Cartea Secretelor lui Enoh INTRODUCERE Acest nou fragment de literatură timpurie a ieșit la iveală prin intermediul anumitor manuscrise descoperite recent în Rusia și Serbia și, din câte se știe până acum, s-a păstrat doar în limba slavă. Se știu puține lucruri despre originea sa, cu excepția faptului că, în forma sa actuală, a fost scris undeva la începutul erei creștine. Editorul său final a fost un grec, iar locul compunerii sale este Egiptul. Valoarea sa constă în influența incontestabilă pe care a exercitat-o asupra scriitorilor Noului Testament. Unele dintre pasajele întunecate ale acestuia din urmă fiind aproape inexplicabile fără ajutorul său. Deși însăși cunoștința că o astfel de carte a existat vreodată s-a pierdut probabil timp de 1200 de ani, ea a fost totuși mult folosită atât de creștini, cât și de eretici în primele secole și constituie un document extrem de valoros în orice studiu al formelor creștinismului timpuriu. Scrierea se adresează cititorului care dorește să-și înălțeze gândurile și să zboare spre tărâmuri mistice. Iată o dramatizare stranie a eternității - cu perspective asupra Creației, Antropologiei și Eticii. Așa cum lumea a fost făcută în șase zile, tot așa istoria ei s-ar împlini în 6.000 de ani (sau 6.000.000 de ani), iar aceasta ar fi urmată de 1.000 de ani de odihnă (posibil când echilibrul forțelor morale conflictuale va fi atins și viața umană va ajunge la starea ideală). La sfârșitul ei ar începe a 8-a Zi Eternă, când timpul nu ar mai exista. CAPITOLUL 1 1 A fost un om înțelept, un mare meșteșugar, iar Domnul a zămislit dragoste pentru el și l-a primit, ca să vadă locuințele cele mai de sus și să fie martor ocular al înțeleptului, marelui, de neconceput și imuabilului tărâm al Dumnezeului Atotputernic, al minunatei, glorioasei, strălucitoarei și cu mulți ochi poziții a slujitorilor Domnului și al tronului inaccesibil al Domnului și al gradelor și manifestărilor oștirilor netrupești și al slujirii inefabile a multitudinii elementelor și al feluritelor apariții și cântece inexprimabile ale oștirii Heruvimilor și al luminii nemărginite.
2 În acea vreme, a spus el, când s-a împlinit al 165lea an al meu, l-am născut pe fiul meu, Mathusal. 3 După aceea, am trăit două sute de ani și am împlinit toți anii vieții mele trei sute șaizeci și cinci de ani. 4 În prima zi a primei luni eram singur în casă, odihnindu-mă pe patul meu și dormeam. 5 Și pe când dormeam, o mare neliniște mi-a cuprins inima și plângeam cu ochii în somn și nu puteam înțelege ce era această necaz sau ce avea să mi se întâmple. 6 Și mi s-au arătat doi bărbați, extrem de mari, cum n-am mai văzut niciodată așa pe pământ; fețele lor străluceau ca soarele, ochii lor erau ca o lumină arzătoare, iar din buzele lor ieșea foc, cu haine și cântece de tot felul, înfățișate ca purpuriile; aripile lor erau mai strălucitoare decât aurul, iar mâinile lor mai albe decât zăpada. 7 Stăteau la capul canapelei mele și au început să mă cheme pe nume. 8 M-am trezit din somn și i-am văzut lămurit pe acei doi bărbați stând în picioare înaintea mea. 9 I-am salutat și am fost cuprins de frică și înfățișarea feței mele s-a schimbat de groază, iar acei oameni mi-au zis: 10 „Ai curaj, Enoh, nu te teme; Dumnezeul cel veșnic ne-a trimis la tine și iată! astăzi te vei înălța cu noi la cer și le vei spune fiilor tăi și întregii tale case tot ce vor face fără tine pe pământ, în casa ta, și nimeni să nu te caute până când Domnul nu te va întoarce la ei.” 11 Și m-am grăbit să le ascult și am ieșit din casa mea și m-am îndreptat spre uși, așa cum mi s-a poruncit, și i-am chemat pe fiii mei, Mathusal, Regim și Gaidad și le-am spus toate minunile pe care mi le spuseseră acei oameni. CAPITOLUL 2 1 Ascultați-mă, copiii mei, nu știu unde mă duc sau ce mi se va întâmpla; acum de aceea, copiii mei, vă spun: nu vă întoarceți de la Dumnezeu dinaintea feței celor deșarte, care n-au făcut cerul și pământul, căci acestea vor pieri și cei ce li se închină. Domnul să vă întărească inimile în frica de El. Și acum, copiii mei, să nu se gândească nimeni să mă caute, până când Domnul nu mă va întoarce la voi. CAPITOLUL 3 1 S-a întâmplat, când Enoh le-a spus fiilor săi, că îngerii l-au luat pe aripile lor și l-au purtat în primul cer și l-au așezat pe nori. Și acolo m-am uitat, și din nou m-am uitat mai sus și am văzut eterul, și m-au