Alergia la proteinele din laptele de vacă la sugar
Introducere în genetica bolilor neuromusculare
Impactul obezității sarcopenice asupra stării de sănătate
Miopia și corectarea vederii
Misofobia: teama de germeni
Consecințele scoliozei asupra
Există boala psihică și ce este ea?
Este bine să păstrăm ideea de boală sau conceptul de normalitate, ori este de preferat să recurgem la concepte noi, cum ar fi cel de neurodiversitate?
Cum delimităm bolile psihice între ele și este posibil să facem asta?
Ce determină fenomenele psihice, este posibilă găsirea unei explicatii cauzale?
Care sunt limitele cunoașterii în acest domeniu?
Sau mai concret, ce tratăm, când tratăm și cum tratăm?
Nu vom putea găsi cu usurință răspuns la aceste întrebări, iar în orizontul evoluției actuale, este probabil să asistăm la o adâncire a crizei, cu amplificarea psihopatologiei și creșterea confuziei generale în rândul populației și a profesioniștilor. Ideile de bază cu care operează psihiatria, cum ar fi cele de psihism, conștiință, intelect, afect, sănătate/boală, normal/anormal sunt în dinamică, iar procesele pe care ar dori să le surprindă nu pot fi închise într-o definiție ultimă și clară.
Pe deasupra (sau înainte de orice), se adaugă o limitare intrinsecă a cunoașterii fizice de orice fel, prin aceea că este fundamental subiectivă, deoarece nu ne putem plasa în afara gândirii când gândim sau în afara experienței când experimentăm. Ca de obicei însă, criza, prin instabilitatea ei, prin punerea în discuție a tuturor reperelor anterior considerate fixe, oferă ocazia repoziționării și găsirii unor noi opțiuni.
Medicina și psihologia au de caștigat daca își amintesc de originile lor umaniste și dacă au în vedere perspectiva epistemologică mai largă. Beneficiile evidente ale progresului științific și tehnologic pot fi armonizate cu paradigmele filosofice fundamentale. Tulburările psihice au cauzalități multifactoriale cu interacțiuni complexe în psihiatria copilului, iar interdisciplinaritatea la acest nivel poate să corijeze unele erori de gândire și de perspectivă din ambele domenii, cu scăderea pericolului derivei psihice și sociale care pare să se anunțe.
Asist. Univ. Dr. Bogdana Miclea, medic primar Psihiatrie Pediatrică, Centrul de Sănătate Mintală copii și adolescenți Cluj Napoca
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04
Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex.
ISSN 2067-0508
Alergia la proteinele din laptele de vacă la sugar (3)
Medic rezident an 4, specialitatea Medicină de Familie, Medic specialist Medicină Internă
Dr. Rodica
Cristina Tomoiagă
Medic rezident an 1, specialitatea Medicină de Familie
Prevenția alergiei
la proteinele
din laptele de vacă
- alimentația naturală este recomandată pentru toți sugarii până la vârsta de 6 luni indiferent dacă au sau nu risc de a dezvolta boli alergice
- la sugarul cu risc înalt de a dezvolta o boală alergică, care nu poate fi alăptat exclusiv se va alege o formulă hipoalergenică parțial sau extensiv hidrolizată
- nu se recomandă formule pe bază de soia
- în alimentația complementară, alimentele cu risc alergenic crescut (gluten, ou, pește) vor fi introduse cu precauție, în cantități mici, progresiv pentru a obține toleranța lor și se exclud produsele pe bază de lapte.
Tratamentul în alergia la proteinele din laptele de vacă la sugar (vârsta sub 12 luni)
Constă în regim alimentar foarte strict cu eliminarea laptelui, produselor lactate și a oricărui aliment care poate conține urme de proteine din laptele de vacă pe o durată de cel puțin 6 luni sau până la vârsta de 9-12 luni. În cazul manifestărilor alergice severe regimul alimentar va avea o durată de cel puțin 1 an până la 18 luni.
• la sugarul alimentat natural
- mama va elimina din dietă laptele de vacă, derivatele de lapte și orice preparate care pot conține accidental urme de lapte
- se va prelungi alimentația naturală cât mai mult timp, dacă este posibil până la vârsta de 2 ani
- alimentația complementară se va iniția în jurul vârstei de 6 luni
• sugarul alimentat mixt sau exclusiv cu formulă
- se exclud formulele convenționale derivate din lapte de vacă și formulele pe bază de soia sub vârsta de 1 an (risc de alergie încrucișată, risc de deficite nutriționale)
- NU se vor utiliza formule parțial hidrolizate, laptele al-
tor mamifere (capră, oaie), sucurile de soia, orez, cocos, migdale
- se vor utiliza formule pe bază de proteine din lapte extensiv hidrolizate
- formulă pe bază de aminoacizi se recomandă când persistă simptomatologia în timpul alimentației cu formule pe bază de proteine din lapte extensiv hidrolizate
Copiii alergici la lapte și ou ar putea tolera mai târziu aceste alimente după ce sunt prelucrate termic un timp mai lung la temperaturi mari. Majoritatea copiilor vor tolera laptele în final după vârsta de 3 ani. Copii cu alergie la proteinele din laptele de vacă (sau ou) sunt predispuși pentru rinită alergică și astm bronșic.
Medicul de familie are un rol foarte important în identificarea cazurilor suspecte pentru APLV și colaborarea ulterioară cu echipa multidisciplinară – pediatru gastroenterolog, pediatru pneumolog, alergolog, dermatolog, specialist terapie intensivă, psiholog – pentru confirmarea diagnosticului, tratamentul și monitorizarea cazului.
Fiecare pacient are o poveste diferită, iar tratamentele standard nu reușesc întotdeauna să răspundă nevoilor individuale ale acestuia. Sunt copii care au nevoie de doze adaptate vârstei și greutății lor, persoane cu alergii la excipienți care necesită formule speciale, pacienți pentru care nu există pe piață tratamente standardizate, pacienți cu boli rare și pacienți cronici ce depind de tratamentele preparate în laboratorul farmaciei. De aceea am ales să dau viață unui concept în care am crezut cu toată ființa mea și pe care am simțit că România îl merită: Crisia Farm, o farmacie cu laborator cameră curată, un standard firesc în țările europene și occidentale.
Au fost ani de muncă neîntreruptă, de studiu, de drumuri în locuri unde am învățat cum arată excelența. Am adunat fiecare experiență, fiecare detaliu
Povestea Crisia Farm, de la vis la excelență
Sunt Farmacist Cosmina Bengescu și am ales să îmi dedic viața profesiei de farmacist. În toți acești ani am înțeles că adevărata farmacie înseamnă în primul rând răspuns la nevoile reale ale pacienților.
tehnic, fiecare lecție învățată în călătoriile mele prin lume, acolo unde am văzut cum funcționează cu adevărat o farmacie construită pentru pacient.
Astăzi pot să spun cu emoție și cu certitudine că am creat un loc unde aceste principii prind viață zi de zi. Un spațiu unde putem oferi soluții personalizate, sigure, eficiente și pline de grijă pentru fiecare pacient. Un loc care este expresia unei promisiuni împlinite, aceea că pacienții din România merită aceleași standarde de excelență pe care le-am admirat peste tot în lume. Siguranța este preocuparea mea principală
Pacientul are nevoie și merită certitudinea că acel preparat eliberat în oficina farmaciei este sigur și eficient. Din acest motiv, am ales standarde stricte pentru laboratorul Crisia Farm:
• Aerul filtrat prin sisteme HEPA de înaltă performanță asigură un mediu curat, controlat și lipsit de particule care ar putea compromite calitatea preparatelor.
• Presiunea pozitivă a încăperii creează o barieră invizibilă de protecție, împiedicând pătrunderea contaminanților din exterior și garantând că spațiul de lucru rămâne constant sigur.
• Temperatura și umiditatea sunt monitorizate perma-
nent, cu ajutorul unor sisteme digitale precise, pentru a menține stabilitatea substanțelor active și a asigura eficiența maximă a tratamentelor preparate.
• Protocoale stricte de igienă și echipare sunt respectate de fiecare membru al echipei înainte de a intra în laborator.
Combinezoane, bonete, mănuși și protecția pentru încălțăminte devin parte dintr-un ritual riguros care garantează că niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării.
• Respectarea fluxurilor tehnologice de preparare pentru grupele sensibile de pacienți Se asigură implementarea unor proceduri clare și riguroase de lucru, dedicate pacienților vulnerabili (nou-născuți, vârstnici, pacienți cu imunodepresie sau patologii grave), pentru a preveni orice risc de contaminare încrucișată și pentru a menține cel mai înalt nivel de siguranță și calitate a preparatelor magistrale.
