi ungă capul când eram bolnav. 3 Atunci Set, apropiindu-se de patriarhi și profeți, a zis: „Eu, Set, când mă rugam lui Dumnezeu la porțile Paradisului, l-am văzut pe îngerul Domnului, Mihail, apărându-mi și spunând: «Sunt trimis la tine de la Domnul; sunt numit să prezidez peste trupurile omenești».” 4 Îți spun, Set, nu te ruga lui Dumnezeu cu lacrimi și nu-L implora să-ți dea untdelemnul din pomul milei, cu care să-l ungi pe tatăl tău, Adam, pentru durerea lui de cap; 5 Pentru că nu poți obține în niciun fel acest lucru până în ziua și vremurile de pe urmă, adică până nu vor trece cinci mii cinci sute de ani. 6 Atunci Hristos, Fiul cel mai milostiv al lui Dumnezeu, va veni pe pământ ca să învie trupul omenesc al lui Adam și, în același timp, să învie trupurile morților, iar când va veni, va fi botezat în Iordan. 7 Apoi, cu untdelemnul milei Sale, El îi va unge pe toți cei care cred în El; iar untdelemnul milei Sale va continua pentru generațiile viitoare, pentru cei care se vor naște din apă și din Duhul Sfânt pentru viața veșnică. 8 Și când, în acel moment, cel mai milostiv Fiu al lui Dumnezeu, Hristos Iisus, va coborî pe pământ, El îl va introduce pe tatăl nostru Adam în Paradis, la pomul milei.
33
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
9 Când au auzit toți patriarhii și profeții toate aceste lucruri de la Set, s-au bucurat și mai mult. Capitolul 15 1 În timp ce toți sfinții se bucurau, iată că Satana, prințul și căpetenia morții, i-a zis prințului iadului: 2 Pregătiți-vă să-L primiți pe Însuși Isus din Nazaret, care se lăuda că este Fiul lui Dumnezeu, și totuși era un om temător de moarte și a zis: „Sufletul Meu este întristat de moarte”. 3 Pe lângă asta, mi-a făcut multe rău mie și multor altora; căci pe cei pe care i-am orbit și șchiopătat și pe cei pe care i-am chinuit cu mai mulți demoni, i-a vindecat prin cuvântul său; da, iar pe cei pe care ți i-am adus morți, i-a luat cu forța de la tine. 4 La aceasta, prințul iadului i-a răspuns Satanei: „Cine este acel prinț atât de puternic și totuși un om care se teme de moarte?” 5 Căci toți puternicii pământului sunt supuși puterii mele, pe care i-ai supus prin puterea ta. 6 Dar dacă este atât de puternic în natura sa umană, îți afirm cu adevărat că este atotputernic în natura sa divină și nimeni nu se poate împotrivi puterii sale. 7 Așadar, când a spus că se teme de moarte, a vrut să te prindă în cursă, și va fi nenorocit pentru tine în veacuri. 8 Atunci Satana, răspunzând, a zis stăpânitorului iadului: „De ce te-ai îndoit și te-ai temut să-L primești pe Isus din Nazaret, proștașul tău și al meu?” 9 Cât despre mine, l-am ispitit și i-am întărit pe bătrânii mei, evreii, cu zel și mânie împotriva lui? 10 Am ascuțit sulița pentru suferința lui; am amestecat fiere și oțet și i-am poruncit să le bea; am pregătit crucea ca să-l răstignesc și cuiele ca să-i străpungă mâinile și picioarele; și acum că moartea lui este aproape, îl voi aduce aici, supus atât ție, cât și mie. 11 Atunci prințul iadului a răspuns: „Mi-ai spus chiar acum că mi-a luat cu sila morții.” 