Obezitatea infantilă este determinată de interacțiunea unor factori genetici, epigenetici și de mediu care pot influența programarea metabolică fetală. Modificările epigenetice cauzate de un indice de masă corporală (IMC) crescut al mamei, creșterea excesivă în greutate în sarcină și diabetul gestațional pot perturba mecanismele de reglare a greutății corporale pe termen lung. Există, de asemenea, o legătură între statutul socioeconomic și obezitatea pediatrică. Elevii din școlile publice prezintă, în medie, IMC-uri mai mari, iar cei care beneficiază de mese gratuite sau la preț redus au o predispoziție crescută la obezitate, sugerând că expunerea la alimente ad libitum poate influența negativ comportamentul alimentar. Dincolo de influențele epigenetice, factorii genetici contribuie semnificativ la susceptibilitatea pentru obezitate. Între 40-70% din variația IMC este ereditară. Adolescenții care au un părinte cu obezitate prezintă un risc de 3-4 ori mai mare de a dezvolta obezitate, iar acest risc crește de peste 10 ori în cazul în care ambii părinți suferă de această afecțiune. Totuși, testele genetice actuale nu pot prezice cu precizie apariția obezității, deoarece factorii de mediu influențează semnificativ expresia genelor implicate. În ultimii 70 de ani, s-a observat o tranziție globală către alimente procesate și bogate în calorii. Consumul de fructe, legume și lactate a scăzut, în timp ce aportul de grăsimi, zaharuri, carne și cereale a crescut.
Dieta occidentală, bogată în alimente procesate, zaharuri rafinate și grăsimi saturate, a fost corelată cu creșterea obezității la nivel global. Consumul de calorii a crescut semnificativ între anii 1970 și 2000. Conceptul de „dietă occidentală” este în creștere la nivel global și este corelat cu afecțiuni inflamatorii cronice, precum diabetul, ateroscleroza și boala renală cronică
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Dr. Delia Reurean-Pintilei, Dr. Valentina Anton Departamentul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Centrul Medical Consultmed, Iași
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04
Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex.
ISSN 2067-0508
Manifestări cutanate
în diabetul zaharat (3)
Lichenul plan oral (LPO) și hidradenita supurativă (HS) sunt afecțiuni dermatologice inflamatorii cronice, strâns legate de diabetul zaharat, evidențiind o interacțiune complexă între factori metabolici, imunitari și hormonali. LPO, cu o prevalență de 1-2% în populația generală, afectează predominant mucoasa orală, prezentând forme variate, de la leziuni reticulare la eroziuni pruriginoase, și este mai frecvent la diabetici (9,3% vs. 1,8%). HS, caracterizată prin obstrucția glandelor apocrine, debutează postpubertar, cu leziuni dureroase în zone axilare sau inghinale, și prezintă o prevalență de trei ori mai mare la pacienții cu diabet. Aceste asocieri subliniază rolul inflamației cronice și al disfuncțiilor endocrine în patogeneză. Monitorizarea dermatologică a pacienților diabetici este esențială pentru depistarea precoce și gestionarea eficientă a acestor afecțiuni. Managementul multidisciplinar, personalizat, și cercetările viitoare pentru elucidarea mecanismelor patofiziologice sunt cruciale pentru îmbunătățirea calității vieții și prevenirea complicațiilor.
Infecțiile cutanate (continuare din ediția precedentă)
Lichen plan
Lichenul plan oral (LPO) este o dermatoză inflamatorie cronică, de etiologie incertă, cu o prevalență scăzută în populația generală, estimată la 1-2%, prezentând o ușoară predominanță la sexul feminin. Manifestările clinice sunt variabile, cuprinzând șase forme principale: reticulară, papulară, placară, atrofică, erozivă și buloasă.
Din punct de vedere clinic, lichenul plan cutanat se manifestă prin erupții papulo-scuamoase, plate, de culoare violacee, cu distribuție predominant simetrică la nivelul zonelor de flexie ale membrelor, mucoasei orale (lichen plan oral), organelor genitale (lichen plan vulvar sau penian), scalpului (lichen planopilaris), unghiilor sau esofagului. Leziunile pot fi izolate sau confluente, formând plăci de dimensiuni variabile, pruriginoase.
Existența unei corelații între LPO și diabetul zaharat este susținută de date epidemiologice, probabil datorită disfuncției endocrine și modificărilor imunitare caracteristice diabetului, care ar putea favoriza apariția LPO. De asemenea, unele medicamente utilizate în terapia antidiabetică pot induce reacții lichenoide, mimând clinic LPO.
Există o prevalență semnificativ mai mare a LPO la pacienții cu diabet zaharat (9,3% vs. 1,8% în grupul control Această constatare subliniază importanța monitorizării mucoasei orale la pacienții diabetici pentru depistarea precoce și managementul adecvat al LPO.
Managementul lichenului plan cutanat urmărește atenuarea pruritului și controlul leziunilor.
Hidradenita
supurativă
Hidradenita supurativă (HS), cunoscută și sub denumirea de boala Verneuil, este o dermatoză inflamatorie cronică, caracterizată prin obstrucția ductelor glandelor apocrine. Debutul bolii este, în general, postpubertar, cu o incidență ușor crescută la sexul feminin, însă prevalența scade semnificativ la bărbații cu vârsta peste 50 de ani și la femeile aflate în post-
Dr. Miruna-Ioana Miron
Secția Dermatovenerologie, Spitalul de Boli Infecțioase Sfânta Cuvioasă Parascheva, Galați
Prof. Univ. Dr. Camelia Cristina Diaconu
Clinica de Medicină Internă, Spitalul Clinic de Urgență București
Curaţă și
împrospătează
faţa și corpul
Antibacterian pe C.Acnes
Seboreglator
Aknet- gel de curățare pentru față și corp - piele seboreică, predispusă la acnee
Pielea curată se simte confortabil
Piele mai curată pentru 90% dintre utilizatori
Stare de confort după utilizarea produsului pentru 86% dintre utilizatori
DUPĂ 14 ZILE
Pielea este mai purificată și netedă pentru 86% dintre utilizatori
• Acid usnic ingredient activ derivat dupa liches (Gen. usnea) cu proprietăți selective pe C.Acnes.
• Blend surfactanți de curățare echilibrat: surfactanți anionici, amfoterici și non-ionici care îndepărtează impuritățile în timp ce respectă funcția de barieră a pielii.
Mod de utilizare: Masați pe pielea umedă a feței și/sau corpului cu mișcări circulare, evitând zona ochilor; apoi clătiți.
Str.Viitorului, Nr. 180, Sector 2, București Tel: 0744 649
menopauză, sugerând o posibilă influență a hormonilor steroizi, în special a androgenilor.
Patogeneza hidradenitei supurative (HS) este reprezentată de un proces complex, rezultat din interacțiuni intricate între factori genetici, care contribuie la predispoziția individuală, factori hormonali ce reglează activitatea glandelor apocrine, factori imunologici care modulază răspunsul inflamator, precum și factori exogeni, inclusiv utilizarea antiperspiranților, epilarea, obezitatea, expunerea la temperaturi ridicate, precum și fumatul. Obstrucția ductală inițiază un proces inflamator cronic, ducând la dilatarea și rupturile glandelor, apariția de abcese și fistule, precum și supurație cronică, fibroză și cicatrizare retractilă caracteristică. Distribuția leziunilor este predominantă în zonele axilare, inghinale, mamare, perineale și sacral, ceea ce reflectă localizarea glandelor apocrine, inclusiv cele situate pe „linia mamară”.
Este evidențiată o asociere statistic semnificativă și clinic relevantă între HS și diabetul zaharat (DZ), prevalența crescută a DZ în rândul pacienților cu HS, comparativ cu populația generală, observându-se valori aproape triple. Această asociere subliniază importanța implementării unui protocol de screening pentru DZ în rândul pacienților cu HS, în special în cazurile avansate, unde riscul dezvoltării DZ de tip 2 este considerabil amplificat.
De asemenea, cercetările actuale au demonstrat corelații semnificative între variabili
precum vârsta înaintată, indicele de masă corporală (IMC) crescut, severitatea HS, calitatea vieții afectată. Aceste constatări sugerează o potențială influență a acestor factori asupra patogenezei DZ la pacienții afectați. Inflamația cronică, prezentă atât în HS, cât și în DZ, împreună cu dezechilibrele metabolice, disfuncția celulară și răspunsurile imune anormale, contribuie, de asemenea, la asocierea observată între aceste patologii.
Concluzii
Evoluția netratată a hidradenitei supurative (HS) determină o agravare a severității afecțiunii, având implicații fizice și sociale semnificative pentru pacienți. Managementul HS este complex și necesită o abordare multidisciplinară, personalizată, care variază de la intervenții locale, cum ar fi antibioticele, corticosteroizii și retinoizii, până la terapii sistemice incluzând imunosupresoare și anticorpi monoclonali.
