Ruth CAPITOLUL 1 1 Acum s-a întâmplat, în zilele în care judecătorii stăpâneau, a fost foamete în țară. Și un bărbat din Betleem Iuda a mers să locuiască în țara Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. 2 Numele bărbatului era Elimelec și numele soției sale Naomi și numele celor doi fii ai săi Mahlon și Chilion, efrați din Betleem din Iuda. Și au venit în țara Moabului și au rămas acolo. 3 Și soțul lui Elimelec Naomi a murit; și a rămas ea și cei doi fii ai ei. 4 Și le-au luat neveste dintre femeile din Moab; Numele unuia era Orpa și numele celuilalt Rut; și au locuit acolo vreo zece ani. 5 Și Mahlon și Chilion au murit și ei amândoi; iar femeia a rămas din cei doi fii ai săi și din soțul ei. 6 Atunci ea s-a sculat cu nurorile ei, ca să se întoarcă din țara Moabului, căci ea auzise în țara Moabului că Domnul vizitase poporul Său, dându-le pâine. 7 De aceea a ieșit din locul unde era, și cele două nurori ale ei cu ea; și au mers pe drumul de a se întoarce în țara lui Iuda. 8 Și Naomi le-a spus celor două nurori ale ei: „Duceți-vă, întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale; 9 Domnul să vă dea să găsiți odihnă, fiecare dintre voi în casa bărbatului său. Apoi i-a sărutat; și au ridicat glasul și au plâns. 10 Și ei i-au spus: „Ne vom întoarce cu tine la poporul tău”. 11 Și Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele, de ce mergeți cu mine? Mai sunt fii în pântecele meu, ca să vă fie bărbații? 12 Întoarceți-vă, fiicele mele, mergeți; căci sunt prea bătrân ca să am un soţ. Dacă aș spune: Am nădejde, dacă aș avea și în noaptea asta un bărbat și aș avea și fii; 13 Vrei să zăboviți pentru ei până vor crește? ați rămâne pentru ei să nu aibă soți? nu, fiicele mele; căci mă întristează mult din pricina voastră că mâna Domnului s-a întins împotriva mea. 14 Și au ridicat glasul și au plâns iarăși; și Orpa și-a sărutat soacra; dar Rut s-a lipit de ea. 15 Și ea a spus: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te după cumnata ta. 16 Și Rut a spus: Nu mă roagă să te părăsesc sau să mă întorc de la tine; căci unde vei merge, voi merge; și unde vei găzdui, voi găzdui: poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri și acolo voi fi îngropat: Domnul să-mi facă așa și mai mult, dacă moartea nu te desparte de mine. 18 Când a văzut că avea hotărâre să meargă cu ea, a lăsat să-i vorbească. 19 Așa că ei doi au mers până au ajuns la Betleem. Și s-a întâmplat că, când au ajuns la Betleem, toată cetatea s-a zguduit de ei și au zis: Aceasta este Naomi? 20 Și ea le-a zis: „Nu-mi spune Naomi, numiți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a purtat foarte amar”. 21 Am ieșit sătul, și Domnul m-a adus din nou acasă, gol;
22 Naomi s-a întors împreună cu ea, Rut, moabita, nora ei, care s-a întors din țara Moabului; și au venit la Betleem la începutul secerișului orzului. CAPITOLUL 2 1 Și Naomi avea o rudă de-a soțului ei, un om puternic și bogat, din familia lui Elimelec; și numele lui era Boaz. 2 Și Rut, moabita a zis către Naomi: „Dă-mi voie să merg la câmp și să culeg spice după acela în ochii căruia voi găsi har”. Și ea i-a spus: Du-te, fiica mea. 3 Ea s-a dus și a venit și a cules pe câmp, după secerători; 4 Și iată, Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!” Iar ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze”. 5 Atunci Boaz a zis slujitorului său, care era peste secerători: „A cui este aceasta fată? 6 Și slujitorul care era pus peste secerători a răspuns și a zis: Este fata moabita care s-a întors cu Naomi din țara Moabului; 7 Și ea a zis: „Vă rog, lăsați-mă să culeg și să strâng după secerători printre snopi; așa a venit și a rămas de dimineață până acum, că a rămas puțin în casă”. 8 Atunci Boaz a zis către Rut: „Nu auzi, fiica mea? Nu mergeți să culegeți în alt câmp, nici să nu plecați de aici, ci rămâneți aici repede lângă fecioarele mele: 9 Fie cu ochii tăi pe câmpul pe care ei seceră, și mergi după ei; nu le-am poruncit eu tinerilor să nu se atingă de tine? și când ți-e sete, du-te la vase și bea din ceea ce au tras tinerii. 10 Atunci ea a căzut cu fața la pământ și s-a plecat până la pământ și i-a zis: Pentru ce am găsit har în ochii tăi, ca să mă cunoști, fiindcă sunt străin? 11 Și Boaz a răspuns și i-a zis: Mi s-a arătat pe deplin tot ce i-ai făcut soacrei tale de la moartea bărbatului tău și cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara nașterii tale. , și ai venit la un popor pe care nu l-ai cunoscut până acum. 12 Domnul să-ți răsplătească lucrarea și să ți se dea o răsplată deplină de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi te-ai încrezut. 13 Atunci ea a spus: Lasă-mă să găsesc har înaintea ta, domnul meu; pentru că m-ai mângâiat și pentru asta i-ai vorbit prietenesc roabei tale, deși nu sunt ca una dintre roabele tale. 14 Și Boaz i-a zis: „La ora mesei, vino aici, mănâncă din pâine și înmoaie bucata ta în oțet. Și ea s-a așezat lângă secerători; și el a ajuns la grânul ei prăjit și ea a mâncat și s-a săturat și a rămas. 15 Și când ea s-a sculat să culeagă, Boaz a poruncit tinerilor săi, spunând: Lăsați-o să culeagă până și printre snopi și nu o ocărăți; 16 Să cadă și câteva din pumnii cu scopul pentru ea și să le lase, ca să le culeagă și să nu o mustre. 17 Și ea a cules pe câmp până seara și a bătut pe câte culegea; și era cam o efa de orz. 18 Și ea a luat-o și a mers în cetate; și soacra ei a văzut ce a cules; 19 Și soacra ei i-a spus: Unde ai cules azi? si unde ai lucrat? binecuvântat să fie cel care a luat cunoștință de tine. Și ea și-a arătat soacrei cu care lucrase și a zis: Numele bărbatului cu care am lucrat astăzi este Boaz. 20 Și Naomi a zis norei ei: Binecuvântat să fie acela de la Domnul, care nu și-a lăsat bunătatea față de cei vii și față