12 Cei care au fost ținuți aici până când vor trăi din nou pe pământ, au fost luați de aici, nu prin propria lor putere, ci prin rugăciuni făcute către Dumnezeu, iar Dumnezeul lor atotputernic i-a luat de la mine. 13 Cine este deci Isus din Nazaret, care, prin cuvântul Său, a luat morții din mine, fără să mă rog lui Dumnezeu? 14 Poate că este același care mi l-a luat pe Lazăr, după ce era mort în patru zile, și era atât de duhoarea, cât și de putrezit, și pe care l-am avut în stăpânire ca pe un mort, dar l-a adus la viață prin puterea Sa. 15 Satana, răspunzând, i-a zis prințului iadului: „Este același om, Isus din Nazaret.” 16 Când a auzit aceasta, stăpânitorul iadului i-a zis: „Te jur pe puterile mele și ale tale să nu mi-L aduci.” 17 Căci când am auzit de puterea cuvântului Său, am tremurat de frică și toți cei nelegiuiți din ceata mea s-au tulburat în același timp; 18 Și n-am putut să-l reținem pe Lazăr, dar s-a scuturat și, cu toate semnele de răutate, a plecat îndată de la noi; și chiar pământul, în care era pus trupul neînsuflețit al lui Lazăr, l-a scos imediat viu. 19 Și știu acum că El este Dumnezeu Atotputernic, care a putut săvârși astfel de lucruri, care este puternic în stăpânirea Sa și puternic în natura Sa umană, care este Mântuitorul omenirii. 20 Nu aduceți, deci, pe omul acesta aici, căci el va elibera pe toți aceia pe care îi țin în temniță pentru necredință și legați cu lanțurile păcatelor lor și îi va duce la viața veșnică. Capitolul 16 1 Și pe când Satana și prințul iadului vorbeau astfel unul cu altul, deodată s-a auzit un glas ca de tunet și ca de vuiet de vânturi, zicând: „Ridicați-vă porțile, prinți! Ridicați-vă, porți veșnice, și va intra Împăratul Slavei.” 2 Când a auzit prințul iadului aceasta, i-a zis Satanei: „Pleacă de la mine și ieși din locuințele mele; dacă ești un războinic puternic, luptă-te cu Regele Slavei. Dar ce ai tu de-a face cu el?” 3 Și l-a alungat din locuințele lui.
34
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
4 Și prințul le-a zis ofițerilor săi nelegiuiți: „Închideți porțile de aramă ale cruzimii și întăriți-le cu zăvoare de fier și luptați cu vitejie, ca să nu fim luați captivi.” 5 Dar când toată ceata sfinților a auzit aceasta, au vorbit cu glas tare de mânie către prințul iadului: 6 Deschideți-vă porțile, ca să intre Împăratul Gloriei. 7 Și divinul profet David a strigat zicând: „Nu am profețit eu cu adevărat, când eram pe pământ, și nu am spus: O, de lăudați oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de copiii oamenilor?” 8 Căci El a sfărâmat porțile de aramă și a rupt zăvoarele de fier. I-a luat din cauza nelegiuirii lor și din cauza nedreptății lor sunt asupriți. 9 După aceasta, un alt prooroc, și anume sfântul Isaia, a vorbit la fel tuturor sfinților: „Nu v-am proorocit eu dreptate când eram viu pe pământ?” 10 Morții vor trăi și vor învia cei din mormintele lor și se vor bucura cei din pământ, căci roua care vine de la Domnul le va aduce izbăvire. 11 Și am zis în alt loc: „Unde este biruința ta, moarte? Unde este boldul tău, moarte?” 12 Când au auzit toți sfinții aceste lucruri spuse de Isaia, au zis prințului iadului: „Deschide acum porțile tale și ia zăvoarele tale de fier, căci vei fi legat și nu vei mai avea putere.” 