• Alegerea substanțelor active din surse sigure și autorizate
Materiile prime utilizate provin exclusiv de la furnizori certificați, însoțite de buletine de analiză și documentație completă de calitate. Se prioritizează substanțele cu grad înalt de puritate, pentru a garanta eficiența terapeutică, stabilitatea preparatelor și siguranța pacientului.
• Implementarea unui model operațional cu 7 etape de verificare
Procesul de lucru este structurat pe 7 verificări succesive, ce acoperă întreg fluxul de la primirea rețetei până la eliberarea preparatului final. Fiecare etapă este documentată și verificată pentru a elimina erorile, a asigura conformitatea cu prescripția medicală și a menține trasabilitatea completă a procesului.
• Crearea unui software dedicat preparării și trasabilității
Dezvoltarea unei platforme informatice interne permite monitorizarea și înregistrarea fiecărei cântăriri, a loturilor de substanțe utilizate și a pașilor de lucru. Acest sistem digital asigură trasabilitatea integrală a preparatelor, facilitează auditarea proceselor și crește transparența și siguranța actului farmaceutic. Astfel, fiecare preparat pleacă din receptura noastră cu garanția că respectă regulile de
bună practică farmaceutică și că este realizat într-un mediu de înaltă siguranță. Echipa este motorul excelenței
Un laborator performant are nevoie de oameni dedicați, cu o viziune înaltă și o pregătire riguroasă. Am format o echipă de farmaciști care au urmat programe de pregătire inclusiv în străinătate. Ei aduc experiență internațională, dar și o pasiune comună pentru profesie și o viziune amplă privind binele pacientului. Îi văd în fiecare zi cum verifică fiecare doză, cum documentează fiecare pas, cum își asumă responsabilitatea pentru fiecare preparat. Știu că în spatele fiecărui tratament se află munca unei echipe unite de aceeași viziune: să ofere pacienților tratamente personalizate, sigure și eficiente. O viață dedicată profesiei și științei
Pentru mine, Crisia Farm reprezintă rezultatul unei vieți
dedicate științei, a unor ani de muncă în care am refuzat compromisul și am ales mereu drumul excelenței.
Astăzi, știu că fiecare pacient care intră în farmaciile Crisia are în față o echipă pregătită, un laborator construit după standarde internaționale și o filozofie simplă, dar puternică: fiecare tratament trebuie să fie sigur și efficient. Aici se pregătesc șanse la viață, alinări pentru durere, speranțe pentru cei care nu mai găsesc răspuns în altă parte.
În fiecare tratament pe care îl ofer unui pacient văd o parte din mine. Văd nopțile nedormite, anii de învățare, sacrificiile, încăpățânarea de a nu accepta jumătăți de măsură. Văd chipurile oamenilor care s-au întors sănătoși și îmi amintesc de momentele în care o mamă a plecat cu lacrimi de recunoștință din farmacie pentru că fiul ei, în sfârșit, avea tratamentul potrivit.
Îmi dau seama că tot ce am clădit, împreună cu echipa mea, înseamnă viață. Înseamnă iubire pentru oameni. Înseamnă promisiunea că voi fi aici, mereu, să pun pe primul loc siguranța, sănătatea și încrederea pacienților mei.
Și, de fiecare dată când închid ușa laboratorului, simt că las acolo o parte din sufletul meu, iar asta mă copleșește și nu de oboseală, ci de recunoștință că am primit darul de a fi farmacist și de a schimba destine prin munca mea.
Introducere în genetica
bolilor neuromusculare
Bolile neuromusculare reprezintă un grup divers de afecțiuni care afectează nervii periferici, joncțiunea neuromusculară și mușchii, conducând la slăbiciune musculară progresivă și alte manifestări clinice. Înțelegerea detaliată a bazei genetice și a rolului genomicii în aceste boli este esențială pentru diagnosticarea precisă, managementul eficient și dezvoltarea terapiilor personalizate.
Cea mai simplă clasificare a bolilor neuromusculare cu componentă genetică include:
1. Distrofii musculare: Acestea sunt caracterizate prin degenerarea progresivă a mușchilor scheletici. Cele mai cunoscute distrofii musculare sunt:
o Distrofia musculară Duchenne (DMD): Cauzată de mutații în gena DMD.
o Distrofia musculară Becker (BMD): Similară cu DMD, dar cu o evoluție mai lentă și simptome mai puțin severe, datorită mutațiilor diferite în aceeași genă.
Mecanismul de transmitere:
• Bărbați afectați: Deoarece bărbații au un singur cromozom X (XY), prezența unei mutații în gena DMD de pe acest cromozom duce la manifestarea bolii.
• Femei purtătoare: Femeile
au doi cromozomi X (XX).
Dacă o mutație este prezentă pe unul dintre acești cromozomi, celălalt cromozom X normal poate compensa, astfel încât femeia este purtătoare și, de obicei, asimptomatică. Totuși, unele femei purtătoare pot prezenta simptome ușoare datorită inactivării aleatorii a cromozomului X normal.
Riscul de transmitere la descendenți:
• Dacă mama este purtătoare și tată sănătos:
o Fiecare fiu are un risc de 50% de a fi afectat de DMD sau BMD.
o Fiecare fiică are un risc de 50% de a fi purtătoare.
• Dacă tatăl este afectat și mamă sănătoasă:
o Toți fiii vor fi sănătoși, deoarece primesc cromozomul Y de la tată.
o Toate fiicele vor fi purtătoare, deoarece primesc cromozomul X afectat de la tată.
Mutații de novo: Aproximativ o treime din cazurile de DMD și BMD apar din mutații spontane (de novo), fără un istoric familial cunoscut al
bolii. Aceste mutații pot apărea în gameții părinților sau în stadiile incipiente ale dezvoltării embrionare.
2. Atrofii musculare spinale (SMA): grup de boli genetice caracterizate prin degenerarea progresivă a neuronilor motori din măduva spinării și trunchiul cerebral, ceea ce duce la slăbiciune musculară și atrofie.
Clasificarea AMS. AMS este clasificată în funcție de vârsta de debut și de severitatea simptomelor:
• Tipul 0 (congenital): Debut prenatal, cu mișcări fetale reduse și slăbiciune musculară severă la naștere. Prognosticul este rezervat, cu deces frecvent în prima lună de viață.
• Tipul I: Debut în primele 6 luni de viață, caracterizat prin hipotonie severă și dificultăți respiratorii. Fără intervenție terapeutică, speranța de viață este redusă, majoritatea copiilor decedând înainte de vârsta de 2 ani.
• Tipul II: Debut între 6 și 18 luni, cu capacitatea de a sta în șezut, dar fără a putea merge. Speranța de viață variază, mulți pacienți atingând vârsta adultă.
• Tipul III: Debut după 18 luni, cu capacitatea de a merge, dar cu slăbiciune musculară progresivă. Speranța de viață este aproape normală.
• Tipul IV: Debut la vârsta adultă, de obicei după 35 de ani, cu slăbiciune musculară ușoară și progresie lentă.
Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și confir-
Prof. Univ. Dr. Maria Puiu, director general adjunct al Institutului de Cercetare-Dezvoltare în Genomică (ICDG)
marea genetică. Tratamentul a evoluat semnificativ, incluzând terapii genice care au demonstrat îmbunătățiri ale funcției motorii la copii cu AMS tip 2. 3. Neuropatii ereditare: Afectează nervii periferici. Un exemplu este boala Charcot-Marie-Tooth (CMT), neuropatie periferică ereditară, caracterizată prin afectarea progresivă a nervilor periferici, ceea ce duce la slăbiciune musculară și pierderea sensibilității la nivelul membrelor. CMT este cauzată de mutații genetice care afectează funcționarea normală a nervilor periferici. Aceste mutații pot deteriora fie teaca de mielină, învelișul protector al nervilor, fie axonul, fibra nervoasă propriu-zisă, perturbând transmiterea semnalelor nervoase. Simptomele CMT variază
ca severitate și includ:
• Slăbiciune musculară și atrofie la nivelul picioarelor și mâinilor.
• Deformări ale picioarelor, cum ar fi arcade plantare înalte sau degete în ciocan.
• Pierderea sensibilității la nivelul extremităților.
• Dificultăți în mers și menținerea echilibrului.
Debutul simptomelor apare de obicei în copilărie sau adolescență, dar poate varia în funcție de tipul specific de CMT.
Nu există un tratament curativ pentru CMT, însă managementul simptomatic include:
• Fizioterapie pentru menținerea forței și flexibilității musculare.
• Dispozitive ortopedice, cum ar fi orteze, pentru a îmbunătăți mersul și a corecta deformările.
• Terapie ocupațională pentru a ajuta la adaptarea activităților zilnice.
4. Miopatii congenitale: afecțiuni musculare ereditare caracterizate prin slăbiciune musculară și hipotonie (tonus muscular scăzut) prezente de la naștere sau din copilăria timpurie. Aceste tulburări afectează în principal fibrele musculare scheletice, determinând dificultăți în mișcare și dezvoltare motorie.
