Daniel CAPITOLUL 1 1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ierusalim și l-a asediat. 2 Domnul l-a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu; el le-a dus în țara Șinear, în casa dumnezeului său; și a adus vasele în casa vistieriei dumnezeului său. 3. Împăratul a zis lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi, să aducă câțiva dintre copiii lui Israel, din sămânța împăratului și din domnitori; 4 Copii fără cusur, frumoși la față, iscusiți în orice înțelepciune, iscusiți în știință și pricepuți la știință, în stare să slujească în palatul împăratului și pe care să-i învețe învățătura și limba haldeenilor. 5 Împăratul le-a rânduit o porție zilnică din hrana împăratului și din vinul pe care îl bea el; astfel, i-a hrănit timp de trei ani, ca după aceea să poată sta înaintea împăratului. 6 Printre aceștia erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. 7 Căruia căpetenia famenilor le-a dat nume: lui Daniel i-a dat numele Beltșațar; lui Hanania, numele Șadrac; lui Mișael, numele Meșac; și lui Azaria, numele Abed-Nego. 8 Daniel a hotărât în inima lui să nu se spurce cu mâncărurile împăratului și cu vinul pe care îl bea acesta; de aceea a cerut căpeteniei famenilor să nu-i dea voie să se spurce. 9 Dumnezeu făcuse ca Daniel să capete bunăvoință și dragoste înaintea căpeteniei famenilor. 10 Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem de domnul meu, împăratul, care v-a rânduit mâncarea și băutura; de ce să vadă El fețele voastre mai rea decât ale copiilor ca voi? Atunci mă veți face să-mi pun capul în primejdie înaintea împăratului.” 11 Atunci Daniel i-a zis lui Melțar, pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12 Pune-i la încercare pe slujitorii tăi zece zile, ca să ne dea leguminoase de mâncare și apă de băut. 13 Să se vadă atunci înaintea ta fețele noastre și fețele copiilor care mănâncă din hrana împăratului; și să faci cu slujitorii tăi cum vezi. 14 El le-a fost de acord în privința aceasta și i-a pus la încercare zece zile. 15 Și după zece zile, fețele lor erau mai frumoase și mai grase la trup decât ale tuturor copiilor care mâncaseră din hrana împăratului. 16 Astfel, Melțar le-a luat partea din carne și vinul pe care trebuiau să le bea și le-a dat leguminoase. 17 Dumnezeu le-a dat acestor patru copii știre și pricepere în orice învățătură și înțelepciune; iar Daniel era priceput în orice viziune și vis. 18 După ce s-au împlinit zilele în care împăratul hotărâse să-i aducă, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. 19 Împăratul a vorbit cu ei; și printre toți ei nu s-a găsit nimeni ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria; de aceea au stat ei înaintea împăratului.
20 Și în toate lucrurile de înțelepciune și pricepere, pe care le întreba împăratul de la ei, i-a găsit de zece ori mai buni decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în tot regatul său. 21 Daniel a stăpânit până în primul an al împăratului Cirus. CAPITOLUL 2 1 În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a visat vise care i-au tulburat duhul și l-au părăsit somnul. 2 Atunci împăratul a poruncit să fie chemați magii, ghicitorii, vrăjitorii și haldeenii, ca să-i spună împăratului visele lui. Și au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis: „Am visat un vis și duhul meu s-a tulburat ca să știu visul.” 4 Atunci caldeenii au zis împăratului în limba siriacă: „O, împărate, trăiește veșnic! Spune robilor tăi visul, și noi îi vom arăta tâlcuirea.” 5 Împăratul a răspuns și a zis caldeenilor: „Mi s-a luat cuvântul acesta; dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tâlcuirea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de gunoi.” 6 Dacă îmi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri, răsplătiri și mare cinste; de aceea, arătați-mi visul și tâlcuirea lui. 7 Ei au răspuns din nou și au zis: „Împăratul să spună robilor săi visul, iar noi îi vom arăta tâlcuirea.” 8 Împăratul a răspuns și a zis: „Știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți că lucrul acesta a trecut de la mine.” 9 Dar dacă nu-mi veți face cunoscut visul, veți avea o singură hotărâre: căci ați pregătit înaintea mea vorbe mincinoase și stricate, până se va schimba vremea. Spuneți-mi, dar, visul, și voi ști că puteți să-mi dați tâlcuirea lui. 10 Haldeii au răspuns înaintea împăratului și au zis: „Nu este niciun om pe pământ care să poată explica ce vrea împăratul; de aceea nu este niciun împărat, niciun domn sau vreun conducător care să fi întrebat astfel de lucruri de la vreun vrăjitor, vreun cititor în stele sau vreun caldeean.” 11 Și este un lucru rar pe care îl cere împăratul și nu este nimeni altul care să-l poată arăta înaintea împăratului, afară de zeii, a căror locuință nu este cu trupul. 12 Din această cauză, împăratul s-a mâniat și s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. 13 Și a ieșit porunca ca înțelepții să fie uciși; și au căutat pe Daniel și pe tovarășii lui ca să fie uciși. 14 Atunci Daniel a răspuns cu sfat și înțelepciune lui Arioc, căpetenia gărzii împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului: 15 El a răspuns și a zis lui Arioc, căpetenia împăratului: „Pentru ce a dat împăratul un ordin atât de pripit?” Atunci Arioc i-a spus lui Daniel lucrul acesta. 16 Atunci Daniel s-a dus și l-a rugat pe împărat să-i dea timp și să-i dea împăratului tâlcuirea. 17 Daniel s-a dus acasă și a spus lucrul acesta lui Hanania, Mișael și Azaria, tovarășii lui. 18 ca să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor cu privire la această taină, ca Daniel și tovarășii lui să nu piară împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului.