Prof. Univ.
Dr. Doina Anca Pleșca
Președinte SRPed
Dr. Raluca Ghionaru
Președinte AREPMF
Prof. Univ.
Dr. Sorin C. Man
Vicepreședinte SRPed Șef Lucrări Dr. Mihaela Oros
Președinte ATSCA
Asist. Univ. Dr. Claudia Felicia Pop
UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Conf. Univ.
Dr. Angela Butnariu
Cabinet Pediatrie-Cardiologie Cluj-Napoca
Dr. Ileana Brînză
Vicepreședinte AREPMF
Dr. Irina
Medic primar Pediatrie
Asist. Univ. Dr. Alexandru Munteanu
UMF „Iuliu Hațieganu“ Cluj-Napoca
Special conceput pentru:
Sugari cu vârsta de peste 1 lună
Copii și adulți cu disfagie
tuburi NG sau PEG
NU conține:
Zahăr
Parabeni
Coloranți ar tificiali
Dioxid de titan
Sorbitol
Potasiu
mg / 15 ml și LAPPOXO® 20 mg / 15 ml concentrat și solvent pentru soluție orală, sistemul național de rapor tare spontană disponibil pe pagina web a Agenției intermediul aplicației online sau utilizând ”Fișa profesionistului din domeniul u, Nr 48, Sector 1, București, România, Fax +40213163497, Tel +40757117259, a de email: info@alkaloid ro sau la numărul de telefon +4 0372 923 141 20mg / 15 ml – Mai 2024.
• Hemodiafi ltrare, hemodializă și hemofi ltrare
• Tratamente adaptate - sof tware de uz pediatric (10-40 kg), cu sensibilitate foar te crescută a sistemelor de siguranță
• Volum mic de umplere cu sânge a circuitului ex tracorporal (78 ml în tubulatură și 18-53 ml în dializor)
• Opțiune suplimentară de siguranță - sesizarea pierderilor de sânge la nivelul accesului vascular (dispozitiv wireless Ven Acc)
• Pregătire simplă a aparatului – sistem casetat de tubulatură
„AREPMF va continua educația pentru sănătate, atât pentru echipa medicală cât și pentru populația generală”
Dr. Raluca Ghionaru
„Vaccinarea în primele luni de viață este una dintre cele mai eficiente intervenții de sănătate publică pentru reducerea mortalității și morbidității prin boli infecțioase severe”
Prof. Univ. Dr. Sorin C. Man
Otita medie la copil în practica medicului de familie
Asist. Univ. Dr. Claudia-Felicia Pop, Dr. Flavia Roxana Bujăniță, Dr. Diana Mădălina Damian
Somnul în tulburările de neurodezvoltare
Dr. Oana Drăguleasa, Șef Lucrări Dr. Mihaela Oros
Mucocelul oral la copil: o entitate benignă cu implicații clinice interdisciplinare
Dr. Iris Iuliana Adam, Dr. Raluca Gabriela Miulescu
Protecția universală împotriva infecției cu VSR la nou-născuți și sugari: justificare epidemiologică și dovezi relevante pentru nirsevimab
Dr. Irina Veronica Costache
Tusea convulsivă, boală cu impact considerabil asupra societății
Dr. Raluca Ghionaru
Variabilitatea în patologia infecțioasă în plin sezon gripal
Drd. Adrian Neculai, Dr. Ramona Vasile, Dr. Ana-Maria Dițu, Șef de Lucrări Dr. Mădălina Simoiu
Când este necesar consultul oftalmologic la copii
Dr. Adina Grigorescu
Farmacoterapia în medicina de familie cu practică pediatrică: erori frecvente și cum le previi fără să-ți mănânce timpul
Farm. Smărăndița Ileana Tașcă-Ștefan, Dr. Ileana-Lucia Brînză
Nichelul și dermatitele
Dr. Mirela Cristina Panaitescu
Alopecia la pacientul pediatric: clasificare și management terapeutic
Dr. Raluca Gabriela Miulescu, Dr. Ana-Maria Astanoaie
Piciorul tal valg la sugar – ce observă părinții și de ce este important consultul medical precoce Dr. Simona Teodora Cercel
Otita micotică - Caz clinic Dr. Mirela Cristina Ștefan
Anomaliile arterelor coronare – implicație în patologia pediatrică Conf. Dr. Angela Butnariu MD, PhD, Asist. Univ. Dr. Alexandru Munteanu MD, PhD, RN
Genetica pediatrică de ultimă generație: diagnostic rapid, intervenție precoce Biolog, Drd. Marina Muraru, Dr. Maria Stratan