Această revizuire a literaturii sugerează o asociere complexă și multifactorială între manifestările dermatologice și diabetul zaharat, depășind simpla corelație și sugerând o influență reciprocă între aceste două afecțiuni. Dezechilibrele metabolice caracteristice diabetului, inclusiv hiperglicemia cronică, hiperinsulinemia și disfuncția endotelială, joacă un rol cheie în patogeneza unor dermatoze specifice, precum acantoza nigricans, necrobioza lipoidică diabeticorum, bullosis diabeticorum și dermopatia diabetică. Prevalența crescută a acestor afecțiuni la pacienții diabetici, corelată cu severitatea diabetului și prezența altor complicații micro- și macrovasculare, subliniază rolul crucial al examinării dermatologice în diagnosticarea și monitorizarea diabetului. De asemenea, anumite afecțiuni dermatologice, cum ar fi psoriazisul, vitiligo, lichenul plan și hidradenita supurativă, prezintă o prevalență crescută în rândul pacienților diabetici, sugerând astfel o posibilă vulnerabilitate imunologică. Reacțiile adverse cutanate la tratamentele antidiabetice și incidența crescută a infecțiilor cutanate la pacienții diabetici accentuează necesitatea unei abordări multidisciplinare în managementul diabetului. Cercetarea viitoare trebuie să se concentreze pe elucidarea completă a mecanismelor patofiziologice implicate, identificarea unor biomarkeri specifici și dezvoltarea unor strategii terapeutice individualizate pentru optimizarea controlului glicemic și prevenirea/tratamentul complicațiilor dermatologice. O astfel de abordare ar conduce la îmbunătățirea semnificativă a rezultatelor clinice și a calității vieții pacienților cu diabet zaharat.
devine acum OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR
De curând am avut ocazia să discutăm cu domnul Prof. Dr. Kawamura despre beneficiile produsului Oyama Agaricus Bio Active GR.
*(Domnul Prof. Dr. Kawamura este profesor la Facultatea Farmacie, Universitatea KITASATO; este doctor în medicină - Universitatea de Medicină TOKYO). În prezent, Șef al Institutului de Știință și Tehnologie TOKYO, Director executiv al organizației non-profit JAPAN ASSOCIATION of BIOTECHNOLOGY EDUCATION, Președinte al Institutului de Tehnologie Industrială.
Domnul doctor ne-a explicat că acest produs se poate folosi ca adjuvant atât în mai multe tipuri de cancer, cât și în probleme cardiace, renale și hepatice. Conținutul ridicat de Beta-D-glucan acționează asupra celulelor bolnave și ajută la creșterea imunității. Se recomandă administrarea împreună cu tratamentul alopat. Dintre persoanele din România care au consumat recent Bio Active GR Oyama Agaricus, prezentăm două cazuri, respectiv:
1. Domnul B.I. din județul Cluj, depistat cu cancer la colon. Postoperator, medicul i-a recomandat chimioterapie, dar analizele indicau o stare precară a pacientu lui, care nu permitea începerea tratamentului. Astfel, domnul a decis să consume Oyama Agaricus Bio Active GR, câte 1 pliculeț/zi, timp de 2 luni. La investigațiile ulterioare, parametrii analizați s-au îmbunătățit, astfel că în acest moment poate urma tratamentul cu chimioterapie prescris.
2. Doamna C.R. din jud. Cluj, 55 de ani, cancer la sân operat. Între curele de chimi oterapie starea dumneaei se deteriorase, resimțind puternic efectele secundare ale acestei terapii. Astfel, a decis să administreze Oyama Agaricus Bio Active GR 1/2 pliculeț/zi, timp de aproximativ 60 de zile. În primele zile a reușit să mănânce (îi scăzuse foarte mult pofta de mâncare), a reușit să aibă un somn odihnitor iar stările de greață au dispărut. Ulterior, la investigații, a observat îmbunătățiri (parametrii verificați au reintrat în normal).
www.apoteca-farmacie.ro
0748156367 Gara -tel/fax 0213189941
0748157004 Duca -tel/fax 0212603061
0748158062 Crangasi -tel/fax 0212238363
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat!
Chirurgia refractivă
Chirurgia refractivă cu laser excimer oferă o soluție chirurgicală pentru obținerea independenței față de ochelari sau lentile de contact, respectiv obținerea unei vederi similare sau superioare celei mai bune corecții optice.
VProf. Univ.
Dr. Călin Petru Tătaru
Președintele Societății Române de Cataractă și Chirurgie Refractivă
Asist. Univ.
Dr. Cătălina Ioana Tătaru
Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București
Asist. Univ.
Dr. Paul Filip Curcă
Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București
iciile de refracție pot fi cauzate de erori refractive de dioptrie sferică (miopia și hipermetropia), erori refractive cilindrice (distorsionarea imaginii dată de astigmatism), și diferența dioptrică dintre ochi (anizometropia). Chirurgia refractivă oferă o soluție terapeutică sigură și minim invazivă pentru vasta majoritate a acestor vicii de refracție, fiind adresată pacienților adulți, cu dioptrie stabilă de cel puțin doi ani și fără alte afecțiuni ale corneei. Comparativ cu alte intervenții chirurgicale refractive, chirurgia cu laser excimer este o intervenție rapidă, ce necesită doar anestezie topică cu picături, sigură, ce reduce posibilitatea apariției complica-
țiilor comparativ cu alte alte intervenții de chirurgie refractivă, discretă nefiind evidentă și oferă o recuperare rapidă, fiind necesare postoperator urmarea prescripției medicale, preponderent sub formă de picături oftalmologice și purtarea câteva zile a unei lentile de contact terapeutice. Pacientul beneficiază atât de un screening amănunțit preoperator, cât și de controale periodice postoperatorii.
Tehnologia terapeutică
evoluează atât către obținerea unei intervenții personalizate pentru sistemul optic al fiecărui pacient, cât și spre o tehnică chirurgicală minim invazivă, sigură și cu recuperare rapidă pentru pacient.
Sistemul optic uman este complex, cu variații dioptrice individuale și multiple elemente optice funcționale, cele mai semnificative pentru chirurgia refractivă fiind fața anterioară și posterioară a corneei și cristalinul. Pe lângă viciul de refracție principal (dioptrie sferică și dioptrie cilindrică), pot exista mici imperfecțiuni la nivelul feței anterioare a corneei (microdenivelări ce contribuie la as-
tigmatismul rezidual și care pot provoca aberații de ordin înalt), imperfecțiuni la nivelul feței posterioare a corneei și astigmatism lenticular, intrinsec cristalinului. Aceste microaberații pot reduce calitatea vederii și uneori se pot compensa parțial între ele, astfel încât calcularea corecției ablative cu laser excimer necesită atentă personalizare pentru sistemul optic la fiecare ochi al pacientului. Noile formule de calcul a ablației bazate atât pe tehnologia wavefront, cât și pe integrarea discretă a datelor de topografie corneeană sunt un avans tehnologic major, ce vine în ajutorul pacientului, oferind corecția atât a viciului de refracție primar, cât și a aberațiilor de ordin înalt, microaberații ce pot reduce calitatea vederii.
Chirurgia refractivă este într-o continuă dezvoltare, atât tehnologică prin aparatura din ce în ce mai precisă la măsurarea profilului optic, cât și marcată de progrese software rapide prin formulele de calcul de noua generație. Așteptăm cu nerăbdare progresul tehnologic viitor al medicinei personalizate prin dezvoltarea profilelor topografice și a aberometriei, cu minim de invazivitate și conform cu ultimele recomandări medicale integrăm constant noile tehnologii în practica clinică.
Tipuri de cristalin artificial: Cum alegem varianta potrivită pentru fiecare pacient
Cristalinul, una dintre componentele optice ale ochiului, are un rol esențial în focalizarea imaginilor pe retină. Odată cu înaintarea în vârstă, acesta se opacifiază – apărând afecțiunea cunoscută sub numele de cataractă – și trebuie înlocuit. În alte cazuri, poate fi înlocuit și în absența cataractei, în scop refractiv, pentru a reduce dependența de ochelari sau lentile de contact, sau pentru a preveni anumite tipuri de glaucom (cu unghi îngust).
Indiferent de contextul intervenției, înlocuirea cristalinului se face cu un cristalin artificial, pentru alegerea căruia trebuie să ținem cont de mai mulți factori: particularitățile anatomice ale ochiului, stilul de viață, așteptările pacientului, patologii oculare sau generale asociate. Cristalin artificial monofocal
Oferă o imagine clară la o singură distanță – de obicei, vederea la distanță. Pacientul va avea în continuare nevoie de ochelari pentru citit sau pentru alte activități la apropiere. Este o opțiune sigură și eficientă, în cazurile în care nu se dorește o corecție suplimentară a vederii, cu o adaptare postoperatorie ușoară. Cristalinele monofocale "plus" sunt o variantă mai nouă, îmbunătățită a acestora, care oferă o vedere utilă și în zona intermediară: la device-uri, condus, activități casnice, text mare.
Cristalin artificial multifocal
Cristalinul artificial multifocal este conceput pentru a oferi o vedere bună la orice distanță – aproape, intermediar și depărtare. Este o alegere potrivită pentru pacienții care vor să aibă independență maximă față de ochelari, la majoritatea activităților zilnice. Totuși, un posibil dezavantaj al acestor cristaline este apariția unor fenomene vizuale specifice, numite halouri, care se manifestă sub forma unor reflexii în jurul surselor de lumină artificială. În majoritatea cazurilor, acest efect este temporar, deoarece după operație intervine o perioadă de neuroadaptare.
