Saptamana Medicala 322

Rolul nutricosmeticelor antiaging în medicina preventivă modernă

Angiogeneză – apariția de vase de sânge noi

Screeningul şi prevenţia în cancerul pulmonar!

Alimentația în perioadele de caniculă

Tulburare de deficit de atenție la adulți

Antrenarea creierului în bolile cronice alergice

„A încuraja şi construi încredere în oncologie“

Comunicarea în oncologie nu este un act secundar, ci face parte din însăși practica medicală. O definiţie simplă ar fi aceea că reprezintă dialogul continuu dintre medic, pacient, familie și echipa multidisciplinară, prin care se transmit informaţii medicale corecte, dar și sprijin emoţional și uman. În oncologie, comunicarea înseamnă mult mai mult decât a explica un diagnostic sau un tratament: este arta de a asculta, de a răspunde la întrebări, de a încuraja și de a construi încredere.

De modul în care comunicăm depinde nu doar înţelegerea pacientului asupra bolii și a opţiunilor terapeutice, ci și aderenţa la tratament, calitatea relaţiei medic-pacient și, în final, calitatea vieţii.

În plus, comunicarea corectă este o punte și între specialiști - pentru că oncologia este prin definiţie multidisciplinară, iar succesul acestui demers se bazează pe schimbul de informaţii între medici, asistente, psihologi, nutriţioniști și toţi cei implicaţi în îngrijire.

Comunicarea în oncologie înseamnă și empatie: a ști când să oferi speranţă, dar și cum să transmiţi vești dificile cu respect și demnitate. În fond, pacientul oncologic nu are nevoie doar de un tratament eficient, ci și de certitudinea că este ascultat, înţeles și sprijinit pe tot parcursul bolii. De aceea, eu definesc comunicarea în oncologie ca pe o componentă terapeutică în sine - un tratament al sufletului care completează tratamentul trupului, și care poate face diferenţa între deznădejde și speranţă.

Răzvan-Ovidiu Curcă, medic primar Oncologie Medicală, Președinte al Societății Naționale de Oncologie Medicală din România (S.N.O.M.R.)

Rolul nutricosmeticelor antiaging în medicina preventivă modernă 4

Angiogeneză

Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie Editor: Fin Watch, Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04, Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro Tiraj: 15.000 ex.• ISSN 2067-0508

Rolul nutricosmeticelor antiaging

în medicina preventivă modernă

Îmbătrânirea reprezintă un proces biologic universal, ireversibil, caracterizat prin declinul progresiv al funcțiilor celulare și tisulare. La nivel tegumentar, îmbătrânirea se manifestă prin pierderea elasticității, apariția ridurilor, deshidratare și alterarea barierei cutanate — semne cu impact psihosocial considerabil, dar și cu corelații biologice profunde, care reflectă senescența sistemică. Conform estimărilor actuale, piața mondială a produselor antiaging depășea 60 de miliarde de dolari în 2024 și continuă să crească, condusă în special de segmentul nutricosmeticelor orale.

Dr. Antonia Blendea, Departamentul de Botanică Farmaceutică, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

Termenul „nutricosmetice“ (sau nutraceutice cu aplicare dermato-cosmetică) desemnează suplimentele nutritive administrate oral care exercită efecte benefice demonstrate pe structura și funcția pielii, acționând totodată sistemic pe mecanismele moleculare ale îmbătrânirii. Spre deosebire de cosmeticele topice, nutricosmeticele abordează cauzele biologice profunde ale îmbătrânirii: stresul oxidativ, glicarea proteinelor, scurtarea telomerilor și dezechilibrul hormonal asociat menopauzei.

Mecanismele biologice ale îmbătrânirii cutanate Îmbătrânirea cutanată este determinată de o cascadă de mecanisme interdependente, grupate în teorii biologice dis-

tincte, fiecare reprezentând o țintă terapeutică pentru intervențiile nutricosmetice:

Teoria radicalilor liberi și a stresului oxidativ: stresul oxidativ acumulat deteriorează ADN-ul, membranele celulare și proteinele structurale. Sistemul antioxidant endogen (al organismului) devine insuficient odată cu înaintarea în vârstă, creând un dezechilibru pro-oxidant cu consecințe structurale profunde asupra dermului.

Teoria telomerilor: telomerii, secvențele repetitive de ADN care protejează capetele cromozomilor, se scurtează cu fiecare ciclu de diviziune celulară. Scurtarea critică induce senescența celulară, contribuind la îmbătrânirea tisulară sistemică. Telomeraza, enzima responsabilă de elongarea telomerilor, poate fi stimulată prin anumiți compuși naturali.

Teoria glicației: glucoza se leagă de proteine, formând produși (AGE – Advanced Glycation End-products) care

rigidizează fibrele de colagen și elastină, contribuie la opacifierea cristalinului, alterează pereții arteriali și derm – accelerând vizibil îmbătrânirea cutanată.

Dezechilibrul hormonal (menopauza): estrogenii exercită un rol esențial în menținerea grosimii epidermice, sintezei de colagen și hidratării cutanate. Declinul estrogenic post-menopauză determină o pierdere anuală de aproximativ 2% din colagenul cutanat, cu consecințe estetice și funcționale semnificative.

Inflammaging: inflamația cronică, subclinică, asociată vârstei, amplificată de disfuncția mitocondrială și imunosenescență, reprezintă un mecanism care accelerează toate procesele degenerative.

Fitoestrogenii – intervenție hormonală naturală în perimenopauză

Fitoestrogenii sunt compuși de origine vegetală care acționează ca liganzi ai receptorilor estrogenici beta, exerci-

tând efecte estrogen-mimetice selective. Principalele clase cuprind izoflavonele, lignanii, cumestanii și fitosterolii. Descoperirea activității lor biologice a fost inițial întâmplătoare – oile australiene hrănite cu trifoi bogat în izoflavone au prezentat tulburări de reproducție, ceea ce a atras atenția cercetătorilor asupra acestei clase de compuși fitoestrogeni.

Genisteina este izoflavona cea mai studiată, care exercită acțiune antiestrogenică pe țesutul mamar – reducând riscul de cancer, prevenind osteoporoza postmenopauza. Studii clinice susțin utilizarea genisteinei ca ingredient activ atât în nutricosmetice orale, cât și în formulări dermato-cosmetice topice.

Antioxidanți de nouă generație: rezveratrol, pterostilbeni, acid alfa-lipoic

Echipamentul antioxidant endogen al organismului asigură prima linie de apărare împotriva stresului oxidativ. Odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea acestor sisteme enzimatice scade, impunând suportul exogen prin suplimentare. Antioxidanții clasici (vitaminele C și E, carotenoizii, coenzima Q10, seleniu) sunt bine caracterizați clinic. O nouă generație de antioxidanți poligenoli a atras atenția prin proprietăți superioare de biodisponibilitate și specificitate de acțiune.

Rezveratrolul este un polifenol stilbenoid produs de plante ca răspuns la stres biotic și abiotic, abundent în struguri

negri, afine, mure. Celebrul „paradox francez“ al anilor 1980 – incidența redusă a bolilor cardiovasculare în populația franceză, consumatoare de vin roșu bogat în rezveratrol, în ciuda unui regim alimentar bogat în grăsimi – a catalizat interesul pentru această substanță. Studiile demonstrează proprietăți antiaging cutanate puternice, cardioprotectoare și neuroprotectoare.

Pterostilbenii sunt înrudite cu rezveratrolul, cu biodisponibilitate orală superioară. Pterostilbenii susțin funcțiile mitocondriale („centralele energetice“ ale celulei), mențin nivelul seric normal al trigliceridelor și LDL-colesterolului și exercită efect neuroprotector.