Manifestările clinice variază în funcție de tipul specific de miopatie, dar includ frecvent: Slăbiciune musculară generalizată.
Hipotonie (tonus muscular scăzut).
Întârzieri în dezvoltarea motorie.
Dificultăți respiratorii în cazurile severe.
Tratament: În prezent, nu există tratamente curative pentru miopatiile congenitale. Managementul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, incluzând:
• Fizioterapie pentru menținerea forței și flexibilității musculare.
• Terapie ocupațională pentru adaptarea la activitățile zilnice.
• Suport respirator în cazurile cu afectare pulmonară.
• Deși miopatiile congenitale sunt afecțiuni rare și variate, diagnosticarea precoce și intervențiile terapeutice adecvate pot contribui semnificativ la îmbunătățirea funcționalității și a calității vieții pacienților afectați.
Testarea de predispoziție pentru cancerul ereditar
Cancerul, dușmanul nostru cu o mie de fețe, reprezintă una dintre cele mai mari provocări actuale ale științei. Afecțiune complexă și heterogenă biologic, clinic și molecular, cancerul este un conglomerat de peste 200 de patologii diferite, fiecare cu mecanisme distincte, evoluție variabilă și răspuns terapeutic diferit. Element cu impact devastator asupra vieții a milioane de oameni și, indirect, cu efecte social-economice ce nu pot fi neglijate, cancerul este un adversar redutabil pentru medicina modernă, ale cărei eforturi se concentrează spre găsirea unor căi de a-l preveni și trata în mod eficient. Acest dublu obiectiv se traduce prin necesitatea clarificării mecanismelor oncogene, identificarea de ținte terapeutice, dezvoltarea de imunoterapii și terapii personalizate.
Dr. Maria Stratan
Medic specialist
Genetică
Dr. biolog
Andreea Țuțulan-Cuniță
Testarea genetică este relevantă atât pentru diagnostic și orientarea terapiei, cât și pentru evaluarea riscului personal/familial pentru această maladie. Testarea de predispoziție este indicată atunci când într-o familie există multipli membri cu același tip de cancer sau atunci când boala este diagnosticată la vârste tinere, în situațiile în care cancerul a apărut bilateral (ex: ambii sâni), ca și acolo unde se cunosc deja variante patogene familiale. Predispoziția mai este suspectată și în cazurile de cancer recurent sau de tipuri multiple de cancer la aceeași persoană.
Studiul realizat de Hoffman et al. (JCO Oncol Pract 2025; 21:1296-1305) raportează rezultatele obținute în urma a 32.215 de teste pentru predispoziție la cancere ereditare, desfășurate pe o durată de 3 ani la centrul Southern California Kaiser Permanente Medical Group. Criteriile pentru
direcționarea pacienților către testare au fost: cancer de sân (triplu negativ, carcinom ductal in situ sau invaziv înainte de vârsta de 50 de ani, două cancere de sân independente înainte de vârsta de 65 de ani, etnicitate Ashkenazi, bărbați cu cancer mamar); cancer colorectal sau endometrial (înaintea vârstei de 50 de ani); cancer ovarian epitelial, de tub fallopian sau peritoneal; cancer pancreatic exocrin; cancer de prostată (metastatic sau cu scor Gleason ≥7); cancer renal (înaintea vârstei de 50 de ani sau multifocal sau istoric familial la rudele de gradul I-II; alte posibile motive legate de boli sindromice cu risc pentru cancer. Testarea a țintit identificarea eventualelor variante patogene de linie germinală (din sânge ori salivă). În cazul rezultatelor negative sau cu semnificație clinică incertă, pacienții au primit un răspuns standard, fără a fi întreprinse alte acțiuni ulterioare; pacienții la care au fost identificate variante genice pentru risc crescut de cancer ereditar au fost direcționați întotdeauna către consiliere genetică. Proporția de pacienți la care au fost identificate variante probabil patogene sau patogene a fost de 13%, iar genele cele mai frecvent afectate au fost
ATM, BARD1, BRCA1, BRCA2, BRIP1, CDKN2A, CHEK2, NF1, PALB2, RAD51C, RAD51D. Rezultatele acestui studiu sugerează că testarea de linie germinală a pacienților oncologici este un instrument care poate contribui semnificativ la diagnosticarea cancerului ereditar, în mod tradițional subdiagnosticat, ceea ce se traduce în mai buna monitorizare a persoanelor aflate la risc. De asemenea, studiul subliniază și necesitatea unei colaborări strânse între medicii geneticieni și cei cu alte specializări medicale, în vederea asigurării unei înțelegeri cât mai bune, a pacientului, a implicațiilor rezultatelor testelor sale. Dedicat excelenței, Cytogenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de teste de predispoziție la cancer, atât țintite pe un anume tip tumoral, cât și în varianta comprehensivă (www.cytogenomic.ro).
Calea Floreasca nr . 35, București
Impactul obezității sarcopenice
asupra stării de sănătate
Obezitatea sarcopenică, definită prin masă musculară scăzută și masă adipoasă în exces, este o problemă de sănătate publică, deseori nediagnosticată și insuficient înțeleasă. Ea reprezintă o provocare medicală semnificativă, mai ales în contextul creșterii speranței de viață și a îmbătrânirii populației. Aceasta prezintă implicații semnificative asupra sănătății metabolice, a capacității funcționale și a riscului de mortalitate, în mod particular la adulții cu o vârstă mai înaintată dar și la persoanele cu diabet zaharat tip 2.
Conf. Univ. Dr. Adina Braha, medic primar Diabet, Nutriție
și Boli Metabolice, doctor în științe medicale, UMF
Îmbătrânirea demografică este una dintre cele mai grave provocări cu care se confruntă societatea noastră. Deși speranța de viață a crescut semnificativ în ultimele decenii, calitatea vieții nu a avut același trend. Cu alte cuvinte, trăim mai mult, dar nu neaparat mai bine. Studiile arată că aproximativ 16-20% din ultimii ani de viață sunt marcați de existența mai multor comorbidități. Persoanele în vârstă au un risc mai mare de a dezvolta fragilitate, diverse evenimente adverse medicale, cum ar fi calitatea scăzută a vieții, dizabilitate, spitalizare și chiar deces. Bărbații și femeile fragile de peste 65 de ani au o masă musculară mai scăzută și un procent mai mare de țesut adipos decât persoanele non-fragile de aceeași vârstă.
Cercetările recente indică o prevalență a obezității sar-
copenice de până la 30%. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 prevalența medie este estimată a fi de 18%.
La nivel global, obezitatea sarcopenică afectează mai mult de unul din zece adulți cu o vârstă mai înaintată.
Persoanele cu un indice de masă corporal (IMC) similar pot prezenta o distribuție diferită a compoziției corporale, rezultând fenotipuri diferite. Acum este larg acceptat faptul că există 4 fenotipuri de compoziție corporală la adulții în vârstă: normopondere, sarcopenie, obezitate și o combinație de sarcopenie și obezitate. Diagnosticul obezității sarcopenice combină criteriile de diagnostic ale sarcopeniei și obezității. În mod uzual, sarcopenia este evaluată prin măsurarea masei musculare, a forței musculare și a performanței fizice, în timp ce obezitatea este evaluată pe seama IMC-ului, a circumferinței abdominale, precum și a procentului de țesut adipos.
1. IMC≥ 30kg/m2 sau circumferință abdominală ≥ 88 cm (la femei) sau ≥ 102 cm
(la bărbați) + Chestionarul SARC-F ≥ 4 puncte.
1. Forța de prindere a mâinii < 16 kg la femei, respectiv < 27 kg la bărbați sau proba scaunului ≥ 17 sec.
Stadiul I fără complicații. Stadiul II cu complicații metabolice, cardiovasculare, respiratorii, dizabilitate funcțională. Factorii predictori pentru obezitate sarcopenică sunt: vârsta> 70 ani, insuficiență cardiacă, boală cronică de rinichi (în special terapia de substituție renală), insuficiență sau disfuncție intestinală cronică, boală hepatică cronică, boală respiratorie cronică, boli cronice neurologice și neurodegenerative, deficiență cognitivă cronică, spitalizare îndelungată, intervenții chirurgicale majore sau traumatisme cu/ fără complicații, imobilizare susținută sau mobilitate redu-
„Victor Babeș“, Timișoara
să (de exemplu, traumă, fractură, boală ortopedică), istoric de consum redus de alimente (de exemplu, <50% aport alimentar din necesarul energetic timp de >2 săptămâni), scădere ponderală (inclusiv pierderea voluntară în greutate indusă de dietă și sindromul de ciclism), creștere rapidă în greutate, diete restrictive de lungă durată și chirurgie metabolică.