Rolul somnului în dezvoltarea cerebrală a copilului mic Dr. Maria Lupu
6
8
12
20
Dr. Raluca Gabriela Miulescu
Medic specialist Dermatologie, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Iris Iuliana Adam
Medic rezident Chirurgie buco-maxilo-facială, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Mirela Cristina Ștefan
Medic primar MF, Membru ESPID
Drd. Adrian Neculai
Student doctorand, Preparator în cadrul disciplinei BI 1, UMF „Carol Davila” București
Dr. Ramona Vasile Șef Secție BI Copii Sp. Județean de Urgență ”Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
Dr. Ana-Maria Dițu
Medic Specialist BI Spitalul Județean de Urgență ” Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
Ș.L. Dr. Mădălina Simoiu
Medic Primar BI INBI „Prof. Dr. Matei Balș”, ȘL Parazitologie Clinică, UMF „Carol Davila”
Farm. Smărăndița Ileana Tașcă-Ștefan
INCDM „Cantacuzino”, Formator, Membru AREPMF
editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.
Trimite email pe adresa redactie@finwatch.ro,
Dr. Maria Lupu
Medic specialist Neurologie pediatrică, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Ana-Maria Astanoaie
Medic specialist ORL, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Adina Grigorescu
Medic primar oftalmolog, Clinica Oftapro, București
utilizat cu sau fără sistemul de ventilație BIBERONUL Anti-Colici
Folosind sistemul intern de ventilație, beneficiile sunt:
• Ajută la reducerea problemelor legate de hrănire
Biberoanele noastre sunt recunoscute pentru reducerea colicilor, eructatului, espectoratului și gazelor
• Dovedit că ajută la conservarea nutrienților din lapte*
Vitaminele C, A și E sunt esențiale pentru creșterea sănătoasă în copilărie
• Hrănirea fără vid ajută digestia
O bună digestie este esențială pentru copii, în special pentru nou-născuți
• Design complet ventilat al biberonului
Asemănător cu hrănirea la sân
• Sistemul de ventilare internă și tetina din silicon funcționează împreună
Flux controlat, astfel încât bebelușii se hrănesc în propriul ritm
• Ajută la digestie pentru un somn mai bun
* În urma unui studiu universitar. Aflați mai multe aici: drbrownsbaby.com/nutrient-study
Dar, este minunat să avem opțiuni atunci când
hrănirea bebelușului se dezvoltă
• Puteți să eliminați sistemul de ventilație - nu este necesar să introduceți alte biberoane
• Experiența de hrănire este similară cu cea a majorității biberoanelor ventilate prin tetină
Pediatrician Recommended i gnedtogrowwithba al e
Dovedit clinic că reduce colicii, eructatul, espectoratul și gazele
Sistemul intern de ventilație
Aerul intră prin gulerul biberonului și este direcționat prin sistemul intern de ventilație
Aerul circulă prin tubul sistemului ocolind laptele, până în capătul biberonului
Sistemul elimină vidul și bulele din lapte, presiunea negativă și strângerea tetinei
Bebelușul se hrănește mai confortabil, în timp ce laptele curge liber prin tetină, asemănător alăptării
Vezi cum funcționează aici: drbrownsbaby.com 1 2 3 4
Sistemul intern de ventilație
Dr. Brown’s® elimină bulele de aer din lapte, astfel se minimizează oxidarea, ajută la păstrarea substanțelor nutritive din lapte.
Vitamina C în laptele matern
Afla mai mult: nutrientstudy.com
Biberonul cu Gat Larg Dr. Brown’s® Opțions + ™ dispune de un nou model al tetinei, similar cu mamelonul, pentru a încuraja hrănirea la sân, comportamentul alimentar natural. Împrumutat de la natură, designul corect conturat ajută în alăptare. Copilul se atașează confortabil și se evită confuzia mamelonului.
