Issuu

C o L E C I IA P O V E S T I RI 5 T11N T I F I C O - F A N T A 8 TI CE PAUL DIACONESCU

CUM AM ร NVINS MOARTEA PREลขUL 1

PAUL DIACONESCU

NITDMEINITALy L

CUM AM ÎNVINS MOARTEA Colecfia „Povestiri stiintifico-fantasfice" edifafă de revista

^tlintâ teniilca iletiiilc

Anul X - Nr. 234 - m amga^ 1964

Coperta-desen: VICTOR WEGEMANN Desene: CORNELIU Bﾃ山SAN

PAUL DIACONESCU

TIMilNITAILy L Mărturisesc că amintirea acestei întîmplări mă şi azi. Poate şi pentru că datorită ei am cunoscut-o pe Selene...

tulbură atunci

Îmi făcusem duşul şi am cohortt apoi în micul har de la subsol. Barul era pustiu. — Cu ce vă putem servi ? m-a întrebat barmanul automat. — O oranjadă, te rog. M-am aşezat la o masă şi am scos din buzunar magnetocinul, hotărît să văd unul dintre filmele cu care ple casem de pe Pămînt. în acel moment a apărut „el". După ce a pus tava pe masă, mi-a spus : — Serviţi, vă rog ! şi, în loc să plece, a rămas ţeapăn în faţa mea. Cu oarecare mirare, am ridicat privirile spre el şi am observat că în orbite i se aprinseseră două luminiţe verzi. Era un robot demodat, aşa cum văzusem în cîteva filme documentare vechi. A stat încremenit cîteva clipe, ca şi cum m-ar fi privit la rîndul său, şi apoi s-a aşezat Ungă mine foarte familiar. — Mă cheamă Neron. — Îmi pare bine. — Eşti un om frumos, a continuat „el". — Toţi oamenii sînt frumoşi. Apoi, nici una nici două, m-a bătut prieteneşte pe umăr :

— Sînt jericit că te-am cunoscut. Hai, jac cinste cu ' o ţuică! şi m-a luat de braţ ducîndu-mă în jaţa barului. Uluit, am dat ţuica pe gît. Neron mă „privea" cu încîntare. Apoi, s-a apropiat de mine, mi-a mîngîiat părul, cu toată gingăşia pe care i-o îngăduiau articulaţiile lui mecanice, şi mi-a şoptit rugător : — Aşteaptă-mă ! Am rămas surprins şi amuzat. Robotul s-a întors după cîteva minute. Ţinea în mînă o garoafă roşie : — Păstreaz-o ca amintire de la Neron. In acea clipă coborau în har tovarăşii mei de drum. Aşteptam curios reacţia lui Neron. Nimic, parcă nici nu i-ar fi văzut. Stătea nemişcat, ţintindu-mă cu orbitele lui fotoelectrice. Mărturisesc că în acel moment m-am speriat puţin. Era evident: robotul dădea semne de sensibilitate. Ştiam că aşa ceva este imposibil şi totuşi... Prin minte au început să-mi treacă fel de fel de gînduri. Nu, nu visam. Mă aflam pe staţiunea-releu „Salut au Monde", la o mare distanţă de Pămînt. Staţiunea era un satelit al planetei Saturn. De aici urma să pornesc în prima mea călătorie intergalactică. Cunoaşteam foarte hine problemele ciberneticii. Exa menul de maturitate îl ăădtisem cu o teză intitulată: „Bariera biologică a creierului artificial". Continuarea studiilor n-a făcut decît să-mi confirme un simplu şi mare adevăr : aparatele cibernetice îşi au limitele lor şi nu vor ajunge niciodată la treapta sensibilităţii. Dar... Dar dacă ?... Urma să facem o vizită şefului staţiunii, cu care aveam de discutat coordonatele etapei următoare. Am urcat cele două etaje pînă la biroul său. Neron mă urma la cîţiva paşi, fără să ţină seamă de întrebările şi glumele tovară şilor mei. Cine era acest robot, ce căuta aici ? Eram din ce în ce mai nedumerit. Am reuşit să aflu cîte ceva despre el de la dispecerul general. — Mă mir că nu ştii '. Doar Neron este singurul robot pensionar. — Mi-am dat seama că e de construcţie veche. — Tocmai. A fost păstrat ca piesă de muzeu. A luat parte la primul zbor intergalactic ca pilot secund.

— Alături de marele Dunăreanu ? — Exact. Marele Dunăreanu l-a construit tocmai în vederea acestui zbor epocal. I-am relatat, străduindu-mă să par cit mai liniştit, com portarea inexplicabilă a lui Neron. Dispecerul general a început să rîdă cu gura pînă la urechi. — Să ştii că s-a îndrăgostit de dumneata! Ce vrei, e în vîrstă, dă semne de senilitate... Era un mucalit recunoscut. Prin funcţia lui, Maurice Aubedelune ştia tot ce se întîmplă pe Pămînt şi în univers. Totul era recepţionat şi retransmis de el, de la dispoziţiile cele mai severe şi pînă la cele mai duioase mesaje de dra goste, pe care le comenta cu un umor şi un lirism incom parabile. Asta a fost tot ce am putut afla de la el. Neron m-a urmărit pas cu pas toată ziua, iar seara a ţinut morţiş să doarmă pe o canapea în holul apartamentului meu. N-am prea dormit în noaptea aceea. Am început să refac calcule pe care aproape le uitasem. Erau momente cînd, cuprins de oboseală, aveam impresia că suprema conexiune se poate realiza, că, devenind autonom, creierul robotului pu tea ajunge la treapta sensibilităţii descoperind preferinţe, intenţii, atitudini „personale". Apoi, redevenit lucid, rîdeam singur de propriile-mi idei. Am adormit tîrziu, spre dimineaţă. M-a trezit un ciocănit în uşă. Neron îmi aducea cafeaua cu lapte... Duşul mi-a mai limpezit ideile. Am coborît în bar, ho tărît să discut toată povestea cu tovarăşii mei de drum. Neron mi-a ieşit în întîmpinare. A stat un timp privindu-mă liniştit, apoi, cu aceleaşi cuvinte şi gesturi de ieri. mi-a spus : — Eşti un om frumos, şi mi-a mîngîiat părul. După care mi-a întins mina : — Am să-ţi trimit o telefotografie. Ca şi cum ar fi ştiut că în aceeaşi seară aveam să plec. Apoi mi-a întors spatele şi a ieşit din bar. Am rămas pe gînduri. M-a trezit vocea metalică a barmanului automat •

^ Cu ce vă putem servi ? Jn bar intrase o femeie. — O ciocolată cu alune, te rog. Neron a apărut din nou, a pus pe masă tava cu cioco lată şi a rămas ţeapăn în faţa femeii. Aşteptam curios. Deodată, cu acelaşi gest familiar, s-a aşezat Ungă ea. — Mă cheamă Neron. Femeia zîmbea amuzată. — Eşti un om frumos, a continuat el. ••— Ştiu, Neron. Mi-ai mai spus-o...