Cristalin artificial EDOF, cu profunzime extinsă a câmpului vizual
Acest tip de cristalin asigură o vedere bună la distanță, intermediar și aproape, în unele cazuri fiind totuși nevoie de ochelari pentru aproape, la citit texte foarte mici sau în lumină slabă. Totodată, oferă un nivel bun de luminozitate și contrast, un focus extins și este o opțiune recomandată și în cazurile în care cristaline-
le multifocale clasice nu pot fi utilizate, de exemplu în cazul altor patologii oculare asociate. De asemenea, acest tip de cristalin nu produce fenomenele vizuale nedorite.
Cristalin artificial toric
Pacienții care prezintă și astigmatism pot beneficia de un cristalin toric, care corectează această eroare refractivă. Acest tip de cristalin este disponibil atât în varianta monofocală, cât și în cele multifocale și EDOF, oferind astfel o corecție completă a vederii.
Alegerea cristalinului potrivit
Alegerea tipului de cristalin artificial se face pe baza unor investigații oftalmologice detaliate și a unui dialog deschis între medic și pacient, pentru a obține un rezultat vizual optim și o calitate a vieții cât mai bună. În cadrul consultației preoperatorii, discutăm despre așteptări, activitățile zilnice ale pacientului, eventualele limitări existente, prezența astigmatismului și despre particularitățile anatomice ale ochiului, pentru a stabili împreună care este cea mai potrivită opțiune.
Cristalinele artificiale reprezintă o soluție eficientă pentru restabilirea vederii, iar tehnologia actuală permite o adaptare precisă la nevoile pacientului. La Ama Optimex, avem disponibilă întreaga gamă de cristaline artificiale moderne și, mai important, avem o experiență acumulată în mii de intervenții de acest tip, care ne permite să personalizăm fiecare recomandare.
Particularități în diagnosticul
afecțiunilor nervului optic
Nervul optic este supus unor game largi de patologii, datorită unor cauze intrinseci, intraorbitale, boală intracraniană sau sistemică, inclusiv a o serie de condiții ce amenință viața. Rămâne la responsabilitatea oftalmologului determinarea managementului adecvat, evitând investigații inutile sau determinarea unor investigații sau tratamente mai rapide atunci când este indicat.
Clinica I Oftalmologie, Spitalul Clinic Județean de Urgențe ,,Sfântul Spiridon” Iași
Diagnosticul în oftalmologie se bazează de obicei în mare măsură pe constatările examinării, dar gama de anomalii în tulburările nervului optic este limitată, astfel încât anamneza este adesea primordială. Debutul neuropatiei optice nu este întotdeauna clar. Multe anomalii congenitale și chiar edemul papilar poate fi identificat la o evaluare oftalmlogică de rutină. De asemenea, pierderea vederii unilaterale este descoperită atunci când un ochi este acoperit, astfel o anamneză atentă cu privire la simptomatologia asociată și durata acestora este importantă. De exemplu, o serie de afecțiuni cum este neuropatia optică ischemică are uneori debut brusc al afectării vizuale sau progresiv în două săptămâni, spre deosebire de neuropatia inflamatorie ce are un debut subacut, cu afectare în câteva zile a funcției vizuale, acompaniată de dureri la miș-
cările globului ocular. Neuropatia optică glaucomatoasă nu este simptomatică până târziu în cursul bolii, astfel încât este de obicei identificată întâmplător sau prin screening.
Diagnosticul unei patologii de nerv optic este bazat pe determinarea acuității vizuale, examenul reflexelor pupilare, aspectul câmpului vizual, simțul cromatic și examinarea discului optic împreună cu o anamneză riguroasă.
Prin urmare, tabloul clinic al unei neuropatii optice este bazat pe:
În practica medicală zilnică ne putem confrunta cu situații clinice diverse, de exemplu, pacienți cu glaucom peste care se suprapune o altă patologie a nervului optic. Este important să cunoaștem aspectele de diferențiere dintre aceste două patologii și să examinăm cu atenție acești pacienți deoarece anumite patologii intracraniene (unele ce pot afecta prognosticul vital al pacientului)
pot simula la fundul de ochi un aspect glaucomatos al nervului optic.
Afecțiunile nervului optic oferă o perspectivă fascinantă asupra a unei game largi de procese patologice. Evaluarea clinică oferă o bază solidă de informații clinicienilor, evitând o serie de investigații complexe și costisitoare inutile când este colaborată cu testarea acuității vizuale, a câmpului vizual și a simțului cromatic. Progresele în imagistica nervului optic – în special fotografia digitală retiniană și tomografia în coerență optică au revoluționat diagnosticul și urmărirea pacienților cu afectare a nervului optic.
A. No glaucom- rim retinian sănătos, apare subțiat superior
B. NO non-glaucom- inelul retinian este pronunțat palid - după NOIA C, D-evoluția unei hemoragii discale inferioare, dispare în 1-2 luni
E. Atrofie optică non-glaucomatoasă - paloare inel neural
Șef Lucr. Dr. Nicoleta Anton
Ce este fotofobia?
Aversiunea la lumină, sau fotofobia din gr. „phōs“ (lumină) și „phóbos“ (frică), este un simptom care însoțește multe situații în patologia oftalmologică și neurologică. Aceasta poate avea mai multe grade de intensitate, de la disconfort vizual până la senzație dureroasă odată cu expunerea la lumină ambientală. La copilul mic și sugar, fotofobia intensă este un simptom de alarmă care necesită evaluare promptă de către un medic oftalmolog pediatru.
Care sunt cauzele fotofobiei?
Fotofobia poate apărea de novo în inflamațiile oculare (conjunctivite/keratite/uveite/ nevrite) sau prin înclavarea unui corp străin subpalpebral sau cornean. Odată cu tratarea cauzei inflamației, aceasta se va remite.
Atunci când aversiunea la lumină este prezentă din primele luni de viață, ea poate fi un semn al unei malformații oculare, a glaucomului congenital sau a unei afecțiuni retiniene ereditare. Alături de nictalopie, care reprezintă vederea slabă în lumină semi-obscură, fotofobia este un simptom tipic pentru afecțiuni retiniene ereditare.
Există și cauze neurologice ale fotofobiei dintre care enumerăm: migrena, epilepsia, inflamațiile cerebrale (meningita/encefalita) sau hemoragia
Cum se tratează fotofobia de cauză retiniană?
Pentru multe dintre afecțiunile retiniene care se însoțesc de fotofobie, acesta este un simptom care urmărește pacienții a la long. Tratamentul este deci simptomatic, prin limitarea expunerii la lumină și folosirea unor ochelari cu filtre medicale cromatice care scad intensitatea luminoasă fără a diminua semnificativ contrastul. Pe lângă ameliorarea simptomelor, aceste filtre protejează retina de radiația luminoasă nocivă cu energie mare (în spectru albastru), pentru a preveni agravarea bolii și implicit a fotoaversiunii. Pigmenții carotenoizi par a avea un rol protector împotriva fotofobiei, iar în anumite situații pot fi de folos suplimentele cu luteină și zeaxantină. În natură, aceste substanțe se găsesc în cantități mari în legumele verzi (spanac, broccoli, mazăre, pătrunjel).
subarahnoidiană. De asemenea, unele medicamente sedative pot crește sensibilitatea la lumină.
La ce ne ajută electroretinograma?
Atunci când suspectăm o fotofobie de cauză retiniană la copilul mic sau la adultul cu acuitate vizuală slabă, electroretinograma (ERG) ne susține demersul diagnostic. În această examinare există mai multe etape care studiază individual funcția celulelor retiniene cu conuri și cu bastonașe - cele responsabile de vederea diurnă și nocturnă. Retina este stimulată prin flash-uri luminoase de intensități crescătoare, iar răspunsul electric declanșat de celulele retiniene este înregistrat cu ajutorul unor electrozi. ERG-ul se poate realiza la copilul mic folosind instrumente portabile cu electrozi cutanați plasați în regiunea perioculară.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro
Dr. Georgiana Milea Medic specialist oftalmolog Clinica Oftapro, București
Chirurgia vitreo-retiniană este un domeniu de vârf al medicinei oftalmologice
Am ales să practiv chirurgie vitreo-retiniană deoarece reprezintă un domeniu de vârf al medicinei oftalmologice, în care precizia, inovația și impactul direct asupra calității vieții pacienților se îmbină într-un mod remarcabil. Această specialitate oferă oportunitatea de a trata afecțiuni oftalmologice complexe, precum decolarea retiniană, hemoragiile vitreene sau membranele epiretiniene, prin utilizarea unor tehnici microchirurgicale avansate.
Un moment definitoriu în alegerea acestui parcurs profesional a fost bursa oferită în 1993 de către Prof. Kreissig Ingrid în Germania, care mi-a permis să aprofundez tehnici inovatoare și să înțeleg mai bine complexitatea chirurgiei vitreo-retiniene. De asemenea, mentorii mei au considerat că posed aptitudinile necesare pentru această ramură deosebit de precisă și provocatoare a oftalmologiei, la care se cere multă răbdare, o calitate fundamentală atât în realizarea intervențiilor chirurgicale minuțioase, cât și în relația cu pacienții, care necesită îngrijire atentă și explicații detaliate. Experiența acumulată în cadrul bursei a consolidat nu doar cunoștințele teoretice și practice, ci și convingerea că această specializare îmi oferă posibilitatea de a influența semnificativ prognosticul vizual al pacienților. Revenit în țară, am implementat procedu-
rile învățate alături de colegii din Spitalul de Urgențe Oftalmologice București. Această etapă a fost esențială pentru integrarea tehnicilor moderne în practica medicală locală. După aproximativ doi ani am început să abordez patologiile vitreoretiniene cu un grad mai ridicat de dificultate.
Domeniul chirurgiei vitreo-retiniene a cunoscut o dezvoltare exponențială în ultimele trei decenii, iar decizia mea de a aprofunda acest segment s-a dovedit a fi una inspirată. Evoluția acestui sector mi-a oferit oportunitatea de a crește profesional prin rezultatele obținute și prin impactul pozitiv asupra îngrijirii pacienților.
Inovația a reprezentat întotdeauna principalul factor de progres în chirurgia vitreo-retiniană. În prezent, tehnologia de vizualizare 3D a devenit un instrument esențial în realizarea intervențiilor chirurgicale, oferind multiple avantaje, atât
din perspectiva ergonomiei pentru chirurgi, cât și în ceea ce privește facilitarea procesului de instruire a rezidenților și specialiștilor. De asemenea, această tehnologie introduce îmbunătățiri semnificative în vizualizarea detaliată prin capacitatea de modificare digitală a imaginii. Un alt progres notabil îl reprezintă terapia genică, care este aplicată în anumite afecțiuni retiniene rare, cum ar fi cele asociate cu mutația genei RPE65. Deși această metodă nu este încă disponibilă în România, se estimează că va fi implementată în viitorul apropiat. La fel, chirurgia robotică va oferi în viitor potențialul de a extinde opțiunile terapeutice pentru patologii care, în prezent, nu pot fi abordate prin tehnicile convenționale. Nu în ultimul rând, inteligența artificială cunoaște o dezvoltare accelerată în domeniul medical, iar impactul său asupra chirurgiei vitreo-retiniene este un subiect de mare interes. Se anticipează că aceasta va contribui semnificativ la optimizarea practicii medicale, facilitând atât procesele decizionale, cât și implementarea unor tehnici inovatoare.
Prof. Univ. Dr. Florian Baltă
Președintele Societății Române de Oftalmologie
Oftalmogenetica
În ultima jumătate de secol au avut loc progrese extraordinare în înțelegerea mecanismelor biologice implicate în ontogeneză și patogeneză, cu consecințe semnificative asupra opțiunilor terapeutice. La convergența între oftalmologie și genetică, oftalmogenetica este un domeniu vital, care nu numai că ajută la înțelegerea bolilor genetice ale ochilor, dar contribuie și la dezvoltarea de tratamente, strategii de prevenire și la consilierea pacientului privind riscurile familale.
Dr. biolog
Andreea Țuțulan-Cuniță
Determinismul genetic al patologiilor oftalmologice este complex. O metaanaliză a 22 de studii din perioada 2013-2022 a arătat că, cele mai comune gene cauzative pentru retinopatia pigmentară sunt ABCA4, USH2A, RPGR și RHO. Cca. 10-15% din totalul bolilor oftalmologice sunt cunoscute a avea cauză genetică, între acestea numărându-se retinita pigmentară, degenerarea maculară legată de vârstă, cataracta congenitală, glaucomulafecțiuni frecvente între bolile rare -, ca și defectele de vedere cromatică sau neuropatia optică Leberafecțiuni cu incidență scăzută. Diagnosticul clinic este primul și cel mai important factor în managementul pacientului și al afecţiunii acestuia. Testarea genetică subsecventă nu doar servește la confirmarea acestuia ci, determinând cauza afecţiunii ereditare, facilitează stabilirea conduitei optime terapeutice, reduce incertitudinea privind prognosticul și oferă informații esențiale pentru planningul familial.
Majoritatea modificărilor genetice cauzative pentru afecțiunile oftalmologice sunt detectabile prin secvențiere de generație următoare (NGS).
Aceasta poate fi țintită pentru seturi (paneluri) de gene asociate cu afecțiunea de interes sau cu afecțiuni relevante pentru diagnosticul diferențial (de exemplu: distrofie retiniană, albinism, acromatopsie, microftalmie/anoftalmie, coloboma, afecțiuni sistemice cu manifestări oculare ș.a.) sau poate acoperi întregul exom ori genom ori ADN mitocondrial: în general, cu această tehnologie este, de asemenea, posibilă și detectarea variațiilor numărului de còpii (CNV) - pierderi sau câștiguri de segmente ADN de dimensiuni mai mari.
Mai rar, cariotipul molecular poate fi utilizat pentru identificarea CNV de dimensiuni mari (în funcţie de tehnologia utilizată, începând de la 50 kb) și este indicat în diagnosticul genetic al aniridiei (deleția genei PAX6) sau a sindromului WAGR (deleția regiunii cromozomiale 11p13).
În cazul afecțiunilor multisistemice cu tablou clinic atipic sau nespecific, un instrument util este nou-apăruta tehnologie de secvențiere cu înaltă fidelitate a întregului genom, lrWGS, ce folosește așa-numitele long-reads, segmente ADN (ampliconi) de di-
mensiuni mari - 15-50 kb, în contrast cu cele scurte, de cca. 250 pb, folosite în secvențierea obișnuită. lrWGS identifică, într-un singur test, pe lângă mutațiile punctiforme și CNV, expansiunea regiunilor repetitive, inserția de transpozoni, aberații structurale echilibrate (inversii, translocații echilibrate), în general invizibile prin tehnicile de genetică moleculară, starea de metilare a ADN, mutații ale ADN mitocondrial.
În concluzie, investigaţia genetică a pacientului cu afecţiuni oftalmologice sau cu afecţiuni multisistemice cu manifestări oftalmologice poate aduce un plus real de informaţii relevante pentru pacient însuși, pentru familia sa, precum și, posibil, perspectiva unei terapii. În acest spirit, Cytogenomic Medical Laboratory, laborator dedicat excelenței în diagnostic, oferă o paletă largă de investigaţii genomice.
Dr. Maria Stratan Medic specialist Genetică
Calea Floreasca nr . 35, București
Beneficiile și limitările inteligenței artificiale în practica medicală
Inteligența artificială transformă medicina, optimizând procesele repetitive și gestionarea datelor, permițând mai mult timp pentru pacienți. Aplicații ca REFS, Medical Sieve sau Molly îmbunătățesc tratamentele și monitorizarea, sporind aderența. Totuși, responsabilitatea actului medical rămâne umană. Cu prudență, IA devine un partener valoros, dar empatia și comunicarea sunt cruciale pentru încrederea pacienților și succesul terapeutic.
IInstitutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino“
nteligența artificială în practica medicală poate fi un sprijin în optimizarea anumitor acțiuni repetitive, factor ce contribuie la creșterea timpului acordat dialogului cu pacientul. Apelarea la soluțiile pe care le poate oferi inteligența artificiale în activitatea medicală trebuie făcută cu responsa-
bilitate și asumare, pentru că la finalul consultației, răspunderea este a fiecăruia dintre specialiști și nu a unor algoritmi.
Utilizarea inteligenței artificiale a crescut considerabil pe parcursul ultimilor ani. Ca farmacist aud tot mai des pacienți care apelează la diferite aplicații pentru a solicita sfaturi sau lămuriri medicale. Astfel apar întrebări: Cum impactează inteligența artificială activitatea medicală de zi cu zi? Vor fi pacienții mai receptivi sau mai reticenți în ceea ce privește complianța
și aderența la recomandările și tratamentele medicale vizate de specialiști? Ne putem găsi un aliat în inteligența artificială sau e doar o nouă provocare în comunicarea cu pacienții și cu colegii din domeniul medical?
Ca orice lucru și inteligența artificială prezintă atât beneficii cât și limitări. Utilizarea cu scopul eficientizării activității medicale, a acestui instrument revoluționar depinde de fiecare dintre noi.
În medicină, inteligența artificială și-a adus o contribuție semnificativă în segmente pre-
cum: stocarea și gestionarea datelor și informațiilor medicale; interpretarea investigațiilor de tip imagistic; monitorizarea continuă a unor parametri medicali în diferite afecțiuni.
Unele dintre aplicațiile bazate pe inteligența artificială ce și-au dovedit utilitatea în domeniul medical sunt:
1. Platforma Reverse Engineering and Forward Simulation (REFS) - analizează date variate în vederea identificării potențialelor interacțiuni medicamentoase. Utilizarea acestei platforme contribuie la maximizarea rezultatelor terapeutice, bazându-se pe evidențe medicale și informații din asistența medicală, pentru optimizarea tratamentului unui pacient cu multiple comorbidități.
2. Algoritmul Medical Sieve dezvoltat de IBM are capacitate de analiză pentru identificarea anomaliilor. Tumorile sau malformațiile cardiovasculare sunt identificate cu o precizie superioară celei umane.
3. AliveCor aprobat FDA în 2014 sau Kardia - pentru detectarea precoce a fibrilației atriale.
4. Molly - aplicație destinată pacienților cu rol de asistent virtual. Această aplicație ajută pacienții să gestioneze corect tratamentul, crescând aderența la tratament și reducînd greșelile legate de autoadministrare.