„AREPMF va continua educația pentru sănătate, atât pentru echipa
De la an la an, Congresul AREPMF s-a consolidat ca reper în comunitatea medicală, continuând și anul acesta tradiția cu cea de-a 11-a ediție, desfășurată în perioada 12-15 martie la Poiana Brașov. Cu această ocazie, stăm de vorbă cu doamna Dr. Raluca Ghionaru, Președinte Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie
Vă rugăm să ne comunicați ce teme științifice abordați la această ediție, precum și ce speakeri de marcă aveți ca invitați.
Ca de fiecare dată, evenimentul AREPMF acoperă o paletă largă de subiecte din aria de activitate a medicului de familie și nu numai: atât prevenție, cât diagnostic și tratament. Ca noutate, întâlnirea științifică este precedată de un Curs Precongres, de urgențe medicale, care cuprinde o parte teoretică, dar și aplicații practice. Anul acesta Congresul Național este cu participare internațională. Printre lectorii invitați, alături de mentori din școala medicală românească, sunt prezenți Prof. Dr. Cristian Apetrei din Pitsburg, SUA, Prof. Dr. David Greenberg, Israel, Prof. Dr. Eugene Leibowitz, Israel, Prof. Dr. Alfredo Guarino, Italia.
AREPMF se implică activ în programele de educație medicală pentru pacienți. Ne puteți informa ce cursuri se vor desfășura anul acesta? Dar pentru medici?
Evenimentele medicale ale anului 2026 urmează calendarul clasic al AREPMF, cuprinzând Săptămâna Europeană a Vaccinării (aprilie), Școala de vară AREPMF (iulie), Săptămâna Mondială a Alăptării
(august) și Conferința Națională Zilele AREPMF (noiembrie). Pe tot parcursul anului vom derula și alte proiecte dedicate medicilor și pacienților, desfășurate independent sau în parteneriate.
În situația în care medicina familiei este sufocată de birocrație și sarcini non-medicale, cum considerați proiectul de ordonanță privind telemedicina, inițiat de Ministrul
Sănătății Alexandru Rogobete, care a fost pus în transparență publică la finalul lunii ianuarie 2026?
În medicina de familie, atât medicii, cât mai ales pacienții pot beneficia de avantajele telemedicinei. Aceasta poate fi utilă sub aspecte variate: interpretarea unor investigații, facilitatea diagnosticului pentru persoanele din zone cu acces dificil la servicii medicale, comunicarea rapidă medic-pacient și între eșaloanele medicale. În acest moment sunt reglementările privind telemedicina în asistența medicală primară, privitor la modul de desfășurare, de securizare a datelor și finanțarea acestor servicii.
Din poziția de Președinte al AREPMF, vă rugăm să ne comunicați care sunt proiectele de viitor ale AREPMF. Ce direcții ați stabilit pentru anul acesta?
AREPMF va continua cea mai importantă dintre măsurile care pot îmbunătăți asistența medicală primară: educația pentru sănătate, atât pentru echipa medicală, cât și pentru populația generală, astfel încât decizia medicală să fie corect informată. De asemenea, ne propunem ca și anul acesta să venim în sprijinul colegilor noștri cu publicații medicale dedicate practicii din cabinet.
„Vaccinarea
în primele luni de viață este una dintre cele mai
eficiente intervenții de sănătate publică pentru reducerea mortalității și morbidității prin boli infecțioase severe”
Ca în fiecare an, Societatea Română de Pediatrie reunește într-o amplă manifestare științifică numeroase personalități ale pediatriei cu o remarcabilă implicare în procesul de educare și formare al medicilor, și anume Conferința Națională de Pediatrie – Actualități în Pediatrie, care se va desfășura în perioada 16-19 septembrie 2026 în Poiana Brașov. Stăm de vorbă cu domnul Prof. Univ. Dr. Sorin C. Man, Prorector Dezvoltare Academică și Administrație Universitară, Șef Disciplina Pediatrie III, Facultatea de Medicină UMF „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, Vicepreședinte al Societății Române de Pediatrie.