Acidul alfa-lipoic este un antioxidant, capabil să recicleze vitaminele C și E și să capteze glucoza pentru utilizare intracelulară.

Protecția telomerică – o frontieră emergentă a medicinei preventive

Scurtarea telomerilor reprezintă un biomarker al senescenței celulare și un predictor al bolilor asociate vârstei. Telomeraza – enzima responsabilă de recuperarea secvențelor telomerice – poate fi stimulată prin anumiți compuși naturali.

Astragalus membranaceus și principiul său activ, cicloastragenolul sunt activatori de telomeraze de origine naturală. Un studiu realizat pe 40 de voluntari sănătoși cu vârsta medie de 56 ani, a demonstrat că suplimentarea timp de 6 luni

cu un preparat pe bază de Astragalus a determinat o creștere semnificativă a lungimii telomerilor.

L-carnosina protejează telomerii și exercită, concomitent, acțiune antiglicație – un dublu avantaj particular pentru pacienții cu diete vegetariene, unde aportul alimentar de carnosină este redus.

Chlorella pyrenoidosa și lăptișorul de matcă au evidențiat proprietăți de stimulare a telomerazelor.

Este important de menționat că activarea telomerazei în celule neoplazice ar putea teoretic favoriza progresia tumorală, fapt care necesită o evaluare individuală, iar farmacistul trebuie să exercite prudență în recomandarea lor la pacienți cu antecedente oncologice.

Strategii antiglicație – prevenția rigidizării cutanate

Glicarea proteinelor reprezintă un mecanism central al îmbătrânirii cutanate. Glucoza se leagă de structura colagenului, generând produșii finali de glicare. Aceștia rigidizează rețeaua de colagen, reducând elasticitatea cutanată, acumulând în cristalinul ocular (cataractă), pereții arteriali (aterogeneză) și membranele bazale.

Diabetul zaharat reprezintă un model patologic de îmbătrânire accelerată prin hiperglicemie cronică, fapt care a permis extrapolarea strategiilor terapeutice antiglicație din diabetologie în medicina antiaging.

Principalele strategii antiglicație disponibile ca nutricosmetice includ: restricția glucidică (reducerea zahărurilor cu indice glicemic ridicat – prima linie de intervenție); vitamina B6 și vitamina B1, care inversează glicația colagenului și reciclează vitamina C și vitamina E; flavonoidele ceaiului verde, cu puternică activitate antiglicantă; condimentele (ghimbir, scorțișoară, rozmarin, cuișoare, salvie) cu proprietăți antiglicație demonstrate; quercetina și silimarina – active naturale cu efect antiglicant suplimentar.

În formulările cosmetice, prima condiție antiglicație este eliminarea zaharurilor – inclusiv a mierii – din compoziție.

Colagen oral sau vitamina C?

Suplimentele de colagen hidrolizat constituie una dintre cele mai populare categorii nutricosmetice antiaging, cu o piață globală care depășea 6 miliarde USD în 2024. Promisiunea comercială se bazează pe ideea furnizării directe a materialului structural al dermului. Analiza impune, însă, o nuanțare:

Colagenul ingerat oral este descompus în aminoacizi constituenți în tubul digestiv. Aminoacizii rezultați sunt utilizați ulterior de organism în sinteza diverselor proteine – nu neapărat colagen cutanat. Eficacitatea suplimentelor de colagen oral rămâne controversată, sugerând că beneficiul ar putea fi atribuit parțial vitaminei C.

Vitamina C (acid ascorbic) este cofactor esențial în biosinteza colagenului. Deficitul de vitamina C determină

scorbut: oboseală cronică, hemoragii gingivale și cutanate, dureri osteoarticulare. Spre deosebire de colagenul exogen (colagenul provenit din surse externe, cum ar fi suplimentele alimentare sau alimentație), vitamina C activează sinteza endogenă, utilizând resursele de aminoacizi disponibile. Un aport mai ridicat de vitamina C se corelează cu o lungime mai mare a telomerilor – sugerând efecte antiaging dincolo de colagenogeneză.

Melatonina – pilonul antiaging frecvent neglijat Melatonina, hormonul somnului secretat de glanda pi-

neală, reprezintă un regulator central al ritmului circadian și un actor important în fiziologia antiaging. Secreția sa este maximă în copilărie și declinează progresiv odată cu înaintarea în vârstă, iar perturbarea sa crește riscul de boli cardiovasculare, neurodegenerative și metabolice.

Proprietățile antiaging ale melatoninei includ: activitate antioxidantă directă, efect neuroprotector, reglarea sistemului endocrin și modularea răspunsului imun. Spre deosebire de somnifere clasice, melatonina induce somnul printr-un mecanism fiziologic, fără risc de dependență sau toleranță.

Rolul farmacistului în consilierea antiaging – abordare multimodală

Piața nutricosmeticelor antiaging se caracterizează prin expansiune rapidă, diversitate de produse și reglementare incompletă. Spre deosebire de medicamente, suplimentele nutritive nu sunt supuse acelorași standarde de evaluare a eficacității și siguranței anterior comercializării. În acest context, farmacistul devine un consilier indispensabil, cu competențe esențiale în:

Evaluarea individualizată a pacientului – vârstă, status hormonal, comorbidități, medicație concomitentă, dietă – pentru recomandarea personalizată și identificarea interacțiunilor relevante.

Identificarea produselor cu evidențe clinice solide versus marketing nefondat.

Integrarea nutricosmeticelor într-o strategie preventivă multimodală care combină: antioxidanți (clasici și de generație nouă), fitoestrogeni pentru echilibrul hormonal, strategii antiglicație (inclusiv restricție glucidică), protecție telomerică, stimularea colagenogenezei endogene și igienă a somnului. Nicio intervenție unică nu este suficientă – beneficiile maxime provin din abordarea convergentă a tuturor mecanismelor îmbătrânirii.

Farmacistul, prin pregătirea sa interdisciplinară în farmacologie, fitochimie și nutriție, este profesionistul de sănătate cel mai bine poziționat pentru a orienta pacientul în navigarea acestei piețe complexe, promovând un antiaging bazat pe dovezi și adaptat profilului individual.

Angiogeneză – apariția

de vase de sânge noi

Angiogeneza. Factorul de creștere al endoteliului vascular (VEGF) este considerat principalul factor implicat în procesul de formare a neovaselor. Angiogeneza reprezintă procesul prin care se formează noi vase sanguine din vasele preexistente, prin apariția și dezvoltarea unor ramificații vasculare. Acest proces conduce la formarea unei rețele vasculare remodelate, capabile să asigure un aport adecvat de sânge către țesuturi.

Dr.