Utilizarea acestor aplicații bazate pe inteligența artificială aduce beneficii activității medicale prin:
1) Accesul rapid la informații integrate; simplifică procesul de colectare, stocare și urmărire a datelor, deci se poate beneficia de optimizarea celei mai importante resurse: timpul;
2) Eficientizarea proceselor repetitive prin scăderea timpului alocat birocrației și creșterea atenției pentru pacient;
4) Monitorizarea constantă, în afara mediului spitalicesc a anumitor parametri, esențiali în stabilirea diagnosticului sau în răspunsul pacientului la tratament;
5) Inteligența artificială poate veni cu informații rapide și exacte privind interacțiunile medicamentoase, optimizarea dozele și identificarea tratamentelor personalizate.
Printre limitările inteligenței artificiale au fost identificate următoarele:
a) Diagnosticul clinic are elemente care nu sunt ușor formalizabile: lucrăm cu bolnavi și nu cu boli, lucrăm cu persoane și nu cu date. Procesul de diagnosticare poate necesita noi informații odată cu furnizarea rezultatelor unor investigații clinice și paraclinice suplimentare, ceea ce poate duce la o nouă ipoteză de diagnostic. Algoritmul din spatele inteligenței artificiale detectează eventualele anomalii, urmărind să ajungă la un diagnostic unic. b) Responsabilitatea actului medical poate scădea. Încrederea exagerată în inteligența
artificială nu este o opțiune în domeniul medical. Sistemul este “educat” de om, deci algoritmul poate fi supus unor informații incomplete, neactualizate sau greșite care pot afecta rezultatele. Sistemul poate avea nevoie de informații suplimentare, iar specialistul trebuie să aibă capacitatea de a le oferi.
c) Aplicațiile de inteligență artificială trebuie actualizate constant, cu promptitudine, cu date noi, în vederea menținerii corectitudinii informațiilor utilizate în actul medical.
d) Algoritmii se dezvoltă pe seturi de date ce provin din baze de date cu anumite particularități, astfel, există riscul de excludere a populației care nu se încadrează în tiparul folosit.
Ca practician, pentru mine rămâne deschisă următoarea întrebare: Dacă avem pacienți care ajung să se bazeze mai mult pe răspunsurile pe care le primesc de la IA, unde greșim în comunicarea cu ei?!
Concluzii
Elementele esențiale pentru o mai bună înțelegere și acceptare de către pacient a recomandărilor primite de la specialiști în vederea creșterii aderenței la tratament și a calității stilului de viață rămân: compasiunea, empatia și inteligența afectivă. Prudența și asumarea pot face din IA un partener în practica medicală.
Suplimentele alimentare, taxate ca produse de lux
O decizie care afectează direct pacienții cronici și vârstnicii din România
În noul val de „reforme fiscale”, Guvernul uită – din nou – de cei mai vulnerabili: bolnavii, vârstnicii și oamenii care se luptă zilnic cu lipsurile. În loc să protejeze, statul pedepsește. Iar în 2025, discriminarea fiscală a atins un nou nivel de cinism.
Prin pachetul legislativ de „austeritate” publicat recent, Guvernul menține – și chiar accentuează – o nedreptate fiscală profundă: suplimentele alimentare, produse esențiale pentru sănătatea a milioane de români, sunt excluse de la cota redusă de TVA (11%) aplicabilă alimentelor. În schimb, sunt taxate cu cota standard de 21%, ca și cum ar fi produse de lux sau de viciu.
Dar suplimentele alimentare nu sunt un moft. Sunt alimente. Sunt necesare.
Sunt esențiale.
Conform Legii nr. 56/2021, suplimentele sunt clar încadrate drept „produse alimentare al căror scop este completarea
regimului alimentar normal”. Ele sunt recomandate și utilizate de către pacienții oncologici în recuperare, de vârstnicii care nu mai pot asimila nutrienții doar din alimentație, de bolnavii
cronici cu tulburări de absorbție, de copiii cu nevoi speciale și de milioane de oameni care își susțin echilibrul nutrițional într-un sistem medical fragil.
Și totuși, statul le taxează ca pe un lux.
Martin Bikfalvi
Spirocco Digital Hospital
– Teleheath Systems
Guvernul are datoria morală și legală să corecteze această nedreptate prin:
1 Modificarea de urgență a Hotărârii de Guvern care reglementează cotele de TVA, pentru a include suplimentele alimentare în categoria produselor eligibile pentru cota redusă (11%);
2 . Respectarea legislației naționale și europene, care recunosc suplimentele ca alimente și permit tratamentul fiscal egal;
3 . Instituirea unui mecanism real de consultare, între Guvern, industria de suplimente, organizațiile de pacienți și experții în sănătate publică, înainte de adoptarea oricărei măsuri cu impact asupra sănătății;
4 . Numirea unui viceprim-ministru dedicat protecției sociale, care să apere interesele pacienților cronici, vârstnicilor și categoriilor vulnerabile – întrucât, în realitate, protecția socială este adesea ignorată sau tratată formal de instituțiile actuale .
Cine suferă?
Această măsură nu lovește în marii evazioniști sau în profitorii de contracte publice, în cei cu pensii speciale sau cu prime exorbitante. Ea lovește în:
• bolnavii de cancer care își susțin sistemul imunitar cu suplimente recomandate de medici,
• pensionarii care își calculează pastilele la leu, dar au nevoie de vitamina D, calciu sau coenzima Q10 pentru o viață demnă,
• pacienții cu boli digestive care nu pot absorbi nutrienții din alimentația zilnică,
• copiii și adulții cu carențe nutriționale dovedite medical. Această fiscalizare nu este doar o problemă economică. Este o problemă de moralitate.
Ce spune legea și logica?
• Constituția României garantează egalitatea în fața legii
(art. 16). Cum poate fi justificată fiscalizarea diferită a două produse încadrate legal ca „alimente”?
• Directiva TVA a Uniunii Europene (2006/112/CE) permite clar aplicarea unei cote reduse de TVA pentru produsele alimentare destinate consumului uman – categorie în care suplimentele alimentare se încadrează fără echivoc.
• Legea 56/2021, adoptată de Parlament, recunoaște oficial natura alimentară a suplimentelor.
Și totuși, Guvernul ignoră realitatea medicală, știința nutrițională, logica fiscală și, mai ales, empatia umană.
De ce această decizie este profund nedreaptă?
Pentru că, în loc să înceapă cu reducerea risipei bugetare, restructurarea aparatului de
stat, stoparea scurgerilor din contractele publice sau impozitarea adevăratelor privilegii, autoritățile aleg – din nou – să lovească în cetățeanul simplu.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns:
• pensionarii cu pensii modice de peste 3.000 lei (fie și 3.002 lei) sunt supraimpozitați,
• pacienții cronici plătesc din buzunar tratamente și investigații esențiale,
• consultațiile gratuite sunt rare, iar listele de așteptare –kilometrice,
• spitalele sunt insuficiente, iar prevenția – aproape inexistentă.
Iar acum, și nutrienții esențiali sunt tratați ca un lux fiscal.
Pentru cine lucrează
Guvernul?
Când va înțelege Guvernul că solidaritatea nu se face cu declarații grandioase, ci cu decizii corecte și umane?
Pacienții cronici, vârstnicii, cei cu suferințe tăcute – care nu ies în stradă, dar îndură în tăcere – nu sunt o povară. Sunt măsura umanității noastre. Ei nu cer privilegii. Cer respect, dreptate și acces la o viață demnă –cu tratamente accesibile și produse alimentare (inclusiv suplimente) care să nu fie taxate abuziv. Un stat puternic este acela care îi protejează pe cei slabi. Nu cel care le ia și ultimul drept la sănătate.
Crisia Farm, divizia veterinară
Când grija pentru necuvântatoare devine formulă personalizată
Farmacia se poate face cu inimă. Iar când vorbim despre animale, inima devine laborator. Aceasta pare să fie filozofia din spatele Crisia Farm, divizia veterinară, un proiect dezvoltat din dragoste și respect profund pentru necuvântătoare. Într-o lume în care medicina veterinară are din ce în ce mai mult nevoie de soluții personalizate, o echipă de profesioniști pasionați, coordonată de Farmacist Cosmina Bengescu, a dus mai departe ideea de „îngrijire” și a transformat-o în misiune.
Într-un interviu realizat cu doamna Farmacist Cosmina Bengescu, descoperim cum a luat naștere divizia veterinară a Farmaciei Crisia și discutăm despre emoțiile care leagă echipa de fiecare pacient cu blăniță, pene sau solzi.
Doamnă farmacist, divizia veterinară a Farmaciei Crisia este tot mai cunoscută printre medicii de profil. Cum a început acest drum?
A început simplu, dintr-un telefon. Un medic veterinar căuta un medicament care nu se mai găsea nicăieri. Nu era nimic „spectaculos” în acel moment, dar mie mi-a rămas în minte privirea lui când a spus: „E ultima șansă pentru pisica asta.” Și-atunci am știut că farmacia poate face mai mult. Așa s-a născut divizia veterinară a Farmaciei Crisia, nu ca un serviciu, ci ca o promisiune.
Ce înseamnă, dincolo de preparate personalizate?