Stimate domnule profesor, vă rugăm să ne comunicați cu ce noutăți tematice ne întâmpină ediția din acest an, precum şi ce personalități vor aborda aceste teme.
Ediția din 2026 își propune să păstreze anvergura unei conferințe naționale generaliste, dar cu accent mult mai clar pe prioritățile pediatriei din următorii 3–5 ani: medicina personalizată în bolile rare, creșterea poverii patologiilor cronice (astm, obezitate, boli alergice), întărirea prevenției (vaccinare, screening neonatal și pediatric), și integrarea rațională a tehnologiilor digitale în practica zilnică. Dincolo de „noutatea” unor teme, miza este să oferim participanților instrumente aplicabile imediat: algoritmi clinici, trasee de îngrijire, standarde de diagnostic și monitorizare, decizii bazate pe dovezi pentru cazurile frecvente, dar și pentru situațiile cu risc vital.
Ca structură, conferința va rămâne multi-disciplinară (în linia ariilor deja consacrate: alergologie-imunologie, boli infecțioase, cardiologie, endocrinologie, gastroenterologie-nutriție, genetică, neurologie-psihiatrie, neonatologie, urgențe, vaccinuri etc.), însă în 2026 vrem să avem puntea explicită între specialități: sesiuni comune (de exemplu „infecții–imunologie–vaccinuri”, „nutriție–endocrinologie–cardiometabolic”, „respirator–alergologie–somn”, „genetică–neurologie–recuperare”). Această abordare reflectă realitatea: copilul nu vine cu o „specialitate” atașată, iar calitatea actului medical depinde de coordonare și de un limbaj comun.
În ceea ce privește personalitățile invitate, ne dorim un „mix” echilibrat: lideri de opinie din centrele universitare din România, plus invitați internaționali concentrați pe teme cu impact direct asupra practicii. Componenta internațională este deja un element de identitate a conferinței (inclusiv prin parteneriatele de tip regional și româno-italian), iar în 2026 vrem să folosim această componentă internațională într-un mod strategic: „keynote”-uri scurte, foarte dense, urmate de paneluri aplicate și discuții pe cazuri, astfel încât prezența invitaților să se traducă într-o schimbare reală de practică medicală, nu doar în prestigiu.
Aprofundarea tehnologiilor noi în domeniul pediatriei este o preocupare constantă a dvs. Cât de importantă
este educația medicală a profesioniştilor din sănătate, pentru a susține cu succes tratarea pacientului pediatric?
Educația medicală continuă este, practic, o intervenție de siguranță a pacientului. În pediatrie, unde fiziologia variază cu vârsta, „rutina” poate deveni rapid periculoasă dacă nu e recalibrată constant pe baza dovezilor. În plus, pediatria modernă a devenit profund interdisciplinară: un copil cu patologie respiratorie cronică poate avea comorbidități alergice, de somn, nutriționale, psihologice; un copil cu boală genetică are nevoie de coordonare între pediatru, genetică, neurologie, recuperare și familie. În acest context, educația nu înseamnă doar actualizare de informații, ci formarea unor competențe clinice integrate: raționament diagnostic, comunicare, decizie în urgență, interpretarea investigațiilor, management pe termen lung și lucru în echipă.
Tehnologiile noi (de la instrumente digitale până la diagnostic rapid și terapii țintite) sunt utile doar dacă sunt introduse responsabil: cu criterii de utilizare, cu înțelegerea limitărilor, cu evaluarea cost–beneficiu și, mai ales, cu evitarea „medicinei de ecran” în detrimentul copilului real. De aceea, în 2026 vrem ca educația să fie livrată într-un format mai aplicat: sesiuni scurte, cu obiective explicite, urmate de cazuri, vot interactiv, discuție despre erori frecvente și așa-numitele „red flags”. Un clinician să se întoarcă acasă cu 5–10 decizii concrete pe care le va schimba în practica lui, nu doar cu impresia că a asistat la prezentări.