Bobescu Doina, Catedra de Oftalmologie

și Optometrie, USMF

Proliferarea vaselor de sânge este un proces fiziologic necesar pentru creșterea și dezvoltarea țesuturilor. În organismul unui adult, angiogeneza are loc destul de rar, cu excepția cazurilor în care se desfășoară în foliculii ovarieni, în cadrul fazelor de dezvoltare a acestora, în corpul galben în timpul ovulației, în cadrul proceselor reparative din organism, cum ar fi vindecarea rănilor și a fracturilor. În același timp, o angiogeneză necontrolată este patologică și se întâlnește în procesul de vascularizare a tumorilor, în retinopatia diabetică proliferativă, ocluzia venei centrale a retinei și altele. Activitatea tisulară a angiogenezei depinde preponderent de echilibrul dintre factorii stimulatori și inhibitori. Rolul decisiv pentru proliferarea și migrarea celulelor endoteliale, care vor pune baza neovaselor, îl deține factorul de creștere a endo-

teliului vascular (VEGF) și receptorii săi. Totodată, sistemul de semnalizare VEGF-dependent este necesar și pentru formarea sistemului vascular embrionar. Neovascularizarea este un proces complex, format din mai multe etape, care include sinteza factorilor pro-angiogenici la nivelul țesuturilor afectate, ceea ce stimulează vasele sanguine existente și determină celulele endoteliale activate să elibereze enzime proteolitice (MMPs). Aceste MMPs duc la degradarea membranei bazale a vaselor sanguine adiacente, formarea celulelor endoteliale „de vârf“ și germinarea, cu migrarea lor ulterioară în spațiul interstițial. Acolo celulele endoteliale proliferează (se multiplică în mod anormal) și se remodelează formând vase sanguine noi. Așadar, drept răspuns la factorii proveniți din țesuturile deprivate de oxigen și nutrienți, celulele endoteliale, care constituie componenta principală a lumenului vascular, adoptă un comportament morfogenic și astfel apar celule endoteliale (CE) „de vârf“ și CE tulpină, care vor coordona angiogene-

za. CE „de vârf“ au capacitate foarte înaltă de migrare și vor direcționa germenii vasculari în direcția terenului hipoxiat, iar CE tulpină au capacitatea de proliferare și furnizează elementele necesare pentru alungirea germenilor vasculari. Forțele hemodinamice vor contribui la expansiunea lumenului vascular și transportul substanțelor nutritive și a oxigenului în regiunile compromise. Acest proces este reglat minuțios de o multitudine de factori extrinseci și intrinseci de semnalizare a celulelor endoteliale. Odată ce vasele nou formate au reușit să suplinească cerințele țesutului în hipoxie, ele trec într-o stare de repaus.

În mod fiziologic, VEGF are rolul de a crea vase sanguine noi în timpul dezvoltării embrionare, după traume, la nivel muscular după efort fizic și pentru a crea vase colaterale, care ajută în cazul vaselor sanguine blocate. În situații patologice, VEGF contribuie la creșterea tumorilor prin suplinirea vascularizării acestora și le permite să metastazeze; la nivelul ochiului, excesul de VEGF provoacă boli vasculare.

Prezbiopia: de ce laserul este prima opțiune, iar schimbarea cristalinului a doua?

Prezbiopia apare când cristalinul, lentila naturală din interiorul ochiului, cea care își schimbă dioptria ca să focalizeze lumina pe retină în funcție de distanță, își pierde treptat această capacitate odată cu vârsta. Mai întâi se simte la cititul de aproape, la telefon sau la etichetele cu text mic, apoi distanța la care vedem clar se tot mărește. De aici vine dependența de ochelarii de citit pe care o observă pacienții după vârsta de 40 de ani. Este un proces continuu și ireversibil, iar funcția pierdută a cristalinului nu poate fi restaurată prin niciun tratament. Ce putem face însă este să o compensăm!

Dr. Andrei Filip, Medic primar specialist oftalmolog, Doctor în Științe Medicale, FEBO, FWCRS, Clinica de oftalmologie Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro

Când un pacient vrea să scape de ochelarii de citit, prima variantă despre care discutăm este tehnica PRESBYOND, un tratament laser personalizat, prin care remodelăm corneea pentru a suplini funcția pe care cristalinul nu o mai are și a o amplifica pe cea care i-a rămas. Optimizăm dioptriile astfel încât pacientul să vadă la cât mai multe distanțe fără ochelari în majoritatea activităților. PRESBYOND este o tehnică laser minim invazivă, pentru că lucrează pe suprafața ochilor, păstrând cristalinul natural la locul lui. Alternativa laserului este înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial multifocal/EDOF, adică a doua opțiune pentru tratamentul prezbiopiei, o tehnică mai invazivă, pentru că se schimbă o componentă din interiorul ochiului.

Dar diferența dintre cele două nu ține doar de cât de mult intervenim asupra ochiului, ci și de calitatea vederii care rezultă în urma intervenției. După PRESBYOND,

cristalinul natural rămâne activ, iar calitatea vizuală obținută este fiziologică și dinamică, la fel ca vederea naturală.

Un cristalin artificial încearcă să imite această funcție prin mijloace tehnice, fie prin multifocalitate, fie prin profunzime extinsă de focalizare (EDOF). Oricât de mult au evoluat aceste soluții, ele rămân o aproximare a ceea ce cristalinul natural face singur. O lentilă artificială funcționează după un tipar fix, în timp ce ochiul se adaptează permanent, iar pentru unii pacienți această diferență se simte în confortul de zi cu zi. Ce se întâmplă în viitor, peste ani sau dacă apare cataracta? PRESBYOND este gândit ca o soluție pe termen mediu și lung, dar nu are cum să prevadă tot ce se schimbă într-un ochi pe parcursul anilor. Dacă la un moment dat reapare nevoia de ochelari, facem o evaluare completă și stabilim împreună ce se potrivește în acel moment. Iar dacă apare cataracta, cristalinul opacifiat se înlocuiește cu un cristalin artificial monofocal, potrivit situației de la acel moment, păstrându-se efectul optic creat în cornee de PRESBYOND. Această combina-

ție, o cornee optimizată și o lentilă monofocală, oferă de obicei o imagine clară și un contrast bun la mai multe distanțe, fără neajunsurile pe care le pot da cristalinele multifocale/EDOF.

La Ama Optimex avem peste 20 de ani de experiență în chirurgia laser și peste 28 de ani în chirurgia cristalinului. În plus, clinica noastră este dotată cu tehnologiile în care avem încredere atât pentru tratamentele laser, cât și pentru implantul de cristalin artificial. Experiența și dotările clinicii ne permit să alegem întotdeauna soluția după nevoile și particularitățile anatomice ale ochilor pacientului, nu după ce tehnici avem la îndemână. Poziția noastră este clară: atât timp cât cristalinul natural este sănătos, activ și transparent, iar o tehnică laser precisă, cum este PRESBYOND, poate rezolva problema, alegem cât mai puțin invaziv. Recurgem la înlocuirea cristalinului doar atunci când, dintr-un motiv obiectiv, ochiul nu permite intervenția cu laser. Cristalinul nu este o piesă pe care o schimbăm din rutină. Decizia, în toate cazurile, se ia după o evaluare amănunțită a ochiului și o discuție despre stilul de viață al pacientului.

Rolul culturii în menținerea sănătății

mintale și a longevității cognitive (3)

Trăim într-o perioadă în care declinul cognitiv și demența au devenit unele dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne. În fața îmbătrânirii populației și a limitelor tratamentelor farmacologice, interesul s-a mutat tot mai mult spre factorii protectori ai funcției cognitive – acele elemente care pot încetini declinul, pot menține autonomia și pot conserva identitatea persoanei.

CDr.

ultura – în sensul participării active la lectură, teatru, muzică, operă, concerte, expoziții sau alte activități intelectuale și artistice – nu este doar un act recreațional. Din perspectivă neuropsihiatrică, cultura reprezintă o formă complexă de stimulare

cognitivă, emoțională și socială, care activează simultan multiple rețele neuronale. Studiile din ultimele decenii arată că implicarea culturală regulată este asociată cu o funcție cognitivă mai bună, un risc mai scăzut de apariție al declinului cognitiv și a demenței. Acest efect este explicat prin conceptul de rezervă cognitivă: capacitatea creierului de a compensa modificările patologice prin utilizarea eficientă a rețelelor neuronale existente sau prin folosirea unor rețele alternative. Teatrul narativ improvizat Un alt studiu publicat în anul 2020 a avut ca scop evaluarea impactului intervenției

de tip teatru narativ improvizat asupra persoanelor cu demență ușoară și moderată din centre rezidențiale. Au fost evaluate comunicarea verbală, afectul, implicarea socială și calitatea vieții. Au participat 90 de pacienți cu vârsta medie de 82 de ani, cu MMSE indicând stadiu ușor–moderat. Mini-Mental State Examination (MMSE) este un instrument rapid (5-10 minute), de 30 de puncte, utilizat clinic pentru a detecta deficitele cognitive (Alzheimer, demență) prin evaluarea orientării, memoriei și atenției. Un scor de sub 23 puncte indică de obicei o deteriorare cognitivă, fiind standardul în screeningul la vârstnici.

