Joel CAPITOLUL 1 1 Cuvântul Domnului care a fost adresat lui Ioel, fiul lui Petuel. 2 Ascultaţi aceasta, bătrânilor, şi ascultaţi, toţi locuitorii ţării! A fost aceasta în zilele voastre sau chiar în zilele părinţilor voştri? 3 Spuneți-le copiilor voștri despre aceasta și lăsați-i copiilor voștri să spună copiilor lor și copiilor lor unei alte generații. 4 Ceea ce a lăsat viermele de palmier, lăcustele a mâncat; iar ceea ce a lăsat lăcustele a mâncat viermele; iar ceea ce a lăsat viermele a mâncat omida. 5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi; și urlați, voi toți băutorii de vin, din pricina vinului nou; căci este rupt din gură. 6 Căci s-a urcat pe țara mea o națiune puternică și fără număr, ai cărei dinți sunt dinți de leu și are dinți de obraji ai unui leu mare. 7 Mi-a pus via de vie și a scos smochinul meu; ramurile acesteia sunt albe. 8 Plângește-te ca o fecioară încinsă cu sac pentru bărbatul tinereții ei. 9 Darul de mâncare și jertfa de băutură sunt nimicite din casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, plâng. 10 Câmpul este pustiu, pământul este jelit; căci grâul este irosit: vinul nou s-a secat, untdelemnul stinge. 11 Ruşinaţi-vă, gospodari! Urleţi, viticoiilor, pentru grâu şi pentru orz; pentru că secerișul câmpului a pierit. 12 Vița s-a uscat și smochinul lâncește; rodia, palmierul și mărul, chiar toți pomii câmpului, s-au uscat, pentru că bucuria s-a uscat de la fiii oamenilor. 13 Încingeți-vă și plângeți-vă, preoților; urleți, slujitori ai altarului; veniți, culcați toată noaptea în sac, slujitori ai Dumnezeului meu, căci darul de mâncare și jertfa de băutură sunt oprite din casa Dumnezeului vostru. 14 Sfințiți un post, chemați o adunare solemnă, adunați pe bătrâni și pe toți locuitorii țării în casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către DOMNUL, 15 Vai de ziua! pentru că ziua Domnului este aproape și va veni ca o nimicire de la Celui Atotputernic. 16 Nu este mâncarea tăiată înaintea ochilor noștri, da, bucuria și veselia din casa Dumnezeului nostru? 17 Sămânța s-a putrezit sub bulgărele lor, granițele sunt pustiite, hambarele sunt dărâmate; căci porumbul este ofilit. 18 Cum geme fiarele! turmele de vite sunt nedumerite, pentru că nu au pășune; da, turmele de oi sunt pustiite. 19 Doamne, voi striga către Tine, căci focul a mistuit pășunile pustiei și flacăra a mistuit toți copacii câmpului. 20 Și fiarele câmpului strigă către tine, căci râurile de ape s-au secat și focul a mistuit pășunile pustiei. CAPITOLUL 2 1 Sunați din trâmbiță în Sion și trageți un semnal de alarmă pe muntele Meu cel sfânt; să tremure toți locuitorii țării, căci vine ziua Domnului, căci este aproape; 2 O zi de întuneric și de întuneric, o zi de nori și de întuneric dens, precum dimineața se întinde pe munți: un popor mare și puternic; nu a mai existat vreodată un
asemenea lucru, nici după el nu va mai fi nici până în anii multor generații. 3 Un foc mistuie înaintea lor; și în spatele lor arde o flacără; țara este ca grădina Edenului înaintea lor și în spatele lor un pustiu pustiu; da, și nimic nu le va scăpa. 4 Înfățișarea lor este ca înfățișarea cailor; și ca călăreți, așa vor alerga. 5 Ei vor sări ca zgomotul carelor pe vârfurile munților, ca zgomotul unei flăcări de foc care mistuie miriștea, ca un popor puternic pus la rândul său în luptă. 6 Înaintea feței lor, poporul va fi foarte îndurerat, toate fețele se vor întuneca. 7 Ei vor alerga ca niște viteji; se vor cățăra pe zid ca oamenii de război; și fiecare va merge pe căile lui și nu-și vor rupe rândurile; 8 Nici unul nu va împinge pe altul; ei vor merge fiecare pe calea lui; și când vor cădea pe sabie, nu vor fi răniți. 9 Ei vor alerga în cetate; vor alerga pe zid, se vor urca pe case; vor intra pe ferestre ca un hoț. 10 Pământul se va cutremura înaintea lor; cerurile vor tremura, soarele și luna se vor întuneca și stelele își vor retrage strălucirea; 11 Și Domnul își va scoate glasul înaintea oștirii sale, pentru că tabăra lui este foarte mare, pentru că el este puternic care își împlinește cuvântul; si cine o poate suporta? 12 De aceea și acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns și cu jale. 13 Și sfâșie-ți inima, nu hainele tale, și întoarce-te la Domnul, Dumnezeul tău, căci El este milostiv și milostiv, lent la mânie și cu mare bunătate și se pocăiește de rău. 14 Cine știe dacă se va întoarce și se va pocăi și dacă va lăsa în urma lui o binecuvântare; chiar o ofrandă de mâncare și o ofrandă de băutură pentru Domnul Dumnezeul tău? 15 Sunați din trâmbiță în Sion, sfințiți un post, chemați o adunare solemnă: 16 Adunați poporul, sfințiți adunarea, adunați bătrânii, strângeți copiii și pe cei care sug sânii: să iasă mirele din odaia lui și mireasa să iasă din dulapul ei. 17 Preoții, slujitorii Domnului, să plângă între pridvor și altar și să zică: Cruță-ți poporul, Doamne, și nu da moștenirea Ta spre ocară, ca să stăpânească neamurile peste ele; spune printre oameni: Unde este Dumnezeul lor? 18 Atunci Domnul va fi gelos pentru țara lui și va avea milă de poporul Său. 19 Da, Domnul va răspunde și va spune poporului Său: Iată, vă voi trimite grâu, vin și untdelemn și vă veți sătura cu ele; și nu vă voi mai face o ocără printre neamuri; 20 Dar voi îndepărta de la voi armata de miazănoapte și-l voi împinge într-o țară sterp și pustiu, cu fața spre marea de răsărit și partea din spate spre marea de sus, și mirosul lui se va ridica și se va ridica miros neplăcut, pentru că a făcut lucruri mari. 21 Nu te teme, pământule; Bucurați-vă și bucurați-vă, căci Domnul va face lucruri mari. 22 Nu vă temeți, fiarelor câmpului, căci pășunile pustiei primesc, căci pomul își dă roadele, smochinul și vița își dau puterea. 23 Bucurați-vă deci, copii ai Sionului, și bucurați-vă de Domnul, Dumnezeul vostru, căci El v-a dat ploaia cea dintâi moderată și va face să coboare pentru voi ploaia cea dintâi, ploaia cea dintâi și ploaia târzie în prima luna.