13 Atunci s-a auzit un glas puternic, ca un tunet, care zicea: „Ridicați-vă porțile, prinți! Înălțați-vă, porți ale locuinței morților, și va intra Împăratul slavei!” 14 Prințul iadului, percepând aceeași voce repetată, a strigat ca și cum n-ar fi știut: „Cine este acela Împărat al Gloriei?” 15 David i-a răspuns prințului iadului și a zis: „Înțeleg cuvintele acelui glas, pentru că le-am rostit prin duhul său. Și acum, așa cum am spus mai sus, îți spun, Domnul este puternic și puternic, Domnul puternic în bătălie: El este Regele Gloriei și El este Domnul în cer și pe pământ; 16 El S-a uitat în jos ca să audă gemetele prinșilor de război și să elibereze pe cei osândiți la moarte. 17 Și acum, tu, prinț murdar și împuțit al iadului, deschide-ți porțile, ca să poată intra Regele Gloriei; căci el este Domnul cerului și al pământului. 18 Pe când vorbea David aceste cuvinte, Domnul cel puternic S-a arătat în chip de om și a luminat locurile care fuseseră dintotdeauna întunecate. 19 Și a rupt lanțurile care mai înainte nu puteau fi rupte; și cu puterea Sa neînvinsă i-a cercetat pe cei ce zăceau în întunericul adânc din cauza nelegiuirii și în umbra morții din cauza păcatului. Capitolul 17 1 Moartea cea nelegiuită și cruzii ei slujitori, auzind aceste lucruri, au fost cuprinsi de frică în fiecare împărăție a lor, când au văzut claritatea luminii, 2 Și Hristos Însuși S-a arătat deodată în locuințele lor; de aceea au strigat și au zis: „Suntem legați de tine; pari să plănuiești să ne provoci rușinea înaintea Domnului.” 3 Cine ești tu, care nu ai niciun semn de stricăciune, ci doar acea înfățișare strălucitoare care este o dovadă deplină a măreției tale, de care totuși pari să nu iei în seamă? 4 Cine ești tu, atât de puternic și atât de slab, atât de mare și atât de mic, un om josnic și totuși un soldat de rangul întâi, care poate comanda sub forma unui slujitor, ca un soldat de rând? 5 Regele Gloriei, mort și viu, deși odată junghiat pe cruce? 6 Care zăceai mort în mormânt și ai coborât viu la noi, și în moartea ta toate făpturile au tremurat și toate stelele s-au mișcat, și acum ai libertatea ta printre morți și provoci tulburare legiunilor noastre? 7 Cine ești tu, care eliberezi captivii ținuți în lanțuri de păcatul strămoșesc și îi aduci în libertatea lor de dinainte 8 Cine ești tu, care răspândești o lumină atât de glorioasă și divină peste cei care au fost orbiți de întunericul păcatului? 9 În același fel, toate legiunile de demoni au fost cuprinse de aceeași groază și, cu cea mai supusă frică, au strigat și au zis:
35
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
10 De unde vine, o, Isuse Hristoase, că ești un om atât de puternic și glorios în măreție, atât de strălucitor încât să nu ai nicio pată și atât de pur încât să nu ai nicio vină? Căci acea lume de jos a pământului, care ne-a fost mereu supusă și de unde am primit tribut, nu ne-a trimis niciodată un astfel de om mort, nu a trimis niciodată asemenea daruri prinților iadului. 11 Cine ești, așadar, tu, care cu atâta curaj intri în lăcașurile noastre și nu numai că nu te temi să ne ameninți cu cele mai mari pedepse, dar te străduiești și să-i eliberezi pe toți ceilalți din lanțurile în care îi ținem? 