Intervenția a presupus un program de povestire creativă

dezvoltat special pentru pacienții cu demență, bazat pe imagini ambigue (fotografii artistice), întrebări deschise cu accent pe imaginație, nu pe memorie factuală și fără corectarea „greșelilor”. Au fost folosite instrumente de evaluare a comunicării, a implicării active, frecvenței și duratei verbalizărilor, afectului, scale de măsurare a emoțiilor și un chestionar standardizat pentru măsurarea calității vieții la pacienții cu Alzheimer.

S-a observat o creștere semnificativă a numărului de intervenții verbale, a duratei de exprimare, a inițiativei conversaționale, a contactului vizual, dar și mai multă interacțiune între participanți cu o scădere a tendinței de izolare socială.

S-au mai constatat o creștere a afectului pozitiv cu o reducere a episoadelor de apatie și o îmbunătățire semnificativă statistic, a calității vieții.

Audierea concertelor simfonice live

Un studiu din 2021 a avut ca scop evaluarea impactului participării la concerte simfonice live asupra adulților în vârstă, inclusiv un subgrup diagnosticat cu tulburare cognitivă ușoară. Au fost evaluate efectele muzicii asupra: funcției cognitive, stării emoționale, bunăstării psihologice și conectivității sociale. Durata studiului a fost de 6 săptămâni, iar intervenția a presupus 6 concerte live orchestrale, evaluarea având loc înainte dar și după program. Au participat aproximativ 65 de persoane vârstnice de aproximativ 60–85 de ani și au fost împărțiți în două grupuri: persoane fără afectare

cognitivă și persoane cu tulburare cognitivă ușoară. Aceștia au participat la concerte simfonice live (muzică clasică), au ascultat un repertoriu complex (Beethoven, Mozart, Bach etc.) și au luat parte la: discuții post-concert, reflecții ghidate și interacțiuni sociale în grup. Durata fiecărui concert a fost de aproximativ 60–90 de minute. Instrumentele de evaluare au fost reprezentate de teste de atenție, memorie verbală imediată, memorie de lucru, fluență verbală, scale de dispoziție, scala depresiei geriatrice și chestionare de evaluare a sentimentului de apartenență la grup.

După doar 6 săptămâni s-a remarcat o creștere semnificativă a atenției susținute și o îmbunătățire în memoria verbală imediată, efectul fiind mai pronunțat la grupul cu tulburare cognitivă ușoară. De asemenea, s-a observat o creștere a afectului pozitiv cu reducerea simptomelor depresive ușoare, o creștere a interacțiunii sociale și diminuarea sentimentului de izolare.

Efectul muzicii corale

Un alt studiu din 2022 a evaluat efectul participării la cor comunitar asupra pacienților diagnosticați cu tulburare cognitivă ușoară. Au fost evaluate funcția cognitivă, simptomele depresive, nivelul de izolare socială și calitatea vieții. Au fost implicați 120 de participanți cu vârste cuprinse între 68 și 74 de ani cu diagnostic de tulburare cognitivă ușoară confirmat clinic, fără demență instalată și fără alte tulburări psihiatrice majore. Durata programului a fost de 6 luni, iar participanții au fost împărțiți în două grupuri:

grupul de intervenție (cor clasic) și grupul de control (activități sociale non-artistice). Intervenția a presupus câte 2 sesiuni pe săptămână a câte 90 de minute fiecare, iar structura unei sesiuni a cuprins exerciții respiratorii și vocale (10–15 min), învățare secvențială de partituri (memorie auditivă + verbală), repetiție armonică în grup, integrare polifonică și discuții scurte despre semnificația pieselor. Evaluările cognitive utilizate au fost teste pentru memoria de lucru, fluență verbală și funcții executive. Evaluările s-au făcut la început, la 3 luni și la 6 luni.

S-au obținut rezultate mai bune la testele pentru memoria de lucru si funcții executive în grupul coral față de grupul de control. De asemenea, s-au remarcat reducerea semnificativă a simptomelor depresive, scăderea scorurilor de singurătate, creșterea interacțiunii sociale și creșterea sentimentului de apartenență socială comparativ cu grupul de control.

Concluzii

Participarea la activități culturale stimulează simultan multiple domenii cognitive, incluzând memoria, atenția, funcțiile executive, limbajul și procesele socio-emoționale precum imaginația și empatia. Din această perspectivă, cultura poate fi privită ca o intervenție non-farmacologică cu potențial neuroprotector, accesibilă, adaptabilă și cu impact pe termen lung. Astfel, promovarea participării culturale poate reprezenta o strategie relevantă pentru menținerea funcției cognitive pe termen lung.

Antrenarea creierului

în bolile cronice alergice

Neurofeedback-ul este un tip specific de biofeedback care oferă o imagine directă asupra activității creierului. Pe de altă parte, biofeedback-ul cuprinde o varietate de terapii utilizate pentru a ajuta pacienții să folosească conexiunea minte-corp pentru a ajunge la o stare profundă de relaxare. Odată ajunși în această stare, pacienții pot învăța să controleze mai bine răspunsurile involuntare ale corpului la stres, care, la rândul lor, pot ajuta la atenuarea simptomelor asociate cu o mare varietate de afecțiuni și tulburări, inclusiv stres/anxietate, depresie, sindrom de stres post traumatic (PTSD), afecțiunile alergice cronice, precum astmul bronșic, dermatita atopică, urticaria cronică spontană sau forma colinergică a urticariei, boli autoimune degenerative.

Experiența clinică arata rezultate promițătoare, menținute pe termen lung, în bolile cronice asociind anxietate de adaptare, crescând pragul de reactivitate psihică, atenuând nivelul de stres, cu îmbunătățirea toleranței fata de acceptarea diagnosticului și al tratamentului cronic.

Neurofeedback-ul sau neuromodularea (NFB) este procesul de autoreglare a undelor cerebrale din sistemul nervos central, periferic sau autonom, într-o succesiune de inhibarestimulare – modificare = reglare. Prin aceste antrenamente,

creierul învață să își autoregleze activitatea electrică, îmbunătățind funcționarea sistemului nervos. Neurofeedback-ul este utilizat pentru ameliorarea unor simptomatologii prezente în autism, ADHD, sindrom Asperger, sindrom Down, întârziere în dezvoltare, tulburări psihice, tulburări neurologice, tulburările de somn, dar și pentru îmbunătățirea performanței mentale.

Pentru a înțelege cum se realizează o ședința de neurofeedback, în practică, contează să înțelegem cum funcționează creierul, ce unde cerebrale se activează în momentul acțiunii stresului, ce unde cerebrale predomină când apare inflamația cronică în corp și cu ce unde cerebrale avem de lucrat prin neurofeedback, atunci când boala cronică generează în timp mediatorii inflamației, care vor duce la o stare cronică de “luptă sau fugi”, cu descărcare de dopamină, adrenalină,

noradrenalină și cortizol.

Există cinci tipuri de unde cerebrale: alfa, beta, gamma, delta și theta. Fiecare are o frecvență diferită și poate să fie măsurată printr-un EEG (electroencefalogramă).

