Isus și animalele
Mesajul adevărului
lucrarea divină a revelației:
Mai 2025
© Gabriele-Verlag Das Wort GmbH
Max-Braun-Str. 2, 97828 Marktheidenfeld, Germany
Tel. +49 (0)9391/504135, Fax +49 (0)9391/504133 www.gabriele-publishing.com
Titlul original în limba germană: Jesus und die Tiere Toate drepturile rezervate.
Tipărit de: KlarDruck GmbH, Marktheidenfeld, Germany
Isus a ajuns într-un sat și a văzu o mică pisică abandonată, căreia îi era foame
și care mieuna spre El. El a ridicat-o, a învelit-o în veștmântul Său și a lăsat-o să se odihnească la pieptul Lui.
Și, traversând satul, El i-a dat pisicii să mănânce și să bea. Ea a mâncat și a băut și I-a arătat recunoștința ei. Apoi, El a dat-o uneia din ucenicele Lui, o văduvă pe nume Lorenza care s-a ocupat de ea.
Oameni din popor au spus: „Acest om se ocupă de toate animalele. Sunt ele frații
și surorile Lui de le iubește atât de mult?”.
Și El le-a spus: „Cu adevărat, aceste făpturi sunt frații și surorile voastre în marea familie a lui Dumnezeu, frații și surorile voastre, care au de la Cel Veșnic același suflu de viață ca și voi.
Și cine se ocupă de una din cele mai mici din aceste făpturi și îi dă să mănânce și să bea în neajutoarea ei, acela Mie Îmi face aceasta. Și cel care permite conștient ca una
dintre ele să fie în nevoie și nu o protejează dacă este tratată rău, permite ca acest rău să Îmi fie făcut Mie. Pentru că vi se va face în viața viitoare, așa cum ați făcut voi în viața aceasta”.
K
Si, într-o zi, mergând pe o cărăruie de munte, prin deșert, El a întâlnit un leu urmărit de o mulțime de oameni care aruncau cu pietre și lăncii în el și voiau să îl omoare.
Dar Isus i-a mustrat spunând: „De ce vânați făpturile lui Dumnezeu, care sunt mai nobile decât voi? Pentru că, prin cruzimea multor generații, ele au devenit dușmanii oamenilor, ei care ar trebui să fie prietenii lor.
Așa cum puterea lui Dumnezeu este vizibilă în ele, la fel își arată El răbdarea și mila Sa. Nu mai urmăriți această făptură! ,
Ea nu vrea să vă facă niciun rău. Nu vedeți că fuge de voi, de frica cruzimii voastre?” Și leul a venit la El și s-a culcat la picioarele lui Isus și I-a arătat iubirea lui. Și poporul s-a mirat spunând: „Iată, acest om iubește toate făpturile și poruncește chiar și animalelor deșertului, iar ele Îl ascultă”. K
Pe când Isus mergea cu unii din ucenicii Săi, El a întâlnit un om care dresa câini ca să vâneze alte animale. El i-a zis: „De ce faci asta?”. Și omul i-a răspuns: „Eu trăiesc din această muncă. Ce folos au aceste animale? Ele sunt slabe, iar câinii sunt puternici”. Isus i-a spus: „Ție îți lipsesc înțelepciunea și iubirea. Iată, fiecare făptură pe care Dumnezeu a creat-o are rațiunea ei
de a fi. Cine poate spune ce este bun în ea și care este utilitatea ei pentru tine sau pentru umanitate?
Și pentru a putea trăi: privește câmpurile cum sunt fertile și cresc, privește pomii încărcați de fructe, privește ierburile! Ce vrei tu mai mult decât îți dă munca cinstită a mâinilor tale? Vai de cel îndrăzneț care rănește făpturile lui Dumnezeu! Vai de vânători! Pentru că ei vor fi, ei înșiși, vânați”. K
Intr-o zi, Domnul a părăsit orașul și a traversat munții cu ucenicii Săi. Ei au ajuns pe un munte ale cărui cărări erau extrem de abrupte și s-au întâlnit cu un bărbat și animalul lui de povară.
Dar calul căzuse la pământ de oboseală, pentru că era prea împovărat. Bărbatul
îl batea până la sânge. Isus a mers către el
și i-a spus: „Fiu al cruzimii, de ce îți lovești animalul? Nu vezi că este mult prea slab pentru povara pe care trebuie să o poarte, nu știi că suferă?”.
Dar bărbatul i-a replicat: „Ce-ți pasă Ție? Pot să îmi bat animalul cât îmi place, pentru că îmi aparține și l-am plătit destul de scump. Întrebă-i pe cei care Te însoțesc și care locuiesc aproape de mine, și ei știu asta”.
Și mai mulți ucenici au răspuns: „Da, Doamne, ce spune el este adevărat, eram acolo atunci când l-a cumpărat”. Și Domnul a răspuns: „Nu vedeți cum sângerează, nu auziți suspinele și plângerile lui?”.
Dar ei au răspuns: „Nu, Doamne, nu auzim nici suspinele lui și nici plângerile lui!”.