Este un spațiu în care grija se traduce în formule personalizate, în ore petrecute în laborator căutând stabilitatea perfectă pentru un preparat destinat unui animăluț, indiferent de specie, pentru o cățelușă cardiacă sau un tratament ușor de administrat unui papagal care refuză hrana. E un loc unde fiecare prescripție vine cu o poveste. Nu lucrăm „cu rețete”, lucrăm cu vieți.
Aș vrea să mergem puțin mai în profunzime. Care este ideea de la care a pornit acest proiect și ce îl definește în esență?
KAHU este sufletul laboratorului Crisia farm, divizia veterinară. L-am ales pentru că înseamnă, în limba hawaiană, „a proteja, a veghea, a îngriji cu iubire”. Și exact asta facem. Nu doar preparăm un tratament, ci ne implicăm profund: profesional și emoțional.
KAHU e simbolul acelei legături invizibile dintre farmacist, medic și pacientul necuvântător care are nevoie de tot acest triunghi relațional ca să supraviețuiască. E conceptul care ne unește și ne inspiră.
Cum a fost primit proiectul de echipa Crisia?
Cu emoție. Nu este ușor să lucrezi cu animale. Ele nu pot spune ce le doare, dar suferința lor se simte. Sunt colegi care au plâns când am salvat un caz complicat.
E o echipă care iubește animalele, și acest lucru se simte în fiecare preparat pe care noi îl pregătim cu atenție.
Ce fel de tratamente preparați? Și cum vă diferențiați de medicamentele
standardizate?
Preparăm magistrale veterinare personalizate, de la suspensii gustoase pentru câini mofturoși cu aroma de pui la rotisor, la capsule cu doze adaptate pentru rozătoare, siropuri pentru papagali cu arome de fructe, unguente dermatologice sau paste palatabile cu aromă de ton pentru pisici cu afecțiuni complicate.
Ne diferențiem prin flexibilitate, empatie și colaborare activă cu medicii veterinari. Lucrăm împreună pentru animale, nu în paralel.
Ce v-ați dori să știe publicul larg despre divizia veterinară a Farmaciei Crisia?
Că nu suntem doar o farmacie. Suntem un partener de suflet pentru cei care salvează animale. Că fiecare preparat personalizat are în spate muncă, știință și dragoste. Și că da, și o pisică bătrână, un iepuraș cu probleme dentare sau un papagal cu infecție respiratorie merită tratamente gândite exclusiv pentru ei. Asta înseamnă KAHU. Asta înseamnă divizia veterinară Crisia farm.
Este despre grija care nu cere aplauze, despre mâini care lucrează în tăcere pentru vieți care contează. Fiecare preparat poartă în el o emoție, o promisiune, o speranță.
Pentru Echipa Crisia fiecare animal e un suflet unic, iar fiecare tratament o formă de iubire. Pentru că, uneori, cea mai puternică vindecare vine din lucrurile făcute cu inimă.
Retinopatia diabetică
netratată duce la orbire
Prevalența retinopatiei diabetice (DRD) a cunoscut o creștere semnificativă în ultimele două decenii, pe fondul expansiunii continue a diabetului zaharat. În 2021, datele globale arătau că 20,8% dintre pacienții cu diabet erau afectați de DRD, aproape dublu față de 2007, când prevalența era de 10,8%. La nivelul întregii populații, DRD a devenit o problemă tot mai frecventă, prevalența crescând de 6,8 ori începând cu 2001.
voluția bolii nu este uniformă, iar formele avansate ale retinopatiei, precum retinopatia diabetică cu potențial de afectare severă a funcției vizuale (VTDR),
edemul macular diabetic (DME) și retinopatia diabetică proliferativă (PDR), au înregis trat o scădere a incidenței în ultimii ani. Comparativ cu va lorile înregistrate la începutul anilor 2000, incidența VTDR a scăzut cu 55%, DME cu 40%, iar PDR cu 69%, ceea ce suge rează progrese importante în managementul complicațiilor oftalmologice ale diabetului. Această tendință descrescă toare poate fi explicată prin îm bunătățirea accesului la scre ening oftalmologic, adoptarea terapiei anti-VEGF și extinde
Asist. Univ. Dr. Daniela Stegaru
acuității vizuale, mai ales în rândul adulților activi. O mare parte dintre aceste cazuri pot fi prevenite printr-un control eficient al factorilor de risc sistemici, alături de progresele în diagnosticul precoce, monitorizarea și opțiunile terapeutice disponibile.
Proiecțiile epidemiologice indică o creștere semnificativă a prevalenței globale a retinopatiei diabetice (RD) în următoarele decenii, estimându-se că numărul cazurilor va crește de la 103 milioane în 2020 la 161 milioane în 2045. Această evoluție este determinată de creșterea prevalenței diabetului zaharat, schimbările stilului de viață și îmbătrânirea populației. Expansiunea cu peste 25% a impactului bolii în doar un deceniu va exercita o presiune considerabilă asupra sistemelor de sănătate la nivel mondial. Costurile economice recente asociate retinopatiei diabetice și complicațiilor sale sunt considerabile, iar tratamentele anti-VEGF pentru edemul macular diabetic (DME) au contribuit la o creștere substanțială a cheltuielilor medicale. Se estimează că prevalența DME va crește cu 25% până în 2030, ceea ce va genera un impact financiar semnificativ asupra sistemelor de sănătate.
Creșterea prevalenței RD va varia considerabil între diferite regiuni ale lumii. În țările cu economii dezvoltate, precum America de Nord și Europa, ratele de creștere sunt estimate între 10,8% și 18%. În schimb, în regiunile cu venituri medii și mici, precum Pacificul de Vest,
America Latină, Asia, Africa și Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), se anticipează o creștere mai accentuată, cu valori cuprinse între 20,6% și 47,2%. În aceste zone, numărul total al persoanelor afectate ar putea crește cu peste 6 milioane per regiune, amplificând provocările legate de accesul la îngrijire și tratament.
Retinopatia diabetică (RD) este cauzată în principal de deteriorarea microvasculară a retinei,însă există și un proces de neurodegenerare retiniană diabetică (NRD). Aceasta se manifestă prin subțierea progresivă a straturilor retiniene interne, precum stratul fibrelor nervoase retiniene (RNFL) și stratul celulelor ganglionare (GCL), dar și prin afectarea funcției vizuale, cum ar fi sensibilitatea redusă la contrast, defecte ale câmpului vizual și răspunsuri pupilare anormale.
OCT și OCTA prin optimizarea detectării și măsurării structurilor retiniene, precum și a edemului macular. De asemenea, automatizează identificarea leziunilor vasculare și a zonelor cu deficit de perfuzie, oferind o evaluare mai rapidă și precisă.
În viitor, AI va integra date pentru a prezice progresia RD și necesarul de tratament, devenind un instrument esențial în oftalmologie.
Retinopatia diabetică (RD) rămâne una dintre principalele cauze de deteriorare a funcției vizuale la nivel global, însă progresele recente în imagistică, diagnostic și tratament deschid noi perspective pentru o gestionare mai eficientă a bolii. Pe măsură ce tehnologiile avansează, este crucial ca beneficiile acestora să fie extinse dincolo de centrele medicale bine dotate, ajungând și în zonele cu resurse limitate, unde incidența RD este în creștere.
Există o tendință ascendentă a cazurilor de RD în țările cu venituri medii și mici, evidențiind necesitatea unor strategii eficiente de depistare precoce și tratament. În acest context, utilizarea inteligenței artificiale pentru diagnostic, dezvoltarea unor opțiuni terapeutice mai durabile și îmbunătățirea criteriilor de stadializare a bolii sunt măsuri esențiale pentru reducerea impactului diabetului asupra sănătății oftalmologice. Dacă aceste progrese vor fi implementate la scară globală, este posibil ca, până în 2030, să se observe o scădere a cazurilor de orbire asociate RD și o îmbunătățire a calității vieții pacienților afectați.
Sistemele de monitorizare glicemică continuă la copiii cu diabet zaharat tip 1
Sistemele de monitorizare glicemică continuă (CGM) au revoluționat gestionarea diabetului zaharat, în special la copiii și adolescenții cu diabet zaharat tip 1. Aceste sisteme oferă informații detaliate despre variația glicemiei și detectează hipoglicemia asimptomatică și nocturnă, depășind limitările metodelor tradiționale de automonitorizare a glicemiei.
CApostolescu Ștefania
INDNBM „N Paulescu” București
Conf. Univ.
Dr. Mihai Doina- Andrada
UMF „C Davila” București, INDNBM „N Paulescu” București
Prof. Univ.
Dr. Gabriela Radulian
UMF „C . Davila” București, INDNBM „N Paulescu” București
onform ghidurilor actuale, sistemele CGM ar trebui implementate pentru a monitoriza glicemia la copiii și adolescenții cu diabet zaharat tip 1 cât mai curând posibil după diagnostic, datorită impactului imediat asupra scăderii hemoglobinei glicate (HbA1c) și, pe termen lung, asupra riscului de complicații micro și macrovasculare.
Un sistem CGM cuprinde un senzor, transmițător, receptor, software de aplicație și un
instrument de inserție. Dispozitivele CGM măsoară la intervale scurte concentrația de glucoză din lichidul interstițial din țesutul adipos subcutanat și, prin intermediul unor algoritmi, prezic nivelurile de glucoză din sânge. Datele sunt memorate și pot fi utilizate și analizate de către pacienți și profesioniștii din domeniul sănătății (medic, asistentă de educație).