Recomandați un consult la specialistul endocrinolog dacă:
Aveți un pacient care nu răspunde conform așteptărilor la tratamentul rahitismului nutrițional și de asemenea, tabloul clinic poate include statură mică,1-5 abcese dentare,1-5 anomalii ale craniului,1-3 dureri osoase, articulare sau musculare,1–4 sau hipofosfatemie.1–5 Specialistul endocrinolog și pediatru din centrele universitare / centre de excelență XLH pot confirma diagnosticul de XLH* și pot iniția terapia adecvată.
Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. * - hipofosfatemie X-linkată; Referințe: 1. Haffner D et al. Nat Rev Nephrol 2019;15:435–455. 2. Beck-Nielsen SS et al. Orphanet J Rare Dis 2019;14:58. 3. Skrinar A et al. J Endocr Soc 2019;3:1321–1334. 4. Lo SH et al. Qual Life Res 2020;29:1883–1893. 5. Carpenter TO et al. J Bone Miner Res 2011;26:1381–1388.
Prevenția rămâne unul dintre subiectele importante abordate în cadrul reuniunilor medicale şi nu numai. Cât de importantă este vaccinarea, începând chiar din primele zile de viață? Care ar fi măsurile ce ar trebui luate pentru conştientizarea părinților care, în ultima perioadă, decid să nu-şi vaccineze copii?
Vaccinarea în primele luni de viață este una dintre cele mai eficiente intervenții de sănătate publică pentru reducerea mortalității și morbidității prin boli infecțioase severe. În această perioadă, sugarul are risc crescut de evoluții complicate (apnee, insuficiență respiratorie, deshidratare severă, sepsis), iar prevenția prin imunizare protejează exact segmentul populațional cel mai vulnerabil. În plus, vaccinarea timpurie are și un efect comunitar: reduce transmiterea și, implicit, expunerea copiilor prea mici pentru a
fi imunizați cu un anumit vaccin sau imunocompromiși.
În fața ezitării vaccinale, abordarea eficientă nu este conflictul, ci o combinație de comunicare empatică și intervenții sistemice. Părinții au, de regulă, două nevoi: să simtă că sunt ascultați și să primească informație clară, comparativă (riscul bolii vs. riscul vaccinului), din surse credibile. Aici, medicul de familie și pediatrul sunt esențiali, dar trebuie sprijiniți prin materiale standardizate, campanii coerente și timp real alocat consilierii.
Sunteți Vicepreşedintele SRPed pentru educație medicală continuă. Care sunt direcțiile SRPed pentru anul 2026?
Pentru 2026, direcția centrală este transformarea educației medicale continue dintr-un demers preponderent informativ într-unul bazat pe competențe și măsurabil: ce competențe clinice se îmbunătățesc, cum se reduce variabilitatea practicii medicale, cum crește siguranța pacientului. În
paralel, Societatea Română de Pediatrie își propune să consolideze rețelele profesionale care unesc pediatria de ambulatoriu cu pediatria spitalicească și cu subspecialitățile pediatrice, astfel încât copilul să beneficieze de trasee coerente de îngrijire.
Pe scurt, în 2026 ne concentrăm pe:
1. Standardizare inteligentă: recomandări și instrumente practice pentru situații frecvente și pentru urgențe, adaptate realității sistemului;
2. Educație aplicată: ateliere, simulare, cazuri, vot interactiv, „guidelines into practice”;
3. Interdisciplinaritate reală: sesiuni comune între specialități, pentru comorbidități și pentru cazurile complexe;
4. Dimensiune internațională cu valoare adăugată: invitați și colaborări care aduc metode și soluții replicabile, nu doar prezentări;
5. Prevenție și sănătate publică pediatrică: vaccinare, obezitate, sănătate mintală, screening și educație pentru familie.
CRYSVITA® este un anticorp monoclonal uman recombinant pentru hipofosfatemia X-linkată, care se leagă de FGF23 și inhibă activitatea în exces a acestuia.1
CRYSVITA® (burosumab) soluție injectabilă pentru uz subcutanat.
INDICAȚII: CRYSVITA® (burosumab) este indicat pentru tratamentul hipofosfatemiei X-linkate (HXL) la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani, cu evidențe radiografice de boală osoasă și la adulți.