Eu, Hristos, explic, corectez
și aprofundez cuvântul:
Chiar dacă un om a cumpărat un animal, acesta nu este proprietatea lui. Așa cum corpul spiritual, sufletul în om, aparține Ființei veșnice, pentru că Cel Veșnic a creat corpul spiritual, iar ființa spirituală trăiește prin Dumnezeu în Ființa veșnică, și animalul a fost creat de către Duhul creator etern, el aparține vieții care există și dăinuie veșnic, lui Dumnezeu.
Întreg infinitul este iubire care slujește, viață care slujește: și omul este chemat de către Mine, Hristos, să îl slujească altruist pe aproapele său. Prin „aproapele său” trebuie înțeles, de asemenea, și aproapele din regnurile naturii, animalul. Fiindcă și animalul este înzestrat cu darurile slujirii altruiste și îl slujește cu mare plăcere pe omul care îl iubește.
Dacă omul nu își iubește necondiționat
semenii, el nici nu îi va sluji necondiționat.
El își transferă apoi egoismul și asupra lumii animale, vegetale și minerale.
Animalul nu poate vorbi. El suportă și suferă în tăcere și poate comunica doar parțial suferința și chinul său. Doar cel care iubește necondiționat oamenii, animalele, plantele și pietrele va percepe suferința și chinul animalului.
Domnul s-a întristat și a spus: „Vai vouă, împietrirea inimilor voastre vă împiedică să îi auziți plângerile și strigătele care cer milă Creatorului ceresc. De trei ori vai celui împotriva căruia se ridică aceste strigăte și aceste lamentări în durerea sa!” -
Și El a făcut un pas și a atins calul. Animalul s-a ridicat, iar rănile lui erau vindecate. Iar omului a spus aceasta:”Mergi pe
drumul tău și nu îl mai bate niciodată dacă
și tu speri, într-o zi, să afli mila”.
KSi mergând spre Ierihon, Isus a întâlnit un om care avea porumbei tineri și o cușcă plină de păsări pe care le prinsese. Și El a văzut vaietele lor, pentru că și-au pierdut libertatea și a văzut și că sufereau de foame și de sete.
Și El a spus omului: „Ce faci cu ele?”. Și omul răspunse: „Trăiesc din asta, vând păsările pe care le prind”.
Și Isus îi spune: „Ce ai gândi tu dacă unul mai puternic sau mai isteț ca tine te-ar face prizonier, te-ar lega, pe tine și pe soția ta sau pe copii tăi și te-ar arunca în închisoare pentru a te vinde pentru profitul lui și pentru a trăi din asta? ,
Aceste făpturi nu sunt ele semenii tăi, doar că mai slabe decât tine? Nu este Același Dumnezeu, Tată și Mamă care se ocupă de ele ca și de tine? Lasă-i pe micii tăi frați și micile tale surori în libertate și ai grijă să nu mai începi aceasta, ci să îți câștigi pâinea cinstit.
Și omul a fost mirat de aceste cuvinte și de autoritatea Sa el a redat libertatea păsărilor. Păsările, ieșind, au zburat spre Isus și s-au pus pe umerii Lui și au cântat pentru El.
Și omul i-a pus întrebări despre învățătura Sa și și-a continuat drumul și a învățat meseria de împletitor de coșuri. Prin această muncă, el își câștiga pâinea și a distrus cuștile și capcanele și a devenit un ucenic al lui Isus. ...
Intr-o zi, pe când Isus terminase de vorbit, un tânăr a venit la El, lângă Tiberiada, într-un loc unde se găseau șapte izvoare și I-a dat iepuri și porumbei, pentru ca El să îi mănânce cu ucenicii Săi.
Isus l-a privit pe tânăr cu iubire și i-a spus: „Tu ai o inimă bună și Dumnezeu îți va da lumina; dar nu știi că, la începuturi, Dumnezeu a dat omului fructele pământului ca hrană și, prin asta, nu l-a făcut inferior maimuței, vacii, calului sau oilor? De ce ar trebui el să omoare creaturile care îl înconjoară pentru a le mânca carnea și sângele?
Voi credeți că Moise a poruncit ca fiind conform legii să sacrifici și să mănânci astfel de creaturi și așa faceți în templu. Dar, iată, aici este Unul mai mare ca Moise și care vine să anuleze legea sacrificiilor sângeroase și a festinelor fastuoase pentru a stabili din nou, ca la începuturi, ofrandele pure și sacrificiile fără sânge, ci cu grâne și cu fructe ale pământului”.
Isus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu, pe toți doisprezece? Și, de asemenea, pe cel dintre voi care este un trădător?”. El vorbea despre Iuda Iscariotul, fiul lui Simon levitul, pentru că acesta a fost cel care L-a trădat mai târziu.
Isus a plecat spre Ierusalim și a întâlnit o cămilă încărcată cu o povară grea de lemne.
Cămila nu o putea urca în susul muntelui și cămilarul o bătea și o maltrata cu cruzime fără a putea face ca animalul să înainteze.
