CAPITOLUL 1 1 Și Iosia a ținut sărbătoarea Paștelui în Ierusalim Domnului său și a adus Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi; 2 Așezând preoții după rânduiala lor zilnică, îmbrăcați în haine lungi, în Templul Domnului. 3 Și le-a spus leviților, sfinților slujitori ai lui Israel, să se sfințească Domnului, să pună chivotul sfânt al Domnului în casa pe care o zidise regele Solomon, fiul lui David: 4 Și a spus: „Să nu mai purtați chivotul pe umerii voștri; 5 După cum a prescris David, împăratul lui Israel, și după măreția fiului său Solomon, și stând în templu, după mai multe demnități ale familiilor voastre, leviții, care slujesc în prezența fraților voștri, copiii lui Israel , 6 Oferiți Paștele în ordine și pregătiți jertfele pentru frații voștri și să faceți Paștele după porunca Domnului, care a fost dată lui Moise. 7 Și poporului care s-a găsit acolo Iosia a dat treizeci de mii de miei și iezi și trei mii de viței; aceste lucruri au fost date din alocația împăratului, după cum a promis el, poporului, preoților și leviților. 8 Și Helchia, Zaharia și Siel, conducătorii templului, au dat preoților pentru Paști două mii șase sute de oi și trei sute de viței. 9 Și Ieconia și Samaia și Natanael, fratele său, și Asabia, și Ochiel și Ioram, căpeteniile de mii, au dat leviților pentru Paști cinci mii de oi și șapte sute de viței. 10 Și când s-au întâmplat aceste lucruri, preoții și leviții, care aveau azimele, stăteau în ordine foarte frumoasă, după neamuri, 11 Și după mai multe demnități ale părinților, înaintea poporului, să ofere Domnului, așa cum este scris în cartea lui Moise; și așa au făcut ei dimineața. 12 Și au prăjit Paștele cu foc, după cum era de cuviință; în ceea ce privește jertfele, le-au fiert în oale și tigăi de aramă cu o mireasmă bună. 13 Și așezați-i înaintea întregului popor și apoi s-au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți, pe frații lor, fiii lui Aaron. 14 Căci preoții aduceau grăsimea până noaptea; și leviții s-au pregătit pentru ei înșiși și preoții, pe frații lor, fiii lui Aaron. 15 De asemenea, cântăreții sfinți, fiii lui Asaf, erau în rânduiala lor, după rânduiala lui David, adică Asaf, Zaharia și Iedutun, care era din alaiul împăratului. 16 În plus, portarii erau la fiecare poartă; nu era îngăduit nimănui să plece de la serviciul său obișnuit: pentru că frații lor, leviții, le-au pregătit. 17 Așa s-au împlinit lucrurile care aparțineau jertfelor Domnului în ziua aceea, ca să poată ține Paștele, 18 Și aduceți jertfe pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 19 Copiii lui Israel care erau prezenți au ținut Paștele în vremea aceea și sărbătoarea pâinii dulci șapte zile. 20 Și un asemenea Paște nu s-a ținut în Israel de pe vremea profetului Samuel. 21 Da, nu toți împărații lui Israel au ținut un Paște precum Iosia, și preoții, leviții și evreii, au ținut împreună cu tot Israelul care s-a găsit locuind la Ierusalim. 22 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia s-a săvârșit Paștele acesta. 23 Iar lucrările sau Iosia erau drepte înaintea Domnului său, cu o inimă plină de evlavie. 24 Cât despre lucrurile care s-au întâmplat în vremea lui, ele au fost scrise în vremuri trecute, despre cei care au păcătuit și
au făcut rău împotriva Domnului, mai presus de toate popoarele și împărățiile, și despre cum l-au întristat foarte mult, astfel încât cuvintele lui Domnul s-a ridicat împotriva lui Israel. 25 După toate aceste fapte ale lui Iosia, s-a întâmplat că Faraonul, împăratul Egiptului, a venit să ridice război la Carchamis asupra Eufratului; și Iosia a ieșit împotriva lui. 26 Dar regele Egiptului a trimis la el să-i spună: „Ce am eu dea face cu tine, rege al Iudeii? 27 Nu sunt trimis de Domnul Dumnezeu împotriva ta; căci războiul meu este împotriva Eufratului; și acum Domnul este cu mine, da, Domnul este cu mine, grăbindu-mă înainte; depărtează-te de mine și nu fii împotriva Domnului. 28 Totuși, Iosia nu și-a întors carul de la el, ci s-a angajat să lupte cu el, fără să respecte cuvintele proorocului Ieremia spuse din gura Domnului: 29 Dar s-au luptat cu el în câmpia Magiddo, și căpeteniile au venit împotriva regelui Iosia. 30 Atunci regele a spus slujitorilor săi: Luați-mă din luptă; căci sunt foarte slab. Și îndată slujitorii lui l-au luat din luptă. 31 Apoi s-a ridicat pe al doilea car al său; şi, fiind adus înapoi la Ierusalim, a murit şi a fost îngropat în mormântul tatălui său. 32 Și în toată iudeile au plâns pe Iosia, da, profetul Ieremia s-a plâns pentru Iosia, iar bărbații de cap cu femeile l-au plâns până în ziua de azi; a lui Israel. 33 Aceste lucruri sunt scrise în cartea poveștilor împăraților lui Iuda și în toate faptele pe care le-a făcut Iosia, și slava lui și priceperea lui în Legea Domnului și lucrurile pe care le făcuse înainte, iar lucrurile recitate acum sunt raportate în cartea regilor lui Israel și Iudeea. 34 Poporul l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-a pus împărat în locul tatălui său Iosia, când acesta avea douăzeci și trei de ani. 35 Și a domnit în Iudeea și în Ierusalim trei luni; apoi împăratul Egiptului l-a îndepărtat de la domnia la Ierusalim. 36 Și a pus pe țară o taxă de o sută de talanți de argint și un talant de aur. 37 De asemenea, regele Egiptului l-a pus pe regele Ioacim, fratele său, rege al Iudeii și al Ierusalimului. 38 Și a legat pe Ioacim și pe nobili; dar pe Zaraces, fratele său, l-a prins și l-a scos din Egipt. 39 Ioacim avea douăzeci și cinci de ani când a fost făcut împărat în țara Iudeii și a Ierusalimului; și a făcut rău înaintea Domnului. 40 De aceea s-a urcat împotriva lui Nabucodonosor, împăratul Babilonului, l-a legat cu un lanț de aramă și l-a dus în Babilon. 41 De asemenea, Nabucodonosor a luat din vasele sfinte ale Domnului, le-a dus și le-a așezat în templul său, în Babilon. 42 Dar acele lucruri care sunt scrise despre el, despre necurăția și nelegiuirea lui, sunt scrise în cronicile împăraților. 43 În locul lui a domnit fiul său Ioacim; a fost făcut rege la vârsta de optsprezece ani; 44 Și nu a domnit decât trei luni și zece zile în Ierusalim; și a făcut rău înaintea Domnului. 45 După un an, Nabucodonosor a trimis și a făcut să fie adus în Babilon cu vasele sfinte ale Domnului; 46 Și l-a pus pe Zedechia împărat al Iudeii și al Ierusalimului, când avea douăzeci și unu de ani; și a domnit unsprezece ani: 47 Și a făcut rău și înaintea Domnului și nu i-a păsat de cuvintele care i-au fost spuse de profetul Ieremia din gura Domnului. 48 Și după ce împăratul Nabucodonosor l-a pus să jure pe numele Domnului, s-a lepădat și s-a răzvrătit; și împietrindu-și gâtul și inima, a călcat legile Domnului Dumnezeului lui Israel.