12 Poate că tu ești acel Isus, despre care Satana tocmai i-a vorbit prințului nostru, că prin moartea pe cruce aveai să primești puterea morții. 13 Atunci Regele Gloriei, călcând în picioare moartea, l-a apucat pe prințul iadului, l-a lipsit de toată puterea sa și l-a luat cu el pe tatăl nostru pământesc, Adam, spre slava sa. Capitolul 18 1 Atunci prințul iadului l-a luat pe Satana și, cu mare semnificație, i-a zis: „O, prinț al distrugerii, autorul înfrângerii și exilării lui Beelzebub, batjocura îngerilor lui Dumnezeu și detestat de toți oamenii drepți! Ce te-a îndemnat să acționezi astfel?” 2 Ai vrut să-L răstigni pe Regele Gloriei și, prin nimicirea Lui, ne-ai făcut promisiuni de mari avantaje, dar ca un nebun nu știai ce plănuiai. 3 Căci iată acum că Iisus din Nazaret, cu strălucirea dumnezeirii Sale glorioase, pune pe fugă toate puterile oribile ale întunericului și ale morții; 4 El a dărâmat închisorile noastre de sus până jos, a dat drumul tuturor captivilor, a eliberat pe toți cei legați și toți cei ce odinioară gemeau sub greutatea chinurilor lor ne insultă acum și suntem gata să fim învinși de rugăciunile lor. 5 Domeniile noastre nelegiuite sunt subjugate și nicio parte a omenirii nu mai este sub supunerea noastră, dar, pe de altă parte, toate ne sfidează cu îndrăzneală; 6 Deși, înainte, morții nu îndrăzneau niciodată să se comporte insolent față de noi și nici, fiind prizonieri, nu se puteau veseli vreodată. 7 O, Satan, prinț al tuturor celor răi, părinte al celor nelegiuiți și abandonați, de ce ai încercat această ispravă, văzând că prizonierii noștri au fost până acum întotdeauna lipsiți de cea mai mică speranță de salvare și viață? 8 Dar acum niciunul dintre ei nu mai geme vreodată și nici nu se vede vreo lacrimă pe fețele lor. 9 O, prințe Satan, mare păzitor al regiunilor infernale, toate avantajele pe care le-ai dobândit prin copacul oprit și prin pierderea Paradisului, le-ai pierdut acum prin lemnul crucii; 10 Și toată fericirea ta s-a stins atunci, când L-ai răstignit pe Isus Hristos, Împăratul Gloriei. 11 Ai acționat împotriva propriului tău interes și a meu, așa cum vei înțelege în curând din acele chinuri mari și pedepse infinite pe care ești pe cale să le suporți. 12 O, Satan, prinț al tuturor relelor, autor al morții și izvor al oricărei mândrii, ar fi trebuit mai întâi să investighezi crimele rele ale lui Isus din Nazaret și atunci ai fi descoperit că nu era vinovat de nicio vină vrednică de moarte. 13 De ce ai îndrăznit, fără temei sau dreptate, să-L răstignești și ai adus în ținuturile noastre un om nevinovat și drept, pierzând astfel pe toți păcătoșii, nelegiuiții și nedrepții din întreaga lume? 14 În timp ce prințul iadului vorbea astfel cu Satana, Regele Gloriei i-a zis lui Beelzebul: „Prințul iadului, Satana, prințul va fi supus stăpânirii tale pentru totdeauna, în locul lui Adam și al fiilor săi drepți, care sunt ai mei.” Capitolul 19 1 Atunci Isus Și-a întins mâna și a zis: „Veniți la Mine, toți sfinții Mei, care ați fost creați după chipul Meu, care ați fost condamnați de pomul fructului oprit și de diavol și de moarte; 2 Trăiește acum prin lemnul crucii mele; diavolul, prințul acestei lumi, este biruit și moartea este învinsă.