Undele cerebrale sunt oscilații electrice produse de activitatea neuronilor din creier și sunt clasificate în funcție de frecvența lor (Figura 1):

1. Delta (0.5 – 4 Hz) – predominante în somn profund.

2. Theta (4 – 8 Hz) – asociate cu relaxarea profundă, stările de visare și creativitatea.

3. Alpha (8 – 12 Hz) – corelate cu starea de relaxare și vigilență calmă.

4. Beta (12 – 30 Hz) – legate de gândirea activă, concentrarea și rezolvarea problemelor.

5. Gamma (30+ Hz) – asociate cu procesele cognitive complexe și conștiința extinsă. Cum acționăm asupra undelor cerebrale, pentru a le putea calma, stimula, în general, pentru a le modifica spre starea de bine a creierului?

Monitorizarea activității creierului se face prin plasarea electrozilor pe scalpul pacientului, ca în figura 2, pentru a măsura activitatea electrică a undelor cerebrale în timp real. Feedback în timp real se obține prin vizualizarea în timp real de către pacient și medic într-un soft destinat înregistrării neurofeedbackului, în care creierul primește semnale (vizuale, auditive și tactile) pentru autoreglare și reacționează în funcție de starea lui de alertă, de echilibru, de suprastimulare, sau de relaxare. Are loc astfel a treia etapă, cea de învățare prin recompensă. În această etapă, creierul începe să-si regleze activitatea pentru a menține un tipar sănătos, generand și menținând stări cerebrale dorite (cum ar fi starea de relaxare sau concentrare).

Controlul undelor cerebrale se face prin procesul de neurofeedback, acesta permite antrenarea undelor cerebrale

pentru a promova relaxarea, concentrarea și echilibrul emoțional. Aceste stări pot reduce răspunsurile de stres și pot ajuta la reglarea reacțiilor inflamatorii ale corpului, prin reglarea activității sistemului nervos autonom.

Reglarea reacțiilor imune: Prin antrenarea creierului să regleze activitatea undelor cerebrale, neurofeedback-ul poate influența indirect răspunsurile imune și poate ajuta la reducerea inflamațiilor asociate cu alergiile.

Mecanismele prin care neurofeedbackul intervine în scăderea inflamației alergice sunt reducerea stresului și a anxietății. Multe afecțiuni dermatologice cronice (eczema, psoriazisul, dermatita sau urticaria), sunt induse, sau agravate de stres. Neurofeedback-ul ajută la reglarea activității cerebrale și la îmbunătățirea gestionării lui. Prin învățarea modului de a reduce activitatea undelor

cerebrale asociate cu stresul (precum undele beta), neurofeedback-ul poate contribui la o reducere a răspunsului emoțional la stres, ceea ce poate atenua simptomele dermatologice.

Reglarea răspunsului inflamator înseamnă că, prin sesiuni repetate de NFB se poate antrena creierul, încât să regleze activitatea undelor cerebrale care favorizează relaxarea și reducerea inflamației, NFB poate influența indirect procesele biologice care stau la baza unor afecțiuni precum dermatita atopică

Efectele NFB asupra afectiunilor cronice alergice pot fi sintetizate în:

1. Ameliorarea simptomelor alergiilor: Neurofeedback-ul poate fi util în reducerea simptomelor alergiilor prin reglarea activității cerebrale implicate în răspunsurile imunologice. În acest sens, neurofeedback-ul poate ajuta la controlul reacțiilor de hipersensibilitate care duc la simptome alergice (cum ar fi congestia nazală, strănutul sau inflamația).

2. Reducerea stresului asociat cu alergiile: Alergiile pot genera stres psihologic semnificativ, mai ales în cazul simptomelor severe sau a reacțiilor alergice acute. Neurofeedback-ul poate ajuta pacienții să învețe tehnici de relaxare care reduc activitatea cerebrală asociată cu răspunsurile de stres, ceea ce poate duce la o reducere a severității simptomelor alergice.

3. Reglarea reacțiilor imune: Reducerea inflamației – Alergiile sunt reacții exagerate ale sistemului imunitar care duc la inflamație cronică.

4. Îmbunătățirea somnului: Mulți pacienți cu afecțiuni dermatologice se confruntă cu probleme de somn, din cauza disconfortului sau pruritului. Neurofeedback-ul poate ajuta la îmbunătățirea calității somnului, ceea ce este esențial pentru procesul de regenerare a pielii.

5. Reducerea pruritului: În cazul unor afecțiuni precum eczema sau psoriazisul, pruritul scade calitatea vieții. NFBul poate ajuta la reducerea senzației de mâncărime, prin reglarea percepției acestuia. Beneficiile neurofeedback ului sunt îmbunătățirea echilibrului emoțional și psihologic: se îmbunătățește starea emoțională a pacientului, îl ajută să își regleze răspunsurile emoțio-

nale, se reduce scorul de activitate al bolii și implicit, impactul psihologic al afecțiunii. Un alt beneficiu îl reprezintă creșterea autocontrolului și a conștientizării corporale, NFB ajută la creșterea conștientizării corpului, ceea ce duce la o mai bună gestionare a comportamentului în boală. De exemplu, pacienții care se confruntă cu un impuls de a se scărpina din cauza pruritului (mâncărimii) pot învăța să își controleze aceste impulsuri, prin tehnici de relaxare și autocontrol, dobândite prin neurofeedback.

Pentru un efect stabil și de durată, sunt necesare minim 30 de ședințe de NFB, cu o frecvență de 2-3 ședințe pe săptămână.

Prin NFB apelăm la activitatea de schimbare învățată a creierului, științific denumită neuroplasticitatea creierului. Principiul neuroplasticității este capacitatea creierului de a se

modifica și adapta în urma experienței și a antrenamentului.

Învățare și consolidare: Neurofeedback-ul poate ajuta la reglarea activității cerebrale disfuncționale și poate îmbunătăți funcțiile cognitive, emoționale și comportamentale.

Menținerea progresului și evitarea regresiei: Ședințele regulate previn pierderea progresului obținut, permit creierului să învețe și să aplice noile modele de funcționare, încât să devină tipare stabile.

Studiile clinice și practica terapeutică:

Majoritatea studiilor și experiența clinică arată că primele îmbunătățiri apar după 10-15 ședințe, dar schimbările devin semnificative și stabile după 30-40 de ședințe. În cazuri complexe, sunt necesare peste 60 de ședințe.

Simptomele de alergie cutanată și gastrointestinală ale copiilor sunt pozitiv și semnificativ asociate cu starea psihologică a mamelor (niveluri ridicate de anxietate și depresie), cu bugetul familial, interacțiunile sociale și tulburările de somn ale mamelor. Aceste constatări subliniază importanța unei abordări terapeutice cuprinzătoare și multidisciplinare pentru familiile afectate de alergii alimentare.

Sursa: Revista Medical Market – Alergologie și Imunologie Clinică 2026 (articol complet)

Cauzele genetice ale infertilității masculine

Dr. Biol. Alexandru

Marian Bologa

Cytogenomic Medical Laboratory; Dep.

Genetică - Facultatea de Biologie, București

Dr. Monica Novac - Medic specialist

Genetică medicală, Cytogenomic Medical Laboratory

„Cercetările au stabilit fără nicio îndoială că bărbații și femeile se nasc cu un set diferit de instrucțiuni încorporate în codul lor genetic. Știința confirmă astfel ceea ce poeții și părinții au considerat de mult timp ca fiind un lucru de la sine înțeles.”Tim Hackler, Mainliner, 1980.