49 De asemenea, guvernanții poporului și ai preoților au făcut multe lucruri împotriva legilor și au trecut peste toate spurcăciunile tuturor neamurilor și au spurcat templul Domnului, care a fost sfințit în Ierusalim. 50 Cu toate acestea, Dumnezeul părinţilor lor a trimis prin solul Său să-i cheme înapoi, pentru că i-a cruţat pe ei şi pe cortul Său. 51 Dar ei i-au luat în derâdere pe solii Lui; și, iată, când Domnul le-a vorbit, ei au bătut joc de profeții Săi: 52 Atât de departe, încât el, fiind mâniat pe poporul său pentru marea lor nelegiuire, a poruncit împăraților Haldeilor să se suie împotriva lor; 53 Care și-au omorât tinerii cu sabia, da, chiar în interiorul templului lor sfânt, și n-au cruțat nici tânăr, nici roabă, bătrân sau copil, printre ei; căci le-a dat pe toate în mâinile lor. 54 Și au luat toate vasele sfinte ale Domnului, de la mari și mici, cu vasele chivotului lui Dumnezeu și comorile împăratului și leau dus în Babilon. 55 Cât despre Casa Domnului, au ars-o și au dărâmat zidurile Ierusalimului și au dat foc turnurilor ei. 56 Și în ceea ce privește gloria ei, nu s-a oprit până când nu leau mistuit și le-au nimicit pe toate; și pe poporul care nu fusese ucis cu sabia, el a dus la Babilon. 57 Care i-au devenit slujitori lui și copiilor lui, până când au domnit perșii, ca să împlinească cuvântul Domnului rostit din gura lui Ieremia: 58 Până când țara se va bucura de sabatele ei, ea se va odihni tot timpul pustiirii ei, până la întregul termen de șaptezeci de ani. CAPITOLUL 2 1 În primul an al lui Cir, împăratul perșilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului, pe care îl făgăduise prin gura lui Ieremia; 2 Domnul a înălțat duhul lui Cir, împăratul perșilor, și a vestit prin toată împărăția lui și, de asemenea, prin scris: 3 Zicând: „Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor; Domnul lui Israel, Domnul Preaînalt, m-a făcut rege al lumii întregi, 4 Și mi-a poruncit să-i zidesc o casă la Ierusalim, în iudei. 5 De aceea, dacă este vreunul dintre voi din poporul său, Domnul, chiar Domnul său, să fie cu el și să se suie la Ierusalim, care este în Iudeea, și să zidească Casa Domnului lui Israel; este Domnul care locuiește în Ierusalim. 6 Atunci, oricine locuiește în locurile din jur, să-i ajute pe cei, zic eu, vecinii lui, cu aur și cu argint, 7 Cu daruri, cu cai, cu vite și cu alte lucruri, care au fost date prin jurământ, pentru templul Domnului din Ierusalim. 8 Atunci s-au ridicat căpeteniile familiilor din Iudeea și ale tribului lui Beniamin; de asemenea, preoții și leviții și toți aceia cărora Domnul le înclinase să se suie și să zidească o casă Domnului la Ierusalim, 9 Și cei ce locuiau în jurul lor și i-au ajutat în toate cu argint și aur, cu cai și vite și cu foarte multe daruri gratuite, dintr-un mare număr, ale căror minți au fost trezite la acestea. 10 Împăratul Cir a scos și vasele sfinte, pe care Nabucodonosor le luase din Ierusalim și le ridicase în templul idolilor lui. 11 Când Cirus, regele perșilor, i-a scos afară, i-a dat vistierului său Mitridate. 12 Și prin el au fost predați lui Sanabasar, guvernatorul Iudeii. 13 Și acesta a fost numărul lor; O mie de pahare de aur și o mie de argint, cădelnițe de argint douăzeci și nouă, sticle de aur treizeci și două mii patru sute zece de argint și alte o mie de vase.
14 Deci toate vasele de aur și de argint, care au fost duse, au fost cinci mii patru sute șaizeci și nouă. 15 Aceștia au fost aduși înapoi de Sanabasar, împreună cu cei din robie, din Babilon la Ierusalim. 16 Dar pe vremea lui Artexerxe, împăratul perșilor, Belemus, Mitridate și Tabelius, Ratum și Beeltethmus și secretarul Semelius, împreună cu alții care erau în slujba lor, care locuiau în Samaria și în alte locuri, i-au scris împotriva cei care locuiau în Iudeea și Ierusalim aceste scrisori care urmează; 17 Împăratului Artexerxe, stăpânul nostru, slujitorilor tăi, scriitorului Ratum și cărturarului Semellius și celorlalți soboruri și judecătorilor care sunt în Celosiria și Fenicia. 18 Să știe acum domnului rege că iudeii care s-au ridicat de la tine la noi, venind în Ierusalim, acea cetate răzvrătită și rea, zidesc piețe, repară zidurile ei și pun temelia templu. 19 Acum, dacă această cetate și zidurile ei vor fi refăcute, nu numai că vor refuza să dea tribut, ci și se vor răzvrăti împotriva regilor. 20 Și întrucât lucrurile referitoare la templu sunt acum la îndemână, considerăm că este potrivit să nu neglijăm o astfel de chestiune, 21 Ci să vorbesc domnului nostru, împăratul, pentru ca, dacă îți place, să fie căutat în cărțile părinților tăi. 22 Și vei găsi în cronici ceea ce este scris despre aceste lucruri și vei înțelege că acea cetate era răzvrătită, tulburând atât regii, cât și cetățile. 23 Și că iudeii erau răzvrătiți și au ridicat mereu războaie în ei; de aceea chiar şi această cetate a fost pustiită. 24 De aceea acum îți declarăm, o, doamne, rege, că dacă această cetate va fi zidită din nou și zidurile ei s-au înălțat din nou, de acum înainte nu vei mai avea trecere în Celosiria și Fenicia. 25 Atunci regele le-a scris din nou lui Ratum, scriitorul de povestiri, lui Beeltetmus, lui Semellius cărturarul, și celorlalți care erau însărcinați și locuitorilor din Samaria, Siria și Fenicia, în felul acesta; 26 Am citit epistola pe care mi-ați trimis-o; 27 Și oamenii din ea au fost dați la răzvrătire și la război; și acei împărați puternici și înverșunați erau în Ierusalim, care au domnit și au cerut tribut în Celosiria și Fenicia. 28 Acum, de aceea, am poruncit să-i împiedic pe acești oameni să zidească cetatea și să fiu atenți să fie luati ca să nu se mai facă în ea; 29 Și pentru ca acei lucrători răi să nu treacă mai departe spre supărarea împăraților, 30 Atunci împăratul Artexerxe, fiind citite scrisorile sale, Ratum, și cărturarul Semellius și ceilalți care erau însărcinați cu ei, plecând în grabă spre Ierusalim, cu o ceată de călăreți și o mulțime de oameni în rânduiala de luptă, au început să împiedice constructorii ; și zidirea templului din Ierusalim a încetat până în al doilea an al domniei lui Darius, regele perșilor. CAPITOLUL 3 1 Când a domnit Darius, a făcut o mare sărbătoare tuturor supușilor săi și tuturor casei sale și tuturor prinților Mediei și Persiei, 2 Și tuturor guvernanților și căpeteniilor și locotenenților care erau sub el, din India până în Etiopia, din o sută douăzeci și șapte de provincii.
3 Și după ce au mâncat și au băut, și s-au săturat s-au dus acasă, atunci împăratul Darius a intrat în dormitorul lui, a adormit și s-a trezit curând. 4 Atunci trei tineri, care erau din paza care păzeau trupul împăratului, au vorbit unul altuia; 5 Fiecare dintre noi să rostească o sentință: celui ce va birui și a cărui sentință va părea mai înțeleaptă decât ceilalți, împăratul Dariu îi va da daruri mari și lucruri mari în semn de biruință; 6 Ca să fie îmbrăcat în purpură, să bea în aur și să doarmă pe aur, și un car cu frâne de aur și un capete de in subțire și un lanț la gât; 7 Și va ședea lângă Darius din pricina înțelepciunii sale și se va numi Darius, vărul său. 8 Și apoi fiecare și-a scris sentința, a pecetluit-o și a pus-o sub perna lui împăratului Darius; 9 Și a spus că, când împăratul va învia, unii îi vor da scrierile; și din partea căruia regele și cei trei prinți ai Persiei vor judeca că sentința lui este cea mai înțeleaptă, i se va da biruința, așa cum a fost stabilit. 10 Primul a scris: Vinul este cel mai puternic. 11 Al doilea a scris: „Împăratul este cel mai puternic”. 12 Al treilea scria: Femeile sunt cele mai puternice, dar mai presus de toate, adevărul poartă biruința. 13 Când împăratul s-a sculat, ei le-au luat scrierile și i-au dato, iar el le-a citit: 14 Și trimițând, a chemat pe toți căpeteniile Persiei și ai Media, și dregătorii și căpetenii, și locotenenții și ofițerii principali; 15 Și l-a așezat pe scaunul de judecată împărătesc; iar scrierile au fost citite înaintea lor. 16 Iar el a zis: „Cheamă-i pe tineri și își vor declara propriile sentințe. Așa că au fost chemați și au intrat. 