Neemia CAPITOLUL 1 1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chisleu, în anul al douăzecilea, pe când eram în capitala Șușa, 2 Hanani, unul dintre frații mei, a venit cu niște oameni din Iuda și i-am întrebat despre iudeii care scăpaseră și rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3 Și mi-au zis: „Cei care au mai rămas din prinșii de război sunt acolo, în provincie, în mare necaz și ocară; zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc.” 4 Când am auzit aceste cuvinte, m-am așezat și am plâns și am jelit zile întregi, am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. 5 Și a zis: „Te rog, Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul mare și înfricoșător, care ții legământul și îndurarea față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Tale! 6 Fie acum urechea Ta cu luare aminte și ochii Tăi să fie deschiși, ca să asculți rugăciunea robului Tău, pe care o fac acum înaintea Ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii Tăi, și să mărturisesc păcatele copiilor lui Israel, pe care leam păcătuit împotriva Ta; atât eu, cât și casa tatălui meu, am păcătuit. 7 Ne-am purtat foarte stricăciune împotriva ta și n-am păzit poruncile, legile și judecățile pe care le-ai poruncit robului tău Moise. 8 Adu-ți aminte, te rog, de cuvântul pe care i l-ai poruncit robului Tău Moise, zicând: „Dacă veți păcătui porunca aceasta, vă voi împrăștia printre neamuri.” 9 Dacă vă veți întoarce la Mine și veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, chiar dacă ați fi aruncați până la marginea cerului, totuși îi voi aduna de acolo și îi voi aduce în locul pe care l-am ales ca să pun acolo Numele Meu. 10 Aceștia sunt slujitorii Tăi și poporul Tău, pe care i-ai mântuit prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. 11 Doamne, Te rog, să fie urechea Ta cu luare aminte la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Fă robului Tău să prospere astăzi și dă-i îndurare înaintea acestui om, căci eu eram paharnicul împăratului. CAPITOLUL 2 1 În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe, vinul era înaintea lui. Am luat vinul și l-am dat împăratului. Nu fusesem niciodată trist înaintea lui. 2 De aceea, împăratul mi-a zis: „Pentru ce este tristă fața ta, când nu ești bolnav? Aceasta nu este altceva decât o întristare a inimii.” Atunci m-am înfricoșat foarte tare. 3 Și a zis împăratului: „Trăiască împăratul pe vecie! De ce n-ar fi tristă fața mea, când cetatea, locul mormintelor părinților mei, zace pustie și porțile ei sunt mistuite de foc?” 4 Împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” M-am rugat Dumnezeului cerurilor. 5 Și am zis împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă slujitorul tău a căpătat trecere înaintea ta, trimite-mă în Iuda, în cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc.”
6 Împăratul mi-a zis (împărata ședea și ea lângă el): „Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă trimită, iar eu i-am hotărât vremea. 7 Am zis împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale, să mi se dea scrisori către guvernatorii de dincoace de Râu, ca să mă poată duce până voi ajunge în Iuda; 8 Și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne pentru a face grinzi pentru porțile palatului care țin de casă, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi-a dăruit, pentru că mâna bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 Apoi m-am dus la guvernatorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese cu mine căpetenii ale oștirii și călăreți. 10 Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit de lucrul acesta și s-au întristat foarte tare că venise un om să caute binele copiilor lui Israel. 11 Am ajuns la Ierusalim și am stat acolo trei zile. 12 M-am sculat noaptea, eu și câțiva oameni cu mine, și nam spus nimănui ce mi-a pus Dumnezeu în inimă să fac la Ierusalim; și nu era cu mine nicio fiară, afară de fiara pe care călăream. 13 Am ieșit noaptea pe poarta văii, chiar dinaintea fântânii dragonului și la poarta bălegarului, și am privit zidurile Ierusalimului, care erau dărâmate și porțile lui mistuite de foc. 14 Am mers apoi la poarta fântânii și la iazul împăratului, dar nu era loc să treacă fiara care era sub mine. 15 Apoi m-am suit noaptea pe la pârâu și am privit zidul; apoi m-am întors și am intrat pe poarta văii și m-am întors. 16 Și mai-marii nu știau unde m-am dus sau ce am făcut; nici nu spusesem încă iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici maierilor, nici celorlalți care lucrau. 17 Atunci le-am zis: „Vedeți strâmtorarea în care suntem, Ierusalimul este pustiu și porțile lui sunt arse de foc. Veniți și să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară!” 18 Le-am istorisit apoi despre mâna bună a Dumnezeului meu, care a fost peste mine, precum și despre cuvintele pe care mi le spusese împăratul. Și ei au zis: „Să ne ridicăm și să zidim!” Și și-au întărit mâinile pentru această lucrare bună. 19. Sanbalat, horonitul, Tobie, slujitorul amonit, și Gheșem, arabul, au auzit lucrul acesta și ne-au râs de dispreț, ne-au disprețuit și au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faceți? Vă veți răzvrăti împotriva împăratului?” 20 Atunci le-am răspuns și le-am zis: „Dumnezeul cerurilor ne va face să izbucnească; de aceea noi, slujitorii Lui, ne vom ridica și vom zidi; dar voi n-aveți nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim.” CAPITOLUL 3 1 Marele preot Eliașib s-a sculat împreună cu frații săi, preoții, și au zidit Poarta Oilor; au sfințit-o și i-au pus ușile; au sfințit-o până la turnul Mea, până la turnul Hananeel. 2. Alături de el au zidit oamenii din Ierihon. Și lângă ei a zidit Zacur, fiul lui Imri. 3 Poarta peștilor a zidit-o fiii lui Senaa, care i-au pus grinzile și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 4. Alături de ei a restaurat Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Haț. Alături de ei a restaurat Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabeel. Și lângă ei a restaurat Țadoc, fiul lui Baana.