Apoi, exact ca ieri, a hătut-o pe umăr. — Sînt fericit că te-an. cunoscut. Hai, o ţuică ! Femeia rîdea din toată inima. Definitiv dumerit, m-am dus la ea. O chema Selene expediţie în constelaţia Centaurului.

fac

cinste

contrariat, ne şi venea dintr-o

— Spune-mi, te rog, ce înseamnă toată această come' die. Nn mai pricep nimic. Timp de 24 de ore am /ost mctima acelora.şi gingăşii. Selene m-a privit o clipă drept în ochi şi a izbucnit în rîs. — Dar, bineînţeles... Ha, ha, ha... Bineînţeles. — Nu mi se pare de loc de înţeles. — Va să zică nu-l cimoşti pe Neron ? — Ştiu doar că e singurul robot pensionar şi că l-a se condat pe marele Dunăreanu în zborul intergalactic. — Asta nu e tot. Marele Dunăreanu a jost nu numai un mare astronaut şi un genial savant, ci şi un om plin de fantezie şi umor. Cu Neron a făcut o glumă : i-a dat un program... sentimental. Cînd vede un om cu păr negru şi ochi verzi devine „îndrăgostit" pentru 24 de ore, con form programului. De aceea i se spune „Sentimentalul". Abia atunci mi-am dat seama că Selene avea părul negru şi ochii verzi, ca ai mei. — Ai să vezi că Neron s-a dus acum la sera staţiunii, să caute o garoafă roşie. Într-adevăr, „Sentimentalul" se întorcea cu garoafa în mînă. Am luat-o şi am prins-o în părul Selenei. In acel moment am auzit vocea pilotului principal: — Vino la rampa de lansare. Începem pregătirile de zbor. — La revedere, Selene. Am să-ţi trimit o telefoto grafie... A încep^it să rîdă : — Nu cumva eşti... programat ? Aş prefera să-mi scrii.... De cîte ori plec undeva, pe Pămînt sau în univers, mă roagă să-i scriu. A rămas o romantică incorigibilă, li place literatura antichităţii: Lermontov, Eminescu, Hugo.

POrrUlTHIMM407 (prefaţă

la un volum de versuri în anul ...15)

apărut

Cum am ajuns să editez această carte de pe coperta căreia lipseşte numele autorului ? Ei bine, totul mi s-a tras din pasiunea mea de a co linda muzeele de antichităţi. Mă aflam într-un concediu pe Pămînt împreună cu Selene şi hotărîsem să facem o călătorie în Peninsula Scandinavă. Bineînţeles că am început să colind mu zeele. De la faimoasele ambarcaţiuni ale vikingilor şi pînă la arta primitivă a laponilor nu mi-a scăpat nimic, spre disperarea Selenei, care ar fi dorit să petreacă măcar cîteva săptămîni în Insula Fericirii şi a Odihnei. Totul ar fi mers însă bine dacă nu am fi poposit într-un mare oraş în care l-am descoperit pe THINK — R 407... Am păşit înfioraţi prin sălile largi, apăsaţi de o sen zaţie ciudată. Sub cupolele vaste ale muzeului plutea o lumină grea, de amurg întîrziat, emisă de nişte lămpi speciale. Era un muzeu straniu şi obositor, imagini străine, cuvinte uitate, sentimente necunoscute bruta lizau fantezia noastră de oameni ai orizontului extra8

galactic. Dacă nu ne-am fi ştiut locuitori ai Pămîntulul, | urmaşi a mii şi mii de generaţii bronzate de acelaşi t Soare, încîntate de aceleaşi aurore polare şi de aceleaşi j ploi meteoritice de august, am fi putut crede că nc | aflăm, vizitatori curioşi şi înfioraţi, pe o altă planetă. \ Era muzeul spiritului uman, urmărit de-a lungul mi- j lenţilor în evoluţia sa grea, întortocheată, umbrită de \ nenumărate căderi, iluminată de surprinzătoare victorii, j De la primele dinastii ale împăraţilor chinezi, la mito- | logia greacă sau Vechiul Testament, de la negura In- i chiziţiei la intrigile de Ia curtea ţarilor, muzeul ne dcz- ; văluia o istorie a crimei şi a uzurpării. Zeii acelor oa- 1 meni erau stâpîniţi de Instincte şi pasiuni oarbe, dum- j nezeul lor era meschin şi răzbunător. Palide raze de j lumină răzbăteau ici şi colo, anunţind marile victorii | de mai tîrziu ale spiritului uman. | Mărturisesc că astfel de muzee nu prea îmi plac, ] deoarece am considerat dintotdeauna că omului nu i-au i fost proprii niciodată asemenea porniri. Şi tocmai cău- ^ tam cu ochii o ieşire, cînd Selene, curioasă ca de obicei, j m-a tras spre un stand ce mi s-a părut cu totul şi cu \ totul neinteresant. O maşinărie demodată, cam de di-J mensiunile marelui calculator al zborurilor extragalac-j tice, trona în mijlocul unei vitrine ; în jurul ei se puteau | vedea cîteva variante mai mici, perfecţionate, ajungind | pînă la mărimea unui bob de strugure, iar deasupra, pe; o placă, stătea scris „THINK-R 407 — o invenţie diabo-| lică". M-am lămurit dintr-o privire despre ce era vorba : 1 un aparat de captare a bioundelor emise de creier, un aparat care recepţiona şi transpunea simultan pe o pe liculă gîndurile omului. s „O invenţie banală — mi-am zis —, întrucît princi-j piui acestei «descoperiri» e cunoscut de cînd lumea, iar| astăzi este descris încă din primele ore de şcoală. Prac-!, tic a fost folosit pînă mai acum două milenii în obişnui- j Puţin necesare amuzat în construcţiile am vrut să |\

91 extraterestre. lele operaţii prin De atunci telecomandă insă..."

trec mai departe, dar sub ociii mi-a căzut o scurtă ştire reprodusă dintr-un ziar al vremii: „Un grup de aface rişti folosesc o invenţie diabolică. O avere fabuloasă de pe urma neîncrederii între oameni". Afişe colorate, filme-reclamă, anunţuri în ziare de duzină dezvăluiau conţinutul odios al acestor afaceri. „Păcătosule bătrîn, te-ai întrebat dacă merită ? Deci, adu-ţi puicuţa la Societatea THINK înainte de a băga parale în blănuri şi limuzine !", „Societatea THINK di namitează pedagogia ! Veneraţi părinţi, vreţi să cunoaş teţi fără efort preocupările drăgălaşilor voştri copii ? Adresaţi-vă cu încredere...", „Un singur nume: Fideli tate ! Un singur sentiment: Fidelitate I O întreagă viaţă: Fidelitate ! Oferim, la preţuri convenabile, soţii fidele, selecţionate de Societatea THINK. Fidelitate garantată !", „Traficanţii de sentimente ! Colosala afacere cu «fide litatea» ! S-a descoperit că 534 000 de familii căsătorite prin Societatea THINK trăiesc din fondurile de ga ranţie !" O editură falimentară anunţa cu o reclamă deşăn ţată două titluri scandaloase : „Visurile unei perverse" şi „Universurile cocainei", prezentate ca fiind cele mai mari succese ale timpului. Cîţiva scriitori mal mult sau mai puţin serioşi înfiinţaseră o colecţie intitulată : „in trospecţia electronică". Romane ilizibile erau date drept „veritabila psihologie a omului modern". Un autor de cretat genial tipărise primul „roman-juxtă", considerat o revoluţie în artă. Pe pagină personajele, faptele, cu vintele, sentimentele lor erau descrise obiectiv, aşa cum apăreau ele unui observator din afară; pe contrapagină, THINK-R 407 surprindea „adevăratele" gînduri şi intenţii ale eroilor, în totală opoziţie cu cele descrise pe pagină. Intr-o suavă scenă de dragoste, „introspecţia electro nică" dezvăluia un păienjeniş de calcule meschine; intr-o caldă discuţie prietenească, THINK descoperea in 10 trigi odioase. In revistele de psihologie se discuta despre epoca „dedublării personalităţii", despre teoria „neîn crederii".