În practica clinică cele mai foloiste două tipuri de dispozitive CGM sunt: cele cu scanare intermitentă (is-CGM) și cele care transmit informația în timp real (rt-CGM).
CGM-urile intermitente constau dintr-un senzor care măsoară concentrația de glucoză din interstițiu la fiecare minut și care stochează informația la fiecare 15 minute, fără a o transmite. Pentru a vedea
Tabelul 1. Beneficiile și limitările utilizării CGM în populația pediatrică (adaptat după)
Beneficiile utilzării CGM în populația pediatrică
• Vizualizarea, în timp real, a glicemiilor și trendurilor glicemice
• Alerte predictive pentru hipo și hiperglicemie
• Optimizarea terapiei cu insulină
• Îmbunătățirea controlului glicemic
• Reducerea timpului petrecut în hipoglicemie
• Reducerea fricii de hipoglicemie
• Creșterea calității somnului părinților
• Acuratețe superioară HbA1c în evaluarea controlului glicemic
• Posibilitatea integrării cu sisteme de livrare automată a insulinei
Limitările utilizării CGM în populația pediatrică
• Preocupări cu privire la imaginea corporală
• Complicații cutanate (Frecvent eritem dat de adeziv)
• Substanțe care pot interfera cu citirile CGM (Acetaminofen, Vitamina C, Hidroxiuree)
• Costuri ridicate și inegalitate cu privire la accesul la CGM și tehnologie în diabet
• Fatigabilitatea dată de multiplele alarme și cantitatea mare de informație primită
• Posibilitatea ca dispozitivele să se defecteze
• Posibilitatea generării unor conflicte între părinți și adolescenți
• Întârzierea dată de citirea glicemiilor din lichidul interstițial și nu direct din capilarul sanguin
• Hipoglicemia de compresie (în special în timpul somnului)
Dr. Voicu Maria-Andreea
INDNBM „N . Paulescu” București
Dr.
datele, persoana trebuie să scaneze senzorul cu un cititor sau un smartphone. Dispozitivele is-CGM (Freestyle Libre 1 și Freestyle Libre 2) sunt aprobate pentru copiii cu vârsta de cel puțin 4 ani.
CGM-urile în timp real transmit informația legată de nivelul glicemiei la fiecare 1/5 minute către un receptor (cititor, smartphone, pompă de insulină). Acestea au sisteme de alarmă pentru nivelurile de glucoză din afara intervalului prestabilit și informează pacienții/ îngrijitorii despre hipo sau hiperglicemia iminentă, permițând decizii terapeutice proactive. Anumite dispozitive rt-CGM sunt aprobate pentru copiii cu diabet zaharat tip 1 în vârstă de cel puțin 2 ani (Dexcom one +, Medtronic Simplera, Freestyle Libre 3+), cel puțin 4 ani (Freestyle Libre 3) și cel puțin 7 ani (Medtronic Guardian).
Precizia senzorului este descrisă de diferența relativă absolută medie (MARD). Majoritatea senzorilor disponibili comercial ating 8–10% MARD. În anumite circumstanțe - hipoglicemie, variație rapidă a glicemiei și simptome neconcordante cu valorile glicemice indicate de CGM - se recomandă dozarea glicemiei din sângele capilar înainte de a lua măsuri terapeutice.
Deși în trecut s-a considerat că ținte de HbA1c mai scăzute s-ar asocia cu un risc crescut de hipoglicemie, în prezent, în cazul pacienților utilizatori de CGM, s-a observat că reducerea HbA1c s-a asociat cu
un control metabolic mai bun, o variabilitate glicemică mai mică și un risc mai scăzut de hipoglicemii severe
În tabelul următor sunt exemplificate cele mai noi modele CGM aprobate pentru copii în UE și SUA.
Tabelul 2. Comparații între diferitele sisteme CGM de generație nouă aprobate pentru copii
Caracteristici Dexcom ONE+ Simplera Libre 3+
Utilizatori Copii peste 2 ani Copii peste 2 ani Copii peste 2 ani
Durata senzorului (zile) 10#+12h perioadă de grație 7 15
Componente
Zone de inserție aprobate
Precizie (MARD%) ideal <10%
Calibrare
Senzor cu transmițător încorporat, aplicație
Abdomen, braț și fese superior (doar 2-6 ani)
Nu necesită calibrare (calibrat din fabrică)
Senzor cu transmițător încorporat, aplicație
Senzor cu transmițător încorporat, aplicație
Braț și fese superior Braț
Nu necesită calibrare (calibrat din fabrică)
Nu necesită calibrare (calibrat din fabrică)
Warm-up 30 min 30 min 60 min
Alarme glicemii crescute/scăzute Da Da Da
Predicție glicemică crescută și scăzută Da Da Da
Integrare cu o pompă de insulină
Omnipod 5,#Tandem t:slim X2
Medtronic MiniMed 780G (Sync chit)
Mylife Loop:#mylife CAM APS® FX app, mylife YpsoPump
Integrare smartphone Android, iOs, Apple Watch Android, iOs, Apple Watch Android, iOs
Distanța până la telefon 6 m 6 m 10 m
Schimbul de date ≤10 persoane ≤5 persoane ≤20 persoane Este disponibil un receptor separat Da Nu Da
Investigații imagistice (IRM, CT, Rx) Nu Nu Da #(nu diatermie/ PET-CT)
Rezistența la
Complicații cutanate Da Da Da
Interferența cu medicamente Hidroxiuree
Simplificați gestionarea diabetului
Luați decizii terapeutice cu deplină încredere, datorită
smartLIGHT®4,5
Evitați reînțeparea6 și reduceți la minimum risipa de bandelete cu Second-Chance® sampling6
Scăpați de grijă cu un glucometru cu precizie ridicată*†1,2
https://www.diabetes.ascensia.ro/
Monitorizare în trei pași simpli3
Citiți întotdeauna ghidul utilizatorului pentru instrucțiuni complete și informații privind siguranța.
Obțineți informații valoroase folosind CONTOUR®DIABETES app**
Trimiteți cu ușurință măsurătorile dvs. în timp real către cadrele medicale, prin intermediul portalului GlucoContro.online#
* Conform cerințelor standardului ISO15197: 2013, Secțiunea 6.3, cu privire la precizia minimă, ≥95% din valorile măsurate trebuie să se încadreze în intervalul ±0,83 mmol/L la valorile glicemiei <5,5 mmol/l sau în intervalul ±15% ≥5,5 mmol/L față de metoda de referință † >95% dintre rezultate au fost în intervalul de eroare ±8,4 mg/dL (±0,46 mmol/L) sau ±8,4% din valorile de referință de laborator (YSI) pentru valorile glicemiei <100 mg/dL (<5,55 mmol/L) sau respectiv ≥100 mg/dL (≥5,55 mmol/L).
** Pe un dispozitiv Android sau iOS compatibil Pentru o listă completă a dispozitivelor compatibile, vizitați compatibility.contourone.com. # SdNcenter este producătorul legal și dezvoltatorul GlucoContro.online și, în parteneriat cu Ascensia, comercializează și distribuie dispozitivul către cadrele medicale și pacienții cu diabet.
Alergia la proteinele din laptele de vacă la sugar (1)
Alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV) este o afecțiune frecventă la sugari și copii mici, caracterizată printr-o reacție imună la proteinele din laptele de vacă, în special zer și cazeine. Poate debuta la nou-născuți, cu manifestări cutanate (dermatită atopică, urticarie, angioedem), gastrointestinale (regurgitații, vărsături, diaree, colici, scaune cu sânge) sau respiratorii (tuse, wheezing). Simptomele apar imediat (minute-2 ore) sau tardiv (48 ore-2 săptămâni) după consum. Diagnosticul implică anamneza, examenul clinic, scorul CoMiSS și testul de provocare orală (standardul de aur). APLV diferă de intoleranța la lactoză, fiind o reacție imună, nu enzimatică. Laptele de vacă, bogat în calciu, proteine și vitamine, este esențial, dar nu recomandat sugarilor ca alternativă la laptele matern, care rămâne ideal până la 2 ani, conform OMS. Proteinele alergenice pot trece în laptele matern, sensibilizând sugarul. Reactivitatea încrucișată cu laptele de capră sau oaie este frecventă. Managementul implică evitarea laptelui de vacă și a derivatelor, necesitând supraveghere medicală pentru a asigura o nutriție adecvată. Diagnosticul precoce și gestionarea corectă sunt cruciale pentru sănătatea copilului.
Medic rezident an 4, specialitatea Medicină de Familie, Medic specialist Medicină Internă
Dr. Rodica
Cristina Tomoiagă
Medic rezident an 1, specialitatea Medicină de Familie
lergia la proteinele laptelui de vacă (APLV) este o reacție imună de tip imediat sau întârziat la una sau mai multe din
proteinele existente în laptele de vacă. Cel mai frecvent implicate în reacțiile alergice sunt proteinele din zer și cazeinele. Boala poate debuta la vârstă mică, inclusiv la nou-născut. Manifestările clinice ale acestei afecțiuni variază în funcție de severitatea reacției și sunt de tip manifestări cutanate, gastrointestinale, respiratorii dar și manifestări de ordin general. Pot fi manifestări clinice de tip reacții imediate (apar în câteva minute până la 2 ore de la expunere) sau de tip reacții tardive (apar la 48 ore până la 1-2 săptămâni). Scorul CoMiSS reprezintă un instrument care orientează medicul de familie spre suspiciunea de alergie la proteinele laptelui de vacă. An-
tecedentele familiale de alergie, vârsta la care au debutat simptomele, examenul clinic cu identificarea manifestărilor clinice, anamneza alimentară au un rol important pentru diagnostic. Diagnosticul de certitudine trebuie confirmat prin investigații paraclinice – testul de provocare orală fiind considerat gold standard.