17 Iar el le-a zis: ,,Spuneţi-ne mintea voastră cu privire la scrieri. Atunci a început primul, care vorbise despre puterea vinului; 18 Și a zis astfel: O, oameni buni, cât de tare este vinul! îi face să greșească pe toți oamenii care îl beau: 19 Ea face ca mintea regelui și a orfanului să fie una; a robului și a omului liber, a săracului și a bogatului: 20 De asemenea, preface orice gând în veselie și veselie, astfel încât omul să nu-și amintească nici durere, nici datorie. 21 Și aceasta îmbogățește orice inimă, astfel încât omul nu-și aduce aminte nici de rege, nici de guvernator; și face să vorbească toate lucrurile prin talanți: 22 Și când sunt în paharele lor, ei uită dragostea lor atât față de prieteni, cât și față de frați, și puțin după aceea scot săbiile. 23 Dar când sunt din vin, nu-și amintesc ce au făcut. 24 O, oameni buni, nu este vinul cel mai tare, care impune să facă astfel? Și după ce a vorbit așa, a tăcut. CAPITOLUL 4 1 Atunci al doilea, care vorbise despre puterea regelui, a început să spună: 2 O, oameni buni, nu depășesc oare în putere oamenii care stăpânesc peste mare și pământ și toate lucrurile din ele? 3 Dar regele este mai puternic; şi tot ce le porunceşte, ei să facă. 4 Dacă le poruncește să facă război unul împotriva celuilalt, ei o fac; dacă îi trimite împotriva dușmanilor, ei merg și dărâmă zidurile și turnurile din munți. 5 Ei ucid și sunt uciși și nu încalcă porunca împăratului; 6 La fel pentru cei care nu sunt ostași și nu au de-a face cu războaie, ci se ocupă de gospodărire, după ce au secerat din
nou ceea ce au semănat, îl aduc împăratului și se obligă unul pe altul să plătească tribut regelui. 7 Și totuși, el este un singur om: dacă poruncește să ucidă, ei ucid; dacă poruncește să cruțe, ei cruță; 8 Dacă poruncește să lovească, ei lovesc; dacă porunceşte să se pustiească, ei vor pustiire; dacă poruncește să zidească, ei zidesc; 9 Dacă poruncește să taie, ei tăiați; dacă poruncește să planteze, ei plantează. 10 Deci tot poporul său și oștirile lui îl ascultă; în plus, el se culcă, mănâncă și bea și se odihnește. 11 Și aceștia veghează în jurul lui, nimeni nu poate pleca, și-și face treburile, nici nu-i ascultă în nimic. 12 O, oameni buni, cum să nu fie regele cel mai puternic, când este ascultat de un asemenea fel? Și și-a ținut limba. 13 Atunci al treilea, care vorbise despre femei și despre adevăr, (acesta era Zorobabel) a început să vorbească. 14 O, oameni buni, nu marele rege, nici mulțimea oamenilor, nici vinul este cel care excelează; Cine este atunci cel care îi stăpânește sau are stăpânirea peste ei? nu sunt femei? 15 Femeile l-au născut pe rege și pe tot poporul care stăpânește pe mare și pe uscat. 16 Chiar și dintre ei au venit și i-au hrănit pe cei care au sădit viile, de unde vine vinul. 17 Aceștia fac și haine pentru bărbați; acestea aduc slavă oamenilor; și fără femei nu pot fi bărbații. 18 Da, și dacă bărbații au adunat laolaltă aur și argint, sau orice alt lucru bun, nu iubesc ei o femeie care este frumoasă și frumoasă? 19 Și lăsând toate acele lucruri să plece, ei să nu dea cu gura căscată și, chiar și cu gura deschisă, își îndreaptă privirea asupra ei; și nu au toți oamenii mai multă dorință de ea decât argintul sau aurul sau vreun lucru bun? 20 Omul își părăsește tatăl care l-a crescut și țara lui și se lipește de soția sa. 21 El se ține să nu-și petreacă viața cu soția sa. și nu-și aduce aminte nici de tată, nici de mamă, nici de țară. 22 Și prin aceasta trebuie să știți că femeile stăpânesc asupra voastră: nu vă osteniți și nu vă trudiți și nu dați și aduceți totul femeii? 23 Da, un om își ia sabia și se duce să jefuiască și să fure, să navigheze pe mare și pe râuri; 24 Și se uită la un leu și se duce în întuneric; iar când a furat, stricat și jefuit, o aduce dragostei sale. 25 De aceea omul își iubește nevasta mai mult decât tatăl sau mama. 26 Da, sunt mulți care au rămas fără pricepere pentru femei și au devenit slujitori de dragul lor. 27 De asemenea, mulți au pierit, au greșit și au păcătuit pentru femei. 28 Și acum nu Mă credeți? nu este regele mare în puterea lui? nu se tem toate regiunile să-l atingă? 29 Totuși l-am văzut pe el și pe Apame, concubina regelui, fiica admirabilului Bartacus, stând la dreapta împăratului, 30 Și a luat coroana de pe capul împăratului și a pus-o pe capul ei; l-a lovit și pe rege cu mâna stângă. 31 Și totuși, cu toate acestea, regele a rămas căscată și a privito cu gura deschisă: dacă ea râdea de el, și el râdea; din nou. 32 O, bărbați, cum se poate, dacă femeile ar trebui să fie puternice, pentru că fac așa? 33 Atunci împăratul și căpeteniile s-au uitat unul la altul și a început să vorbească despre adevăr.
34 O, bărbați, nu sunt femeile puternice? mare este pământul, înalt este cerul, iute este soarele în mersul său, căci el înconjoară cerurile de jur împrejur și își întoarce drumul la locul său într-o singură zi. 35 Nu este el mare care face aceste lucruri? de aceea mare este adevărul și mai puternic decât toate lucrurile. 36 Tot pământul strigă asupra adevărului, și cerul îl binecuvântează; 37 Vinul este rău, regele este rău, femeile sunt rele, toți copiii oamenilor sunt răi și acestea sunt toate faptele lor rele; și nu există adevăr în ele; şi în nelegiuirea lor vor pieri. 38 Cât despre adevăr, el dăinuie și este mereu puternic; trăiește și cucerește pentru totdeauna. 39 La ea nu este acceptat de persoane sau recompense; dar ea face lucrurile drepte și se abține de la toate lucrurile nedrepte și rele; și toți oamenii fac bine ca lucrările ei. 40 Nici în judecata ei nu este nicio nelegiuire; și ea este puterea, împărăția, puterea și măreția tuturor veacurilor. Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului. 41 Și cu asta a tăcut. Și tot poporul a strigat și a zis: Mare este Adevărul și puternic mai presus de toate. 42 Atunci împăratul i-a zis: „Cere ce vrei mai mult decât este stabilit în scris, și îți vom da, pentru că te-ai găsit cel mai înțelept; iar tu vei sta lângă mine și vei fi numit vărul meu. 43 Atunci el a zis împăratului: Adu-ți aminte de jurământul tău, pe care l-ai jurat că vei zidi Ierusalimul, în ziua când ai venit în împărăția ta, 44 Și să alunge toate vasele care au fost luate din Ierusalim, pe care Cirus le-a pus deoparte, când a jurat că va nimici Babilonul și că le va trimite înapoi acolo. 45 De asemenea, ai jurat că vei zidi templul, pe care l-au ars edomiții când Iudeea a fost pustiită de Haldei. 46 Și acum, o, doamne, rege, aceasta este ceea ce cer și pe care îl doresc de la tine și aceasta este liberalitatea domnească care vine de la tine însuți: vreau deci să îndeplinești jurământul, îndeplinirea căruia cu gura ta. ai jurat împăratului cerurilor. 47 Atunci împăratul Darius s-a sculat și l-a sărutat și a scris scrisori pentru el tuturor vistiernilor, locotenenților, căpeteniilor și guvernanților, ca să-l ducă în siguranță pe drum, atât pe el, cât și pe toți cei care se urcă cu el să zidească Ierusalimul. . 48 El a scris scrisori și locotenenților care erau în Celosyria și Fenicia și lor în Liban, ca să aducă lemn de cedru din Liban la Ierusalim și să zidească orașul împreună cu el. 49 Mai mult, el a scris pentru toți iudeii care au ieșit din regatul său în Iudee, cu privire la libertatea lor, ca niciun ofițer, niciun conducător, nici locotenent, nici vistiernic să nu intre cu forța la ușile lor; 50 Și ca toată țara pe care o dețin să fie liberă fără tribut; și ca edomiții să dea peste satele iudeilor pe care le aveau atunci: 51 Da, ca să fie dați anual douăzeci de talanți pentru construirea templului, până la momentul în care a fost construit; 52 Și alți zece talanți anual, pentru a păstra arderile de tot pe altar în fiecare zi, după cum aveau porunca să aducă șaptesprezece; 53 Și toți cei care au plecat din Babilon să zidească cetatea să aibă libertate liberă, ca și urmașii lor și toți preoții care au plecat. 54 El a scris și despre. încărcăturile și veșmintele preoților în care slujesc; 55 Și tot așa pentru poruncile leviților, să le fie date până în ziua când casa a fost terminată și Ierusalimul a zidit.