Din păcate, liteiatuia aceasta oglindea uneori imagini reale. Mulţi oameni nu se mai priveau în ochi, ci cer cetau pe furiş aparatul minuscul ascuns în buzunar, să rutările iubitei erau verificate în acelaşi fel, părinţii nu mal aveau încredere în privirile limpezi ale copiilor. Erau oameni care considerau că numai astfel pot fi siguri pe semenii lor, fără să-şi dea seama că, de fapt, nu erau siguri tocmai pe ei înşişi, devenind sclavii în singuraţi ai acelui aparat primitiv. Societatea THINK vindea cu bani grei neîncrederea. Un mare afiş tipărit în culori ţipătoare mi-a atras privirile, deşi voiam să plec cît mai repede. „Azi noapte, în laboratoarele noastre s-a născut antidotul lui THINKR 407! Pastila «Antivis», creată de concernul «Hippocrate şi Fiii», vă scapă de visuri, gînduri, imaginaţie şi de toate celelalte produse neplăcute ale creierului. S-a spus că oamenii pot visa cu ochii deschişi ? Minciună ! Pastila «Antivis» instaurează e p o c a somnului cu o c h i i d e s c h i ş i ! " Un alt grup de afacerişti încerca astfel să facă avere opunîndu-se puternicei Societăţi THINK. Din fericire, titluri groase anunţau intervenţia statului, des fiinţarea Societăţii THINK, distrugerea tuturor apara telor de introspecţie electronică. Simţeam o apăsare grea, ca atunci cînd coborîsem pentru prima oară pe planeta Jupiter II din constelaţia Orion şi nu puteam suporta forţa sporită a gravitaţiei. Selene, care n-a înţeles niciodată pasiunea mea pentru muzeele de antichităţi, nu înţelegea nici de data asta marea gravitate a faptelor evocate de THINK-R 407. „îţi aminteşti de prima noastră coborire pe planeta Jupi ter II ? — am intrebat-o. îţi aminteşti cum ne tîram pe solul stîncos şi cît de greu ne era să ridicăm puţin fruntea pentru a vedea măcar Ia cîţiva metri în faţa noastră ? Dar chiar in acele clipe visam etapa urmă toare a zborului şi ne gindeam la imensa fericire a în toarcerii pe Pămînt, la marea bucurie de a poveşti oa menilor peripeţiile călătoriei noastre. Ei bine, imagi11

nează-ţi — i-am spus — un continent unde forţa gravl^ taţiei acţionează asupra spiritului, asupra gîndurilor şi fanteziei omeneşti, un continent pe suprafaţa căruia pînă şi gîndurile sînt silite să se tirască prin canale subte rane asemenea cîrtiţelor, un continent pe care trăiesc oameni fără visuri, oameni decapitaţi... Niciodată istoria n-a cunoscut o asemenea crimă împotriva umanităţii, iţi dai seama, Selene !" Poate pentru prima oară în viaţă am simţit atunci o nevoie imperioasă de linişte şi singurătate. în mai puţin de o oră ne aflam amindoi Ia o cabană izolată, con struită pe malul apei, în regiunea Marilor Lacuri cana diene. Erau clipe cînd orice adiere dispărea şi cobora atunci o linişte care mă înfiora, amintindu-mi de liniştea adevărată, profundă, de nimic tulburată, a marilor vi teze cosmice. Selene care mă cunoştea atit de bine îşi dădea seama că această stare n-o să dureze prea mult şi aştepta să mă vadă, ca întotdeauna după asemenea perioade, inspirat de cele mai surprinzătoare şi mai în drăzneţe idei. într-adevăr... Era o noapte cum numai pe Pămînt poate fi. Luna limpezise cerul, liniştise vîntul şi, grea, încremenită, plutea în apele lacului. în acele clipe se născu ideea cărţii pe care o ai în mînă, cititorule. Pînă Ia răsăritul soarelui n-am mai putut dormi. Am refăcut cu înfrigurare calcule aproape uitate şi zorile m-au găsit cu schema cea mai perfectă cu putinţă a celebrei invenţii de odinioară. Urma doar ca acest aparat părăsit pentru totdeauna de tehnica şi ştiinţa contemporană să-mi confirme Ideea. Ceea ce n-a fost prea greu. Am avut norocul sâ iau parte la unul dintre cele mai mari evenimente ale generaţiei mele. Vă amintiţi de sigur că în urmă cu doi ani s-a inaugurat ceremonia Primului Zbor împreună. Această ceremonie, pe care eu 12 o consider ca un nou rit al omenirii, tinde să ne înfră ţească şi mai mult cu Cosmosul. Cînd oamenii au des coperit focul, flăcările lui au însoţit petrecerile şi jertfele

nunţii; cînd oamenii au descoperit cîntecul şi dansul, sunetele şi mişcările au însoţit bucuria dragostei. Dar zborul ? Poate că trăsătura fundamentală spre care omul a tins fără să ştie era zborul, poate că ipostaza cea mai firească a trupului şi a spiritului era zborul.

Dacă pentru oamenii antichităţii sentimentele dra gostei se confundau cu măreţia munţilor sau freamătul mărilor, pentru noi frumuseţea iubirii se proiectează în vastităţile cosmosului, printre constelaţii, printre im ponderabilele chemări ale stelelor. 13

După consultarea opiniei publice, locul ceremoniei a fost stabilit în arhipelagul japonez, la Hiroşima, iar nava rachetă urma să descrie o orbită în jurul Lunii. Jocuri de artificii cosmice aveau să lumineze toată noaptea această emisferă a Pămîntului. Eram de faţă. Prilejul nu trebuia pierdut cu nici un preţ. Cu ajutorul unui prieten, care răspundea de pre gătirile zborului, am introdus aparatul meu în cabina rachetei, ascuns într-o mare vază de flori. Oamenii de pe toate continentele sărbătoreau acest eveniment, numai eu aşteptam cu emoţie răsăritul soarelui şi înapoierea rachetei. Dimineaţa am descifrat cu înfrigurare înregistrările imprimate pe pelicula aparatului. Nu mă înşelasem. Pre supunerea mea era confirmată. Aveam în faţa ocliilor frînturile unui poem. ,,Pînă la noi toţi oamenii s-au iubit pe Pămînt... S-au iubit în iarba înaltă şi mătăsoasă a cîmpiilor, s-au iubit sub foşnetul plopilor, lingă vuietul mării, pe frunzele căzute ale pădurii, pe stîncile munţilor... Pe Pămînt, sub cer, sub Lună, sub constelaţii. Noi am străbătut norii, am străbătut cerul, Soarele este undeva, sub noi, Pămîntul, undeva, deasupra noastră... Intre Pămînt şi Soare, ne iubim !" Sau, iată un crimpei din poemul intitulat în volum „Descoperirea femeii" (pag. 124). „Niciodată n-am ştiut, dragul meu, că Soarele s-a zămislit din pîntecul meu fierbinte. Niciodată n-am ştiut, iubitul meu, că din sinii mei s-a ivit Calea Lactee : că din lacrimile mele s-au născut toate izvoarele pă14 mînturilor..."

Dar Mu are nici un rost să continui citatele. Veţi citi în întregime poemul „Primul Zbor împreună în Cosmos" jpag. 121—128), cizelat şi transpus în ritmurile şi rimele poeziei moderne de către maşina electronică „Poesis", construită de mine în acest scop. Cred că nu mai este nevoie să spun că toate cele lalte poeme cuprinse în volum sînt rodul a tot atîtea înregistrări făcute de THINK-R 407. „Gîndurile celui ce însămînţează cîmpiile Saharei", „Gîndurile fetei care culege flori", „Gîndurile celui ce-I citeşte pe Shaliespeare", „Gîndurile celui ce-şi revede Pămîntul după 200 de ani tereştri", „Gîndurile femeii care naşte fn timpul zborului spre Constelaţia Hesperidelor" ş.a.m.d. nu sînt de loc nişte poeme scrise de cineva anume, ci gîndurile nude, transpuse în vers, ale oamenilor. Acest lucru am vrut să ţi-1 dezvălui, cititorule.