Afecțiunea se asociază cu numeroase comorbidități. Persoanele afectate de obezitate sarcopenică prezintă un risc cardiovascular mai crescut, asociind frecvent hipertensiune arterială, dislipidemie și boală aterosclerotică. Interacțiunile dintre țesutul adipos și masa musculară scheletală pot crea un cerc vicios, în care creșterea masei de țesut adipos
stimulează inflamația și insulinorezistența, exacerbând pierderea de masă musculară și accelerând dezvoltarea complicațiilor cardiovasculare.
Pacienții cu obezitate sarcopenică au disfuncție ventriculară stângă mai severă decât alți pacienți. De asemenea, obezitatea sarcopenică este asociată cu o rată anuală de declin mai crescută a ratei de filtrare glomerulară, cu peste 30% la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Această alterare progresivă a funcției renale poate crește riscul de boală cronică de rinichi. În ceea ce privește dizabilitatea acestor pacienți, pierderea masei și forței musculare, combinată cu creșterea masei de țesut adipos, afectează semnificativ activitatea fizică, fapt ce duce la o creștere a ris-
cului de căderi, fracturi și de dependență pentru activitățile fizice uzuale. Astfel, obezitatea sarcopenică afectează considerabil calitatea vieții la persoanele mai în vârstă mai ales, din punct de vedere fizic, mental și social. Persoanele cu o vârstă mai înaintată afectate de obezitate sarcopenică au un risc de dizabilitate (risc de căderi, fracturi și de dependență pentru activitățile fizice uzuale) de 2,5 ori mai mare pe o perioadă de urmărire de 8 ani, comparativ cu persoanele cu obezitate fără sarcopenie, mai ales în rândul femeilor, care prezintă mai des anxietate și depresie. Totodată, această condiție afectează speranța de viață, precum și calitatea acesteia, prin asocierea cu multiple alte boli cronice netransmisibile precum boli cardiovasculare, cancer, sau diabet zaharat.
Managementul obezității sarcopenice implică o abordarea multifactorială. În primul rând înlocuirea sedentarismului cu exerciții fizice de rezistență combinate cu exercitii fizice aerobice sunt importante pentru menținerea și creșterea masei musculare, respectiv reducerea țesutului adipos. Aportul alimentar adecvat de proteine între 1,2-1,5 g/kgc/zi este esențial pentru menținerea și sinteza masei musculare, în paralel cu aportul adecvat de micronutrienți, mai ales vitamina D. Modificarea stilului de viață prin renunțarea la fumat, managementul stresului și somnul adecvat sunt alte măsuri strategice de luat în considerare.
Simplificați gestionarea diabetului
Luați decizii terapeutice cu deplină încredere, datorită
smartLIGHT®4,5
Evitați reînțeparea6 și reduceți la minimum risipa de bandelete cu Second-Chance® sampling6
Scăpați de grijă cu un glucometru cu precizie ridicată*†1,2
https://www.diabetes.ascensia.ro/
Monitorizare în trei pași simpli3
Citiți întotdeauna ghidul utilizatorului pentru instrucțiuni complete și informații privind siguranța.
Obțineți informații valoroase folosind CONTOUR®DIABETES app**
Trimiteți cu ușurință măsurătorile dvs. în timp real către cadrele medicale, prin intermediul portalului GlucoContro.online#
* Conform cerințelor standardului ISO15197: 2013, Secțiunea 6.3, cu privire la precizia minimă, ≥95% din valorile măsurate trebuie să se încadreze în inter valul ±0,83 mmol/L la valorile glicemiei <5,5 mmol/l sau în inter valul ±15% ≥5,5 mmol/L față de metoda de referință † >95% dintre rezultate au fost în inter valul de eroare ±8,4 mg/dL (±0,46 mmol/L) sau ±8,4% din valorile de referință de laborator (YSI) pentru valorile glicemiei <100 mg/dL (<5,55 mmol/L) sau respectiv ≥100 mg/dL (≥5,55 mmol/L).
** Pe un dispozitiv Android sau iOS compatibil Pentru o listă completă a dispozitivelor compatibile, vizitați compatibility.contourone.com. # SdNcenter este producătorul legal și dezvoltatorul GlucoContro.online și, în parteneriat cu Ascensia, comercializează și distribuie dispozitivul către cadrele medicale și pacienții cu diabet.
Abordarea obezității din perspectiva cardiologului (2)
Dr. Claudiu Stoicescu
Medic primar
Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgență București
Evaluarea pacientului cu obezitate în cabinetul de cardiologie
Evaluarea pacientului cu obezitate începe cu recunoașterea activă a obezității ca boală. De multe ori, pacienții nu sunt conștienți de gradul sau implicațiile excesului ponderal, iar medicii pot ezita să abordeze acest subiect din teama de stigmatizare. Totuși, cardiologul are un rol-cheie în identificarea precoce și în inițierea unui plan de monitorizare.
Primul pas este evaluarea simplă, dar esențială, a IMC-ului și a circumferinței abdominale. IMC-ul oferă o estimare globală a gradului de obezitate, în timp ce circumferința taliei reflectă mai fidel riscul metabolic, în special atunci când depășește 102 cm la bărbați și 88 cm la femei. În multe cazuri, nici IMC-ul și nici chiar circumferința taliei nu reflectă cu acuratețe distribuția masei grase și nu poate distinge între obezitate sarcopenică și o compoziție musculară normală. De aceea, în completarea evaluării clasice, sunt utile metode moderne de analiză a compoziției corporale:
InBody (bioimpedanță multifrecvență) este o metodă rapidă, accesibilă și non-invazivă,
care oferă estimări ale masei grase, musculare și ale apei corporale. Poate fi utilizată ușor în ambulatoriu pentru monitorizarea evoluției sub tratament.
DEXA (absorptiometrie duală cu raze X) este considerată standardul de aur, oferind o evaluare precisă a masei adipoase, inclusiv a grăsimii viscerale – un marker direct al riscului cardiometabolic. Este însă mai costisitoare și mai puțin disponibilă.
InBody este utilă pentru screening și urmărire, iar DEXA poate fi indicată în cazuri cu risc crescut, suspiciune de obezitate sarcopenică sau înaintea deciziilor terapeutice majore (de ex. chirurgie bariatrică). O evaluare completă a compoziției corporale ajută la o înțelegere mai nuanțată a riscului cardiovascular și la personalizarea tratamentului.
O evaluare cardiologică completă a pacientului cu obezitate include:
- Tensiune arterială măsurată corect (cu manșetă adecvată)
- Deși SAOS este apanajul somnologilor și pneumologilor, cardiologii sunt deseori primii care pot ridica suspiciunea, pe baza simptomelor și comorbidităților pacientului.
- ECG și ecocardiografie: pentru depistarea hipertrofiei ventriculare stângi, disfuncției diastolice sau a semnelor de cardiomiopatie
- Test de efort sau, și mai adecvat, test cardio-pulmonarpentru evaluarea toleranței la efort și detectarea ischemiei silențioase.
- Scoruri de risc cardiovascular: precum SCORE2, deși acestea pot subestima riscul real în prezența obezității centrale Monitorizarea regulată a acestor parametri permite nu doar evaluarea riscului actual, ci și urmărirea răspunsului la intervențiile terapeutice.
Va urma în numărul viitor: Intervenția terapeutică din partea cardiologului
Miopia și corectarea vederii: Cum să înțelegi gradele de miopie
Conf. Dr. Mircea Filip Medic primar specialist oftalmolog
Doctor în Științe Medicale
Clinica de oftalmologie
Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ri www.cataracta.ro
Miopia este una dintre cele mai frecvente probleme de vedere și afectează tot mai multe persoane. Ea se manifestă prin dificultatea de a vedea clar obiectele aflate la distanță. Înțelegerea gradelor de miopie este importantă pentru a ști ce soluții de corecție sunt potrivite pentru fiecare pacient. Ce este miopia?
Miopia apare atunci când lumina nu se focalizează corect pe retină, ci în fața acesteia. De obicei, cauza este un glob ocular mai lung decât normal sau o cornee prea curbată. Rezultatul este o imagine neclară la distanță. Miopia debutează, în general, în copilărie și poate progresa până la vârsta adultă. În contextul actual, folosirea îndelungată a ecranelor (telefon, tabletă, laptop) și petrecerea timpului preponderent în spații închise, nu în aer liber, pot contribui la creșterea numărului de cazuri sau a dioptriilor. Gradele de miopie
În funcție de valoarea dioptriilor, există mai multe grade de miopie, fiecare cu particularitățile și riscurile sale:
• Miopie mică: până la -3 dioptrii. Este forma cea mai ușoară, iar pacientul poate vedea bine
de aproape, dar are dificultăți la distanță, cum ar fi la condus sau la citirea de la tablă;
• Miopie medie: între -3 și -6 dioptrii. În acest caz, vederea de la distanță este semnificativ afectată și, uneori, și cea de aproape devine neclară fără corecție;
• Miopie mare: peste -6 dioptrii. Vederea este foarte slabă fără corecție;
• Miopie forte: peste -9 sau -10 dioptrii. Aceasta este forma severă, asociată cu un risc crescut de complicații. De ce este important controlul oftalmologic periodic pentru pacienții cu miopie?