56 Și a poruncit să dea tuturor celor ce păzesc orașul pensii și salarii. 57 De asemenea, a trimis din Babilon toate vasele pe care Cirus le pusese deoparte; și tot ce dăduse Cirus în poruncă, a poruncit și el să se facă și a trimis la Ierusalim. 58 Când acest tânăr a ieșit, și-a ridicat fața la cer spre Ierusalim și a lăudat pe Împăratul cerurilor, 59 Și a zis: De la tine vine biruința, de la tine vine înțelepciunea și a ta este slava, iar eu sunt robul tău. 60 Binecuvântat ești, care mi-ai dat înțelepciune, căci Ție mulțumesc, Doamne al părinților noștri. 61 Și astfel a luat scrisorile și a ieșit și a venit în Babilon și a spus asta tuturor fraților săi. 62 Și l-au lăudat pe Dumnezeul părinților lor, pentru că le dăduse libertate și libertate 63 Să se suie și să zidească Ierusalimul și templul căruia i se cheamă numele; și au ospătat șapte zile cu instrumente de muzică și veselie. CAPITOLUL 5 1 După aceasta, bărbații principali din familiile lor au fost aleși după semințiile lor, ca să se urce cu nevestele, fiii și fiicele lor, cu slujitorii și roabele lor și cu vitele lor. 2 Și Darius a trimis cu ei o mie de călăreți, până când i-au adus înapoi la Ierusalim în siguranță, și cu instrumente muzicale, tabere și flaut. 3 Și toți frații lor s-au jucat și i-a făcut să urce împreună cu ei. 4 Și acestea sunt numele bărbaților care s-au urcat, după familiile lor, printre semințiile lor, după mai mulți capi. 5 Preoții, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Isus, fiul lui Iosedec, fiul lui Saraia, și Ioacim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda; 6 Care a rostit sentințe înțelepte înaintea lui Darius, împăratul Persiei, în al doilea an al domniei sale, în luna Nisan, care este luna întâi. 7 Și aceștia sunt evreii, care au venit din robie, unde au locuit ca străini, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dus în Babilon. 8 Și s-au întors la Ierusalim și în celelalte părți ale Iudeilor, fiecare în cetatea lui, care au venit cu Zorobabel, cu Isus, Neemia și Zaharia, și Reesaia, Enenius, Mardoheu. Beelsarus, Aspharasus, Reelius, Roimus și Baana, ghizii lor. 9 Numărul celor din neam și al guvernanților lor, fiii lui Foros, două mii o sută șaptezeci și doi; fiii lui Safat, patru sute șaptezeci și doi; 10 fiii lui Ares, șapte sute cincizeci și șase: 11 Fiii lui Phaat Moab, două mii opt sute doisprezece: 12 Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru: fiii lui Zathul, nouă sute patruzeci și cinci; fiii lui Corbe, șapte sute cinci; fiii lui Bani, șase sute patruzeci și opt; 13 Fiii lui Bebai, șase sute douăzeci și trei; fiii lui Sadas, trei mii două sute douăzeci și doi; 14 Fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte; fiii lui Bagoi, două mii șaizeci și șase; fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru; 15 Fiii lui Aterezia, nouăzeci și doi: fiii lui Ceilan și Azetas șapte șapte; fiii lui Azuran, patru sute treizeci și doi; 16 Fiii lui Anania, o sută unu; fiii lui Arom, treizeci și doi; și fiii lui Basa, trei sute douăzeci și trei; fiii lui Azefurit, o sută doi; 17 Fiii lui Meterus, trei mii cinci; fiii lui Betlomon, o sută douăzeci și trei; 18 Cei din Netofa, cincizeci și cinci; cei din Anatot, o sută cincizeci și opt; cei din Bet-Samos, patruzeci și doi;
19 Cei din Chiriathiarius, douăzeci și cinci; cei din Cafira și Berot, șapte sute patruzeci și trei; cei din Pira, șapte sute; 20 Cei din Chadias și Ammidoi, patru sute douăzeci și doi; cei din Cirama și Gabdes, șase sute douăzeci și unu; 21 Cei din Macalon, o sută douăzeci și doi; cei din Betolius, cincizeci și doi; fiii lui Nefis, o sută cincizeci și șase; 22 Fiii lui Calamolalus și Onus, șapte sute douăzeci și cinci; fiii lui Ierheh, două sute patruzeci și cinci; 23 Fiii lui Ana, trei mii trei sute treizeci. 24 Preoții: fiii lui Jeddu, fiul lui Isus dintre fiii lui Sanasib, nouă sute șaptezeci și doi; fiii lui Merut, o mie cincizeci și doi; 25 Fiii lui Phassaron, o mie patruzeci și șapte; fiii lui Carme, o mie șaptesprezece. 26 Leviții: fiii lui Iesue, Cadmiel, Banua și Sudia, șaptezeci și patru. 27 Cântăreții sfinți: fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt. 28 Portarii: fiii lui Salum, fiii lui Iatal, fiii lui Talmon, fiii lui Dacobi, fiii lui Teta, fiii lui Sami, în total o sută treizeci și nouă. 29 Slujitorii templului: fiii lui Esau, fiii lui Asifa, fiii lui Tabaot, fiii lui Ceras, fiii lui Sud, fiii lui Phaleas, fiii lui Labana, fiii lui Graba, 30 Fiii lui Acua, fiii lui Uta, fiii lui Cetab, fiii lui Agaba, fiii lui Subai, fiii lui Anan, fiii lui Cathua, fiii lui Geddur, 31 Fiii lui Airus, fiii lui Daisan, fiii lui Noeba, fiii lui Chaseba, fiii lui Gazera, fiii lui Azia, fiii lui Finees, fiii lui Azare, fiii lui Bastai, fiii lui Asana , fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acub, fiii lui Acifa, fiii lui Assur, fiii lui Faracim, fiii lui Basalot, 32 Fiii lui Meeda, fiii lui Couta, fiii lui Cherea, fiii lui Charcus, fiii lui Aserer, fiii lui Tomoi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa. 33 Fiii slujitorilor lui Solomon: fiii lui Azafion, fiii lui Farira, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Israel, fiii lui Safet, 34 Fiii lui Hagia, fiii lui Faracaret, fiii lui Sabi, fiii lui Sarothie, fiii lui Masias, fiii lui Gar, fiii lui Addus, fiii lui Suba, fiii lui Apherra, fiii lui Barodis , fiii lui Sabat, fiii lui Allom. 35 Toți slujitorii templului și fiii slujitorilor lui Solomon au fost trei sute șaptezeci și doi. 36 Aceștia au urcat din Thermelet și Thelersas, Charaathalar conducându-i și Aalar; 37 N-au putut să-și arate familiile, nici neamul lor, cum erau din Israel: fiii lui Ladan, fiul lui Ban, fiii lui Necodan, șase sute cincizeci și doi. 38 Și dintre preoții care au uzurpat slujba preoției și nu au fost găsiți: fiii lui Obdia, fiii lui Accoz, fiii lui Addus, care s-au căsătorit cu Augia, una dintre fiicele lui Barzelus, și i s-a numit numele. 39 Și când s-a căutat descrierea rudei acestor oameni în registru și nu a fost găsită, ei au fost înlăturați de la îndeplinirea slujbei preoției. 40 Căci Neemia și Atharia le-au spus că nu vor fi părtași la lucrurile sfinte, până când s-a ridicat un mare preot îmbrăcat cu învățătură și adevăr. 41 Deci, din Israel, de la cei în vârstă de doisprezece ani în sus, toți erau patruzeci de mii, în afară de slujitori și slujbe, două mii trei sute șaizeci. 42 Slujitorii și slujnicele lor erau șapte mii trei sute patruzeci și șapte; cântăreții și cântăreții, două sute patruzeci și cinci; 43 Patru sute treizeci și cinci de cămile, șapte mii treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri, cinci mii cinci sute douăzeci și cinci de fiare folosite la jug. 44 Și unii dintre căpeteniile familiilor lor, când au ajuns la templul lui Dumnezeu care este în Ierusalim, au jurat că vor ridica casa la locul lui, după priceperea lor,
45 Și să dea în vistieria sfântă a lucrărilor o mie de lire de aur, cinci mii de argint și o sută de veșminte preoțești. 46 Așa locuiau preoții, leviții și poporul în Ierusalim și în țară, cântăreții și portarii; şi tot Israelul în satele lor. 47 Dar când s-a apropiat luna a șaptea și când copiii lui Israel erau fiecare la locul lui, toți au venit împreună cu un acord în spațiul deschis al primei porți, care este spre răsărit. 48 Atunci Isus, fiul lui Iosedec, și frații săi, preoții, și Zorobabel, fiul lui Salathiel, și frații săi, s-au ridicat și au pregătit altarul Dumnezeului lui Israel, 49 Să aducă pe ea jertfe de tot, după cum este poruncit în mod expres în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 50 Și s-au adunat la ei din celelalte națiuni ale țării și au ridicat altarul pe locul lui, pentru că toate națiunile țării erau în vrăjmășie cu ei și i-au asuprit; și au adus jertfe după vreme și arderi de tot Domnului, dimineața și seara. 51 De asemenea, ei țineau sărbătoarea corturilor, așa cum este poruncit în lege, și aduceau jertfe în fiecare zi, după cum se cuvine. 52 Și după aceea, darurile neîntrerupte și jertfele sabatelor și lunilor noi și ale tuturor sărbătorilor sfinte. 53 Și toți cei care făcuseră vreun jurământ lui Dumnezeu au început să aducă jertfe lui Dumnezeu din prima zi a lunii a șaptea, deși templul Domnului nu era încă zidit. 