Cu toții știm că Y este cromozomul specific sexului biologic masculin. Indivizii cu acest sex au un cromozom X și un cromozom Y (XY), în timp ce sexul feminin este descris de doi cromozomi X (XX) - deși există excepții de la această regulă. În cuplu, tatăl poate transmite copiilor fie un cromozom X, fie un cromozom Y, determinând astfel sexul acestora, pe când mama transmite mereu un cromozom X. Cromozomul Y conține în jur de 100 de gene și este mult mai mic comparativ cu cromozomul X, care conține aproximativ 900 de gene. Cea mai cunoscută genă din cromozomul Y este SRY, implicată în orientarea dezvoltării embrionare spre sexul masculin. Pe lângă aceasta, cromozomul Y mai conține regiuni cu gene esențiale pentru fertilitate, în special pentru procesul de spermatogeneză, numite AZF (factor de azoospermie). Aceste re-

giuni codifică proteine implicate în dezvoltarea celulelor spermatice, iar pierderea lor (prin microdeleții) poate conduce la absența totală sau dezvoltarea anormală a spermatozoizilor. Atât gena SRY, cât și regiunile AZF pot fi observate pe harta cromozomului Y (cf. Krausz C. et al. Andrology 2014;2(1):5-19):

Infertilitatea masculină reprezintă cca. 50% din toate cazurile de infertilitate ale cuplului. Dintre acestea, 10-30% au cauze genetice care conduc la afectarea producției de spermă, a căilor de transport al spermatozoizilor sau la dezechilibre hormonale. Astfel, o primă cauză este reprezentată de microdelețiile regiunilor AZF, pentru a căror detectare se folosește tehnica multiplex PCR urmată de electroforeză în gel de agaroză:

Pe lângă aceste anomalii genetice de dimensiuni mici, prezența unui cromozom Y suplimentar reprezintă o altă cauză de infertilitate: persoanele afectate au genotipul 47, XYY, în loc de 46, XY și pot fi asimptomatice sau pot prezenta statură înaltă, macrocefalie, hipotonie, infertilitate și un risc crescut pentru tulburări de spectru autist, epilepsie, sau tulburări de învățare. Uneori, cromozomul Y suplimentar poate fi prezent doar

în anumite celule din organism, fenomen denumit mozaicism. Alternativ, prezența unui cromozom X suplimentar la bărbați (genotipul XXY în loc de XY), cunoscută sub numele de sindrom Klinefelter, cauzează și ea infertilitate; în plus, aceste persoane prezintă statură înaltă, masă musculară redusă și trăsături variabile, precum deficit de limbaj și/sau cognitiv, anxietate, depresie. Aceste tipuri de anomalii pot fi detectate prin efectuarea cariotipului clasic, care furnizează o imagine completă a setului de cromozomi al fiecărei persoane.

Nu mai puțin, modificări ale unor gene localizate în alți cromozomi decât Y, care controlează de asemenea dezvoltarea și funcționarea aparatului reproducător masculin (ex. CFTR, FSHB, FSHR ș.a.) conduc la infertilitate. Secvențierea unui astfel de panel de gene completează lista investigațiilor ce pot dezvălui cauzele tulburării de fertilitate masculină. Cytogenomic Medical Laboratory este la dispoziția pacienților, cu o varietate largă de analize, însoțite de consiliere genetică pre- și post-testare, asigurând o interpretare corectă a rezultatelor și suport specializat în diagnosticarea afecțiunilor genetice.

Screeningul şi prevenţia în cancerul pulmonar!

Cancerul bronhopulmonar rămâne cea mai letală formă de cancer, iar incidența sa este în continuă creștere. Specialiștii avertizează că depistarea precoce, prin screening CT cu doze reduse, și renunțarea la fumat sunt cele mai eficiente măsuri pentru creșterea șanselor de supraviețuire. Diagnosticarea în stadii incipiente poate face diferența dintre un tratament curativ și unul paliativ, în contextul în care majoritatea cazurilor sunt descoperite prea târziu.

Pentru noi, fiecare zi este o luptă împotriva cancerului bronhopulmonar, deoarece este cea mai letală afecțiune oncologică cu care ne confruntăm în spital. Incidența bolii este într-o creștere exponențială, iar registrele Organizației Mondiale a Sănătății avertizează că până în anul 2050 numărul cazurilor ar putea crește cu până la 80%, în

ciuda progreselor în dezvoltarea terapiilor inovatoare.

Diagnosticul precoce poate salva vieți

Este foarte clar că diagnosticarea bolii în stadii incipiente oferă acces la tratamente moderne și poate prelungi semnificativ viața pacienților. Dacă un cancer pulmonar este descoperit în stadiul I sau II, rata de supraviețuire la cinci ani poate ajunge la 80%. În schimb, în stadiile III și IV, șansele de supraviețuire scad la cel mult 15%.

Aproximativ 70% dintre cazurile de cancer pot fi preve-

nite sau diagnosticate precoce. Există doi piloni esențiali în această luptă: prevenția, prin programe de renunțare la fumat, și depistarea precoce, prin programe de screening.

Screeningul și biopsia, etape esențiale pentru tratamentul personalizat

Screeningul prin tomografie computerizată (CT) toracică cu doză redusă permite identificarea leziunilor în faze incipiente. Ulterior, radiologul intervenționist, chirurgul sau medicul pneumolog poate efectua biopsia, iar analiza anatomopatologică, împreu-

OYAMA AGARICUS BLAZEI

BIO ACTIVE GR

Domnul Dr. Taira Shigeru medic specialist cardiolog

Am fost contactați de două persoane

care au folosit Oyama

Agaricus Bio Active GR.

Domnul I.D. din județul Giurgiu, în vârstă de 76 de ani, tumori la mai multe organe. Medicii au recomandat radioterapie, dar analizele au arătat că organismul este foarte slăbit. Domnul a decis să ia Oyama Agaricus Bio Active GR câte 2 pliculețe/zi inițial, apoi câte 3 pliculețe/zi. După 2 luni analizele au arătat că starea organismului permite începerea terapiei recomandate de medic.

Domnul V.S. din județul Prahova, 75 de ani, tumoră pe eso fag. În urma confirmării diagnosticului, medicul specialist i-a recomandat o serie de analize pentru a putea începe chimio terapia. Deoarece rezultatele analizelor au arâtat că organis mul este prea slăbit pentru terapia recomandată, pacientul a decis să ia Oyama Agaricus Bio Active GR, câte 3 pliculețe/ zi, pentru o perioadă. După 2 luni a refăcut analizele și aces tea nu numai că erau în parametri, dar și starea dumnealui generală s-a schimbat în bine. În urma unei investigații ulterioare, urmează a se determina dacă și cât este nevoie de chimioterapie, în noul context.

www.apoteca-farmacie.ro

0748156367 Gara -tel/fax 0213189941

0748157004 Duca -tel/fax 0212603061 0748158062 Crangasi -tel/fax 0212238363

Distribuitor

• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!

pentru acţiunea anti-tumorală puternică.

Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, are un bogat conţinut de Beta-D-Glucan. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.

Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant

oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.

îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!

• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!

• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat! De ce Bio Active GR?

• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută

• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.

• Deoarece Bio Active GR îţi

• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.

• Deoarece vezi minime

nă cu testele histochimice și markerii moleculari, stabilește dacă pacientul este eligibil pentru terapii biologice cu intenție curativă.

Pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici beneficiază de cele mai bune perspective terapeutice, existând tratamente inovatoare care pot controla sau chiar vindeca boala. În schimb, cancerul pulmonar cu celule mici (small cell carcinoma), cea mai agresivă formă, are un prognostic rezervat, cu o rată de supraviețuire la cinci ani de doar 10-15%.