15.

CUM AM ÎNVINS MOARTEA „ A fi p r e z e n t î n v i i t o r ! " Hm ! E

ciudat,

d a r de la o v r e m e

des la moarte. N - a m vom

reuşit s-o

reuşi niciodată. T r ă i m

chităţii,

sîntem

sănătoşi

mai

mă

gîndesc tot

maî

î n v i n g e m şi, p r o b a b i l , mult

şi p u t e r n i c i ,

decît dar

oamenii

vine

ceas,

c l i p ă c î n d m o a r t e a n u m a i p o a t e fi a m î n a t ă . N u ş t i u sînt naiv

sau,

poate,

slab,

dar

acest

moment

a unei

comparabilă întregi

„Aşa s-au

este

părut

doar

centrale firesc"

fireşti

cu activitatea cibernetice,

—

timp

spune.

de milenii

uluitor

dacă

absurd. Intr-o singură clipă toată vitalitatea aceasta plexă,

anti

pare com

diversă

încetează. Dar au

cîte fost

forţe

care

învinse ?

Oare

n u p o a t e fi î n v i n s ă şi m o a r t e a , o a r e n u e x i s t ă n i c i o p o s i bilitate de a supravieţui, t r - u n fel sau „Dacă am

zîmbit

cel

de a „exista"

altul, d e a fi p r e z e n t puţin

creierul

c a în f a ţ a

pentru

urmaşi

în

în viitor ?

putea

unei utopii. D a r

rămîne cum

intact ?"

şi

perseverez

în

ideile rios, am

cele mai într-un

bizare,

tîrziu

devenit

mi-am

început să imagijiez

zis:

„Nimic

o maşină

...După cîteva săptămîni îmi stătea în faţă. E r a

din

ce mai

s i m p l u I"

şi

în

mal

de copiat

creiere...

copia fidelă a creierului

de m ă r i m e a

meu

unei camere de

obişnuite şi p u s în priză bîzîia n e p l ă c u t .

Dar

locuit

asta nu

speria. în definitiv, era abia un prototip. U n model

perfec

ţionat p u t e a să a j u n g ă la dimensiunile unui dulap cu uşi sau c h i a r c u o singură Nu

ştiu de ce, dar nu-l p u t e a m

de la primele

privi decît

fore,

pieziş.

de copiat

a n şi c i n c i

creiere. E r a

com auzit,

tot

ce i-a

trecut

şi j u m ă t a t e d e v i a ţ ă —

prin

încercări,

meta

prostii,

spus,

sentinţe,

luni

privelişti, senzaţii, sentimente,

iluzii,

în

visurile

paraţii ; cuprindea, în fine, tot ce a făcut, a văzut, a a

descoperiri,

p o c i t e l a un

cuvinte

şi p î n ă l a c a l c u l e l e m a ş i n i i pozit de întîmplări,

două

uşă.

m a g a z i n a în el t o a t e gîndurile, toate ideile, toate mele,

mă

cap

unui

într-un

secol

terestră.

Ce-ai făcut, caraghios bătrîn ?

O şi v e d e a m p e s t r ă n e p o a t a c u c o d i ţ e , r i d i c î n d u - s e rioasă în vîrful picioarelor,

răsucind

cine ştie ce

şi n i m e r i n d l a p r i m e l e m e l e ş o a p t e d e Discuţii în familie, c e r t u r i , —

butoane

îndrăgostit...

dojeni.

Ţ i - a m m a i spus să nu u m b l i la dulapul din

„Dar,

întîmpla niciodată. Rostul invenţiei mele este cu totul

iar

oamenii

serioşi !" m i - a m îl

vor

înţelege

zis. „ A ş a

hol!

ceva nu se

tul,

să fim

atare.

Şi

morţii

vor

c o n t i n u a să t r ă i a s c ă !" Imaginam săli d e studiu,

clădiri

uriaşe,

rafturi

imense,

c a n i ş t e n o i şi s t r a n i i b i b l i o t e c i .

a l e c r e i e r i l o r . P e s t e s e c o l e şi m i l e n i i , a i c i v o r v e n i noştri, v o r căuta în fişiere

numele

unui

vaste

Biblioteci

străbunic

urmaşii uitat.

V o r d e s c o p e r i g î n d u r i , p o a t e c i u d a t e p e n t r u ei, v o r

recon

stitui i m a g i n i şi î n t î m p l ă r i d i n t r - o a l t ă l u m e , l u m e a

noas

t r ă , î ş i v o r a m i n t i d e n o i n u v a g şi s u p e r f i c i a l , a ş a c u m amintim retrăi toate

noi

viaţa

eroii

noastră

amănuntele

primelor

intimă

expediţii

în

toată

ei n e n u m ă r a t e

în

Lună,

complexitatea

şi u n e o r i

ei,

contradictorii.

Şi v o r î n v ă ţ a din a c e a s t ă c e r c e t a r e n e m i j l o c i t ă a ţei n o a s t r e , r e v e n i n d la ea c a la u n t e z a u r

ne vor

experien

nepreţuit.

îmi face o nespusă plăcere să mi-1 închipui pe acel stră n e p o t î n d e p ă r t a t , a ş e z a t c u r e s p e c t şi e m o ţ i e î n f a ţ a

creie

rului meu, u r m ă r i n d pe e c r a n e privelişti văzute n u m a i mine,

ascultînd

şi

fantezia

Vinci,

gînduri, impresii,

mea. va

privi

asculta

împreună

Bach,

simfoniile lui B e e t h o v e n .

şi a n i

să

mă

idei s c o r n i t e

împreună

cunoască

mai

mintea

mine pînzele

mine

lui

concertele

lui

Ii v o r t r e b u i , d e s i g u r ,

ani

îndeaproape,

să

pună

o a r e c a r e o r d i n e î n n o i a n u l d e g î n d u r i şi i d e i , s ă - n ţ e l e a g ă de cît pasiunile, căutările, succesele sau insuccesele să

sintetizeze

asupra artei, —

piardă

puţin !

băiatul

ani

cum

s-ar

i-ar

dezvălui unei

concepţiile

îmi

şi ani

întîmplările,

ple,

prefera

şi

mele

spun ca

să

asupra

deodată, te

lumii,

maî

statui să

mult

gîndurile,

decît

surprins.

studieze

ideile ; să

zice, ca pe un idol. Crezi

cineva

cît

mele,

îi

spune

oarecare ?

Şi

apoi,

retrăiască

viaţa

Să-şi

tine, te

să-ţi

contem

că strădania unui

îţi în

călător

închipui loc

s-o

întrebările

sale

azi ! D a r

asta ima

că

trăiască

pe a lui ? Cel p u ţ i n d a c ă acest c r e i e r a r p u t e a să d e a punsuri

asupra...

stai

urmărească

ginea

viziunea

decît

răs copia

moartă a unei inteligenţe

altădată vie, nu e decît o m e m o

rie

într-un

conservată,

chile

maşinării

poticnită cu

arc.

anumit

moment

vor

deveni

aceste biblioteci ? Nişte

muzee

şi o c o l i t e ? Ş a n t i e r e l e u n e i v i i t o a r e a r h e o l o g i i a telor ? Sau — tăţi

şi

a s t a m i - a r m a i lipsi ! —

distracţii ?

Pentru

ciudate

sentimen

parcuri de

curiozi

ce ?

Şi iar mi-1 închipui pe acel strănepot îndepărtat,

furat,

s ă z i c e m , d e m i r a j u l e x p l o r ă r i i c r e i e r e l o r . D u p ă a n i şi a n i de studiu va descoperi dezamăgit

că nu ştie despre

m e a nici cît elevii primilor ani de şcoală. E p o c a Zbor

împreună,

epoca

experienţei

dacă eu a m participat

într-un

„Demiurg

epoca

Primului

II" !