54 Și au dat zidarilor și dulgherilor bani, mâncare și băutură, cu bucurie. 55 De asemenea, celor din Sidon și din Tir le-au dat caruri, ca să aducă cedri din Liban, care să fie aduși cu flotoare în portul Iopei, așa cum le-a poruncit Cirus, împăratul perșilor. 56 Și în al doilea an și a doua lună după venirea lui la templul lui Dumnezeu din Ierusalim au început Zorobabel, fiul lui Salathiel, și Iisus, fiul lui Iosedec, și frații lor, preoții și leviții și toți cei ce erau. veniți la Ierusalim din robie: 57 Și au pus temelia Casei lui Dumnezeu în prima zi a lunii a doua, în al doilea an după ce au venit la Iudee și la Ierusalim. 58 Și au pus pe leviți de la vârsta de douăzeci de ani peste lucrările Domnului. Atunci s-au ridicat Iisus, cu fiii și frații săi, și Cadmiel, fratele său, și fiii lui Madiabun, cu fiii lui Ioda, fiul lui Eliadun, cu fiii și frații lor, toți leviții, de comun acord, înaintea treburilor, muncind pentru a înainta lucrările în casa lui Dumnezeu. Așa că lucrătorii au zidit templul Domnului. 59 Și preoții stăteau îmbrăcați în veșmintele lor, cu instrumente muzicale și trâmbițe; iar leviții, fiii lui Asaf, aveau chimvale, 60 Cântând cântări de mulțumire și lăudând pe Domnul, așa cum poruncise David, împăratul lui Israel. 61 Și au cântat cu glas tare cântări de laudă a Domnului, pentru că îndurarea și slava Lui sunt în veci în tot Israelul. 62 Și tot poporul a sunat din trâmbițe și a strigat cu glas tare, cântând Domnului cântece de mulțumire pentru ridicarea Casei Domnului. 63 De asemenea, dintre preoți și leviți și dintre căpeteniile familiilor lor, bătrânii care văzuseră casa de mai înainte au venit la zidirea acesteia cu plâns și strigăt mare. 64 Dar mulți cu trâmbițe și bucurie au strigat cu glas tare: 65 În așa fel încât trâmbițele să nu se audă pentru plânsul poporului; totuși mulțimea a sunat minunat, încât s-a auzit de departe. 66 De aceea, când vrăjmașii tribului lui Iuda și Beniamin au auzit asta, au ajuns să știe ce ar trebui să însemne acel zgomot de trâmbițe. 67 Și au înțeles că cei care erau din robie au zidit templul Domnului Dumnezeului lui Israel.
68 Deci s-au dus la Zorobabel și la Isus și la căpeteniile familiilor și le-au spus: Vom zidi împreună cu voi. 69 Căci și noi, ca și voi, ascultăm de Domnul vostru și îi aducem jertfe din zilele lui Azbazaret, împăratul Asirienilor, care ne-a adus aici. 70 Atunci Zorobabel și Iisus și căpeteniile familiilor lui Israel leau spus: Nu este pentru noi și voi să construim împreună o casă Domnului Dumnezeului nostru. 71 Numai noi înșine vom zidi Domnului lui Israel, așa cum nea poruncit Cir, împăratul perșilor. 72 Dar păgânii ţării, care stăteau grei peste locuitorii Iudeei, şii ţineau strâmt, au împiedicat construirea lor; 73 Și prin comploturile lor secrete, și convingerile și frământările populare, ei au împiedicat terminarea construcției tot timpul cât a trăit regele Cirus; așa că au fost împiedicați să construiască timp de doi ani, până la domnia lui Darius. CAPITOLUL 6 1 În al doilea an al domniei lui Darius Aggeus și Zaharia, fiul lui Addo, proorocii, au proorocit iudeilor din Iuda și din Ierusalim, în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, care era peste ei. 2 Atunci Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iisus, fiul lui Iosedec, sau ridicat și au început să zidească Casa Domnului la Ierusalim, proorocii Domnului fiind cu ei și ajutându-i. 3 În același timp, Sisinnes, guvernatorul Siriei și Fenicei, a venit la ei, împreună cu Satrabuzanes și tovarășii săi și le-a zis: 4 Prin porunca cui zidiți această casă și acest acoperiș și faceți toate celelalte lucruri? și cine sunt lucrătorii care fac aceste lucruri? 5 Cu toate acestea, bătrânii iudeilor au căpătat favoare, pentru că Domnul cercetase robii; 6 Și nu au fost împiedicați să construiască, până când nu i s-a dat lui Darius o semnificație cu privire la ei și a primit un răspuns. 7 Copia scrisorilor pe care Sisinnes, guvernatorul Siriei și Fenicii, și Satrabuzanes, împreună cu tovarășii lor, conducătorii din Siria și Fenicia, le-au scris și le-au trimis lui Darius; Regelui Darius, salut: 8 Toate lucrurile să fie cunoscute domnului nostru, împăratul, că, venind în țara Iudeei și intrând în cetatea Ierusalimului, am găsit în orașul Ierusalim pe bătrânii iudeilor care erau din robie. 9 Zidând Domnului o casă mare și nouă, din pietre cioplite și scumpe, și lemnul deja pus pe pereți. 10 Și lucrările acelea sunt făcute cu mare viteză și lucrarea merge înainte cu prosperitate în mâinile lor și este făcută cu toată slava și sârguința. 11 Atunci i-am întrebat pe acești bătrâni, zicând: Cu porunca cui zidiți casa aceasta și puneți temelia acestor lucrări? 12 De aceea, pentru a-ți da cunoștință prin scris, am cerut celor care erau cei mai de seamă făpturi și le-am cerut în scris numele oamenilor de seamă. 13 Așa că ne-au dat acest răspuns: Noi suntem slujitorii Domnului, care a făcut cerul și pământul. 14 Și în ceea ce privește această casă, a fost zidită cu mulți ani în urmă de un rege al lui Israel mare și puternic și a fost terminată. 15 Dar când părinţii noştri L-au provocat pe Dumnezeu la mânie şi au păcătuit împotriva Domnului lui Israel, care este în ceruri, el i-a dat în stăpânirea lui Nabucodonosor, regele Babilonului, al Haldeilor;
16 Care a dărâmat casa și a ars-o și a dus poporul în robie în Babilon. 17 Dar în primul an în care regele Cirus a domnit peste țara Babilonului, regele Cirus a scris să zidească această casă. 18 Și vasele sfinte de aur și de argint, pe care Nabucodonosor le luase din casa din Ierusalim și le așezase în propriul său templu, pe acelea pe care împăratul Cir le-a scos din nou din templul Babilonului și au fost predați. Zorobabel și lui Sanabassarus conducătorul, 19 Cu poruncă să ia aceleași vase și să le pună în templul din Ierusalim; și ca templul Domnului să fie construit în locul lui. 20 Atunci același Sanabasar, venind aici, a pus temeliile Casei Domnului la Ierusalim; și de atunci și până când aceasta fiind încă o clădire, nu este încă pe deplin terminată. 21 Acum, deci, dacă regelui i se pare bine, să se facă căutarea printre înregistrările regelui Cir. 22 Și dacă se va descoperi că zidirea Casei Domnului la Ierusalim a fost făcută cu consimțământul regelui Cir și dacă stăpânul nostru, regele, se gândește astfel, să ne arate despre aceasta. 23 Atunci i-a poruncit regelui Darius să caute printre înregistrările din Babilon; și astfel, la palatul Ecbatan, care este în țara Media, s-a găsit un sul în care erau consemnate aceste lucruri. 24 În primul an al domniei lui Cir, regele Cir a poruncit să se zidească din nou Casa Domnului la Ierusalim, unde se aduce jertfe cu foc continuu. 25 A cărui înălțime să fie șaizeci de coți și lățimea de șaizeci de coți, cu trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou din țara aceea; și cheltuielile acestora să fie date din casa regelui Cir; 26 Și ca vasele sfinte ale Casei Domnului, atât de aur cât și de argint, pe care Nabucodonosor le-a luat din casa din Ierusalim și le-a adus în Babilon, să fie readuse în casa din Ierusalim și să fie așezate în locul unde au fost înainte. 27 Și, de asemenea, a poruncit ca Sisinnes, guvernatorul Siriei și Fenicii, și Satrabuzanes, și tovarășii lor și cei care erau numiți conducători în Siria și Fenicia, să aibă grijă să nu se amestece cu locul, ci să sufere pe Zorobabel, slujitorul lui. Doamne și guvernator al Iudeii și bătrânii iudeilor, să zidească în acel loc Casa Domnului. 28 Am poruncit, de asemenea, să-l zidească întreg; și să caute cu sârguință să ajute pe cei care sunt din robia iudeilor, până se va sfârși casa Domnului: 29 Și din tributul Celosiriei și Fenicii o parte care să fie dată cu grijă acestor oameni pentru jertfele Domnului, adică guvernatorului Zorobabel, pentru tauri, berbeci și miei; 30 Și, de asemenea, porumb, sare, vin și untdelemn, și toate acestea în fiecare an, fără alte întrebări, după cum vor spune preoții care sunt în Ierusalim că se cheltuiesc zilnic: 31 Ca să se facă jertfe Dumnezeului Preaînalt pentru împărat și pentru copiii săi și să se roage pentru viața lor. 32 Și el a poruncit ca oricui care ar călca, da, sau să înlăture orice lucru spus sau scris mai înainte, să fie luat din casa lui un copac și să fie spânzurat pe el și toate bunurile lui să fie luate pentru rege. 33 Domnul, deci, al cărui nume este chemat acolo, nimicește cu desăvârșire orice împărat și națiune care își întinde mâna ca să împiedice sau să strice acea casă a Domnului din Ierusalim. 34 Eu, regele Darius, am poruncit ca în conformitate cu aceste lucruri să se facă cu sârguință. CAPITOLUL 7