Fumatul rămâne

principalul factor de risc

Pentru marii fumători și chiar pentru foștii fumători, riscul de a dezvolta cancer bronhopulmonar persistă. Aproximativ 60% dintre persoanele care au renunțat la fumat pot dezvolta în continuare această boală, deoarece efectele carcinogenilor asupra organismului sunt ireversibile.

Tot mai multe cazuri sunt diagnosticate la persoane tine-

re, însă riscul crește exponențial între 50 și 60 de ani.

În aproximativ 80% dintre cazuri, cancerul bronhopulmonar este cauzat de fumatul activ sau pasiv. Nu există o formă sigură de fumat.

Nicotina este unul dintre cei mai puternici agenți adictivi, fiind de șase până la opt ori mai adictivă decât alcoolul. Renunțarea la fumat produce modificări biologice importante și poate determina sevraj nicotinic, motiv pentru care terapia de renunțare trebuie realizată corect și sub îndrumare medicală, pentru a reduce riscul recăderii.

Din cauza fumatului, speranța de viață scade, în medie, cu 14 ani.

Alți factori de risc: poluarea și predispoziția genetică

În aproximativ 20% dintre cazuri, cancerul bronhopulmonar este asociat cu expunerea la azbest, poluanți din mediu sau predispoziția genetică. Genetica medicală are un rol esențial în diagnosticul oncologic, iar

De ce este depistat atât de târziu

Plămânul este un organ lipsit de receptori ai durerii, motiv pentru care tumorile se dezvoltă în tăcere. În multe cazuri, boala este descoperită doar atunci când tratamentul curativ nu mai este posibil, iar singura opțiune rămâne terapia paliativă. Studiile arată că, în momentul prezentării la medic, între 44% și 50% dintre pacienți nu mai sunt operabili și prezintă deja metastaze. Un semnal de alarmă îl reprezintă tusea persistentă, predominant seacă, care durează mai mult de două luni și impune consultul la medicul pneumolog.

riscul este mai mare pentru persoanele care au rude de gradul I diagnosticate cu această boală.

Plămânul este un organ care „suferă în tăcere”, iar alveolele pulmonare, odată distruse, nu se mai regenerează.

Cine ar trebui să facă screening

După vârsta de 50 de ani, fumătorii activi, foștii fumători și persoanele care au lucrat în medii cu expunere la noxe ar trebui să efectueze, o dată la doi ani, un CT toracic cu doză redusă.

În cazul confirmării diagnosticului de cancer pulmonar, este necesară și efectuarea unui RMN cerebral, precum și investigații imagistice pentru abdomen și pelvis, pentru depistarea eventualelor metastaze.

Paradoxal, aproximativ 80% dintre cancerele bronhopulmonare sunt descoperite întâmplător, în timpul unor investigații efectuate pentru pneumonie sau în cadrul unor controale medicale de rutină.

O problemă majoră de sănătate publică

În România, aproximativ 10.500 de persoane mor anual din cauza cancerului bronhopulmonar, iar în Anglia numărul deceselor ajunge la aproximativ 34.000 pe an.

La nivel mondial, între 2020 și 2024 au fost înregistrate aproximativ 2,4 milioane de cazuri de cancer bronhopulmonar, iar estimările arată că până în anul 2050 numărul acestora va crește la 4-4,5 milioane de cazuri.

Alimentația în perioadele de caniculă: recomandări pentru menținerea nivelului optim de hidratare și energie

Valurile de căldură devin, an de an, o provocare tot mai frecventă pentru sănătatea publică din România. Temperaturile care depășesc 35-38°C pun organismul într-o stare de stres termic constant, iar răspunsul fiziologic la această solicitare — transpirația crescută, vasodilatația periferică și creșterea frecvenței cardiace — are consecințe directe asupra echilibrului hidroelectrolitic și asupra nivelului de energie. Din perspectiva unui specialist în nutriție și recuperare, perioadele caniculare nu trebuie tratate doar ca un disconfort sezonier, ci ca un factor de risc real, mai ales pentru copii, vârstnici, sportivi și persoanele cu afecțiuni cronice.

Florentina

Bănică (Din)

Kinetoterapeut & Tehnician Nutriționist

De ce crește nevoia de hidratare pe timp de caniculă

În condiții normale, un adult pierde zilnic aproximativ

2-2,5 litri de lichide prin urină, transpirație, respirație și digestie. La temperaturi extreme, pierderile prin transpirație pot depăși 1,52 litri pe oră în cazul efortului fizic susținut, iar chiar și în repaus, organismul elimină semnificativ mai multă apă pentru a-și regla temperatura internă. Odată cu apa, se pierd

și electroliți esențiali — sodiu, potasiu, magneziu și clor — indispensabili pentru funcționarea musculară, transmiterea impulsului nervos și menținerea volumului sanguin circulant. Deshidratarea instalată treptat, chiar ușoară (o pierdere de doar 2% din greutatea corporală în apă), se asociază cu scăderea capacității de concen-

trare, oboseală precoce, cefalee și reducerea performanței fizice și cognitive. La copii și vârstnici, mecanismele de sete sunt mai puțin sensibile, motiv pentru care hidratarea trebuie oferită proactiv, nu doar la cerere.

Recomandări practice pentru hidratare

Cantitatea optimă de lichide variază în funcție de vârstă, greutate, nivel de activitate și expunere la căldură, însă câteva principii generale rămân valabile pentru majoritatea persoanelor:

• Consum eșalonat, nu masiv: se recomandă 150-250 ml de lichide la fiecare 20-30 de minute, în locul unor cantități mari consumate rar, care suprasolicită tranzitul gastric și sunt eliminate rapid prin urină.

• Apa rămâne baza hidratării, dar în cazul transpirației abundente sau al efortului fizic prelungit, adăugarea unei surse de electroliți (o soluție de rehidratare orală, apă minerală bogată în sodiu sau o combinație de apă cu puțină sare și suc de citrice) susține refacerea echilibrului mineral.

• Alimentele bogate în apă — pepene roșu, pepene galben, castraveți, roșii, dovlecei, citrice, iaurt — contribuie semnificativ la aportul hidric zilnic și aduc, în plus, vitamine și minerale.

• Evitarea băuturilor care accentuează deshidratarea: alcoolul și excesul de cofeină au efect diuretic și trebuie limitate în zilele cu temperaturi ridicate.

• Monitorizarea culorii urinei rămâne un indicator simplu

și eficient al stării de hidratare: o culoare galben-pai deschis sugerează un aport adecvat de lichide.

Menținerea nivelului de energie

Căldura extremă reduce adesea apetitul, mai ales pentru mese consistente, ceea ce poate duce la un deficit caloric neintenționat și la scăderea rezervelor energetice. Pentru a preveni acest fenomen, recomand:

• Mese mai mici și mai frecvente, în locul a 2-3 mese abundente, pentru a reduce senzația de greutate digestivă și a menține glicemia stabilă pe parcursul zilei.

• Prioritizarea alimentelor ușor digerabile: legume gătite sau crude, cereale integrale, proteine slabe (pește, pui, leguminoase, ouă) și grăsimi sănătoase în cantități moderate.

• Reducerea temporară a meselor grele, prăjite sau bogate în grăsimi saturate, care solicită suplimentar digestia și cresc producția internă de căldură metabolică.

• Fructele și legumele de se-

Concluzii

zon oferă simultan hidratare, fibre, vitamine (în special vitamina C și complexul B, implicate direct în metabolismul energetic) și electroliți naturali.

• Gustările răcoritoare echilibrate — iaurt cu fructe, smoothie-uri din legume și fructe, salate cu leguminoase — pot înlocui eficient o masă principală în zilele foarte călduroase.