Chiar

fel s a u altul la a c e s t e

n i m e n t e . Istoria le v a privi altfel decît l e - a m văzut

eve

eu.

D a c ă p r i n t r - o m i n u n e e u î n s u m i aş a v e a în f a ţ ă

creie

r u l lui R o b e s p i e r r e , aş p u t e a o a r e c u n o a ş t e r e v o l u ţ i a

fran

ceză ? Dar

cum

ţesătoarei,

ar rămîne

atunci

cu revoluţia

lui D a n t o n ,

s a n s - c u l o t u l u i ?...

N u , Istoria nu a r e gustul detaliului. D e la milionul martori

oculari

epoci.

Istoria

nelor,

sublimează

mentelor

desprinde

sintetizează,

cristalul

mărturia

filtrează

din

masa

pur

enormă

unei

spirituală

experienţele şi

unice

unei

milioa

confuză

pasiuni.

senti

„Romeo

şi

J u l i e t a " a fost u n e v e n i m e n t pregătit t i m p de secole, isto ria

l-a

alcătuit

mărunte,

obscure

Ce vană O

încetul şi,

încetul

aparent,

iluzie că m o a r t e a şi

întîmplări

legătură.

ar putea

Oare

Istoria

propria-mi

nemurire

antichităţii

personalitate ?

provocată mai

m-a

astfel!

aten

posterităţii

pudoare

fi î n v i n s ă cuprins.

tentativă

necunoscută

fără

mii

invenţia m e a nu constituia o î n c e r c a r e de a p u n e în ţia

ciudată

din

cunoscut

era

oare

orice preţ,

impusă ?

asemenea

personaje

bizare, egoiste, dornice de o glorie nemeritată.Nu, t a t e a e s t e a c e e a c a r e a l e g e , c a r e îşi ia d e la noi

posteri

experien-

ţele

şi

necesare

în

şi

faptele Am

cata

ei,

în

trăsăturile

opera

şi

folositoare

ei,

cuprinse

noastră.

început să demontez, cu u n u m o r straniu,

instalaţie

creierului

meu.

Tăiam

fire,

compli

dezlipeam

contacte, aşezînd unul lîngă altul centrul văzului,

centrul

auzului,

complexul

cuprins

tot

puternic

mai

memoriei, o

agregatul

inexplicabilă

viselor,

teamă

că

vreodată

c i n e v a , u n s c e p t i c a p ă r u t n u se ştie c u m , a r p u t e a peri şi c e r c e t a indiscret concert pentru

vioară

murat amintindu-mi

de Mozart

şi d e o d a t ă

m-am

compozitorului După

atîtea

descoperirilor,

jucărie

în

perioada

săptămîni

ciudată,

maşina capriciul

copiat

unui

prin

metabolic

vieneză.

de muncă, de

cutre

c ă u n u i v e c h i s c r i i t o r îi t r e c u s e

minte, cu u n teribil cinism, să studieze procesul al

desco

aceste aparate. Se transmitea

de frenezie

creiere

copil

pus

mi pe

şi

beţie

se părea năzbîtii

maiauzite. —

Selene,

î-mbătrînit,

urmărind

Poate

că

îmi

spunea

amuzată

avea

jocurile

timp

fanteziei

încoace

mele.

dreptate.

n De la o vreme copiii vor să mă reva^âă, nepoţii vor să m ă c u n o a s c ă . T o t m a i d e s p r i m e s c t e l e i m a g i n i de la pe c a r e n u i - a m v ă z u t niciodată, decît cel m u l t pe

nepoţi

ecranele

cosmovizoarelor. —

cazul

să

organizăm

întîlnire,

mi-a

S e l e n e , î n t r - u n a din u l t i m e l e zile. C e - a i zice d e leu

„Salut

lucrează Era

bîndu-mă planetar

în

idee. dacă

Monde" ? doilea După nu

pute a

sistem cîteva

era

veni

toţi

cei

solar.

săptămîni

cumva

acolo

spus

staţia-re-

ultimul

pornit,

meu

zbor

întreinter

M ă înşelasem : a v e a m senzaţia că retrăiesc primul

meu

zbor! Alesesem

navă

turistică

s p u n e a , f a m i l i a r , „ L e n e ş a " . In preferam rotirea

să

fie

cît m a i

continentelor,

orbita Lunii, ţ i u l şi

mi s-a

timpul

limgă.

apoi,

părut

agrement,

cînd

că

privit am

cîteva

trecut

viaţa începe

deschid

în

faţă

s«

zborul ei lent n u a v e a n i m i c

dincolo că

prima

000

şi

minute

acum,

pentru

s t r ă b ă t e a î n t r - o o r ă a b i a 3 000

„Leneşa"

căreia

definitiv era o plimbare

de spa

oară.

kilometri,

d i n f r e n e z i a şi l i n i ş t e a

con

centrată a marilor viteze cosmice, dar era o plăcere

nouă

să m ă las în voia acestei m i ş c ă r i line, ca î n t r - o b a r c ă tind

în derivă.

binei, nesătul, chipuri

sub

Era mie

mai

mi-am

Dar oprise

intens,

ozonat

de noile impresii,

înfăţişa într-un

şi

plu

noile

lumea.

o tinereţe

trăită, înţeleasă de

zbor

mii

incandescenţă

asemenea

ori

mai

vîrstă"

zis, s u r p r i n s d e a c e a s t ă s e n z a ţ i e în c a r e

visurile

în

aerul

rază.

„Ciudată

„O,

ca întotdeauna,

care

ori

rapid,

ani

cu aviditate

o tinereţe, parcă,

iuţeala

Sorbeam

chiar

trupul

luminii, mistuite clipă, opreşte-ţî urmă cum

păreau

proiectate

de viteză, zborul!"

dar

—

gîndurile,

în

spatia

învîngînd

exclamase

timpul.

cu mii

Faust. putea

oprită

viaţa unui oraş întreg,

tr-un monument nile oamenilor

clipa ?

Erupţia

transformînd

Vezuviului

Pompeiul

unic, în c a r e gesturile, atitudinile,

se prefăcuseră

nizare a morţii. E u

voiam

în piatră. E r a

însă

în

pasiu o

eter

o eternizare a vieţii. Nu,

clipa

nu-şi putea opri zborul. F a u s t nu-l cunoscuse pe

Einstein.

P e n t r u c ă t o c m a i p r i n z b o r c l i p a p u t e a fi e t e r n i z a t ă . Blestemată m o m e n t n-am

fie

această

m a ţ P'^it

înlănţuire

idei!

Din

linişte ! S t r a n i a ispită de a

acel

învinge

moartea

pus

(Jin n o u

de o simplitate zburînd. Dacă

numai

morţii

trupul

era

spaţiu

viteza

dinaintea

stăpînire

mine.

surprinzătoare : viaţa cu un minut

transformat deveneau

rază

părea

continuată

mai înainte

într-o

luminii, timpul

sfîrşituluî

Soluţia

putea

sosirea

şi p r o i e c t a t

fi f o s t

învins,

clipele

eternitate.

A m î n c e p u t să lucrez febril. In o r e l e cînd ceilalţi geri

se odihneau,

navei.

Cu învoirea comandantului, foloseam agregatele

ciber

recreative : un

în salonul

dicţionar

de jocuri

pasa

netice

coboram

în

enciclopedic

m u z i c a l e şi p l a s t i c e , o „ I s t o r i e d i s t r a c t i v ă " ,

ilustraţii

calculator

pentru jocuri m a t e m a t i c e , un a m u z a n t robot, c a r e se r e c o m a n d a : ,,grafolog, stăteau

chiromant

şi

ghicitor

în

stele",

dispoziţie.