Indiferent de gradul de miopie, controalele oftalmologice regulate sunt esențiale. Medicul nu doar că verifică acuratețea dioptriilor, dar poate depista din timp eventuale complicații asociate, ochiul miop fiind mai fragil, ceea ce implică anumite riscuri mai ales la dioptrii mari.
Cum se corectează miopia?
Corecția miopiei se poate face prin mai multe metode, în funcție de vârstă, de gradul de miopie și de preferințele pacientului:
• Ochelarii de vedere – reprezintă soluția clasică și cea mai la îndemână. Ei oferă corecție eficientă, însă nu sunt întotdeauna practici, mai ales pentru persoanele active;
• Lentilele de contact – asigură libertate de mișcare și
un câmp vizual mai larg, dar necesită o igienă riguroasă și controale regulate;
• Chirurgia refractivă cu laser – o opțiune modernă, sigură și precisă, care elimină nevoia de ochelari sau lentile de contact. La Ama Optimex, tehnicile precum SMILE PRO, FemtoLASIK, PRK sau PRESBYOND (dacă a apărut și prezbiopia) permit corectarea dioptriilor.
Pacienții care nu sunt eligibili pentru o intervenție cu laser pot beneficia de implantarea unui cristalin artificial sau a unei lentile intraoculare ICL.
La Ama Optimex avem, astfel, gama completă de tehnici pentru a scăpa de ochelari. Efectuăm intervenții cu laser de peste 20 de ani, chirurgii clinicii având o bogată experiență în chirurgia refractivă, iar de-a lungul anilor am adus în premieră tehnici și echipamente moderne, cum ar fi tehnica SMILE (în 2014), tehnica PRESBYOND (în 2019), ultima generație a femtolaserului Zeiss VisuMax 800 (în 2022).
Înțelegerea gradelor de miopie și a soluțiilor moderne de corecție îi ajută pe pacienți să ia decizii informate și să se bucure de o vedere clară. Ochelarii, lentilele de contact sau chirurgia refractivă pot transforma semnificativ calitatea vieții, dar alegerea corectă trebuie făcută împreună cu medicul oftalmolog, după o evaluare completă.
Tulburările psihice – Implicații
juridice și medico-legale (1)
Acest caz pe care vi-l prezint ilustrează provocările complexe întâmpinate în managementul unui pacient diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Acesta a evidențiat dificultățile legate de internarea și externarea pacienților, respectarea drepturilor acestora, precum și implicarea familiei și a instituțiilor responsabile în procesul de luare a deciziilor. O atenție deosebită a fost acordată legislației aplicabile, incluzând Legea nr. 487/2002 actualizată privind sănătatea mintală, Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului și Legea nr. 140/2022 privind tutela și măsurile de ocrotire.
Prof. Univ. Abilitat Dr. Adela Magdalena Ciobanu
Șeful Disciplinei de Psihiatrie a Facultății de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București
Șef Secție al Spitalului Clinic de Psihiatrie “Profesor Dr. Alexandru Obregia”
Pe parcursul internării și pe măsură ce starea pacientului s-a ameliorat, prin intermediul asistenței sociale s-a propus plasarea acestuia într-un cămin specializat. Cu toate acestea, familia a refuzat această decizie, împiedicând obținerea acordului. Ulterior, printr-o comisie de arbitraj medicală s-a decis că pacientul nu mai îndeplinește criteriile pentru internare non-voluntară, însă procedurile juridice necesare pentru externare au fost întârziate din cauza lipsei unui reprezentant legal (mama - care era tutore legal, prezentând demență). În acest context, au fost inițiate demersuri pentru numirea unei curatele temporare. Conform legislației în vigoare: Art. 65, alin. (2) din Legea nr. 487/2002 prevede că, odată ce pacientul își redobândește discernământul, internarea non-voluntară trebuie reevaluată.
Art. 5, alin. (2) din Legea nr. 46/2003 garantează dreptul pacientului la autonomie decizională, chiar și în absența unui tutore adecvat. Art. 156 din Codul Civil prevede faptul că dacă tutorele prezintă o patologie care poate să-i afecteze capacitatea decizională, instanța poate să-l decadă din drepturile de a-și exercita atribuțiile tutelare.
Cazul analizat a evidențiat complexitatea gestionării pacienților cu afecțiuni psihiatrice severe, unde aspectele medicale, juridice și sociale trebuie integrate într-un mod coerent.
Un punct sensibil a fost problema internării pacienților cu adicții. Internarea voluntară este preferabilă, deoarece implică motivația intrinsecă a pacientului pentru tratament. Totuși, în cazurile severe, unde există un pericol iminent pentru pacient sau pentru cei din jur, internarea nevoluntară devine justificată. Conform Legii nr. 487/2002 actualizata privind sănătatea mintală, aceasta trebuie utilizată doar în ultimă instanță, după eșuarea încercărilor de internare voluntară. În ceea ce privește confiden-
țialitatea și obligația de raportare, s-a discutat despre cazul pacienților care sunt conducători auto și care solicită tratament fără ca permisul de conducere să le fie suspendat. Legea prevede că medicii au obligația de a sesiza autoritățile în cazul pacienților cu afecțiuni care le afectează capacitatea de a conduce, creând astfel un conflict între protejarea dreptului pacientului la confidențialitate și responsabilitatea socială a medicului.
Un alt subiect important a fost conflictul de rol al medicului psihiatru, care uneori trebuie să gestioneze și afecțiunile somatice ale pacienților, în lipsa unei echipe medicale multidisciplinare. Acest lucru poate genera o suprasolicitare a medicului și poate ridica întrebări legate de competența acestuia în afecțiuni non-psihiatrice.
Soluțiile propuse au inclus crearea unor echipe terapeutice multidisciplinare care să abordeze holistic pacienții cu consum de alcool, stabilirea unor criterii clare pentru internarea nevoluntară, precum și promovarea educației medicale continue pentru reducerea conflictelor de rol și îmbunătățirea calității îngrijirii pacienților. Continuare în numărul viitor.
Despre importanța autenticității…
Pentru că prea des, în cabinetul meu, cei din fața mea au dificultăți (chiar și în acest context?!) în a fi autentici, am simțit nevoia să povestim despre acest subiect atât de important pentru fiecare dintre noi.
Psiholog psihoterapeut
Cristina Fülöp
Cabinet Individual de Psihologie
0722.509.713
0748.752.538
Ce înseamnă de fapt, să fii autentic psihic?
Autenticitatea psihică este una dintre cele mai valoroase forme de echilibru interior, dacă nu cea mai valoroasă. Nu este despre perfecțiune personală, ci mai degrabă se referă la a fi în contact real cu lumea ta interioară, cu gândurile, emoțiile, trăirile, limitele și dorințele tale. Asta presupune că este important să ne cultivăm continuu capacitatea de a fi onești cu noi înșine și de a ne exprima/manifesta congruent cu ce se află în interioritatea noastră, având permanent atenție conștientă la ceilalți, însă, fără a ne risipi în așteptările, proiecțiile sau modelele impuse social. Asta înseamnă, în mare măsură, să trăim din interior către exterior și nu invers, cum ni se întâmplă de prea multe ori în copilărie, când ne sunt impuse prin educație și prin mecanismele de recompensă/ sancțiune, atitudini și comportamente care sunt prea mult despre ceilalți și prea puțin despre noi înșine (exagerare în legătură cu condiția adecvării sociale).
Privind realitatea socială, observăm cum prea mulți dintre noi se străduiesc să se adapteze constant pentru a fi acceptați social, iubiți și mai ales validați, nerealizând că se risipesc și se îndepărtează permanent de cine sunt și de ceea ce simt cu adevărat. Ce se întâmplă în timp, dacă ne conformăm voii exterioare și ne desprindem de esența noastră interioară? Cel mai probabil(?!) ne vom deconecta de sinele nostru și mai devreme sau mai târziu vom ajunge să nu mai știm cine suntem, care ne sunt contururile personalității, ce ne dorim noi în mod real și, ca atare, vom resimiți tensiune psihică și anxietate din ce în ce mai multă…
Autenticitatea este un construct care se edifică printr-un demers treptat și continuu de autoobservare, autoanaliză și asumare de sine. Acest proces de devenire, presupune să ne privim cu sinceritate în interior, să identificăm motivații de acțiune și emoții, fără să ignorăm ce ne alienează, ce nu ne place, ce ne face să suferim, ce dorim să schimbăm, etc. Ca atare, autenticitatea este despre să fim noi înșine, renunțând la nevoia/obișnuința de a părea precum credem că se așteaptă să fim. Adică, să ajungem la acel echilibru care presupune alinierea între gândurile,
emoțiile și comportamentele noastre. Doar atunci când ceea ce gândim este coerent cu ceea ce simt și cu ceea ce fac, apare claritatea și sentimentul de coerență interioară.