CRYSVITA® este indicat pentru tratamentul hipofosfatemiei asociate cu FGF23 în osteomalacia indusă de tumori, asociată cu tumori mezenchimale fosfaturice care nu pot fi rezecate curativ sau localizate la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsa între 1 și 17 ani și la adulți.1 FGF23, fibroblast growth factor 23 (factorul 23 de creștere a fibroblaștilor).
1. Kyowa Kirin Limited. CRYSVITA (burosumab). Rezumatul caracteristicilor produsului, noiembrie 2025.
Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală restrictivă, PR. Vă rugăm să consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului Crysvita® înainte de prescriere. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată contactând Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, București 011478 - RO, e-mail:adr@anm.ro sau reprezentantul local al deținătorului autorizației de punere pe piață, Swixx Biopharma SRL la următoarele date de contact: e-mailmedinfo. romania@swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Pentru aspecte legate de promovarea și distribuția medicamentului în Romania, vă rugăm să vă adresați reprezentantului local Swixx Biopharma SRL, e-mail romania.info@swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Scanați QR Code pentru RCP complet - Noiembrie 2025
Infecțiile acute de căi respiratorii superioare reprezintă una dintre cele mai frecvente motive de consultație în cabinetul medicului de familie. Cel mai frecvent etiologia infecțiilor de căi respiratorii superioare este virală iar evoluția formelor necomplicate este favorabilă, cu vindecare până în 10 zile. Atunci când în evoluție apar complicațiile, una dintre cele mai frecvente este otita medie. Este foarte important ca în practica medicului de familie, medicul și echipa medicală să facă diferența pe baza datelor obținute la anamneză, examenul clinic și examinarea otoscopică între otita medie acută și otita medie seroasă având în vedere evoluția și tratamentul fiecărei forme. Otoscopia reprezintă principala examinare pentru confirmarea diagnosticului de otită medie. Odată stabilit diagnosticul de otită medie, studii din literatura de specialitate susțin ca primă decizie terapeutică tratamentul antialgic și monitorizarea atentă timp de 48-72 de ore fără a crește riscul de complicații supurative. În otita medie acută cel mai frecvent este necesar tratament antibiotic în timp ce otita medie seroasă nu necesită antibioterapie. Adesea monitorizarea tratamentului și a evoluției copilului cu otită medie acută se face de către medicul de familie ca parte din echipa multidisciplinară.
Asist. Univ.
Dr. Claudia-Felicia Pop
Medic primar MF CMI Cluj-Napoca
Asist. Univ. Disciplina Nursing, Dep. 1, FAMSS, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca,Afiliere AREPMF
Dr. Flavia
Roxana Bujăniță
Medic rezident an 1, specialitate Medicină de Familie, Medic specialist Pediatrie, Afiliere AREPMF
Dr. Diana
Mădălina Damian
Medic rezident an 4, specialitate Medicină de Familie, Afiliere AREPMF
Acute upper respiratory tract infections are one of the most common reasons for consultation in the family doctor’s office. The etiology of upper respiratory tract infections is most often viral and the evolution of uncomplicated forms is favorable, with healing within up to 10 days. When complications occur, one of the most common is otitis media. It is very important that in the practice of the family doctor, the doctor and the
medical team differentiate based on the data obtained from the anamnesis, the clinical examination and the otoscopic examination between acute otitis media and serous otitis media, considering the evolution and treatment of each form. Otoscopy is the main examination for confirming the diagnosis of otitis media. Once the diagnosis of otitis media is established, studies in the specialized literature support the first therapeutic decision to be analgesic treatment and careful monitoring for 48-72 hours without increasing the risk of suppurative complications. In acute otitis media, antibiotic treatment is most often necessary, while serous otitis media does not require antibiotic therapy. Often, the treatment and progress of the child with acute otitis media is monitored by the family doctor as part of the multidisciplinary team.