36
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
3 Atunci, îndată, toți sfinții s-au unit sub mâna Dumnezeului Celui Preaînalt; și Domnul Isus l-a apucat pe Adam de mână și i-a spus: Pace ție și tuturor urmașilor tăi drepți, care sunt ai mei. 4 Atunci Adam, aruncându-se la picioarele lui Isus, i s-a adresat cu lacrimi, cu un glas smerit și cu o voce tare, zicând: 5 Te voi preamări, Doamne, căci m-ai înălțat și n-ai făcut pe vrăjmașii mei să se bucure de mine. Doamne, Dumnezeul meu, am strigat către Tine și Tu m-ai vindecat. 6 Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din locuința morților, m-ai ținut viu, ca să nu mă cobor în groapă. 7 Cântați Domnului, toți sfinții Lui, și lăudați-L, când vă aduceți aminte de sfințenia Lui! Căci mânia Lui ține o clipă, și viața este în bunătatea Lui. 8 În același fel, toți sfinții, închinați la picioarele lui Isus, au spus într-un glas: „Tu ai venit, Mântuitorule al lumii, și ai împlinit toate lucrurile pe care le-ai vestit mai dinainte prin lege și prin sfinții Tăi profeți.” 9 Tu i-ai mântuit prin crucea Ta pe cei vii și Te-ai pogorât la noi, ca prin moartea crucii să ne izbăvești de iad și prin puterea Ta de moarte. 10 O, Doamne, așa cum ai pus steagurile gloriei Tale în cer și ai ridicat semnul răscumpărării Tale, chiar crucea Ta pe pământ! tot așa, Doamne, pune semnul victoriei crucii Tale în iad, pentru ca moartea să nu mai aibă stăpânire. 11 Atunci Domnul, întinzându-Și mâna, a făcut semnul crucii peste Adam și peste toți sfinții săi. 12 Și apucându-l pe Adam de mâna dreaptă, s-a înălțat din iad, iar toți sfinții lui Dumnezeu l-au urmat. 13 Atunci, regele proroc David a strigat cu îndrăzneală și a zis: 1 „Cântați Domnului o cântare nouă, căci El a făcut lucruri minunate; dreapta Lui și brațul Lui cel sfânt I-au adus biruința. 14 Domnul Și-a făcut cunoscută mântuirea, Și-a arătat dreptatea înaintea ochilor neamurilor. 15 Și toată mulțimea sfinților a răspuns, zicând: „Această cinste se cuvine tuturor sfinților Lui! Amin! Slavă Domnului!” 16 După aceea, profetul Habacuc 3 a strigat și a zis: „Tu ai ieșit pentru mântuirea poporului Tău, chiar pentru mântuirea poporului Tău.” 17 Și toți sfinții au zis: 4 „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, căci Domnul ne-a luminat. Acesta este Dumnezeul nostru în vecii vecilor; El va domni peste noi în vecii vecilor. Amin.” 18 În același fel, toți profeții au rostit lucrurile sacre ale laudei Sale și L-au urmat pe Domnul. Capitolul 20 1 Atunci Domnul, ținându-l pe Adam de mână, l-a dat arhanghelului Mihail; și acesta i-a condus în Rai, plin de milă și slavă; 2 Și doi bărbați foarte bătrâni i-au întâlnit și au fost întrebați de sfinți: „Cine sunteți voi, care încă nu ați fost cu noi în iad și trupurile voastre v-au fost puse în Paradis?” 3 Unul dintre ei a răspuns: „Eu sunt Enoh, care a fost mutat prin cuvântul lui Dumnezeu; și omul acesta care este cu mine este Ilie Tișbitul, care a fost mutat într-un car de foc.” 4 Aici am fost până acum și n-am gustat moartea, dar acum suntem pe cale să ne întoarcem la venirea Anticristului, înarmați cu semne și minuni divine, pentru a ne angaja cu el în luptă și pentru a fi uciși de el la Ierusalim și pentru a fi luați din nou de vii în nori, după trei zile și jumătate. 5 Și în timp ce sfântul Enoh și Ilie povesteau acestea, iată că a venit un alt bărbat într-o înfățișare jalnică, purtând semnul crucii pe umeri. 6 Și când L-au văzut toți sfinții, I-au zis: „Cine ești tu? Căci fața ta este ca a unui hoț și de ce porți crucea pe umeri?” 7 La care el, răspunzând, a zis: „Bine ziceți, căci am fost un hoț care a săvârșit tot felul de rele pe pământ.” 8 Și iudeii m-au răstignit împreună cu Isus; și am văzut lucrurile uimitoare care s-au întâmplat la creație, la răstignirea Domnului Isus.
