Ieremia CAPITOLUL 1 1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoții care erau în Anatot, în țara lui Beniamin: 2 Cuvântul Domnului a venit la el în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei sale. 3. S-a întâmplat și pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârșitul celui de-al unsprezecelea an al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la deportarea Ierusalimului în luna a cincea. 4 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: 5 Înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și înainte să fi ieșit din pântecele mamei tale, te-am sfințit și te-am rânduit prooroc al neamurilor. 6 Atunci am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule, iată, nu pot vorbi, căci sunt un copil!” 7 Domnul mi-a zis însă: „Nu spune: «Sunt un copil!» Căci te vei duce la toți aceia pe care te voi trimite Eu și vei spune tot ce-ți voi porunci. 8 Nu te teme de fața lor, căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc, zice Domnul. 9 Atunci Domnul Și-a întins mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: „Iată, am pus cuvintele Mele în gura ta.” 10 Iată, te pun astăzi peste neamuri și peste regate, ca să smulgi, să dărâmi, să nimicești, să dărâmi, să zidești și să sădești. 11 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: „Ieremia, ce vezi tu?” Eu am răspuns: „Văd o toiag de migdal.” 12 Domnul mi-a zis: „Ai văzut bine; căci Mă voi grăbi să împlinesc cuvântul Meu.” 13 Cuvântul Domnului mi-a venit a doua oară, zicând: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd o oală care fierbe; fața ei este spre miazănoapte.” 14 Atunci Domnul mi-a zis: „O nenorocire va izbucni dinspre miazănoapte asupra tuturor locuitorilor țării.” 15 Căci iată, voi chema toate familiile împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, și vor veni și își vor pune fiecare tronul la intrarea porților Ierusalimului și împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iuda. 16 Îmi voi rosti judecățile împotriva lor pentru toată nelegiuirea lor, pentru că M-au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei și s-au închinat lucrărilor mâinilor lor. 17 Tu, deci, încinge-ți coapsele, scoală-te și spune-le tot ce-ți poruncesc; nu te înspăimânta de fața lor, ca să nu te fac să te rușinez înaintea lor. 18 Căci iată, te fac astăzi o cetate întărită, un stâlp de fier și ziduri de aramă împotriva întregii țări, împotriva împăraților lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării. 19 Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc. CAPITOLUL 2 1 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând: 2 Du-te și strigă la urechile Ierusalimului, spunând: „Așa vorbește Domnul: «Îmi aduc aminte de bunătatea tinereții
tale, de dragostea ta din vremea logodnei tale, când ai mers după Mine în pustie, într-un pământ nesemănat. 3 Israel era sfânt Domnului, pârga roadelor lui; toți cei ce-l mănâncă vor fi pribegi de păcat; răul va veni peste ei, zice Domnul. 4 Ascultați cuvântul Domnului, casa lui Iacov și toate familiile casei lui Israel! 5 Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au umblat după deșertăciuni și au ajuns deșerți?” 6 Nici n-au zis: „Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a călăuzit prin pustie, printr-o țară plină de pustietăți și gropi, printr-o țară secetoasă și cu umbre ale morții, printr-o țară prin care nu trecea nimeni și unde nu locuia nimeni?” 7 V-am adus într-o țară roditoare, ca să vă hrăniți cu roadele ei și cu bunătățile ei; dar când ați intrat în ea, Miați pângărit țara și Mi-ați făcut moștenirea o urâciune. 8 Preoții n-au zis: „Unde este Domnul?” Și cei ce îndeplinesc Legea nu M-au cunoscut; păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea, prorocii au prorocit pe Baal și au umblat după lucruri care nu folosesc la nimic. 9 De aceea, Mă voi certa iarăși cu voi, zice Domnul, și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri. 10 Treceți prin ostroavele Chitim și vedeți; trimiteți la Chedar și cercetați cu atenție și vedeți dacă este așa ceva. 11 Și-a schimbat vreun neam dumnezeii, care tot nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat slava cu ceva care nu folosește la nimic. 12 Uimiți-vă, ceruri, de aceasta și înspăimântați-vă de moarte, fiți foarte năpădiți de aceasta, zice Domnul. 13 Căci poporul Meu a săvârșit două rele: M-au părăsit pe Mine, izvorul apelor vii, și și-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot ține apa. 14 Este Israel rob? Este el sclav născut în casă? De ce este el prădat? 15 Leii tineri au răcnit împotriva lui, au strigat și i-au prefăcut țara în pustiu; cetățile lui sunt arse și fără locuitori. 16 Chiar și copiii din Nof și Tahapanes ți-au zdrobit creștetul capului. 17 Nu ți-a venit ție oare această nenorocire, pentru că L-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te călăuzește pe cale? 18 Și acum, ce ai de făcut pe drumul spre Egipt, ca să bei apele Sihorului? Sau ce ai de făcut pe drumul spre Asiria, ca să bei apele râului? 19 Nelegiuirea ta te va pedepsi, și abaterile tale te vor mustra. Să știi dar și să vezi că este rău și amar să-L părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și că nu mai frica de Mine este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20 Căci de demult ți-am rupt jugul și ți-am rupt legăturile, și tu ai zis: „Nu voi păcătui!”, când te-ai desfrânat pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 21 Te-am sădit însă o viță nobilă, o sămânță perfectă; cum te-ai transformat atunci într-o răsadă stricată, o viță străină? 22 Chiar dacă te speli cu nitriu și iei mult săpun, nelegiuirea ta va rămâne pete înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. 23 Cum poți zice: „Nu sunt pângărit, nu am umblat după Baali?” Uită-te la tine în vale, vezi ce ai făcut! Ești un dromader iute care bântuie drumurile ei; 24 O măgară sălbatică, obișnuită cu pustiul, care adulmecă vântul când îi place; cine o va putea abate când are vreme?