Neemia CAPITULU 1 1 E parolle di Neemia, figliolu d'Acalia. È accadde in u mese di Chisleu, l'annu vintimu, mentre eru in a cità di Susa, 2 Hanani, unu di i mo fratelli, hè ghjuntu, ellu è certi omi di Ghjuda; è li aghju dumandatu ciò chì riguardava i Ghjudei chì eranu scappati, chì eranu rimasti da a captività, è ciò chì riguardava Ghjerusalemme. 3 È mi dissenu: U restu di a captività, chì hè rimasta in a pruvincia, hè in grande afflizione è in vituperiu; ancu u muru di Ghjerusalemme hè statu sfondatu, è e so porte sò state brusgiate da u focu. 4 È accadde chì, quandu aghju intesu ste parolle, mi sò pusatu è aghju pienghjutu, è aghju fattu dolu per certi ghjorni, è aghju digiunatu, è aghju pricatu davanti à u Diu di u celu, 5 È disse: Ti pregu, o Signore Diu di u celu, Diu grande è terribile, chì manteni l'alleanza è a misericordia per quelli chì l'amanu è osservanu i so cumandamenti: 6 Chì a to arechja sia attenta, è chì i to ochji sianu aperti, per pudè sente a preghiera di u to servitore, chì pregu davanti à tè avà, ghjornu è notte, per i figlioli d'Israele, i to servitori, è cunfessà i peccati di i figlioli d'Israele, chì avemu peccatu contru à tè: eiu è a casa di u mo babbu avemu peccatu. 7 Avemu agitu assai curruttamente contr'à tè, è ùn avemu micca osservatu i cumandamenti, nè i statuti, nè i ghjudizii, chì hai urdinatu à u to servitore Mosè. 8 Ricurdati, ti pregu, di a parolla chì hai urdinatu à u to servitore Mosè, dicendu: Sè vo trasgredite, vi sparghjeraghju trà e nazioni. 9 Ma s'è vo vi vultate à mè, è osservate i mo cumandamenti, è li mettite in pratica, ancu s'è vo fussite cacciati finu à l'estremità di u celu, i raccoglieraghju di culà, è i purteraghju à u locu ch'aghju sceltu per metteci u mo nome. 10 Avà, quessi sò i to servitori è u to populu, chì hai redento per via di a to grande putenza è di a to manu forte. 11 O Signore, ti pregu, lascia avà chì u to arechja sia attenta à a preghiera di u to servitore, è à a preghiera di i to servitori, chì volenu teme u to nome; è ti pregu, fa’ prosperà u to servitore oghje, è cuncedegli misericordia davanti à quest'omu. Perchè eru u coppiere di u rè. CAPITULU 2 1 È accadde in u mese di Nisan, in u ventesimo annu di u rè Artaserse, chì u vinu era davanti à ellu; è aghju pigliatu u vinu, è l'aghju datu à u rè. Avà ùn era mai statu tristu in a so presenza prima. 2 Dunque, u rè mi disse: «Perchè a to faccia hè trista, postu chì ùn sì micca malatu? Questu ùn hè altru chè tristezza di core.» Allora eru assai spaventatu, 3 È disse à u rè: Chì u rè campi per sempre! Perchè ùn devu micca esse trista a mo faccia, quandu a cità, u locu di i sepulcri di i mo babbi, hè desolata, è e so porte sò cunsumate da u focu? 4 Allora u rè mi disse: Chì dumandate? Cusì aghju pricatu u Diu di u celu.
5 È aghju dettu à u rè: S'ellu hè bè per u rè, è s'è u to servitore hà trovu favore à i toi, mandami in Ghjuda, à a cità di i sepulcri di i mo babbi, per ch'e a possi custruì. 6 È u rè mi disse (a regina era ancu seduta accantu à ellu): Quantu duverà durà u to viaghju, è quandu turnerai? Cusì piacque à u rè di mandà mi, è li fisse un tempu. 7 Inoltre, aghju dettu à u rè: S'ellu piace à u rè, ch'elli mi sianu date lettere à i guvernatori di là da u fiume, affinchì mi possinu fà passà finu à ch'eiu sia ghjuntu in Ghjuda; 8 È una lettera à Asaf, u guardianu di a furesta di u rè, affinchì mi possi dà legnu per fà travi per e porte di u palazzu chì appartenenu à a casa, è per u muru di a cità, è per a casa in a quale entreraghju. È u rè m'hà cuncessu, secondu a bona manu di u mo Diu sopra à mè. 9 Dopu sò ghjuntu à i guvernatori di l'altra parte di u fiume, è li aghju datu e lettere di u rè. Avà u rè avia mandatu cun mè capitani di l'armata è cavalieri. 10 Quandu Sanballat, l'Horonita, è Tobia, u servitore Ammonita, l'anu intesu, li hè dispiacitu assai ch'ellu fussi ghjuntu un omu per circà u benessere di i figlioli d'Israele. 11 Cusì aghju ghjuntu à Ghjerusalemme, è ci sò statu trè ghjorni. 12 È mi sò alzatu di notte, eiu è qualchi omi cun mè; è ùn aghju dettu à nimu ciò chì u mo Diu m'avia messu in core di fà in Ghjerusalemme: è ùn ci era nisuna bestia cun mè, fora di a bestia chì cavalcava. 13 È sò surtitu di notte per a porta di a valle, davanti à u pozzu di u dragone, è à u portu di u stercu, è aghju vistu i muri di Ghjerusalemme, chì eranu distrutti, è e so porte eranu state cunsumate da u focu. 14 Dopu aghju cuntinuatu versu a porta di a funtana è versu u stagnu di u rè, ma ùn ci era locu per chì a bestia chì era sottu à mè pudessi passà. 15 Allora sò cullatu di notte vicinu à u ruscellu, è aghju vistu u muru, è sò vultatu in daretu, è sò entratu per a porta di a valle, è cusì sò vultatu. 16 È i capi ùn sapianu induve eru andatu, o ciò chì aghju fattu; nè l'avia ancu dettu à i Ghjudei, nè à i preti, nè à i nobili, nè à i capi, nè à l'altri chì facianu u travagliu. 17 Allora li aghju dettu: Vedete a tribolazione in a quale simu, cumu Ghjerusalemme hè desolata, è e so porte sò brusgiate da u focu; venite, è custruemu u muru di Ghjerusalemme, affinchì ùn siamu più un vituperiu. 18 Allora li aghju dettu di a manu di u mo Diu chì era bona cun mè; è ancu di e parolle ch'ellu m'avia dette u rè. È elli dicenu: Alzemuci è custruemu. Cusì si sò rinfurzati e mani per sta bona opera. 19 Ma quandu Sanballat l'Oronita, è Tobia u servitore, l'Ammonita, è Gheshem l'Arabu, l'anu intesu, si sò burlati di noi, è ci anu disprezzatu, dicendu: Chì hè sta cosa chì fate? Vulete ribellàvi contru à u rè? 20 Allora li risposi, è li dissi: U Diu di u celu ci farà prosperà; dunque noi, i so servitori, ci alzeremu è custruiremu: ma voi ùn avete nè parte, nè dirittu, nè memoria in Ghjerusalemme. CAPITULU 3 1 Allora Eliashib, u summu sacerdote, si alzò cù i so fratelli i sacerdoti, è custruìronu a porta di e pecure; a santificaronu, è ne pusero e porte; a santificaronu finu à a torre di Meah, finu à a torre di Hananeel.