Văzând aceasta, Isus i-a spus: „De ce îți bați fratele?”. Și omul i-a răspuns: „Nu știam că este fratele meu. Nu este, mai degrabă, un animal de povară destinat să mă slujească?”.
Și Isus a spus: „Nu Dumnezeu este Cel care a creat, pornind de la aceeași substanță, acest animal precum și pe copii tăi care te slujesc, și nu ați primit amândoi de la Dumnezeu același suflu?”.
Omul a fost foarte mirat să audă aceste cuvinte. El s-a oprit din a bate cămila și a eli-
berat-o de o parte din povara ei. Astfel, cămila a trecut muntele, iar Isus mergea înaintea ei și întreaga zi nu s-a mai oprit.
Cămila L-a recunoscut pe Isus, pentru că resimțise în El iubirea lui Dumnezeu. Și omul a vrut să știe mai mult despre această învățătură și Isus l-a învățat bucuros, iar el a devenit unul dintre ai Săi. K
Recunoașteți: ceea ce faceți animalelor, Îmi faceți și Mie, Hristosul, și, de asemenea, și vouă înșivă. Suferințele și supliciile animalelor vor fi, într-o zi, suferințele voastre proprii și supliciile voastre proprii.
Dumnezeu, Cel Veșnic, a dat animalele în mâinile oamenilor, nu pentru a le face să sufere, ci pentru a trăi cu ele. K
Pământul este dat oamenilor pentru ca ei să devină, din nou, conștienți că sunt copii ai lui Dumnezeu și că viața lor, ca orice formă de viață, vine de la Dumnezeu, pentru ca ei să învețe să respecte și să iubească viața. Nu este importantă forma sau nivelul de conștiință în care viața vine la întâlnirea cu omul și se revelează: în toate se află Dumnezeu, viața. K
Nici apostolii și nici ucenicii nu dăduseră ordinul de a omorî un miel. Dar bucăți de miel Mi-au fost servite Mie, precum și apostolilor și ucenicilor, ca daruri ale iubirii. Semenii noștri vroiau să ne facă un dar, ei au făcut ce au putut mai bine. Eu am binecuvântat acest dar și am început să mănânc carnea. Apostolii și ucenicii au
făcut ca Mine. Apoi, ei Mi-au pus această
întrebare: credeam că trebuie să ne abținem de la carne. Tu ne-ai poruncit aceasta
și totuși Tu tocmai ai mâncat din ea.
Eu am explicat alor Mei: omul nu ar trebui să omoare cu bună știință un animal și nici să mănânce carnea animalelor care au fost ucise pentru a fi consumate. Totuși, atunci când oameni care sunt încă neștiutori au pregătit carne și o servesc invitatului lor în cursul unei mese, acesta nu ar trebui să refuze acest dar. Deoarece există o diferență între a consuma carne cu aviditate și din plăcere și între a o consuma mulțumind pentru efortul pe care l-a făcut gazda.
Dacă există această posibilitate și circumstanțele și momentul o permit, cel care știe ar trebui totuși să facă o observație de ordin general, fără a dori să îi țină o lecție. Atunci când timpul va veni, gazda va înțe-
lege și ea sensul acestor indicații de ordin general. ...
K
Cu adevărat, vă spun, Eu am venit în lume pentru a anula sacrificiile sângeroase și consumarea cărnii animalelor și păsărilor ucise de oameni”.
Eu, Hristos, explic, corectez și aprofundez cuvântul:
... Viața în Dumnezeu nu îl include doar pe semen, ci și toate celelalte forme de viață cum sunt animalele, plantele, mineralele și pietrele, căci toată Ființa poartă viața, Dumnezeu. Cel care trăiește în unitate cu viața nu ucide cu bună știință animale și nu distruge voluntar plante. El respectă de asemenea viața, puterile conștiinței, mineralele și pietrele.
Ceea ce faceți celui mai mic dintre
copii Mei, Îmi faceți Mie Însumi. Pentru
că Eu Sunt în ei, iar ei sunt în Mine. Da,
Eu Sunt în toate făpturile și toate făpturile sunt în Mine. Mă bucur de toate bucuriile
lor, dar Eu și sufăr pentru toate necazurile
lor. De aceea, Eu vă spun: fiți buni unii cu alții și față de toate făpturile lui Dumnezeu. K
Fiți, așadar, atenți, compătimitori și miloși, nu doar cu egalii voștri, ci cu toate creaturile care vă sunt încredințate, pentru că, în mizeria lor, voi sunteți pentru ele ca niște zei spre care ochii lor sunt întorși.
A & Ω Evanghelia Hristosului
lui Dumnezeu
Revelația lui Hristos pentru întreaga lume
1080 p., cu copertă moale, ISBN 978-3-96446-591-7
RComandați catalogul complet actual al tuturor cărților și mostrelor de lectură pe multe teme și în următoarele limbi: română, germană, engleză, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, maghiară, rusă și multe altele:
Comandă de la Gabriele Verlag Das Wort
Max-Braun-Str. 2, 97828 Marktheidenfeld, Germany
Tel. +49 (0)9391/504135, Fax +49 (0)9391/504133
www.gabriele-publishing.com
