Deuteronomul CAPITOLUL 1 1 Acestea sunt cuvintele pe care Moise le-a spus întregului Israel de pe cealaltă parte a Iordanului, în pustiu, în câmpia de dincolo de Marea Roșie, între Paran și Tofel, și Laban, și Hazerot și Dizahab. 2 (De la Horeb sunt unsprezece zile de călătorie pe drumul muntelui Seir până la Cades-Barnea.) 3 Și s-a întâmplat în al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în prima zi a lunii, că Moise a vorbit copiilor lui Israel, după tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lor; 4 După ce a ucis pe Sihon, împăratul Amoriților, care locuia în Heșbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Astarot în Edrei; 5 De cealaltă parte Iordanul, în țara Moabului, a început Moise să spună această lege, zicând: 6 Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit în Horeb, zicând: Ați locuit destul de mult pe muntele acesta; 7 Întoarceți-vă și porniți-vă și mergeți la muntele Amoriților și în toate locurile de lângă el, în câmpie, în dealuri și în vale și în miazăzi și pe malul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Iată, am pus țara înaintea voastră: intrați și stăpâniți țara pe care Domnul a jurat-o părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei. 9 Și v-am vorbit în vremea aceea, zicând: Nu pot să vă port eu singur; 10 Domnul, Dumnezeul tău, te-a înmulțit și, iată, voi sunteți astăzi ca stelele cerului în mulțime. 11 (Domnul, Dumnezeul părinților voștri, vă face de o mie de ori mai mulți cât sunteți și să vă binecuvânteze, așa cum v-a promis!) 12 Cum aș putea eu singur să-ți suport grevarea, povara ta și cearta ta? 13 Luați-vă oameni înțelepți și pricepuți și cunoscuți printre semințiile voastre și îi voi pune stăpâni peste voi. 14 Iar voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Ceea ce ai spus este bine să-l facem. 15 Așa că am luat căpeteniile triburilor voastre, oameni înțelepți și cunoscuți, și i-am pus căpetenii peste voi, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute și căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece și căpetenii printre semințiile voastre. 16 Și le-am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea, spunând: Auziți cauzele dintre frații voștri și judecați drept între fiecare om și fratele său și străinul care este cu el. 17 Să nu respectați oamenii în judecată; dar veţi auzi atât pe cei mici cât şi pe cei mari; să nu vă fie frică de faţa omului; pentru că judecata este a lui Dumnezeu; și cauza care este prea grea pentru tine, adu-mi-o și o voi asculta. 18 Și v-am poruncit în vremea aceea toate lucrurile pe care trebuie să le faceți. 19 Și când am plecat din Horeb, am străbătut tot acel pustiu mare și îngrozitor, pe care l-ați văzut pe drumul muntelui Amoriților, așa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru; şi am ajuns la Cadeşbarnea. 20 Și v-am spus: Ați ajuns la muntele Amoriților, pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
21 Iată, Domnul, Dumnezeul tău, a pus țara înaintea ta; nu te teme, nici nu te descuraja. 22 Și fiecare dintre voi v-ați apropiat de mine și ați spus: Vom trimite oameni înaintea noastră, care ne vor cerceta țara și ne vor arăta pe ce cale trebuie să ne urcăm și în ce cetăți vom ajunge. 23 Și mi-a plăcut cuvîntul acesta; și am luat doisprezece bărbați dintre voi, unul dintr-un trib: 24 Și s-au întors și s-au urcat pe munte și au ajuns în valea Eșcol și au cercetat-o. 25 Și au luat din roadele țării în mâinile lor și ni l-au coborât și ne-au adus cuvântul din nou și au zis: Este o țară bună pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. 26 Cu toate acestea, nu v-ați urcat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru; 27 Și ați cârtit în corturile voastre și ați spus: Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, ca să ne nimicească. 28 Unde să ne urcăm? fraţii noştri ne-au descurajat inima, spunând: Poporul este mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi zidite până la cer; și, mai mult, am văzut acolo pe fiii anaciților. 29 Atunci v-am spus: Nu vă temeți și nu vă temeți de ei. 30 Domnul Dumnezeul tău, care merge înaintea ta, se va lupta pentru tine, după tot ce a făcut pentru tine în Egipt, sub ochii tăi; 31 Și în pustiu, unde ai văzut cum te-a născut Domnul, Dumnezeul tău, așa cum naște un om pe fiul său, pe tot drumul pe care ai mers, până când ai ajuns în acest loc. 32 Dar în acest lucru nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 Care a mers pe cale înaintea ta, ca să-ți cerceteze un loc în care să-ți întinzi corturile, noaptea în foc, ca să-ți arate pe ce cale să mergi și în nor ziua. 34 Și Domnul a auzit glasul cuvintelor tale și S-a mâniat și a jurat, zicând: 35 Cu siguranță niciunul dintre acești oameni din această generație rea nu va vedea acea țară bună, pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 Salvează Caleb, fiul lui Iefune; el va vedea și lui îi voi da țara pe care a călcat și copiilor săi, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul. 37 De asemenea, Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră, și a zis: Nici tu să nu intri acolo. 38 Dar Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, va intra acolo; încurajează-l, căci el va da pe Israel să-l moștenească. 39 În plus, micuții voștri, despre care ați spus că vor fi o pradă, și copiii voștri, care în ziua aceea nu aveau cunoștință între bine și rău, vor intra acolo și le voi da, și o vor stăpâni. 40 Dar tu, întoarce-te și pornește-ți drumul în pustie, pe calea Mării Roșii. 41 Atunci ați răspuns și mi-ați spus: „Am păcătuit împotriva Domnului, ne vom sui și ne vom lupta, după tot ce ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru. Și după ce vați încins pe fiecare om cu armele lui de război, erați gata să vă suiți pe deal. 42 Și DOMNUL mi-a zis: Spune-le: Nu urcați și nu luptați; căci nu sunt printre voi; ca să nu fiți loviți de vrăjmașii voștri.