I n g r a t ă m u n c ă ! T r e b u i a să s c h i m b c o m p l e t acestor

rudimentare

meream

în

aparate,

budoarul

aforismele

ilariante

ales.

singurele

Erau

afara

îmi

doamnei

conexiune de

Pompadour

ale robotului-clovn. agregate

programul

greşită

Dar

cibernetice

şi

peste

n-aveam

în

navă,

complexului-pilot.

în ultima noapte de zbor, principiul transformării f i i n ţ e vii în e n e r g i e r a d i a n t ă e r a în linii m a r i La

întoarcerea

Pămînt

urma

să

unei

stabilit.

definitivez

n u n t e l e şi să î n c e r c e x p e r i m e n t a r e a . S e l e n e p u n e a

amă

agitaţia

şi e m o ţ i a m e a p e s e a m a î n t î l n i r i i d e p e s t a t i a - r e l e u

,,Salut

Monde",

în

orarul

vară

rachetelor...

vreme

...Sărbătoarea

întîlnirii

răsfoiam fost

într-ascuns

impresionantă,

d a r î n c e p e a s ă m ă ii'ite. S i m ţ e a m c ă p e n t r u u n i i un

fel

albisem

piesă tot,

muzeu.

trăisem

Aveam

cîteva

vîrstă

evenimente

neg,

devenisem

respectabilă, epocale,

cola

b o r a s e m l a c î t e v a e x p e d i ţ i i şi d e s c o p e r i r i c u n o s c u t e .

Stră

n e p o ţ i i d e - o ş c h i o a p ă , m a i s i n c e r i şi m a i s p o n t a n i , m ă cetau

curioşi

obiect

năucindu-mă

întrebări.

şi

Ceilalţi

p i e r e r e s p e c t u o a s ă şi o c o n v e r s a ţ i e

mă

pipăiau

fără

îşi î n g ă d u i a u convenţională.

cer

sfială, O apro

L a n a i b a ! î m i d r e g e a m tot m a i d e s g l a s u l şi ursuz, p r e f ă c î n d u - m ă

că nu observ privirea

mormăiam

contrariată

Selenei. Totuşi, dintre toţi, u n n e p o t t î n ă r îmi a t r ă s e s e S t ă t e a m a i m u l t r e t r a s , p r i v i n d m i r a t şi z î m b i t o r

atenţia. întreaga

a d u n a r e . A v e a o c h i i m i c i , vioi şi d o u ă c u t e f i n e , u ş o r preţuitoare,

în

colţurile

M ă studia de la distanţă, insistent, f ă r ă nici o u r m ă acea

timiditate

singurul m e u statat Mai

dis

gurii.

politicoasă

care

c o m p l i c e în toată

mă

scotea

sala

din

sărite.

aceasta" —

din „E

con

din

sera

bucuros. tîrziu

plimbam

împreună

aleile

staţiunii. 23

î m i explica degajat, sigur pe sine, c u m

s-a specializat ]

în studiul a n t i m a t e r i e i , c u m c o n c e p e e x p l o r a r e a u n u i a n t i - | sistem din constelaţia Mînzului. î m i plăcea. A v e a gînduri j proaspete, emoţii sincere, se j u c a idei şi se m i r a mă

simţeam

dorinţa fost

de propriile-i

nimic

mai

să-1 î n g h i o n t e s c ,

seamă

Deveniserăm

cu cele mai

descoperiri

prejos

decît

năstruşnice Ş

ca un

copil. N u |

el şi m ă

să-i pun piedică,

încerca ]

de parcă

fi j

mine.

prieteni.

Fără

să m ă

mai

gîndesc

că

ne ş

d e s p a r t u n s e c o l şi d o u ă d e c e n i i , a m î n c e p u t s ă - i v o r b e s c \ avîntat

despre

d r a g o s t e şi ş t i i n ţ ă , d e s p r e B a c h

s i d e r a l ă , şi p î n ă l a u r m ă i - a m

şi m u z i c a ]

destăinuit ultima m e a

des- j 1

coperire.

— E x t r a o r d i n a r ! a e x c l a m a t cu ochii scînteind de ui- i m i r e şi b u c u r i e . D a r c e v r e i să f a c i c u a c e s t e f a n t a s t i c e : raze, raze-umane ? î I-am zarea

vorbit

despre

zborului

—

Ihî...

în

Mda...

Devenise

învingerea

Daa.

de fapt „E

dintr-o

încă

dată

înţelege

atît

despre

eterni- \ |

Sigur

că

rezervat.

cos, d a r se v e d e a cît de colo că m ă că

morţii,

spaţiu...

şi n u

d e t î n ă r !"

da 1 Mă

încuviinţa

politi-1

a p r o b ă din r e s p e c t şi \

acceptă

—

ideea

mea.

descoperit

întristat

şi'

descumpănit.

în aceeaşi seară eram

invitat de Maurice

Aubedelune,;

l a o c a f e a şi u n v e c h i c o n i a c f r a n ţ u z e s c . M a u r i c e , meu la

prieten

porţile

pecer —

Maurice,

sistemului

general

rămăsese nostru

maliţios. Te-ai

planetar,

staţia-releu

E i , c e m a i z i c i , mon

acelaşi

vieux

,,Salut

paznic

vechiul!

credincios!

îmbătrînise au

Monde".

? începu el cu un

zîmbet l

î n f ă ţ i ş a t în c a r n e şi o a s e u r m a ş i l o r .

T e - a u v ă z u t , t e - a u a u z i t , t e - a u p i p ă i t şi a c u m s î n t citi. N u , n u

dis-j

t r e b u i e să t e s u p e r i ! A ş a m i s - a

feri-]

întîmplat

şi^

m i e c î n d a m v i z i t a t p i r a m i d a lui K e o p s : a m cofagele, —

ciocănit

sar

i r o n i i l e , M a u r i c e . A s fi v r u t s ă d i s c u t c u

tine

Lasă

pus

mîna

mumii.

serios. —

şi s e r i o s ! P a r c ă

făcut

din

fantezie

tocmai am

de aceea

şi

n-aş

din

şti

glumă.

oamenii

te-au

fost toată viaţa un o m

că

tot

Dar,

luat

naiba

făcut

ştie,

în serios. P e

poate

cînd

luat

în

serios, însă l u m e a m - a

glumă... —

Tot

îţi

mai

plac

paradoxurile,

Maurice ?

E r a u n u l d i n t r e cei m a i m a r i a c t o r i ai t i m p u l u i Conducea

de aici, de pe staţia-releu,

o companie

c e l e b r ă şi d e c î t e o r i v e n e a p e P ă m î n t

nostru. teatrală

crea

roluri de

doar

că

uitat. —

imbecilii

supăra,

sînt

mon

Ştii

vieux.

numai

E r a întotdeauna o m a r e satisfacţie p e n t r u m i n e să de

vorbă

acide,

Maurice.

devenea

prieten —

politicos.

După

interlocutor

porţie

ironii

profund

şi

stau aluzii

sensibil,

desăvîrşit. Hai,

dă

gît

coniacul

ăsta

şi

spune !

M a i întîi a sărit în sus, î n t r - o explozie de b u c u r i e . — asta

î n t o t d e a u n a t e - a m c r e z u t în s t a r e de orice. D e ai

aceste —

făcut

o descoperire

epocală...