Infecțiile acute de căi respiratorii superioare (IACRS) reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare în cabinetul medicului de familie pentru simptome precum febră, tuse, disfagie, odinofagie, obstrucție nazală, rinoree, tulburarări de alimentație, otalgie. Sugarul și copilul mic care nu frecventează colectivitatea poate prezenta până la 6 episoade pe an.1
Odată cu intrarea copilului în colectivitate numărul infecțiilor respiratorii poate ajunge până la 8-10 pe an. Cele mai multe cazuri de IACRS au etiologie virală, formele necomplicate nu necesită investi-
gații suplimentare, tratamentul este unul simptomatic iar simptomatologia remite în 7-10 zile.1 Există cazuri la care în evoluție, poate persista tusea până la 2-3 săptămâni1 sau apar complicații precum otita medie acută1 și sinuzita bacteriană. Otita medie este o patologie a urechii medii, cu expresie clinică variabilă. În cele ce urmează vom descrie otita medie acută (OMA) și otita medie seroasă (OMS). Este foarte important ca în practica de zi cu zi în cabinet, medicul de familie pe baza anamnezei, examenului clinic și examenului otoscopic (esențial pentru stabilirea diagnosticului) să facă diferența între cele două forme de otită având în vedere faptul că otita medie seroasă nu necesită tratament antibiotic.2
1.) Otita medie acută (supurativă)1,2
• reprezintă o infecție la nivelul urechii medii determinată de acumularea de lichid și inflamație
• clinic este caracterizată prin debutul brusc al simptomelor: otalgie, febră, și/ sau hipoacuzie, și/sau otoree
• la sugar și copilul mic se pot întâlni manifestări nespecifice precum iritabilitate, modificări ale somnului sau ale alimentației, vărsături, stare de disconfort și uneori atingerea sau trasul de urechi
• otoscopic se decelează o membrană timpanică bombată (cel mai frecvent semn întâlnit), eritematoasă, opacifiată și prezența efuziunii (un lichid purulent) sau bule de aer în urechea medie;
uneori poate fi prezentă retracția și motilitatea scăzută a membranei timpanice
2.) Otita medie seroasă (nesupurativă, cu efuziune)2
• reprezintă o afecțiune a urechii medii în care regăsim efuziune (revărsat) fără elemente de inflamație; revărsatul din cavitatea timpanică este un exsudat seros, seromucos sau mucos
• clinic, pacienții prezintă hipoacuzie de transmisie, tranzitorie (15–40 dB) cu posibile modificări ale vorbirii, autofonie, plenitudine auriculară și uneori tinitus, adesea fără otalgie
• otoscopic membrana timpanică nu este congestionată sau bombată; se decelează retracția membranei timpanice cu proeminența mânerului ciocanului, nivele aerice, culoare galbenă sau de chihlimbar și conul luminos
Este necesar să menționăm că efuziunea (revărsatul) în urechea medie este prezentă atât în otita medie acută (OMA) cât și în otita medie seroasă (OMS), reprezentând o manifestare a procesului inflamator la nivelul mucoasei urechii medii.
Hiperemia izolată a timpanului fără bombare, opacitate sau efuziune are valoare diagnostică limitată și poate indica o miringită asociată unui proces viral cataral. Miringita poate reprezenta faza inițială a otitei medii acute (OMA), astfel că pacientul trebuie monitorizat.
Disfuncția tubară reprezintă alterarea funcției normale a trompei lui Eustachio, constând în incapacitatea acesteia de a asigura ventilarea adecvată a urechii medii, egalizarea presiunii între urechea medie și mediul extern, precum și drenajul secrețiilor. Cauzele pot fi extraluminale (țesut adenoidian hipertrofiat, formațiuni tumorale) sau intraluminale (edemul inflamator în contextul unei infecții virale a căilor respiratorii superioare).
1.) Etiologia otitei medii acute
• majoritatea cazurilor de otită medie acută sunt asociate infecțiilor virale de căi respiratorii superioare2 cauzate de virusul sincițial respirator, virus gripal și paragripal, adenovirus.
• etiologia bacteriană2 este adesea reprezentată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis însă incidența globală a
acestor microorganisme s-a modificat odată cu utilizarea vaccinului conjugat pneumococic și a vaccinului pentru Haemophilus influenzae tip B. Agenți patogeni mai rar întâlniți sunt: Streptococcus de grup A și B, Staphylococcus aureus și bacterii gram-negative (nou-născuții și sugarii spitalizați).