37
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
9 Și am crezut că El este Creatorul tuturor lucrurilor și Regele Atotputernic; și m-am rugat Lui, zicând: Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta. 10 El a luat imediat aminte la rugăciunea mea și mi-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai.” 11 Și mi-a făcut acest semn al crucii, spunând: „Ia aceasta și du-te în Paradis; și dacă îngerul care este paznicul Paradisului nu te va primi, arată-i semnul crucii și spune-i: Iisus Hristos, care este acum răstignit, m-a trimis aici la tine.” 12 După ce am făcut aceasta și i-am spus îngerului care este paznicul Paradisului toate aceste lucruri, iar el le-a auzit, el a deschis imediat porțile, m-a introdus și m-a așezat la dreapta în Paradis, 13 zicând: „Rămâneți puțin aici, până va intra Adam, tatăl întregii omeniri, cu toți fiii lui, care sunt sfinții și drepții slujitori ai lui Isus Hristos, care a fost răstignit.” 14 Când au auzit toate aceste povești de la tâlhar, toți patriarhii au zis într-un glas: „Binecuvântat fii Tu, Dumnezeule Atotputernic, Părinte al bunătății veșnice și Părinte al îndurărilor, care ai arătat o asemenea favoare celor care erau păcătoși împotriva Lui și i-ai adus în mila Paradisului și i-ai pus în mijlocul proviziilor Tale cele mari și spirituale, într-o viață spirituală și sfântă. Amin.” Capitolul 21 1 Acestea sunt tainele divine și sfinte pe care le-am văzut și le-am auzit. Mie, lui Harinus și lui Lenthius nu ni se permite să vestim celelalte taine ale lui Dumnezeu, așa cum ne-a poruncit arhanghelul Mihail, 2 „Să mergeți cu frații Mei la Ierusalim și să stăruiți în rugăciuni, vestind și slăvind învierea lui Isus Hristos, căci El v-a înviat din morți împreună cu Sine însuși.” 3 Și nu veți vorbi cu niciun om, ci veți sta ca niște muți până când va veni vremea când Domnul vă va permite să relatați misterele divinității Sale. 4 Arhanghelul Mihail ne-a poruncit să mergem dincolo de Iordan, într-o țară minunată și bogată, unde sunt mulți care au înviat din morți împreună cu noi, ca dovadă a învierii lui Hristos. 5 Căci noi avem doar trei zile înălțate din morți, care am înviat ca să sărbătorim Paștele Domnului nostru împreună cu părinții noștri și să mărturisim pentru Hristos Domnul, și am fost botezați în sfântul râu Iordan. Și acum nu sunt văzuți de nimeni. 6 Aceasta este tot ce ne-a îngăduit Dumnezeu să vă spunem; dați-I, deci, laudă și cinste, pocăiți-vă, și El se va îndura de voi. Pace vouă de la Domnul Dumnezeu Isus Hristos și Mântuitorul nostru al tuturor. Amin, amin, amin! 7 Și după ce au terminat de scris și au scris pe două foi de hârtie, Harinus a dat ce scrisese în mâinile lui Ana, Caiafa și Gamaliel. 8 Lenthius a dat și el cele scrise în mâinile lui Nicodim și Iosif; și îndată acestea s-au transformat în forme extrem de albe și nu au mai fost văzute. 9 Dar ceea ce scriseseră s-a dovedit a fi perfect în concordanță, neconținând o literă mai multă sau mai puțină decât cealaltă. 10 Auzind toată adunarea iudeilor toate aceste povești minunate despre Harinus și Lentius, au zis unii către alții: „Cu adevărat, toate acestea au fost făcute de Dumnezeu și binecuvântat fie Domnul Isus în vecii vecilor. Amin!” 11 Și umblau de colo colo cu mare îngrijorare, frică și tremur, se băteau în piept și se duceau fiecare acasă. 12 Iar îndată Iosif și Nicodim au spus guvernatorului toate aceste lucruri, câte erau spuse de iudei în sinagogile lor despre Isus. 13 Pilat a scris toate aceste fapte și a pus toate socotelile în registrul public al casei sale. Capitolul 22 1 După acestea, Pilat s-a dus la templul iudeilor, a chemat pe toți dregătorii, cărturarii și învățătorii Legii și a intrat cu ei în paraclisul templului.