1 Apoi Sisinnes, guvernatorul Celosiriei și Fenicii, și Satrabuzanes, cu tovarășii lor, urmând poruncile împăratului Darius, 2 A supravegheat cu mare atenție lucrările sfinte, ajutând bătrânii iudeilor și guvernatorii templului. 3 Și astfel lucrările sfinte au prosperat, când proorocii Aggeus și Zaharia au proorocit. 4 Și au terminat aceste lucruri prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel și cu consimțământul lui Cir, Dariu și Artexerxe, regi ai Persiei. 5 Și astfel a fost terminată casa sfântă în a douăzeci și treia zi a lunii Adar, în al șaselea an al lui Darius, regele perșilor. 6 Și copiii lui Israel, preoții, leviții și alții care erau din robie, care li s-au adăugat, au făcut după lucrurile scrise în cartea lui Moise. 7 Și pentru sfințirea Templului Domnului au adus o sută de tauri, două sute de berbeci, patru sute de miei; 8 Și doisprezece țapi pentru păcatul întregului Israel, după numărul căpeteniilor triburilor lui Israel. 9 De asemenea, preoții și leviții stăteau îmbrăcați în veșmintele lor, după neamurile lor, în slujba Domnului Dumnezeului lui Israel, conform cărții lui Moise; și portarii la fiecare poartă. 10 Și copiii lui Israel, care erau din robie, au ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, după ce au fost sfințiți preoții și leviții. 11 Nu toți cei din robie au fost sfințiți împreună, dar leviții au fost sfințiți cu toții împreună. 12 Și așa au adus Paștele pentru toți cei din robie și pentru frații lor, preoții, și pentru ei înșiși. 13 Și copiii lui Israel, care au ieșit din robie, au mâncat toți cei care se despărțiseră de urâciunile poporului țării și au căutat pe Domnul. 14 Și au prăznuit sărbătoarea azimelor șapte zile, veselindu-se înaintea Domnului, 15 Căci el îndreptase spre ei sfatul împăratului Asiriei, ca să le întărească mâinile în lucrările Domnului Dumnezeului lui Israel. CAPITOLUL 8 1 După aceste lucruri, când a domnit Artexerxe, împăratul perșilor, a venit Esdra, fiul lui Saraia, fiul lui Ezeria, fiul lui Helchia, fiul lui Salum, 2 Fiul lui Saduc, fiul lui Achitob, fiul lui Amarias, fiul lui Ezias, fiul lui Meremot, fiul lui Zaraias, fiul lui Savias, fiul lui Boccas, fiul lui Abisum, fiul lui Finees , fiul lui Eleazar, fiul preotului principal Aaron. 3 Acest Esdra s-a urcat din Babilon, ca un cărturar, fiind foarte gata în legea lui Moise, dată de Dumnezeul lui Israel. 4 Și împăratul l-a cinstit, căci a găsit har înaintea lui în toate cererile lui. 5 S-au urcat cu el și unii dintre copiii lui Israel, dintre preoții leviților, sfinții cântăreți, portari și slujitori ai templului, la Ierusalim, 6 În al șaptelea an al domniei lui Artexerxe, în luna a cincea, acesta a fost al șaptelea an al împăratului; căci au plecat din Babilon în prima zi a lunii întâi și au venit la Ierusalim, după călătoria prosperă pe care le-a dat-o Domnul. 7 Căci Esdras avea o pricepere foarte mare, astfel încât nu a omis nimic din legea și poruncile Domnului, ci a învățat pe tot Israelul rânduielile și judecățile.
8 Iată ce urmează după această copie a comisiei, care a fost scrisă de la împăratul Artexerxe și a venit la Esdra, preotul și cititorul legii Domnului; 9 Împăratul Artexerxes îi trimite un salut către Esdras, preotul și cititorul Legii Domnului: 10 După ce am hotărât să mă comport cu milă, am dat poruncă ca cei din neamul iudeilor, dintre preoți și leviți, care sunt pe tărâmul nostru, care doresc și doresc să meargă cu tine la Ierusalim. 11 Așadar, oricui se gândesc la aceasta, să plece cu tine, după cum mi s-a părut bine și mie și celor șapte prieteni ai mei, sfetnicii; 12 Pentru ca ei să se uite la treburile Iudeii și Ierusalimului, în acord cu ceea ce este în Legea Domnului; 13 Și du-le Domnului lui Israel la Ierusalim darurile pe care leam jurat eu și prietenii mei și tot aurul și argintul care se găsesc în țara Babilonului, Domnului în Ierusalim, 14 De asemenea, cu ceea ce este dat de popor pentru templul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim; și să se strângă argintul și aur pentru tauri, berbeci și miei, și lucrurile aferente; 15 Pentru ca ei să aducă jertfe Domnului pe altarul Domnului Dumnezeului lor, care este în Ierusalim. 16 Și orice vei face tu și frații tăi cu argintul și aurul, să faci, după voia Dumnezeului tău. 17 Și vasele sfinte ale Domnului, care ți s-au dat pentru folosirea templului Dumnezeului tău, care este în Ierusalim, le vei pune înaintea Dumnezeului tău în Ierusalim. 18 Și orice altceva îți vei aduce aminte pentru folosirea templului Dumnezeului tău, să-l dai din vistieria împăratului. 19 Și eu, împăratul Artexerxe, le-am poruncit păzitorilor comorilor din Siria și Fenicia, ca orice va trimite preotul Esdras și cititorul Legii Dumnezeului Preaînalt, să i-o dea repede. 20 La suma de o sută de talanți de argint, la fel și de grâu până la o sută de cors, și o sută de bucăți de vin și alte lucruri din belșug. 21 Să se înfăptuiască toate lucrurile după legea lui Dumnezeu cu sârguință pentru Dumnezeul Preaînalt, care să nu vină mânia asupra împărăției împăratului și asupra fiilor săi. 22 De asemenea, vă poruncesc să nu cereți nicio taxă și nicio altă taxă de la niciunul dintre preoți, sau leviți, sau cântăreți sfinți, sau portari, sau slujitori ai templului, sau vreunuia dintre cei care fac fapte în templul acesta și că nimeni nu are autoritate să le impună ceva. 23 Iar tu, Esdras, după înțelepciunea lui Dumnezeu, rânduiește judecători și drepți, ca să judece în toată Siria și Fenicia pe toți cei care cunosc legea Dumnezeului tău; iar pe cei ce nu o cunosc să-i înveţi. 24 Și oricine va călca legea Dumnezeului tău și a regelui, va fi pedepsit cu sârguință, fie că este cu moartea, fie cu altă pedeapsă, cu pedeapsă cu bani sau cu închisoare. 25 Atunci Esdras, cărturarul a zis: „Binecuvântat să fie singurul Domn, Dumnezeul părinţilor mei, care a pus aceste lucruri în inima împăratului, ca să slăvească casa lui din Ierusalim! 26 Și m-a cinstit înaintea regelui și a sfetnicilor lui și a tuturor prietenilor și nobililor lui. 27 De aceea am fost încurajat de ajutorul Domnului Dumnezeului meu și am adunat oameni din Israel, ca să se suie cu mine. 28 Și aceștia sunt căpeteniile, după familiile lor și după mai multe demnități, care s-au urcat cu mine din Babilon în timpul împăratului Artexerxe: 29 Din fiii lui Finees, Gherson; din fiii lui Itamar, Gamael; dintre fiii lui David, Lettus, fiul lui Sechenia;
30 Dintre fiii lui Farets, Zaharia; și împreună cu el au fost numărați o sută cincizeci de oameni; 31 Dintre fiii lui Pahat Moab, Eliaonia, fiul lui Zaraia, și cu el două sute de bărbați; 32 Din fiii lui Zathoe, Sechenias, fiul lui Izelus, și cu el trei sute de bărbați; din fiii lui Adin, Obet, fiul lui Ionatan, și cu el două sute cincizeci de bărbați; 33 Din fiii lui Elam, Iosia, fiul lui Gotolias, și cu el șaptezeci de bărbați; 34 Dintre fiii lui Safatia, Zaraia, fiul lui Mihail, și cu el șaptezeci și zece bărbați; 35 Dintre fiii lui Ioab, Abadia, fiul lui Izelus, și cu el două sute doisprezece bărbați; 36 Dintre fiii lui Banid, Asalimot, fiul lui Iosafia, și cu el o sută șaizeci de bărbați; 37 Dintre fiii lui Babi, Zaharia, fiul lui Bebai, și cu el douăzeci și opt de bărbați; 38 Dintre fiii lui Astath, Ioanes, fiul lui Acatan, și cu el o sută zece bărbați; 39 Dintre fiii lui Adonicam, cel din urmă, și acestea sunt numele lor: Elifalet, Jewel și Samaia, și cu ei șaptezeci de bărbați: 40 Dintre fiii lui Bago, Uthi, fiul lui Istalcur, și cu el șaptezeci de bărbați. 41 Și pe aceștia i-am adunat la râul numit Theras, unde ne-am așezat corturile trei zile; apoi i-am cercetat. 42 Dar când nu am găsit acolo pe niciunul dintre preoți și leviți, 43 Atunci am trimis la Eleazar, Iduel și Masman, 44 Și Alnatan, și Mamaia, și Ioribas, și Natan, Eunatan, Zaharia și Mosolamon, oameni de seamă și învățători. 