Cântarea Cântării CAPITOLUL 1 1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon. 2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui, căci dragostea ta este mai bună decât vinul. 3 Din cauza mirosului mirurilor tale celei bune, numele tău este ca un mir turnat; de aceea te iubesc fecioarele. 4 Trage-mă, și vom alerga după tine! Împăratul m-a adus în oametele lui. Ne vom bucura și ne vom veseli în tine; ne vom aduce aminte de dragostea ta mai mult decât de vin. Cei fără prihană te iubesc. 5 Sunt neagră, dar frumoasă, fiice ale Ierusalimului, ca corturile Chedarului, ca perdelele lui Solomon. 6 Nu vă uitați la mine, căci sunt negru, căci soarele m-a privit; copiii mamei mele s-au mâniat pe mine; m-au pus păzitor de vii, dar nu mi-am păzit via. 7 Spune-mi, tu, pe care-l iubești sufletul meu, unde paști, unde-ți odihnești turma la amiază? Căci de ce aș fi ca unul care se rătăcește pe lângă turmele tovarășilor tăi? 8 Dacă nu știi, tu, cea mai frumoasă dintre femei, iese pe urmele turmei și paște-ți iezii lângă corturile păstorilor. 9 Te-am asemănat, iubitule, cu o ceată de cai din carele lui Faraon. 10 Obrajii tăi sunt frumoși, împodobiți cu pietre prețioase, și gâtul tău cu lanțuri de aur. 11 Îți vom face chenaruri de aur cu ținte de argint. 12 Cât timp stă împăratul la masa sa, nardul meu își răspândește mirosul. 13 Un mănunchi de mir este iubitul meu; el va dormi între sânii mei. 14 Preaiubitul meu este pentru mine ca un ciorchine de camfir în viile din En-Ghedi. 15 Iată, ești frumoasă, iubito, iată, ești frumoasă; ai ochi ca de porumbel. 16 Iată, tu ești frumos, iubitul meu, și chiar plăcut; și patul nostru este verde. 17 Grinzile casei noastre sunt din cedru, și căpriorii noștri sunt din brad. CAPITOLUL 2 1 Eu sunt trandafirul din Saron și crinul văilor. 2 Ca crinul printre spini, așa este iubita mea printre fiice. 3 Ca mărul printre copacii din pădure, așa este iubitul meu între fii. Am șezut cu mare plăcere la umbra lui și rodul lui a fost dulce gurii mele. 4 M-a adus la casa ospățului și steagul Lui peste mine era dragostea. 5 Hrănește-mă cu ulcioare, mângâie-mă cu mere, căci mam săturat de dragoste. 6 Mâna Lui stângă este sub capul meu și mâna Lui dreaptă mă îmbrățișează. 7 Vă poruncesc, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și pe cerbii de pe câmp, să nu treziți și să nu treziți pe iubita mea, până nu va voi ea. 8 Glasul iubitului meu! Iată, el vine sărind pe munți, sărind pe dealuri.
9 Preaiubitul meu este ca o căprioară sau ca un pui de cerb: iată, el stă în spatele zidului nostru, se uită pe ferestre și se arată prin zăbrele. 10 Iubitul meu a vorbit și mi-a zis: „Scoală-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino!” 11 Căci iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat și nu mai este; 12 Florile apar pe pământ; a venit vremea cântecului păsărilor și glasul țestoasei se aude în țara noastră; 13 Smochinul își rodește smochinele verzi, și vița-de-vie își lasă mirosul bun. Scoală-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino! 14 Porumbița mea, care ești în crăpăturile stâncii, în locurile ascunse ale scărilor, arată-mi fața ta și aud glasul tău, căci dulce este glasul tău și frumoasă este înfățișarea ta. 15 Pilați-ne vulpile, vulpițele cele mici, care strică viile! Căci viile noastre au struguri fragezi! 16 Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el pasce printre crini. 17 Până se va ivi ziua și vor fugi umbrele, întoarce-te, iubitule, și fii ca o căprioară sau ca un pui de cerb pe munții Beterului. CAPITOLUL 3 1 Noaptea, în patul meu, l-am căutat pe acela pe care-l iubește sufletul meu; l-am căutat, dar nu l-am găsit. 2 Mă voi scula acum și voi cutreiera cetatea pe ulițe și pe drumurile mari, îl voi căuta pe acela pe care-l iubește sufletul meu; L-am căutat, dar nu L-am găsit. 3 M-au găsit străjerii care înconjoară cetatea, cărora le-am zis: „L-ați văzut pe cel pe care-l iubește sufletul meu?” 4 Puțin timp m-am îndepărtat de ei, și am găsit pe cel pe care sufletul meu îl iubește. L-am strâns în brațe și nu l-am mai lăsat, până nu l-am adus în casa mamei mele și în odaia celei care m-a zămislit. 5 Vă poruncesc, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și pe cerbii de pe câmp, să nu treziți și să nu treziți pe iubita mea, până nu va voi ea. 6 Cine este acesta care vine din pustie ca niște stâlpi de fum, înmiresmați cu smirnă și tămâie și cu tot felul de pulberi de negustor? 7 Iată patul lui, care este al lui Solomon; șaizeci de oameni viteji sunt împrejurul lui, dintre vitejii lui Israel. 8 Toți țin săbii, fiind iscusiți în război; fiecare om are sabia la coapsă, din pricina fricii nopții. 9 Regele Solomon și-a făcut un car din lemn de Liban. 10 I-a făcut stâlpii de argint, temelia de aur, învelitoarea de purpură, iar mijlocul lui a fost pavat cu dragoste, pentru fiicele Ierusalimului. 11 Ieșiți, fiice ale Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu coroana cu care l-a încoronat mama sa în ziua logodnei lui și în ziua bucuriei inimii lui. CAPITOLUL 4 1 Iată, ești frumoasă, iubito, iată, ești frumoasă; ai ochi de porumbel în părul tău; părul tău este ca o turmă de capre care se văd din muntele Ghiladului. 2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care se suie de la spălătorie; toate nasc gemeni și niciuna nu este stearpă.