Lamentații CAPITOLUL 1 1 Cum stă singură cetatea, care era plină de oameni! cum a devenit văduvă! ea care era mare între neamuri și prințesă între provincii, cum a ajuns ea tributară! 2 Ea plânge noaptea, și lacrimile ei sunt pe obrajii ei; dintre toți iubiții ei, nu are pe nimeni care să o mângâie; 3 Iuda a fost dus în robie din pricina necazului și din cauza marii sclavii; ea locuiește printre neamuri, nu găsește odihnă; toți prigonitorii ei au luat-o printre strâmtori. 4 Căile Sionului plâng, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porțile ei sunt pustii; preoții ei suspină, fecioarele ei sunt îndurerate și ea este în amărăciune. 5 Vrăjmașii ei sunt căpeteniile, dușmanii ei prosperă; căci DOMNUL a chinuit-o pentru mulțimea fărădelegilor ei; copiii ei au plecat în robie înaintea vrăjmașului. 6 Și toată frumusețea ei a dispărut din fiica Sionului; căpeteniile ei au devenit ca niște cerbi care nu găsesc pășune și au plecat fără putere înaintea celui care îl urmărește. 7 Ierusalimul și-a adus aminte în zilele suferinței sale și a nenorocirilor ei de toate lucrurile ei plăcute pe care le avea în zilele de demult, când poporul ei a căzut în mâna vrăjmașului și nimeni nu a ajutat-o; vrăjmașii au văzut-o și au făcut-o. batjocoresc la sabatele ei. 8 Ierusalimul a păcătuit grav; toţi cei ce o cinstesc o dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea; da, ea oftă şi se întoarce înapoi. 9 Murdăria ei este în jumele ei; ea nu-și amintește ultimul sfârșit; de aceea a coborât minunat: nu avea mângâietoare. Doamne, iată necazul meu, căci vrăjmașul s-a mărit. 10 Vrăjmașul și-a întins mâna asupra tuturor lucrurilor ei plăcute, căci ea a văzut că neamurile au intrat în sanctuarul ei, cărora le-ai poruncit să nu intre în adunarea ta. 11 Tot poporul ei suspină, caută pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute ca mâncare, ca să uşureze sufletul: vezi, Doamne, şi priveşte; căci am devenit ticălos. 12 Nu este nimic pentru voi, toți cei care treceți pe lângă noi? iată și vezi dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care mi s-a făcut, cu care Domnul m-a chinuit în ziua mâniei Lui aprinse. 13 De sus a trimis foc în oasele mele, și acesta le biruiește; a întins o plasă pentru picioarele mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit și m-a leșinat toată ziua. 14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna lui: ele sunt încununate și se urcă pe gâtul meu; El mi-a făcut să cadă puterea, Domnul m-a dat în mâinile lor, din care nu mă pot ridica. 15 Domnul a călcat în picioare pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea, ca să-mi zdrobească pe tinerii mei; Domnul a călcat pe fecioara, fiica lui Iuda, ca într-un teasc. 16 Pentru aceste lucruri plâng; Ochiul meu, ochiul meu curge de apă, pentru că mângâietorul care ar trebui să-mi mângâie sufletul este departe de mine; copiii mei sunt pustii, pentru că vrăjmașul a biruit.
17 Sionul își întinde mâinile și nu este nimeni care să o mângâie; Domnul a poruncit cu privire la Iacov, ca potrivnicii săi să fie în jurul lui; 18 Domnul este drept; căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui: ascultați, vă rog, toți oamenii și iată întristarea mea; fecioarele mele și tinerii mei au plecat în robie. 19 I-am chemat pe iubiții mei, dar ei m-au înșelat; preoții mei și bătrânii mei și-au dat duhul în cetate, în timp ce își căutau mâncarea ca să-și liniștească sufletele. 20 Iată, Doamne; căci sunt în necaz; inima mea este întoarsă în mine; căci m-am răzvrătit cu multă răzvrătire: în afară sabia lipsește, acasă este ca moartea. 21 Ei au auzit că suspin; nu este nimeni care să mă mângâie; toți vrăjmașii mei au auzit de necazul meu; ei se bucură că ai făcut asta; vei aduce ziua pe care ai chemat-o și vor fi ca mine. 22 Toată răutatea lor să vină înaintea ta; și fă cu ei, așa cum mi-ai făcut Mie pentru toate fărădelegile mele, căci suspinele mele sunt multe și inima mea slăbește. CAPITOLUL 2 1 Cum a acoperit Domnul pe fiica Sionului cu un nor în mânia lui, și a aruncat din cer pe pământ frumusețea lui Israel și nu și-a adus aminte de așternutul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui! 2 Domnul a înghițit toate locuințele lui Iacov și nu s-a îndurat; a dărâmat în mânia Sa întăriturile fiicei lui Iuda; ia doborât la pământ; a spurcat împărăția și pe căpeteniile ei. 3 El a nimicit în mânia Sa aprinsă tot cornul lui Israel, și-a dat înapoi mâna dreaptă dinaintea vrăjmașului și a ars împotriva lui Iacov ca un foc care mistuie de jur împrejur. 4 Și-a înclinat arcul ca un vrăjmaș; a stat cu mâna sa dreaptă ca un potrivnic și a omorât pe toți cei plăcuti ochiului în cortul fiicei Sionului; și-a vărsat mânia ca focul. 5 Domnul a fost ca un vrăjmaș: a înghițit pe Israel, a înghițit toate palatele ei, și-a distrus întăriturile și a înmulțit în fiica lui Iuda jale și bocete. 6 Și și-a luat cu violență cortul, ca și când ar fi fost dintr-o grădină; și-a distrus locurile adunării; mânie pe rege și pe preot. 7 Domnul și-a lepădat altarul, și-a urât sanctuarul Său, a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor ei; au făcut zgomot în Casa Domnului, ca în ziua sărbătorii solemne. 8 DOMNUL a hotărât să nimicească zidul fiicei Sionului; au languit impreuna. 9 Porțile ei sunt înfipte în pământ; el ia nimicit și rupt zăvoarele; regele ei și prinții ei sunt printre neamuri; legea nu mai există; De asemenea, profeții ei nu găsesc vedenie de la Domnul. 10 Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ și tac; și-au aruncat țărână pe capetele lor; s-au încins cu sac; fecioarele Ierusalimului îşi atârnă capetele până la pământ. 11 Ochii mi se slăbesc de lacrimi, măruntaiele mele sunt tulburate, ficatul meu este turnat pe pământ, pentru nimicirea fiicei poporului meu; pentru că copiii și sugarii leșină pe străzile orașului. 12 Ei zic mamelor lor: Unde sunt grâul și vinul? când leșinau ca răniții pe străzile orașului, când sufletul lor era vărsat în sânul mamei lor. 13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? cu ce te voi asemăna, fiică a Ierusalimului? cu ce te pot egala, ca să te