Atenție sporită pentru grupele vulnerabile

Copiii, vârstnicii, femeile însărcinate și persoanele cu boli cronice (cardiovasculare, renale, diabet) necesită o supraveghere atentă în perioadele caniculare. La copii, se recomandă oferirea constantă de lichide, chiar în absența cererii explicite, și evitarea expunerii prelungite la soare în intervalul orar 11:00-18:00. La vârstnici, riscul de deshidratare severă este amplificat de sensibilitatea redusă la sete și de eventuale tratamente diuretice, motiv pentru care programul de hidratare trebuie ajustat împreună cu medicul curant.

Adaptarea alimentației și a hidratării la condițiile de caniculă nu este un detaliu secundar, ci o componentă esențială a prevenției în sănătatea publică. O abordare structurată — hidratare eșalonată, alimente bogate în apă și electroliți, mese mai ușoare și mai frecvente, atenție sporită pentru categoriile vulnerabile — reduce semnificativ riscul complicațiilor legate de căldură și susține atât starea de bine, cât și capacitatea de concentrare și energie pe parcursul zilelor dificile din punct de vedere termic. Educația nutrițională rămâne, și în acest context, un instrument preventiv de primă linie, iar recomandările personalizate, adaptate vârstei și stării de sănătate, fac diferența între un simplu disconfort și o veritabilă urgență medicală.

Tulburare de deficit de atenție/ hiperactivitate

la adulți

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) reprezintă o patologie de neurodezvoltare cu debut în copilărie, iar dintre cazurile diagnosticate inițial doar aproximativ 2–3% mențin un tablou clinic relevant în perioada adultă. Este o afecțiune cu impact semnificativ asupra vieții și funcționalității, estimându-se că afectează aproximativ 2,5% din populația adultă la nivel global.

Dr. Romina Cătuți, Clinica

ÎPsiholog clinician

drd. Maloş Clara, Clinica Nutrimed, București, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

n această boală, interacțiunea dintre factorul genetic, factorii prenatali și influențele de mediu joacă un rol determinant. La adult, stabilirea diagnosticului este adesea îngreunată de suprapunerea semnificativă a simptomatologiei cu alte tulburări psihice mai frecvent recunoscute în practica clinică. Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate la adulți nu a fost la fel de studiată precum cea diagnosticată în copilărie, în mare parte din cauza dificultăților stabilirii unui diagnostic.

ADHD la adulți – o afecțiune recunoscută tot mai frecvent

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

este bine recunoscută în populația pediatrică, fiind descrisă pentru prima dată ca diagnostic clinic în anii 1930; cu toate acestea, interesul științific și clinic s-a orientat progresiv către recunoașterea și managementul terapeutic al tulburării la vârsta adultă.

Particularitățile diagnosticului la femei Diagnosticul ADHD la femei este adesea întârziat comparativ cu cel la bărbați, iar acestea sunt mai susceptibile de a fi diagnosticate mai târziu în viață. Motivele se datorează faptului că femeile prezintă frecvent simptome predominant de neatenție și mai puține comportamente perturbatoare evidente. Prin urmare, pacienții de sex masculin au o probabilitate mai mare de a fi direcționați către servicii clinice. Totuși, dovezi recente contestă aceste perspective „tradiționale”, sugerând că femeile cu ADHD prezintă simptome de hiperactivitate comparabile cu cele ale bărbaților. Alte studii indică faptul că femeile trebuie să prezinte simptome mai severe și un grad mai mare de afectare funcțională comparativ cu

bărbații pentru a fi trimise la o evaluare pentru ADHD. Prin definiție, tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) debutează în copilărie. În consecință, primul demers clinic constă în evaluarea retrospectivă a statusului psihiatric al pacientului în perioada copilăriei și în stabilirea unui diagnostic retrospectiv de ADHD cu debut în acea perioadă. Diagnosticul trebuie să prezinte anumite caracteristici în ceea ce privește vârsta de debut, durata și prezența în multiple contexte de viață.

Manifestările clinice ale ADHD

Manifestările neatenției sunt numeroase, incluzând dificultatea de concentrare în timpul îndeplinirii unei sarcini, lipsa perseverenței în activități slab motivante, uitarea frecventă, distragerea atenției de către stimuli irelevanți și dezorganizarea. Hiperactivitatea se manifestă prin activitate excesivă, inadecvată; agitație, mișcări repetitive (foială sau bătăi din degete), neliniște sau logoree. Simptomele impulsivității includ luarea deciziilor sau inițierea acțiunilor fără a gândi sau fără a lua în considerare consecințele, dificultăți în a aștepta

rândul și comportament intruziv din punct de vedere social.

Particularitățile simptomelor la adulți

Simptomele de bază ale ADHD se pot manifesta diferit la adulți. Hiperactivitatea la adulți se manifestă adesea prin ceea ce pacientul descrie ca ,,neliniște interioară”; supraîncărcarea programului sau incapacitatea de a se relaxa.

Comportamentul impulsiv se poate manifesta prin acțiuni întreprinse fără a gândi sau prin a spune lucruri pe nepregătite, ,,fără filtru’’, cheltuirea excesivă a banilor (sau prea rapidă), punerea imediată în aplicare a planurilor, demisionarea impulsivă, începerea sau încheierea rapidă a relațiilor și dificultatea de a amâna satisfacerea dorințelor sau nevoilor.

Tranziția către serviciile de sănătate mintală pentru adulți

Tranziția de la serviciile comunitare de sănătate mintală pentru copii la serviciile pentru adulți reprezintă o proble-

mă frecventă în managementul ADHD la adulți. Sunt necesare programe specifice pentru a îmbunătăți această tranziție, în special la pacienții cu afecțiuni comorbide, precum tulburarea din spectrul autist, dependențele sau tulburările de conduită.

Profilul cognitiv și trăsăturile de personalitate

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) se asociază cu disfuncții cognitive evidente, deși marcate de o variabilitate considerabilă. În schimb, rolul trăsăturilor de personalitate la adulții cu ADHD rămâne insuficient clarificat, nefiind încă stabilit dacă acestea constituie factori predispozanți sau reprezintă manifestări ale tulburării.

La adulții diagnosticați cu ADHD au fost evaluate trăsăturile de personalitate legate de impulsivitate, căutarea senzațiilor și sensibilitatea la recompensă și pedeapsă, o susceptibilitate crescută la plictiseală și hipersensibilitate la recompense. Nevrotismul, Agresivitatea și Valența negativă corelează

pozitiv cu simptomele ADHD, în timp ce Conștiinciozitatea prezintă o asociere negativă. De asemenea, Deschiderea s-a dovedit un predictor pozitiv pentru hiperactivitate/impulsivitate și un predictor negativ pentru deficitul de atenție.

Tratamentul ADHD

Acesta include atât intervenții farmacologice, cât și non-farmacologice, adaptate vârstei, severității simptomelor și prezenței comorbidităților. Tratamentul farmacologic are ca primă linie medicamentele stimulante la nivel cerebral și reduc neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea; alternativa farmaceutică non-stimulantă este utilizată în caz de toleranță scăzută sau contraindicații la medicația stimulantă. Monitorizarea atentă a eficacității și a efectelor adverse este însă esențială, fiind necesară evaluarea stării de sănătate a pacientului înainte de începerea tratamentului, în special la nivel cardio-vascular.

Intervențiile non-farmacologice și managementul pe termen lung

Intervențiile non-farmacologice includ psihoeducația pacientului și familiei, terapia cognitiv-comportamentală, antrenamentul abilităților de organizare și management al timpului, strategii de autoreglare și gestionarea comorbidităților. Abordarea combinată este considerată cea mai eficientă, asigurând nu doar reducerea simptomelor, ci și îmbunătățirea funcționării profesionale și sociale pe termen lung.