38
Moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos
2 Și a poruncit să se închidă toate porțile și le-a zis: „Am auzit că aveți o carte mare în acest templu; vă rog, deci, să mi-o aduceți.” 3 Și când a fost adusă cartea cea mare, purtată de patru slujitori ai templului și împodobită cu aur și pietre prețioase, Pilat le-a zis tuturor: „Vă conjur pe Dumnezeul părinților voștri, care a făcut și a poruncit să se zidească acest templu, să nu-mi ascundeți adevărul.” 4 Știți toate lucrurile scrise în cartea aceea; spuneți-mi dar acum dacă ați găsit în Scripturi ceva despre acel Isus, pe care L-ați răstignit, și în ce vreme a lumii trebuia să vină. Spuneți-mi. 5 După ce i-au jurat pe Ana și Caiafa, au poruncit tuturor celorlalți care erau cu ei să iasă din sanctuar. 6 Și au închis porțile templului și ale paraclisului și i-au zis lui Pilat: „Ne-ai pus să jurăm, o, judecătorule, pe zidirea acestui templu, că vom spune ție ce este adevărat și drept.” 7 După ce L-am răstignit pe Isus, neștiind că este Fiul lui Dumnezeu, ci crezând că face minuni prin vreo vrăjitorie, am adunat o mare adunare în acest templu. 8 Și când dezbateam unii cu alții despre minunile pe care le făcuse Isus, am găsit mulți martori din țara noastră, care au declarat că L-au văzut viu după moartea Sa și că L-au auzit vorbind cu ucenicii Săi și L-au văzut suindu-se la înălțimea cerurilor și intrând în ele; 9 Și am văzut doi martori, ale căror trupuri le-a înviat Isus din morți, care ne-au povestit multe lucruri minunate pe care le-a făcut Isus printre morți, despre care avem o relatare scrisă în mâinile noastre. 10 Și este obiceiul nostru să deschidem anual această carte sfântă înaintea unei adunări și să căutăm acolo sfatul lui Dumnezeu. 11 Și am găsit în prima dintre cele șaptezeci de cărți, unde Mihail arhanghelul vorbește celui de-al treilea fiu al lui Adam, primul om, o relatare că după cinci mii cinci sute de ani, Hristos, cel mai iubit Fiu al lui Dumnezeu, a venit pe pământ, 12 Și ne-am gândit, de asemenea, că poate El era chiar Dumnezeul lui Israel care i-a spus lui Moise: „Să faci chivotul mărturiei; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate, lățimea lui de un cot și jumătate și înălțimea lui de un cot și jumătate.” 13 Prin acești cinci coți și jumătate pentru construirea chivotului Vechiului Testament, am înțeles și am știut că în cinci mii de ani și jumătate (o mie) de ani, Iisus Hristos urma să vină în chivotul sau tabernacolul unui trup; 14 Și astfel, scripturile noastre mărturisesc că El este Fiul lui Dumnezeu și Domnul și Regele lui Israel. 15 Și fiindcă, după suferința Lui, preoții noștri cei mai de seamă au fost uimiți de semnele făcute prin El, am deschis cartea aceea ca să cercetăm toate generațiile până la generația lui Iosif și a Mariei, mama lui Isus, socotind că El este din sămânța lui David; 16 Și am găsit relatarea creației și când a făcut El cerul și pământul și primul om, Adam, și că de acolo până la potop, au fost două mii două sute doisprezece ani. 17 Și de la potop până la Avraam, nouă sute doisprezece. Și de la Avraam până la Moise, patru sute treizeci. Și de la Moise până la împăratul David, cinci sute zece. 18 Și de la David până la robia babiloniană, cinci sute de ani. Și de la robia babiloniană până la întruparea lui Hristos, patru sute de ani. 19 Suma tuturor celor care se ridică la cinci mii și jumătate (o mie). 20 Și astfel se pare că Isus, pe care L-am răstignit, este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat și Atotputernic. Amin.
39