1 Samuel CAPITOLUL 1 1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2 El avea două soții; numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea copii. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa ca să se închine Domnului oștirilor și să aducă jertfe Domnului oștirilor la Silo. Și erau acolo cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului. 4. Când a venit vremea când Elcana a adus jertfa, a dat părți lui Penina, soției sale, și tuturor fiilor și fiicelor ei. 5 Anei i-a dat o parte vrednică, căci o iubea pe Ana; dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Și potrivnica ei a mâniat-o aspru, pentru că Domnul îi închisese pântecele. 7 Și făcea așa în fiecare an, când se suia ea la Casa Domnului, așa o provoca ea; de aceea plângea și nu mânca. 8 Elcana, soțul ei, i-a zis: „Ana, de ce plângi și de ce nu mănânci și de ce ți se întristează inima? Nu sunt eu oare mai bun pentru tine decât zece fii?” 9 Ana s-a sculat după ce mâncaseră și băuseră în Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun lângă un stâlp al Templului Domnului. 10 Ea era cu sufletul amărăcit și s-a rugat Domnului și a plâns adânc. 11 Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne al oștirilor, dacă vei privi cu adevărat la necazul roabei Tale și te vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui.” 12 Pe măsură ce ea continua să se roage înaintea Domnului, Eli i-a luat aminte la gura. 13 Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea; de aceea Eli credea că era beată. 14 Eli i-a zis: „Până când vei fi beată? Lasă vinul de la tine.” 15 Ana a răspuns și a zis: „Nu, domnul meu; eu sunt o femeie cu duhul amărăcit; n-am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am vărsat sufletul înaintea Domnului.” 16 Nu socoti pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din marea plângere și durere a mea am vorbit până acum. 17 Eli a răspuns și a zis: „Du-te în pace! Dumnezeul lui Israel să-ți îndeplinească cererea pe care I-ai cerut-o!” 18 Și ea a zis: „Să găsească roaba ta har în ochii tăi.” Femeia s-a dus și a mâncat, și fața ei nu s-a mai umplut de tristețe. 19 Și s-au sculat dis-de-dimineață și s-au închinat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit acasă la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, nevasta sa; și Domnul Și-a adus aminte de ea. 20 Când s-a împlinit vremea după ce Ana a zămislit, a născut un fiu și i-a pus numele Samuel, zicând: „Pentru că l-am cerut Domnului.” 21 Elcana, bărbatul acela, s-a suit cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa anuală și juruința lui.
22 Ana însă nu s-a suit, căci i-a zis soțului ei: „Nu mă voi sui până nu se va înțărca copilul; apoi îl voi aduce ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo pe vecie.” 23 Elcana, soțul ei, i-a zis: „Fă ce ți se pare bine; rămâi până îl vei înțărca; numai să-Și împlinească Domnul cuvântul.” Femeia a rămas și a alăptat pe fiul ei până l-a înțărcat. 24 După ce l-a înțărcat, l-a luat cu ea cu trei tauri, o efă de făină și un burduf de vin și l-a adus la Casa Domnului, la Silo. Copilul era mic. 25 Au junghiat un vițel și l-au adus pe copil la Eli. 26 Și ea a zis: „Ah, domnul meu, precum este viu sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia care a stat aici lângă tine și m-am rugat Domnului.” 27 Pentru acest copil m-am rugat, și Domnul mi-a împlinit cererea pe care i-am cerut-o. 28 De aceea l-am dat Domnului; tot timpul cât va trăi, va fi dat Domnului. Și s-a închinat acolo Domnului. CAPITOLUL 2 1 Ana s-a rugat și a zis: „Inima mea se bucură în Domnul, puterea mea este înălțată în Domnul; gura mea este largită împotriva vrăjmașilor mei, căci mă bucur de mântuirea Ta.” 2 Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni afară de Tine și nu este altă stâncă ca Dumnezeul nostru. 3 Nu mai vorbiți cu atâta trufie și nu lăsați aroganța să vă iasă din gură, căci Domnul este un Dumnezeu al științei și El cântărește faptele. 4 Arcurile vitejilor sunt zdrobite, și cei ce se poticnesc sunt încinși cu putere. 5 Cei sătui s-au închiriat pentru pâine, iar cei flămânzi au săturat; cea stearpă a născut șapte copii, iar cea cu mulți copii a slăbit. 6 Domnul ucide și dă viață, El coboară în Locuința Morților și îl ridică. 7 Domnul sărăcește și îmbogățește, smerește și înalță. 8 El ridică pe sărac din țărână și ridică pe cerșetor din gunoi, ca să-l așeze printre voitorii și să-i dea moștenitor tronului slavei, căci stâlpii pământului sunt ai Domnului și pe ei a așezat El lumea. 9 El va păzi picioarele sfinților Săi, iar cei răi vor tăcea în întuneric, căci prin puterea omului nu va birui. 10 Vrăjmașii Domnului vor fi zdrobiți; din ceruri va tuna împotriva lor; Domnul va judeca marginile pământului; va da putere împăratului Său și va înălța cornul unsului Său. 11 Elcana s-a dus acasă la Rama, iar copilul a slujit Domnului înaintea preotului Eli. 12 Fiii lui Eli erau fii ai lui Belial; ei nu cunoșteau pe Domnul. 13. Obiceiul preoților cu poporul era că, când aducea cineva o jertfă, venea slujitorul preotului, în timp ce fierbea carnea, cu o furculiță cu trei dinți în mână; 14 Și izbea din el în tigaie, în ceaun, în cazan, în căldură, sau în oală; tot ce scotea furculița, preotul lua pentru sine. Așa făceau la Silo cu toți israeliții care veneau acolo. 15 Și înainte ca ei să ardă grăsimea, slujitorul preotului venea și zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de fript pentru preot; căci nu vrea de la tine carne fiartă, ci carne crudă.” 16 Dacă cineva îi zicea: „Să ardă grăsimea imediat și apoi să ia cât îți dorește sufletul”, el îi răspundea: „Nu, ci dă-mio acum; iar dacă nu, o voi lua cu forța.”