Mulți se tem să fie autentici pentru că asociază autenticitatea cu lipsa măștilor sociale și cu vulnerabilitatea, dar tocmai despre asta este autenticitatea… despre acceptarea și asumarea imperfecțiunii personale, fără rușine și vinovăție (cum mulți dintre noi am fost învățați prin educație), dar și despre asumarea limitelor personale, și încă, despre a spune nu fără teamă, și încă, despre a cere ajutor când avem nevoie, și nu în ultimul rând, despre a putea spune nu știu, când nu știm…
Mai mult, pe palierul relațional, autenticitatea psihică este fundamentală pentru a putea construi intimitate, dat fiind că doar atunci când suntem sinceri și onești cu noi înșine, putem fi cu adevărat prezenți psihoemoțional, deci onești și deschiși cu ceilalți, adică putem construi conexiuni bazate pe respect și încredere și nu pe aparențe și roluri.
Așadar, a fi autentic nu este un scop în sine, ci este de fapt întregul proces de clarificare și reîntoarcere la sine, astfel încât să trăim mai conștient și evident, mai liberi…
Misofobia: teama de germeni și de murdărie
Simptome:
Persoanele cu misofobie pot prezenta spălarea compulsivă a mâinilor, cunoscută ca ablutomanie, evitarea locurilor publice sau a situațiilor în care pot fi prezenți microbi, utilizarea excesivă a dezinfectanților, curățarea repetată a obiectelor sau suprafețelor și anxietate extremă atunci când se confruntă cu potențiale surse de contaminare. Este prezent, de asemenea, riscul utilizării excesive și neavizate a antibioticelor. Aceste simptome pot interfera negativ cu obiceiurile zilnice, relațiile interpersonale și calitatea generală a vieții. Odată cu evoluția, persoanele afectate de misofobie, vor avea tendința la retragere socială și profesională, din dorința de a se proteja.
Cauze:
Cauzele care stau la baza misofobiei sunt complexe și multiple. În timp ce predispoziția genetică mai ales pentru tulburări de anxietate s-a descoperit că poate juca un rol, factorii de mediu și experiențele personale pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea misofobiei.
Dezvoltarea misofobiei poate fi legată de evenimente traumatice ce au presupus boală sau contaminare la un moment în viață; comportamente învățate sau chiar influențe culturale. Creșterea misofobiei a fost probabil influențată și de zeci de ani de campanii publicitare care au creat percepții negative exagerate asupra microbilor și au determinat sterilizarea în masă, nețintită a suprafețelor pentru a obține medii umane „sigure”.
Impact:
În timp, misofobia netratată poate perpetua un ciclu de frică și evitare care limitează capacitatea cuiva de a se angaja în activități normale. Riscul de comorbidități psihiatrice este crescut la persoanele cu misofobie, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea depresivă. Se aproximează că 16% dintre pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă suferă de ablutomanie - manifestată prin spălări ritualizate și lungi ale mâinilor, de până la 50-100 de ori pe zi. Ablutomania, poate duce în timp la probleme dermatologice dificil de gestionat în condițiile unui spălat repetitiv.
Tratament:
Tratamentul pentru misofobie implică de obicei o com-
binație de terapie, medicamente și strategii de autoajutorare. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este considerată una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru abordarea misofobiei. Prin TCC, pacienții pot învăța să identifice și să conteste modelele de gândire negative, să facă expunere treptată la situații de temut într-o manieră controlată și să dezvolte mecanisme de adaptare pentru a gestiona anxietatea.
În unele cazuri pot fi prescrise antidepresive de tip inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pentru a ajuta la atenuarea simptomelor de anxietate și a gândurilor obsesive legate de misofobie. Tratamentul poate fi augmentat cu medicație de tip neuroleptic de generația a doua în cazurile severe. Ocazional se poate apela la ajutorul medicamentelor benzodiazepinice, pentru perioade scurte de timp. Schema terapeutică se decide, adaptează și personalizează în funcție de comorbiditățile pacientului și evoluția misofobiei.
Dr. Romina Ionescu, medic specialist Psihiatrie, clinica Nutrimed, București
devine acum
OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR
Oyama Agaricus Bio Active GR este un supliment alimentar, ce se supune reglementărilor legale în materie și este notificat la IBA.
Acest produs reprezintă varianta nouă a vechiului Oyama Agaricus Bio Active MC, prezent pe piața românească timp de 18 ani.
Suplimentul alimentar este importat din Japonia și se prezintă sub formă de pulbere ce se dizolvă ușor în apă plată sau ceai la temperatura camerei neîndulcit.
În ultimii ani am avut o colaborare fructuoasă cu un alt medic japonez care ne-a împărtășit câteva beneficii ale acestui produs, Bio Active GR Oyama Agaricus.
Domnul Dr. Taira Shigeru este medic cardiolog și s-a implicat activ în mai multe tipuri de terapii anti-aging, dar și în administrarea eficientă a unor suplimente alimentare, monitorizând efectele acestora. În opinia dumnealui, Oyama Agaricus
Bio Active GR are efecte benefice în privința ciro zei, deoarece ajută la creșterea nivelului de IGF-1 din corp, ce are proprietăți inflamatoare și ajută la reducerea inflamației ficatului. De asemenea, conținutul de seleniu din Bio Active GR poate inhiba nivelul TGF-beta, iar acest lucru are efecte benefice în această afecțiune (ciroza).
Din experiența dumnealui, continutul de beta-glucan, selenium, acid pyroglutamic, vitamina D și ergosterol au efecte antitumorale și pot adu ce beneficii persoanelor cu cancer mamar sau cancer pulmonar. În privin ța cancerului de prostată, dumnealui a constatat o îmbunătățire vizibilă când Bio Active GR s-a folosit în paralel cu terapia cu hormoni.
Vom reveni cu exemple în articolele următoare. Doza zilnică recomandată: 1 pliculeț/zi NOTĂ: Produsul este un supliment nutritiv și nu înlocuiește un regim alimentar variat și echilibrat și un stil de viață sănătos.
Distribuitor, Importator: SC Euro Japan Trading, Tel/Fax: 0368/ 452 849, Mobil: 0723.933.017, E-mail: office@ejtrading.eu, Web: www.ejtrading.eu
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, are un bogat conţinut de Beta-D-Glucan. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat!
Menopauza – între mituri
și adevăr (2)
Dr. Liliana-Elena
Chițanu
Medic primar MF
Motto: Unele schimbări par negative la suprafață, dar curând vei realiza că a fost creat spațiu în viața ta astfel încât ceva nou să apară – Eckhart Tolle
Continuare din numărul anterior. Mitul 2: Menopauza durează doar câțiva ani Simptomele pot începe cu până la 6 ani înainte de ultima menstruație (perimenopauză)
Aproape jumătate din viaţa de adult a unei femei – dacă luăm în calcul durata medie de viață a unei femei în Europa - este trăită în menopauză – o stare fiziologică frecvent neglijată dar care adesea necesită supraveghere medicală. Deși menopauza este o condiţie fiziologică normală și nu o boală, în timpul acestei perioade poate apărea o patologie complexă care necesită, pentru corectare, o abordare interdisciplinară complexă și o îngrijire în echipă formată din ginecolog, endocrinolog, neurolog, psiholog, nutriționist etc. Relativ frecvent femeile nu știu că simptomele pe care le experimentează sunt legate de menopauză sau că există opțiuni de consiliere și tratament care pot ajuta la atenuarea disconfortului. Din păcate, frecvent, lipsa de timp și/sau de instruire face ca furnizorii de servicii medicale să nu recunoască simptomele perimenopauzei și postmenopauzei având ca efect afectarea stării de sănătate și bunăstării sexuale a femeilor care parcurg această etapă. Înțelegerea eronată a menopauzei și informarea deficitară a determinat apariția unei serii de mituri despre menopauză.