Şi

ce-ai

data

de gînd

raze ? Ei

bine,

să

populez

Universul,

răspuns

î n d r ă z n e a l ă şi u n e n t u z i a s m c a r e n u - m i s t a u î n f i r e . —

Aşa ! Hm...

te-ai gîndit ? Să

fel

t o a r e , ori să le c o n c e n t r e z i de

cimitir Vorbea

suflete

rătăcitoare.

le laşi în z b o r liber, p e o r b i t e

Şi

cum

întîmplă-

într-o regiune anumită, un

fe]

cosmic ? foarte

serios,

aproape

emoţionat.

—

ştii de ce te întreb ? P e n t r u că îmi imaginez

toarea

scenă : „el"

se î n t o a r c e

dintr-o lungă

expediţie

după cîţiva ani, realizează p r i m a l e g ă t u r ă prin cu

Pămîntul,

EL :

Iubita

EA :

Iubitul

„ea".

mea ! meu !

în acest moment,

tot

o rază, raza

„ta",

să zicem,

interfe

(leşinată

(cu

groază) :

fălcile

încleştate,

trecut

printr-un

nimic... A m

barbă

dar

întîmplă ? ?

zîmbind

mort,

draga

A h ! !...

suav) :

Nu-i

mea.

M a u r i c e ! T e rog, M a u r i c e ! a m strigat plin de mînie,

dar rîsul, rîsul mie

în

extraordinar

D e fapt,

în prezenţa

descoperea

rabil

al lui M a u r i c e

îmi

gîlgîia

şi

gîtlej. lui l u c r u r i l e

siuni, noţiunile d e v e n e a u bial

ecranul.

—

şi,

cosmovizor

r e a z ă e m i s i u n e a , t r o s c ! şi m u t r a t a d e b r a h m a n acoperă

urmă

„Cu

unei

—

slabă

căpătau

alte

dimen

cu umorul

său

prover

unei

idei,

punctul

vulne

demonstraţii.

umorul

ştiinţă"

latura

elastice,

meu,

repetă

a ş fi p u t u t

el,

oftînd,

ajunge

unul

mare

dintre

paradoxurile-i

favorite.. C r e d c ă îl p r i v e a m s t u p i d , p e n t r u c ă , d u p ă c e s - a la

mine,

—

îmbătrînit

vieux.

în

privirea

duce

mai

rîdă.

tot

şi

năzbîtii,

Spune-mi,

descoperirii

bănuieşti

mon

învălui măcar

tale ?

—

Unde

L a î m b ă t r î n i r e a p r e m a t u r ă a P ă m î n t u l u i , şi M a u r i c e

îndreptat

tor

electronic.

putea

laşi

g l u m e l e d e o p a r t e , şi m ă

lui caldă.

aplicarea

uitat

— s-a

să

Dar, hai să lăsăm

din n o u unde

încetat

duce ?

spre biroul său, unde După

minut

avea revenit

mic

calcula

îngîndurat,

un zîmbet

straniu

pe figura

lui slabă,

ascuţită, uşor

vol-

taireiană. — masa

Intr-un

Singur

mileniu,

lui a p r o x i m a t i v

350

Pămîntul

miliarde

de tone.

pierde

din

Socoteşte

cît

a r p i e r d e î n z e c e , în d o u ă z e c i , în t r e i z e c i d e m i l e n i i şi g î n d e ş t e - t e la r e z e r v e l e de fosfor, de calciu, azot,

fier...

E r a încă o g l u m ă spusă pe tonul cel m a i serios cu tinţă, în

definitiv,

enormă

printr-o

exagerare

cerea

ce însemnau

aceste cifre faţă de

planetei ! Mucalitul

absurd

demnă

unei

meu

prieten

de pana

idei,

să

încerca

însă

lui R a b e l a i s , prin

ridiculizeze

joc —

mele

frumos

din

şi

ultimul

timp

erau,

toate

vorba

Selenei,

pentru ce ambiţia de a

înfrînge

atît.

Ş i a p o i , mon

vieux,

m o a r t e a cu orice preţ ? Noi aparţinem Viitorului prin ce dăruim făcut —

Nu,

Am mîhnit ţiilor

Prezentului.

pentru

sorbit şi

— de

Oare

ceea

îţi este r u ş i n e de c e e a ce

prezent ?

răspuns

după

tăcere.

din p a h a r e î n t r - o linişte c o n c e n t r a t ă .

contrariat

eşecul

atît

Eram

definitiv

inten

timp

gîndurile

mele.

Maurice mele,

acest

descoperirea

m e a . O a r e mai era nevoie ? S i m ţ e a m fără să v r e a u că preocupările

pu masa

apoi,

Aubedelune fără

îţi m a i

nici

lăsat

legătură,

P e nesimţite a m început o discuţie despre epoca

noas

zbor

prima

întrebat : adică

tău

m-a

întîlnire,

primul

aminteşti

m-a

noastră

intergalactic ?

tră, d e s p r e e v e n i m e n t e l e la c a r e l u a s e r ă m parte. emoţionaţi, peam,

comentînd cale,

întîmplările completam descoperiri

înveseliţi

şi

noastre

unul

celebre,

entuziasmaţi

şi ale altul

epocii, ne

adăugind

descriind de

Retrăiam,

toate

întreru

amănunte,

construcţii aceste

epo

amintiri.

Nu,

tare

coniacul epocii

era

de vină.

noastre,

înălţimile

îmbătaseră acestui

parcă

bilanţ

aerul

în

care

amploarea nemaiîntîlnită a industriei se împletea cu înflo r i r e a s u p r e m ă a ştiinţelor şi artelor, şi

celebrare —

dăruită

cu sublima

îţi dai s e a m a că noi b i r u i a m m o a r t e a acestui

eliberare

Omului. cu fiecare

prezent ?

—

P e atunci însă nici n u ne g î n d e a m la

moarte...

—

E u nu m ă gîndesc nici a c u m , îmi răspunse

Maurice,

scurt. P r i n cupola salonului în c a r e n e a f l a m se v e d e a u şi

mii

—: î n curînd,

adăugă

el, m ă

voi î n t o a r c e şi e u p e

m î n t p e n t r u t o t d e a u n a , şi î n t i n s e b r a ţ u l c ă t r e o s t e a îndepărtată,

sute

constelaţii.

leagănul

veşniciei

noastre.

Pă

mică,

CONSTRUIM ORIZONTAL : 1) Cel mai important centru politic, socialeconomic şi cultural al patriei, care prin masivele sale con strucţii de tot felul îşi schimbă necontenit înfăţişarea — Dum neavoastră (abr.) ; 2) Noi lumini pe harta ţ ă r i i : Oneşti, Borzeşti, Uricani, Victoria etc. — Oraş şi raion în regiunea Dobrogea, unde au fost construite un complex pentru prelucrarea peştelui, o staţiune de cercetări şi altele; 3) Mare oraş din vestul ţării devenit în anii noştri un puternic centru al industriei electro tehnice — Vasile Dănescu ; 4) Măsura lui Cuza (pl.) — Idem — Oraş în regiunea Ploieşti, vinde se dezvoltă unităţi ale industriei alimentare ; 5) Luptători pentru sănătatea publică ; 6) Centru minier care aprovizionează Reşiţa cu materii prime — Cetate a chimiei noastre moderne înălţată pe valea Trotuşului ; 7) Firidă — Companie (abr) — Lucrez pămîntul ; 8) Culoare (pop.) — P r e poziţie latină ; 9) Altă cetate a chimiei noastre care a apărut în anii regimului democrat-popular pe plaiurile moldovene ; 10) Bătrînul port dunărean de nerecunoscut astăzi şi unde se con struiesc noile vase romîneşti şi un mare combinat siderurgic — Face parte din sistemul osos al omului ; 11) Alt mare centru industrial al tării unde se produc, printre altele, material rulant pentru căile ferate, maşini-unelte şi produse tejftile — Rîu pe cursul căruia se desfăşoară o uriaşă muncă de construire a unei mari hidrocentrale ; 12) Seleniu — Uzinele chimice romîne, cuj noscută întreprindere din Capitală — Rîu şi localitate istorică în Moldova. VERTICAL : 1) Loc unde odinioaiă nu se întîmpla nimic, devenit în zilele noastre un centru important al industriei textile din Moldova — Gospodărie agricolă de s t a t ; 2) Oraş nou con struit pentru minerii din Valea Jiului — Bătrînul Pont Euxin, împodobit de .harnicii noştri constructori cu un şirag de perle 29 deosebit de frumoase : Mamaia, Constanţa, Eforie, Mangalia ; 3) Student care locuieşte în căminele facultăţii — Nota diapazo-