Laptele de vacă și produsele lactate sunt alimente frecvent consumate în alimentație și contribuie la menținerea unei stări nutriționale sănătoase, oferind surse unice de energie, calciu, proteine și vitamine, în special în timpul copilăriei timpurii. Laptele de vacă nu este recomandat ca atare în alimentația nou-născutului și sugarului
mic ca o alternativă la laptele de mamă. Laptele de mamă rămâne gold standard în alimentația nou-născutului și sugarului până la vârsta de 6 luni și ulterior până la vârsta de 2 ani conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) este cea mai frecventă alergie alimentară întâlnită în rândul sugarilor și copiilor mici. Este important să deosebim alergia la proteinele laptelui de vacă de intoleranța legată de laptele de vacă pe care o regăsim frecvent în cazul deficitului primar (de tip infantil sau de tip adult) sau secundar de lactază. Laptele de vacă are în compoziția sa peste 30 de tipuri de proteine care pot determina alergii, însă cel mai frecvent implicate în reacțiile alergice, sunt proteinele din zer (20% din compoziție) și cazeine (reprezintă 80%). Ele se regăsesc în laptele de vacă ca atare, derivatele de lapte și formule de lapte. Aceste proteine din laptele de vacă trec și în laptele matern și pot determina la nou-născut și sugarul alăptat sensibilizare mediată sau nu prin imunglobulina E (IgE). De asemenea, există o reactivitate încrucișată între laptele de vacă și laptele altor animale precum capră și oaie (proteinele din zer fiind similare), motiv pentru care o parte din copiii cu alergie la proteinele din laptele de vacă nu tolerează laptele de capră sau oaie. Boala poate debuta la vârstă mică, inclusiv la nou-născut. Cantitatea de lapte de vacă care poate declanșa reacția alergică de tip imediat poate fi o picătură sau 100-150 ml de lapte.
Manifestările clinice ale acestei afecțiuni variază în funcție de severitatea răspunsului imun și pot afecta multiple sisteme ale organismului de la manifestări cutanate, gastrointestinale, respiratorii la manifestări sistemice severe. Simptomele apar de obicei în primele minute până la 2 ore (în cazul răspunsului mediat IgE) și în 48 ore până la 1-2 săptămâni (în cazul răspunsului nonIgE mediat) după introducerea laptelui de vacă în alimentația mamei/ alimentația sugarului sau a formulelor standard de obicei la sugarul până la vârsta de 6 luni. Există cazuri rare când alergia la proteinele laptelui de vacă poate să apară după vârsta de 1-2 ani. La nou-născut, sugar și copilul mic regăsim următoarele semne și simptome, care atunci când nu pot fi atribuite unei alte patologii, se va lua în considerare suspiciunea de APLV: • Manifestări cutanate
a) Dermatita/eczema atopică –este una dintre cele mai comune manifestări ale APLV. Se caracterizează prin erupții cutanate pruriginoase, uscate și eritematoase localizate mai ales pe față, gât, coate sau genunchi.
b) Urticaria – pete eritematoase, pruriginoase care pot apărea imediat sau la scurt timp după consumul de lapte de vacă sau produse derivate. Leziunile pot fi localizate sau generalizate.
Important de reținut – trebuie exclusă etiologia infecțioasă, reacția alergică la medicamente sau alte cauze de urticarie
c) Angioedem – tumefacție la nivelul buzelor, pleoapelor sau a feței
d) Rash perianal
• Manifestări gastrointestinale
a) Regurgitații frecvente și vărsături – pot să apară imediat sau la câteva ore după consumul de lapte de vacă, fiind semne comune în cazul alergiilor alimentare la sugari și copii mici
b) Disfagie
c) Refuzul laptelui sau alimentația se face cu dificultate
d) Diaree sau scaune frecvente – acestea pot fi un semn de inflamație a tractului gastrointestinal cauzată de reacția imunologică la proteinele din lapte
e) Colici și dureri abdominale – sugarul poate manifesta plânsete excesive din cauza crampelor asociate cu disconfortul gastrointestinal
f) Constipație
g) Scaune cu sânge/ sângerări oculte – pierderi intestinale de sânge
• Manifestări respiratorii
a) Wheezing, tuse persistentă – simptomele pot varia de la tuse uscată până la respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație, similare cu cele ale astmului
b) Rinoree și congestie nazală –aceste simptome pot fi confundate cu o infecție virală de tract respirator superior, de aceea trebuie corelate cu prezența simptomelor cutanate și digestive
c) Manifestări sistemice severe
Continuare în ediția următoare.
Gastroenterologie
Microbiomul și sănătatea
mentală: Axa intestin-creier
Microbiomul intestinal influențează sănătatea digestivă, metabolică și mentală prin axa intestin-creier, un sistem bidirecțional de comunicare cu creierul. Bacterii precum Lactobacillus și Bifidobacterium produc neurotransmițători și metaboliți antiinflamatori, reducând anxietatea și depresia. Disbioza poate agrava tulburările neuropsihiatrice, iar probioticele, prebioticele și dieta personalizată oferă soluții terapeutice promițătoare.
MConf. Univ.
Dr. Grațiela Grădișteanu
Facultatea de Biologie, Dept Botanică și Microbiologie, Universitatea București
icrobiomul intestinal
joacă un rol esențial în sănătatea generală a organismului, influențând nu doar digestia și metabolismul, ci și sănătatea mentală. Legătura dintre intestin și creier, cunoscută sub numele de axa intestin-creier, este un domeniu de cercetare în plină expansiune, cu implicații majore în practica medicală. Axa intestin-creier reprezintă un sistem bidirecțional de comunicare între microbiomul intestinal și sistemul nervos central (SNC), implicând căi neuroendocrine, imunologice și metabolice. Principalele mecanisme includ neurotransmițători microbieni, răspuns inflamator sistemic și metaboliți microbieni. Anumite bacterii intestinale contribuie la producerea neurotransmițătorilor esențiali, precum serotonina, dopamina și acidul gama-aminobutiric (GABA), care influențează starea de spirit și răspunsul la stress. De exemplu, Lactobacillus rhamnosus poate influența nivelurile de GABA, contribuind la reducerea anxietății. Disbioza intestinală poate
duce la inflamație cronică, care afectează direct sănătatea mentală și poate contribui la tulburări precum depresia și anxietatea. Bacteroides fragilis este implicată în reglarea inflamației prin producția de polizaharide antiinflamatorii. Produșii metabolici ai microbiotei, precum acizii grași cu lanț scurt (SCFA), influențează funcționarea barierelor intestinale și hematoencefalice, având un rol protector asupra SNC. Faecalibacterium prausnitzii este un producător important de butirat, un SCFA cu efecte antiinflamatorii și neuroprotectoare. Studii recente sugerează că modificările microbiomului intestinal sunt asociate cu diverse tulburări neuropsihiatrice, inclusiv depresia și anxietatea, tulburările din spectrul autist (TSA) și bolile neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson. Pacienții cu aceste afecțiuni prezintă adesea dezechilibre microbiene, cu o scădere a speciilor benefice (Lactobacillus, Bifidobacterium) și o creștere a bacteriilor proinflamatorii (Enterobacteriaceae, Sutterella). Bifidobacterium longum este cunoscută pentru efectele sale benefice asupra reducerii stresului și îmbunătățirii funcției cognitive. Cercetările indică o legătură între disbioza intestinală și manifestările neurocomportamentale ale
TSA, unde specii precum Prevotella și Coprococcus joacă un rol important. Inflamația indusă de microbiom poate contribui la neurodegenerare, accelerând apariția acestor boli, iar Akkermansia muciniphila a fost asociată cu protecția barierei intestinale și reducerea neuroinflamației. Având în vedere aceste aspecte, includerea strategiilor de modulare a microbiomului în practica medicală devine tot mai importantă. Printre opțiunile disponibile se numără probioticele și prebioticele, dieta personalizată și transplantul fecal (FMT). Suplimentarea cu tulpini benefice, cum ar fi Lactobacillus rhamnosus sau Bifidobacterium longum, a demonstrat efecte pozitive asupra simptomelor de anxietate și depresie. Lactobacillus helveticus a fost asociat cu reducerea nivelului de cortizol și îmbunătățirea calității somnului. Consumul de alimente bogate în fibre, polifenoli și acizi grași omega-3 susține sănătatea microbiomului și reduce inflamația. Speciile de Roseburia benefice, dezvoltându-se într-un mediu bogat în fibre și contribuie la producția de SCFA. Deși încă experimentală, FMT ar putea fi o strategie promițătoare pentru afecțiunile neuropsihiatrice severe, prin restabilirea echilibrului microbian intestinal.