și pot continua pentru un număr variabil de ani după ultima menstruație (postmenopauză). Starea de sănătate a unei femei care intră în perioada de perimenopauză va fi determinată în mare măsură de antecedentele de sănătate și reproducere, stilul de viață și factorii de mediu. Simptomele perimenopauzei și postmenopauzei pot perturba viața personală și profesională, iar schimbările asociate menopauzei vor afecta sănătatea femeii pe măsură ce îmbătrânește. Prin urmare, îngrijirea în perimenopauză joacă un rol important în promovarea îmbătrânirii
sănătoase și a calității vieții. Populația globală a femeilor aflate în postmenopauză este în creștere. În 2021, femeile în vârstă de 50 de ani și peste reprezentau 26% din totalul femeilor la nivel global, procent mai mare ca 22% cu 10 ani mai devreme. În plus, femeile trăiesc mai mult. La nivel global, o femeie în vârstă de 60 de ani în 2019 ar putea să trăiască în medie încă 21 de ani. Odată cu creșterea numărului de persoane de vârstă mijlocie și mai în vârstă, există o creștere concomitentă și continuă a numărului de femei care trăiesc cea mai mare parte a vieții lor în stare hipoestrogenică.
Mitul 3: Menopauza este doar bufeuri
Menopauza a fost definită de OMS ca fiind acel moment în care apare oprirea definitivă a menstrelor ca urmare a procesul natural de consumare a rezervei funcționale ovariene, indiferent de situațiile etiopatogenetice. Gametogeneza feminină este limitată în viața intrauterină, numărul de ovogonii fiind fix, maxim în luna 7 de viață intrauterină. Nu există nici o posibilitate de influențare/prelungire a rezervei foliculare ovariene.
• Perioada de perimenopauză se caracterizează prin hiperestrogenie manifestată prin:
• cicluri menstruale anovulatorii, cu polimenoree (sângerări frecvente), hipomenoree, menoragie sau metroragie.
• hiperplazie sau hipertrofie endometrială
• mastodinie, risc de proliferare mamară.
• Perioada menopauzei se caracterizează prin deprivare estrogenică și se manifestă prin:
• Simptome pe termen scurt (simptome vasomotorii) – bufeurile (durata medie de 7 ani) dar și alte simptome: cefalee, nervozitate, labilitate emoțională, creștere în greutate.
• Simptome pe termen mediu (degenerative/atrofice):
> atrofie vaginală și uretrală, secundar deprivării estrogenice (durere, arsură, infecții locale, simptome de tract urinar inferior, nicturie, algurie, hematuria, incontinență urinară de efort).
> modificări ale aspectului general: creșterea compartimentului adipos, scăderea tonusului general, creșterea în diametru, datorită transformării adipoase.
> scăderea ratei metabolice bazale
> scăderea masei și forței musculare.
• Efecte pe termen lung (efecte involutive):
> cogniție - alterarea cogniției și a capacității de memorare este tipică femeilor vârstnice.
> sistem cardiovascular - efectele benefice ale estrogenilor asupra sistemului vascular sunt bine cunoscute: antioxidante, vasodilatatoare, efecte protective care dispar după minim 6 luni de deprivare estrogenică.
> sistem osos - deprivarea estrogenică alterează turnoverul osos, cu demineralizare
osoasă subsecventă, și implicit crește riscul de fractură.
În numărul viitor:
Mitul 4: Nu se poate face nimic pentru a gestiona simptomeletrebuie doar să le faci față.
Mitul 5: Sexul după menopauză este aproape imposibil
Helicobacter pylori – o provocare
persistentă în mediul acid gastric
Descoperirea Helicobacter pylori de către Barry J. Marshall și J. Robin Warren în 1982 a transformat fundamental înțelegerea noastră asupra infecției cu Helicobacter pylori și le-a adus Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2005. Înainte de munca lor inovatoare, stomacul era considerat pe scară largă un mediu steril datorită condițiilor sale dure acide, iar boala ulcerului peptic a fost atribuită în primul rând stresului, factorilor dietetici și secreției excesive de acid gastric.
Acum H. pylori este recunoscută ca una dintre cele mai frecvente infecții bacteriene la nivel mondial, afectând aproximativ 50% din populația globală, cu variații considerabile în prevalență între regiuni și grupuri socioeconomice.
Semnificația clinică a H. pylori constă în relația sa cauzală cu diferite afecțiuni gastrointestinale. Este agentul etiologic primar al gastritei cronice active și este puternic asociat cu boala ulceroasă peptică, cu aproximativ 95% din ulcerele duodenale și 85% din ulcerele gastrice atribuite infecției cu H. pylori (4). Mai mult, H. pylori a fost clasificat drept cancerigen de clasa I de către Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului din cauza rolului său în patogeneza adenocarcinomului gastric și a limfomului MALT.
În ciuda potențialului său patogen, majoritatea indivizilor infectați rămân purtători asimptomatici, reflectând interacțiunea complexă dintre factorii de virulență bacteriană, susceptibilitatea genetică a gazdei și influențele mediului.
Diversitate genetică
Analizele genomice ale multiplelor tulpini de H. pylori au demonstrat o diversitate genetică substanțială. Această heterogenitate genetică remarcabilă este atribuită mai multor factori, inclusiv rate ridicate de mutație, evenimente frecvente de recombinare și transfer orizontal de gene.
Genomul H. pylori conține numeroase secvențe ADN repetitive, inclusiv sisteme de restricție-modificare care protejează împotriva ADN-ului străin și contribuie la diversitatea genetică prin generarea de rearanjamente genomice.
Prevalența globală și distribuția geografică
Infecția cu H. pylori demonstrează variații geografice
substanțiale în prevalență, cu rate în general corelate cu statutul socioeconomic și standardele de igienă. S-a estimat prevalența globală a infecției cu H. pylori la aproximativ 44,3%, cu diferențe regionale semnificative: Africa (70,1%), America Latină și Caraibe (63,4%), Asia (54,7%), Europa (30,0%) și America de Nord (28,5%).
În cadrul regiunilor, există variații considerabile specifice țării. De exemplu, în Europa, se observă rate de prevalență mai mari în țările de est și de sud (>50% în Portugalia, Turcia și Rusia) în comparație cu țările din nord și vest (<30% în Țările de Jos, Danemarca și Elveția). În mod similar, în Asia, prevalența variază de la >80% în Bangladesh și Coreea de Sud până la <40% în Japonia și Malaezia.
Continuare în numărul viitor: Mai mulți factori influențează riscul de dobândire a H. pylori...
As. Univ. Dr. Anca
Elena Duduveche, medic specialist boli infecțioase, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau pe www.farmaciile3f.ro Stop infecțiilor chiar la poarta de intrare în organism
În sezonul virozelor, zona oro-nazală (gura și nasul) este principala poartă de acces a virusurilor în organism. Mucoasa bucală, extrem de vascularizată, permite o absorbție rapidă, ceea ce favorizează instalarea infecțiilor. Pentru a reduce acest risc, protecția locală devine esențială.
3F Plantamed vine cu două produse naturale care acționează direct la sursă: spray-ul oral antiviral și roll-on-ul antiherpetic.
Spray-ul antiviral de la 3F Plantamed este recomandat de la primele semne de inflamație a mucoasei bucale și faringiene. Formula sa combină extracte de scoarță de stejar și rădăcină de lemn dulce, ingrediente cunoscute pentru efectele lor calmante și protectoare. În plus, conține dexpanthenol, care ajută la cicatrizarea și regenerarea mucoasei. Astfel, spray-ul sprijină apărarea naturală a organismului și ameliorează rapid disconfortul local.
Roll-on-ul antiherpetic de la 3F Plantamed poate fi aplicat direct pe pustule încă din prima zi și este util în cazul herpesului de diverse tipuri, al erupțiilor de varicelă, al herpanginelor sau al zonei Zoster. Conține aceeași combinație de extracte naturale, care împiedică acțiunea virusurilor herpetice, calmează leziunile și favorizează refacerea pielii și a mucoaselor. Și aici, dexpanthenolul completează efectul prin stimularea cicatrizării și vindecării rapide.
Prin aceste soluții complementare, 3F Plantamed oferă o protecție eficientă și naturală în perioadele cu risc crescut de infecții virale.
Etiologii ale faringitelor acute
- în ce direcții terapeutice ne orientează?
Faringitele acute, reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni respiratorii prezente atât în patologia pediatrică, cât și în cea a adultului. Cele mai frecvente etiologii sunt cele bacteriene dar și cele virale (mai ales la sugar și copilul mic), mult mai rar fiind prezente etiologia fungică și cea parazitară.
Streptococul beta-hemolitic de grup A (GAS), este cel mai frecvent responsabil de faringitele de la vârsta preșcolară și școlară - determină 20-30% din cazuri, însă, postpandemic, asistăm la creșterea cazurilor și la adult, cu virulență și risc de invazivitate modificate. Sunt posibile complicații imediate, supurative, flegmoane periamigdaliene, infecții tegumentare și de părți moi cervicale, otite medii, sinuzite dar și meningite sau sepsis. Pentru copii, riscul complicații-
lor la distanță, prin mecanism imun, necesită supravegherea în convalescență. Sunt semnale internaționale care sugerează laboratoarelor să introducă curent antibiograma pentru GAS.
Și alte tipuri de streptococi beta-hemolitici, de grup C sau G sunt implicați în faringitele acute.
