2 Regi CAPITOLUL 1 1 După moartea lui Ahab, Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel. 2 Ahazia a căzut prin zăbrelele camerei sale de sus, care era în Samaria, și s-a îmbolnăvit. A trimis mesageri și le-a zis: „Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” 3 Îngerul Domnului a zis lui Ilie Tișbitul: „Scoală-te, du-te în întâmpinarea mesagerilor împăratului Samariei și spunele: «Nu este oare Dumnezeu în Israel, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?»” 4 Acum, așa vorbește Domnul: „Nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri negreșit.” Și Ilie a plecat. 5 Când mesagerii s-au întors la el, el le-a zis: „Pentru ce vați întors acum?” 6 Ei i-au zis: „Un om ne-a ieșit înainte și ne-a zis: «Ducețivă, întoarceți-vă la împăratul care v-a trimis și spuneți-i: «Așa vorbește Domnul: «Nu este oare Dumnezeu în Israel, de trimiți să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri negreșit.»” 7 Și le-a zis: „Ce fel de chip era omul acela care a venit să vă întâmpine și v-a spus aceste cuvinte?” 8 Ei i-au răspuns: „Era un om păros și încins cu un brâu de piele la coapsele lui.” El a zis: „Este Ilie Tișbitul.” 9 Împăratul a trimis la el o căpetenie de cincizeci de oameni cu cei cincizeci de oameni ai lui. Și s-a suit la el; și iată că ședea pe vârful dealului. Și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a poruncit: Coboară-te!” 10 Ilie a răspuns și a zis căpeteniei celor cincizeci: „Dacă sunt om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!” Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui. 11 A trimis din nou la el o altă căpetenie de cincizeci de oameni cu cei cincizeci de oameni ai lui. Și acesta i-a răspuns și a zis: „Omule al lui Dumnezeu, așa poruncește împăratul: «Coboară-te repede!»” 12 Ilie a răspuns și le-a zis: „Dacă sunt om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Focul lui Dumnezeu sa pogorât din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui. 13 A trimis din nou o a treia căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oaspeți ai lui. Și a treia căpetenie de cincizeci s-a suit și a venit și a îngenuncheat înaintea lui Ilie, l-a implorat și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, să aibă preț înaintea ta viața mea și viața acestor cincizeci de slujitori ai tăi.” 14 Iată, foc s-a pogorât din cer și a mistuit pe cele două căpetenii ale celor cincizeci de oameni dinainte, împreună cu cei cincizeci de oameni ai lor. Să fie deci viața mea scumpă înaintea ochilor tăi! 15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te cu el; nu te teme de el!” El s-a sculat și s-a pogorât cu el la împărat. 16 El i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Fiindcă ai trimis mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, nu este oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel ca să-I
întrebi cuvântul? De aceea nu te vei da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri negreșit.»” 17 A murit așa, după cuvântul Domnului, pe care-l spusese Ilie. Și Ioram a domnit în locul lui în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, pentru că nu avea fiu. 18 Celelalte fapte ale lui Ahazia, pe care le-a făcut, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Israel? CAPITOLUL 2 1 Când voia Domnul să-l înalțe pe Ilie la cer într-o vârtej de vânt, Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal. 2 Ilie i-a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul ma trimis la Betel.” Elisei i-a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și s-au pogorât la Betel. 3 Fiii proorocilor care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi tu că Domnul îl va lua astăzi pe stăpânul tău de la înălțimea capului tău?” El a răspuns: „Știu; taci!” 4 Ilie i-a zis: „Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Ierihon.” El a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și au ajuns la Ierihon. 5 Fiii proorocilor care erau la Ierihon au venit la Elisei și iau zis: „Știi tu că Domnul îl va lua astăzi pe stăpânul tău de la înălțimea capului tău?” El a răspuns: „Știu; taci!” 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Iordan.” El a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și au pornit amândoi mai departe. 7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeților s-au dus și s-au oprit de departe, ca să se vadă; și amândoi s-au oprit lângă Iordan. 8 Ilie și-a luat mantaua, a înfășurat-o și a lovit apele; apele s-au despărțit în două și în două, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut ei, Ilie i-a zis lui Elisei: „Întreabă ce vrei să-ți fac înainte să fiu luat de la tine.” Elisei a zis: „Te rog, să fie peste mine o parte îndoită din duhul tău.” 10 Și el a zis: „Ai cerut un lucru greu; totuși, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, așa ți se va face; dar dacă nu, nu se va face.” 11 Pe când mergeau ei și vorbeau, iată că a apărut un car de foc și cai de foc și i-au despărțit pe amândoi; și Ilie s-a suit la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei a văzut lucrul acesta și a strigat: „Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui!” Și nu l-a mai văzut; șia apucat hainele și le-a rupt în două bucăți. 13 A ridicat mantaua care căzuse de pe el lui Ilie și s-a întors și a stat pe malul Iordanului. 14 A luat mantaua care căzuse de pe el lui Ilie și a lovit apele, zicând: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” A lovit apele, și acestea s-au despărțit în două și în două, și Elisei a trecut. 15 Fiii proorocilor, care erau în Ierihon, l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei.” Au ieșit să-l întâmpine și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată, cu slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni puternici; te rog, lasă-i să plece și să caute pe stăpânul tău; nu cumva Duhul Domnului l-a luat și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a zis: „Să nu trimiteți.”