milui ; 4) Intrări — Diminutiv feminin — Modernă iiidrocentrală acţionată prin telecomandă construită de statul nostru socialist; 5) Cetatea de foc şi oţel unde s-au construit şi se ridică noi obiective industriale şi social-cultur&le — Fratele bun al oraşului, care în anii noştri cunoaşte şi el prefaceri şi înnoiri de necon ceput în trecut ; 6) Cîntec de slavă — Delicatesă în gama pro duselor noastre piscicole ; 7) A locui — Raiduri apicole ; 8) P u ternice maşini producătoare de electricitate instalate în noile noastre termo şi hidrocentrale — Localitate în Japonia ; 9) Ni covală (mold.) — Comună în regiunea Oltenia, pe locul vechii cetăţi romane Colonia Malvensis ; 10) Spusă — Rocă ; 11) Centrul administrativ al regiunii Hunedoara, oraş în care se află o vestită cetate medievală şi un muzeu cu peste 50 000 de exponate, uni tăţi ale industriei alimentare şi a materialelor de construcţie — A duce discuţii pe teme economice, sociale sau politice ; 12) L o calitate lîngă Piatra Neamţ, unde s-a construit un mare combinat I. PATRAŞCU forestier — Importantă realizare energetică a construcţiei noastre socialiste.

D I N (Criptografie

C O N S T R U C Ţ I I

: 6, 5, 4, 4)

DEZLEGAREA

JOCURILOR

(Triverb

DIN

; 8, 2, 5)

NUMĂRUL

233

Fabricat în R.P.R.: 1 — Vagon ; Batoză ; 2 — Apatit ( Radio ; 3 — Sate i Ra ; Lan ; 4 — Rulmenţi ; Ct ; 5 — Ma ; Autobus ; 6 — Orară j Da ; Oca ; 7 — Ţevi ; Si j Anac j 8 — Călduţ; 9 — Aparate ; Peco ; 10 — Răşină ; II ; Ia ; 11 — Era ; Imas ; Aur 12 — Antibiotice. In uzine : In-s-t-a-la-ţii = Instalaţii Din industrie: La-m-în-a-te = Laminate Forestieră : P-la-c-în-o-i = Plăci noi 30

Curioziiăfi • Prima indicaţie asupra periei de dinţi a f<jst găsită în presa engleză de la jumătatea secolului al XVII-lea. Pînă la apariţia ei, în Anglia se jolosea o apă de gură, care, cum se scria i>-^ atunci, „...acţionează favorabil asupra ra(iunii omului şi a SKibilizării respiraţiei..." • Cercetătorii faunei marine au descoperit că dinţii anumitor specii de moluşte sînt literalmente din fier : dinţii unora sînt din magnetită (oxid de fier magnetic), iar ai altora din goethită (oxid de fier hidralat). încă nu s-a putut stabili cum reuşesc acele mo luşte să metabolizeze şi să concentreze fierul. • Cel mai uriaş monstru marin este balena albastră, care atinge o lungime de 33 m ţi o greutate de 120 de tone. Inima sa cîntărefle 600—700 kg. iar ficatul 1 000 kg. Balena albastră are 8 000 litri de slnge, iar lungimea intestinelor e de peste 4 km. Ea se deplasează cu o viteză de 40 km/oră, puţind trage cu 14 km/oră un vas de 300—350 de tone ale cărui maşini lucrează in „forţă" în direcţie contrară. Intr-o singură inspiraţie, balena al bastră înghite 14 000 litri de aer ; la e.xpiraţie jetul de apă atinge 12 m înălţime. Puiul ei nou-nuscut are G—7 m lungime, cintăreşte O tone si creşte silnic eu (iO—70 kg; cei 200—300 litri de lapte elaboraţi zilnic de balena-mamă conţin 45—50'U grăsime. • Cel mai mare complex de autodrom-pistă de încercare din Europa se construieşte actualmente în apropierea Moscovei. Pistele de încercare vor permite reconstituirea ,.în laborator" a tuturor condiţiilor de circulaţie posibile : şosele cu asfalt, cu ciment, pie truite, drumuri de ţară, drumuri în deşert, şosele desfundate şi chiar mlaştini. Alte porţiuni perfect plate vor îngădui o viteză de pînă la 300 km/oră. Autodromul va ocupa o suprafaţă de 42 km= şi va ii completat cu un vast edificiu cuprinzînd nume roase laboratoare, precum şi un muzeu al istoriei construcţiei de automobile. • Cel mai lung pod din lume a fost constr^dt recent în nordul Venezuelei, deasupra lacului Maracaibo. Podul are o lungime de 9 km. • Cel mal străvechi ou din lume, avînd... venerabila vîrstă de 120 milioane de ani, se află într-unui din muzeele new yorkeze. Bineînţeles, autoarea oului este femela unui dinosaur. • Pe coasta răsăriteană a Tasmaniei a fost construită primi fermă subacvatică din Australia, pentru exploatarea anumitor alge bogate in alganat de sodiu. • Vipera, şarpele cu clopoţei şi trigonocefalul posedă în cap celule capabile să detecteze razele infraroşii. Aceste celule le servesc ca mijloc de alarmă în caz de primejdie.

Anecdote La premiera unei piese a lui Emile Augier (1820—1889), Ale xandre Dumas-fiul, care şedea lîngă autor, îi arătă acestuia un spectator care dormea in stal: — Priveşte ! Iată efectul produs de opera dumitale... După cîtva timp, la o premieră a lui Dumas-fiul, Augier îi arătă şi el cu satisfacţie un spectator care sforăia : — Priveşte! Iată efectul produs de opera dumitale... — Ah, da! îl recunosc, replică Dumas. E tot spectatorul de atunci. Încă nu s-a trezit.

La o reuniune, un chimist celebru anunţă că e pe cale să descopere o substanţă senzaţională care dizolvă orice. Emoţie în asistenţă, aplauze. Deodată cineva îl întrebă : — O simplă nedumerire, maestre. în ce veţi pune acest produi miraciilos ? în ce fel de recipient ?

La o expoziţie de acuarele a cărei tematică era predominată de portrete de femei — dovadă a înclinaţiei pictorului —, o tînără vizitatoare îl întrebă pe artist: — Cît costă un portret ? — Pentru dumneavoastră, ieftin: un sărut... — într-adevăr, e ieftin. Voi cumpăra opt tablouri. Vă rog numai să mi le trimiteţi acasă. Iată adresa... Vi le va achita bunica mea...

Tiparul executat la Combinatul poligrafic r,Casa Seînteiî"

Abonafi-vă la revisfa .Şfiiniă şi fehnică" — publicaţie lunară edifafâ de C C . al U-TM. şi Consiliul penfru răspîndirea cun o şi i n ie I or cultural-ştiiniificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po ştali şi difuzorii voluntari din în treprinderi şi instituţii pînă la data de 18 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare. Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu zarea presei şi debitele O.C.L.

, AUGUST 1964 I -41007 1

CPSF_234