Scorul McIsaac, poate ajuta în diferențierea faringitelor bacteriene de cele virale (vezi tabel 1).
Un scor 0-1, nu recomandă utilizarea de antibiotice, pentru un scor 2-3 se recomandă testare antigen streptococic sau cultură, în timp ce scorul peste 4 puncte sugerează inițierea unui tratament antibiotic empiric.
Dintre infecțiile emergente, menționez mpox, care în cursul epidemiei din 2022, a pre-
zentat manifestări faringiene în 23-32% din cazuri.
Faringitele virale, sunt produse cel mai frecvent, într-un context respirator mult mai complex, cu prezența de cefalee, rinoree/coriză, conjunctivită, tuse, în unele cazuri cu manifestări digestive predominant - dureri abdominale, greață, tulburări de tranzit. Dintre aceste etiologii amintim adenovirusuri, enterovirusuri, virusurile gripale și paragripale, virusul sincițial respirator, HIC, Epstein Barr, citomegalovirus, dar și virusurile rubeolic, rujeolic și rotavirus.
Pentru pacienții imunodeprimați, corticodependenți, etiologia fungică este mult mai frecvent diagnosticată. Dintre parazitoze, toxoplasmoza poate fi asociată faringitei.
În concluzie, faringitele sunt manifestări ale unei palete largi de agenți etiologici, care nu necesită un tratament antibiotic de primă intenție general ci numai asociat anumitor tablouri clinice sugestive pentru etiologia bacteriană. Prin acest mesaj îmi exprim speranța unei evaluări personalizate a pacienților și o decizie judicioasă de limitare a consumului inutil de antibiotice.
Tabel 1- scor McIsaac
Prof. Univ.
Dr. Victoria Bîrluțiu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Consecințele scoliozei asupra respirației
Scolioza, o deformare tridimensională a coloanei vertebrale, este o afecțiune care nu afectează doar aspectul fizic al pacientului, ci poate avea implicații semnificative și asupra sănătății respiratorii. Scolioza are o prevalență variabilă între 0,3% și 15,3% în populația generală.
Șef Lucrări Dr. Mihaela Oros, Facultatea de Medicină Universitatea „Titu Maiorescu” București, Spitalul Ponderas București
za este adesea asimptomatică și nu cauzează disconfort. Totuși, pe măsură ce coloana vertebrală suferă modificări în poziție și unghi, în funcție de localizarea curburii și de vârsta la care apar aceste schimbări, afecțiunea poate deveni evidentă prin simptome semnificative, inclusiv afectarea funcției respiratorii.
Scolioza congenitală este prezentă la naștere și rezultă din malformații vertebrale sau costale, adesea asociate cu tulburări sistemice. Pe de altă parte, scolioza idiopatică, care constituie aproximativ 85% din cazuri, nu are o cauză specifică identificată și apare în perioadele de creștere rapidă. Scolioza asociată cu sindroame cunoscute este adesea subclasificată drept „scolioză sindromică”.
Anomaliile funcției pulmonare devin detectabile în cazurile severe, în care riscul de insuficiență cardiorespiratorie este semnificativ crescut. În fazele incipiente, scolio-
Funcția pulmonară depinde în mare măsură de integritatea și dinamica complexă a scheletului toracic de susținere, a articulațiilor și a mușchilor. Modificările structurale cauzate de scolioză au un impact direct asupra mecanicii respiratorii. Deformarea coloanei vertebrale și a toracelui reduce complianța peretelui toracic, limitează mobilitatea coastelor și afectează forța musculaturii intercostale. Aceste schimbări conduc la o scădere a volumului pulmonar și determină compresia focală a căilor respiratorii. În special la copiii cu scolioză cu debut precoce, limitarea creșterii normale a toracelui și a plămânilor poate avea consecințe pe termen lung asupra dezvoltării respiratorii.
În practica clinică, pacienții cu scolioză pot dezvolta
un tipar de respirație rapidă și superficială, în încercarea de a compensa rigiditatea peretelui toracic. Această adaptare conduce la o scădere a capacității de efort și la apariția dispneei de efort, una dintre primele manifestări clinice ale scoliozei. Implicarea coloanei toracice (singură sau în combinație cu segmentul lombar) în scolioză este responsabilă pentru complicațiile respiratorii și cardiovasculare, iar distorsiunea cutiei toracice crește efortul respirator necesar.
Deși scolioza nu afectează direct mușchii respiratori, aceasta poate restricționa funcționarea lor. De exemplu, mușchii intercostali pot deveni „supraîntinși” sau pot avea dificultăți în a se extinde din cauza modificărilor dintre
Adina Grămadă Petruneac, Studentă Facultatea de Medicină Universitatea „Titu Maiorescu” București
Dr. Lucica Barangă, Spitalul Ponderas, București
Figura 1 Scolioza
spațiile intercostale, ceea ce le reduce eficiența, inclusiv capacitatea de expansiune a toracelui. Deformarea cutiei toracice determină un perete toracic (și, implicit, un sistem respirator) mult mai puțin elastic, ceea ce crește efortul necesar pentru respirație.
Datorită interconexiunilor complexe dintre coloana vertebrală, stern și coaste, mișcarea și rotația vertebrelor în cazul scoliozei au un impact semnificativ asupra formei toracelui, generând o latură convexă și una concavă. Pe lângă severitatea curbei coloanei vertebrale, vârsta pacientului joacă un rol în distribuția inegală a gazelor alveolare. Reducerea capacității de a efectua efort fizic la copiii cu scolioză nu se datorează doar scăderii capacității respiratorii, ci și diminuării abilității inimii de a se adapta la cerințele metabolice crescute. De asemenea, micșorarea diametrului anteroposterior al toracelui la acești copii determină o deplasare a inimii, afectând astfel funcționarea acesteia.
Un alt aspect important al conexiunii dintre scolioză și afectarea respiratorie este influența scoliozei asupra somnului. Studiile arată că pacienții cu scolioză, în special cei cu debut precoce, prezintă frecvent tulburări respiratorii în timpul somnului, cum ar fi hipopneea și apneea. Aceste tulburări sunt mai pronunțate în timpul somnului REM și sunt asociate cu scăderea saturației de oxigen.
Hipoventilația în timpul somnului cu creșterea concentrației de dioxid de carbon se
poate manifesta cu următoarele simptome: cefalee matinală, somnolență/oboseală în timpul zilei, iritabilitate, somn agitat, coșmaruri, transpirații nocturne, scădere în greutate, infecții respiratorii frecvente, dispnee. Cu toate acestea, studiile au evidențiat că la copiii cu scolioză cu debut precoce hipoventilația alveolară se manifestă inițial pe timpul nopții iar simptomele respiratorii pot fi absente. Acest lucru nu exclude afectarea respiratorie, motiv pentru care evaluarea periodică și precoce a funcției respiratorii este esențială pentru a surprinde evoluția spre insuficiență respiratorie. Evaluarea funcției respiratorii la acești pacienți include metode non-invazive precum:
• pulsoximetria
• spirometria
• explorarea forței mușchilor respiratori: măsurarea presiunii inspiratorii maximale (PImax) și a presiunii expiratorii maximale (PEmax)
• bodypletismografia (pletisomnografia corporeală) și difuziunea/transferul monoxidului de carbon prin membrana alveolo-capilar
• ecocardiografia
• polisomnografia – investigație complexă realizată pe durata somnului, înregistrează multiplii parametri ce evaluează (Figura2):
> arhitectura și calitatea somnului
> respiraţia – flux, efort respirator, saturația de oxigen și de dioxid de carbon
> EKG
> poziţia corpului
> mișcările membrelor
> videomonitorizare
Aceste investigații sunt esențiale pentru a monitoriza capacitatea respiratorie și pentru a identifica precoce semnele de insuficiență respiratorie.
Complicațiile respiratorii asociate cu scolioza sunt variate și depind de vârsta la care debutează boala și de severitatea curbei. În cazurile severe de scolioză, există riscul apariției hipertensiunii pulmonare și a insuficienței respiratorii. Afectarea respiratorie care însoțește scolioza de cauză neuromusculară, poate varia considerabil între pacienți, chiar și în cadrul aceleiași boli.
Conexiunile dintre scolioză și afectarea respiratorie sunt complexe și au impact asupra sănătății pacienților. Recunoașterea acestor interacțiuni poate duce la dezvoltarea unor strategii de tratament care să abordeze nu doar deformarea coloanei vertebrale, ci și complicațiile respiratorii și cardiovasculare asociate.
Evaluarea periodică și precoce a funcției respiratorii este esențială pentru a surprinde evoluția spre insuficiență respiratorie, a înțelege progresia bolii și a stabili momentul optim pentru inițierea terapiilor de susținere care pot compensa pierderea funcției respiratorii.