45 Și le-am poruncit să meargă la căpetenia Saddeus, care era în locul vistieriei: 46 Și le-a poruncit să vorbească lui Daddeu și fraților săi și vistierilor din acel loc, să ne trimită oameni care să îndeplinească slujba preoților în Casa Domnului. 47 Și prin mâna puternică a Domnului nostru ne-au adus oameni pricepuți dintre fiii lui Moli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, Asebebia, și fiii lui și frații săi, care erau optsprezece. 48 Asebia, Annus și Osaia, fratele său, dintre fiii lui Channuneus și fiii lor, erau douăzeci de bărbați. 49 Și dintre slujitorii templului pe care îi rânduise David și bărbații de seamă pentru slujirea leviților, adică două sute douăzeci de slujitori ai templului, ale căror nume au fost arătate. 50 Și acolo le-am jurat un post tinerilor înaintea Domnului nostru, să-i doresc o călătorie prosperă atât pentru noi, cât și pentru cei care erau cu noi, pentru copiii noștri și pentru vite: 51 Căci mi-a fost rușine să-i cer pe lachei și călăreți împăratului și să purtăm ca să mă apăr împotriva potrivnicilor noștri. 52 Căci noi i-am spus împăratului că puterea Domnului Dumnezeului nostru să fie cu cei ce-L caută, ca să-i sprijine în toate felurile. 53 Și iarăși l-am rugat pe Domnul nostru cu privire la aceste lucruri și l-am găsit favorabil nouă. 54 Atunci am despărțit doisprezece dintre căpeteniile preoților, pe Esebria și pe Asania, și cu ei zece bărbați dintre frații lor: 55 Și le-am cântărit aurul și argintul și vasele sfinte ale Casei Domnului nostru, pe care le dăduseră împăratul și consiliul său, căpeteniile și tot Israelul. 56 Și după ce l-am cântărit, le-am dat șase sute cincizeci de talanți de argint și vase de argint de o sută de talanți și o sută de talanți de aur,
57 Și douăzeci de vase de aur și douăsprezece vase de aramă, chiar de aramă fină, strălucind ca aurul. 58 Și le-am spus: Voi doi sunteți sfinți pentru Domnul și vasele sunt sfinte, iar aurul și argintul sunt un jurământ făcut Domnului, Domnul părinților noștri. 59 Vegheați și păziți-i până le veți da în mâinile căpeteniilor preoților și ale leviților și mai multor bărbați din familiile lui Israel, în Ierusalim, în odăile Casei Dumnezeului nostru. 60 Deci preoții și leviții, care primiseră argintul, aurul și vasele, i-au adus la Ierusalim, în Templul Domnului. 61 Și din râul Theras am plecat în ziua a douăsprezecea a lunii întâi și am venit la Ierusalim prin mâna puternică a Domnului nostru, care era cu noi; și de la începutul călătoriei noastre, Domnul ne-a izbăvit de orice dușman și așa am venit la Ierusalim. 62 Și când am fost acolo trei zile, aurul și argintul cântăriți au fost predați în casa Domnului nostru în ziua a patra, preotului Marmot, fiul lui Iri. 63 Și cu el era Eleazar, fiul lui Finees, și cu ei erau Iosabad, fiul lui Iisu, și Moet, fiul lui Saban, leviți; toți le-au fost scăpați după număr și greutate. 64 Și toată greutatea lor a fost scrisă în aceeași oră. 65 În plus, cei care au ieșit din captivitate au adus jertfe Domnului, Dumnezeului lui Israel, doisprezece tauri pentru tot Israelul, opt șaisprezece berbeci, 66 Șaptezeci și doisprezece miei, țapi pentru jertfa de mulțumire, doisprezece; toate ca jertfă Domnului. 67 Și au dat poruncile regelui ispravnicilor regelui și guvernatorilor Celosiriei și Fenicii; şi au onorat poporul şi templul lui Dumnezeu. 68 Când s-au întâmplat aceste lucruri, conducătorii au venit la mine și au zis: 69 Neamul lui Israel, căpeteniile, preoții și leviții nu au îndepărtat de la ei pe poporul străin al țării și nici neamurile neamurilor, adică a canaaniților, hetiților, fereziților, iebusiților și moabiților, egipteni și edomiți. 70 Căci atât ei, cât și fiii lor s-au căsătorit cu fiicele lor, și sămânța sfântă este amestecată cu poporul străin al țării; și de la începutul acestei chestiuni, conducătorii și oamenii mari au fost părtași la această nelegiuire. 71 Și de îndată ce am auzit aceste lucruri, mi-am rupt hainele și haina sfântă și mi-am smuls părul de pe cap și de pe barbă și m-am așezat trist și foarte greu. 72 Așa că toți cei care s-au mișcat atunci de cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel s-au adunat la mine, în timp ce eu plângeam nelegiuirea; dar am stat plin de greutate până la jertfa de seară. 73 Apoi, ridicându-mă din post cu hainele mele și veșmântul sfânt rupt, și plecând genunchii și întinzându-mi mâinile către Domnul, 74 Am spus: Doamne, sunt rușinat și rușinat înaintea feței Tale; 75 Căci păcatele noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și neștiința noastră a ajuns până la cer. 76 Căci de pe vremea părinţilor noştri am fost şi suntem în mare păcat, până în ziua de azi. 77 Și pentru păcatele noastre și pentru părinții noștri, noi împreună cu frații noștri și regii noștri și preoții noștri am fost predați împăraților pământului, săbiei și robiei și ca pradă rușinei, până în ziua de azi. 78 Și acum, într-o oarecare măsură, ne-a fost arătată milă de la Tine, Doamne, ca să ne rămână o rădăcină și un nume în locul sanctuarului Tău;
79 Și să ne descopere o lumină în casa Domnului Dumnezeului nostru și să ne dea hrană în timpul slujirii noastre. 80 Da, când eram în robie, nu am fost părăsiți de Domnul nostru; dar ne-a făcut milostivi înaintea regilor Persiei, astfel încât ei ne-au dat de mâncare; 81 Da, și am cinstit templul Domnului nostru și au ridicat Sionul pustiu, că ne-au dat o locuință sigură în Iuda și Ierusalim. 82 Și acum, Doamne, ce vom spune, având aceste lucruri? pentru că noi am călcat poruncile Tale, pe care le-ai dat prin mâna slujitorilor Tăi, proorocii, zicând: 83 Că țara în care intrați pentru a o stăpâni ca moștenire, este o țară murdară de murdăria străinilor țării și ei au umplut-o cu necurăția lor. 84 De aceea acum să nu vă uniți pe fiicele voastre cu fiii lor și să nu le luați pe fiicele lor cu fiii voștri. 85 Mai mult, nu veți căuta niciodată să aveți pace cu ei, ca să fiți puternici și să mâncați din cele bune ale țării și să lăsați moștenirea țării copiilor voștri pentru totdeauna. 86 Și tot ce s-a întâmplat ni s-a făcut pentru faptele noastre rele și pentru păcatele noastre mari; căci Tu, Doamne, ai făcut păcatele noastre uşoare, 87 Și ne-ai dat o astfel de rădăcină, dar ne-am întors înapoi, ca să călcăm legea Ta și să ne amestecăm cu necurăția națiunilor țării. 88 Nu s-ar putea să te mâniei pe noi, ca să ne distrugi, până nu ne-ai lăsat nici rădăcină, nici sămânță, nici nume? 89 Doamne al lui Israel, Tu ești adevărat, căci astăzi ne-a rămas rădăcină. 90 Iată, acum suntem înaintea ta în nelegiuirile noastre, pentru că nu putem mai rezista din cauza acestor lucruri înaintea ta. 91 Și în timp ce Esdras, în rugăciunea sa, își mărturisea, plângând și zăcând pe pământ în fața templului, s-a adunat la el din Ierusalim o mulțime foarte mare de bărbați, femei și copii, pentru că în mulțime era plâns mare. 92 Atunci Iehonia, fiul lui Ieel, unul dintre fiii lui Israel, a strigat și a zis: „O, Esdras, am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeu, ne-am căsătorit cu femei străine din neamurile țării și acum tot Israelul este în sus. . 93 Să facem un jurământ înaintea Domnului că vom lepăda toate nevestele noastre, pe care le-am luat de la neamuri, împreună cu copiii lor, 94 Aşa cum ai hotărât tu, şi toţi cei ce ascultă de Legea Domnului. 95 Ridică-te şi pune în execuţie, căci ţie ţine treaba aceasta, şi noi vom fi cu tine: fă vitejie. 96 Esdra s-a sculat și a jurat căpeteniilor preoților și leviților din tot Israelul să facă după aceste lucruri; și așa au jurat. CAPITOLUL 9 1 Atunci Esdras, ridicându-se din curtea templului, s-a dus în camera lui Ioanan, fiul lui Eliasib, 2 Și a rămas acolo și n-a mâncat carne și n-a băut apă, plângând pentru marile fărădelegi ale mulțimii. 3 Și a fost o veste în toată Iuda și Ierusalim către toți cei din robie, ca să fie adunați la Ierusalim: 4 Și pentru ca oricine nu se întâlnește acolo în două sau trei zile, după cum hotărâseră bătrânii care erau stăpânitori, vitele lor să fie luate pentru folosirea templului și să fie izgonit din cei care erau din robie. 5 Și în trei zile s-au adunat toți cei din seminția lui Iuda și Beniamin la Ierusalim în ziua a douăzecea a lunii a noua.
6 Și toată mulțimea stătea tremurând în curtea largă a templului, din cauza vremii neplăcute. 7 Atunci Esdras s-a sculat și le-a spus: „Ați călcat legea, căsătorindu-vă cu soții străine, astfel încât să sporească păcatele lui Israel. 8 Și acum, mărturisind, dați slavă Domnului, Dumnezeului părinților noștri, 9 Și faceți voia Lui și despărțiți-vă de neamurile țării și de femeile străine. 10 Atunci toată mulțimea a strigat și a zis cu glas tare: Cum ai spus, așa vom face. 11 Dar, pentru că oamenii sunt mulți și vremea este urâtă, așa că nu putem sta afară, și aceasta nu este o lucrare de o zi sau două, văzând că păcatul nostru este răspândit în aceste lucruri. 12 De aceea, conducătorii mulțimii să rămână și toți locuințelor noastre care au soții străine să vină la vremea hotărâtă, 13 Și împreună cu ei conducătorii și judecătorii din toate locurile, până când vom abate mânia Domnului de la noi pentru această problemă. 14 Atunci Ionatan, fiul lui Azael, și Iezechia, fiul lui Teocan, au luat această problemă asupra lor și i-au ajutat Mosolam, Levis și Sabat. 15 Și cei din robie au făcut după toate aceste lucruri. 16 Și preotul Esdra i-a ales pe bărbați principali ai familiilor lor, toți pe nume; și în prima zi a lunii a zecea au stat împreună să cerceteze chestiunea. 17 Așa că cauza lor, care ținea de soții străine, a fost încheiată în prima zi a primei luni. 18 Și dintre preoții adunați și care aveau soții străine s-au găsit: 19 Dintre fiii lui Isus, fiul lui Iosedec, și frații lui; Matela și Eleazar, Ioribus și Ioadanus. 20 Și și-au dat mâinile ca să-și lase soțiile și să ofere berbeci ca să-și împace greșelile lor. 21 și din fiii lui Emmer; Anania, și Zabdeu, și Eanes, și Sameius, și Hiereel și Azaria. 22 Şi din fiii lui Faisur; Elionas, Massias Israel și Natanael și Ocidelus și Talsas. 23 Și dintre leviți; Iozabad și Semis și Colius, care se numea Calitas, și Patheus, și Iuda și Iona. 24 Dintre sfinții cântăreți; Eleazuru, Bacchurus. 25 Dintre portari; Sallumus și Tolbanes. 26 Dintre cei din Israel, dintre fiii lui Foros; Iermas, Eddias, Melchia, Maelus, Eleazar, Asibias, Baanias. 27 Dintre fiii lui Ela; Matania, Zaharia și Hierielus și Hieremot și Aedia. 28 și din fiii lui Zamot; Eliadas, Elisimus, Othonias, Jarimoth și Sabatus și Sardeus. 29 Dintre fiii lui Babai; Ioan și Anania și Iosabad și Amatheis. 30 Dintre fiii lui Mani; Olamus, Mamuchus, Jedeus, Jasubus, Jasael și Hieremoth. 31 Şi din fiii lui Addi; Naathus și Moosias, Lacunus și Naidus și Mathanias și Sestel, Balnuus și Manaseas. 32 Şi din fiii lui Ana; Elionas și Aseas, și Melchias, și Sabbeus și Simon Chosameus. 33 Şi din fiii lui Asom; Altaneu, și Matia, și Baanaia, Elifalet și Manase și Semei. 34 Şi din fiii lui Maani; Ieremia, Momdis, Omaerus, Iuel, Mabdai și Pelias și Anos, Carabasion și Enasibus și Mamnitanaimus, Eliasis, Bannus, Eliali, Samis, Selemias, Nathanias; și din fiii lui Ozora; Sesis, Esril, Azaelus, Samatus, Zambis, Josephus. 35 Și din fiii lui Etma; Mazitias, Zabadaias, Edes, Juel, Banaias.
36 Toți aceștia își luaseră soții străine și le-au dat afară împreună cu copiii lor. 37 Și preoții, leviții și cei din Israel au locuit în Ierusalim și în țară, în prima zi a lunii a șaptea; și copiii lui Israel au fost în locuințele lor. 38 Și toată mulțimea s-a adunat într-un fel în locașul lat al pridvorului sfânt, spre răsărit. 39 Și au spus lui Esdras, preotul și cititorul, că va aduce legea lui Moise, care a fost dată de Domnul Dumnezeul lui Israel. 40 Deci, preotul principal Esdra a adus legea întregii mulțimi, de la bărbat la femeie, și tuturor preoților, ca să asculte legea în prima zi a lunii a șaptea. 41 Și a citit în curtea largă, înaintea pridvorului sfânt, de dimineața până la amiază, atât înaintea bărbaților, cât și înaintea femeilor; şi mulţimea a ascultat de lege. 42 Și Esdras, preotul și cititorul legii, s-a ridicat pe un amvon de lemn, care a fost făcut în acest scop. 43 Și s-au ridicat lângă el Matatia, Sammus, Anania, Azaria, Urias, Ezechia, Balasamus, de-a dreapta. 44 Iar la stânga lui stăteau Faldaie, Misael, Melchia, Lotasub și Nabaria. 45 Atunci a luat Esdras cartea legii înaintea mulțimii, căci el stătea cu cinste pe primul loc în fața tuturor. 46 Și când a deschis Legea, toți s-au ridicat drept. Deci Esdras a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul Prea Înalt, Dumnezeul oștirilor, Atotputernicul. 47 Și tot poporul a răspuns: Amin; și ridicându-și mâinile, au căzut la pământ și s-au închinat Domnului. 48 De asemenea, Iisus, Anus, Sarabias, Adinus, Iacubus, Sabateas, Auteas, Maianeas și Calitas, Asrias și Ioazabdus, și Anania, Biatas, leviții, au predat Legea Domnului, făcându-i să o înțeleagă. 49 Atunci Attharates a vorbit lui Esdra, preotul principal. și cititor și leviților care învățau mulțimea, chiar și tuturor, zicând: 50 Această zi este sfântă Domnului; (căci toți au plâns când au auzit legea:) 51 Du-te, deci, mănâncă grăsimea, bea dulce, și trimite o parte celor care nu au nimic; 52 Căci ziua aceasta este sfântă Domnului; și nu vă întristați; căci Domnul te va aduce la cinste. 53 Leviții au spus toate poporului, zicând: „Aceasta zi este sfântă Domnului; nu fi întristat. 54 Atunci s-au dus, fiecare să mănânce și să bea și să se veselească și să dea parte celor care nu aveau nimic și să se bucure; 55 Pentru că au înțeles cuvintele în care au fost instruiți și pentru care au fost adunați.