2.) Factorii de risc pentru otită4
• Vârsta
Prevalența cea mai mare este între 6 și 24 luni de viață. După vârsta de 2 ani, prevalența otitei medii scade progresiv, menținându-se totuși la un nivel semnificativ după intrarea în colectivitate. Frecvența crescută la sugarii și copiii mici este explicată prin imaturitatea sistemului imun și prin particularitățile anatomo-funcționale ale trompei lui Eustachio. Trompa lui Eustachio conectează urechea medie cu nazofaringele. În mod normal, este o structură închisă, care se deschide prin contracția mușchiului tensor veli palatini ca răspuns la mișcările mandibulei și ale faringelui, cum ar fi în timpul masticației, deglutiției, căscat, strănut. Această deschidere permite pătrunderea unor mici cantități de aer ce realizează egalizarea presiunii dintre atmosferă și urechea medie. Din punct de vedere structural, aceasta are o porțiune osoasă acoperită de un strat epitelial cu celule mucoase și ciliate, care contribuie la clearance-ul mucociliar al agenților patogeni, și una cartilaginoasă acoperită de un epiteliu cubic bogat vascularizat, dedicat în principal schimbului de gaze (presiunea din urechea medie se menține astfel apropiată de cea atmosferică chiar și când trompa e închisă). Trompa lui Eustachio la sugari și copii are traiect orizontal, ceea ce face mai dificilă eliminarea secrețiilor din ureche și creează o cale mai ușor accesibilă pentru bacterii de a ajunge din cavitatea bucală în urechea medie. În timpul creșterii până la începutul vieții adulte, baza craniului se extinde caudal, determinând modificarea unghiului trompei lui Eustachio dintr-o poziție orizontală într-una oblică precum și alungirea acesteia, scăzând astfel și prevalenta otitei
• Alergii: inflamația alergică determină disfuncție tubară, hipersecreție de mucină și alterarea clearance-ului mucociliar.
• Anomalii congenitale: palatoschizis, sindrom Down
• Istoric familial: s-a demonstrat că există o componentă ereditară care predispune la otite recurente
• Variațiile de temperatură (sezonul rece): incidența otitei medii urmează tiparul infecțiilor respiratorii superioare, atingând maxime în sezonul rece și minime în sezonul cald, datorită edemului tubar din infecțiile virale respiratorii
• Expunerea la fumul de țigară: toxinele fumului afectează epiteliul respirator, reduc clearance-ul mucociliar, induc inflamație și disfuncție a trompei lui Eustachio
• Utilizarea suzetei
Alternanța între deschiderea și colabarea trompei lui Eustachio protejează cavitatea urechii medii de refluxul secrețiilor din nazofaringe. Tetina unei suzete normale ajunge la joncțiunea dintre palatul dur și cel moale la sugar iar acțiunea de supt ridică palatul moale, ceea ce determină contracția mușchiului tensor al veli palatini; ca rezultat, trompa lui Eustachio devine activ deschisă, creând condiții favorabile pentru apariția otitei medii
• Poziția alăptării
Hrănirea sugarului în poziție culcat pe spate (orizontală/în decubit dorsal) facilitează refluxul laptelui la nivelul trompei lui Eustachio, cu transportul florei respiratorii în spațiul urechii medii, datorită traiectului orizontal al trompei. Se recomandă ca în timpul alăptării, capul sugarului și umerii să fie ridicați și susținuți, fie pe braț, fie pe pernă.
• Refluxul gastric: expunerea repetată la conținut acid din stomac poate provoca inflamație și edem la nivelul trompei lui Eustachio
3.) Factor de protecție
pentru otită
• Alimentația la sân (alăptarea) Microbiomul laptelui matern conține bacterii benefice (Corynebacterium, Dolosigranulum) care colonizează cavitatea orală, faringele și trompa lui Eustachio. Aceste bacterii comensale concurează cu patogenii și inhibă capacitatea acestora din urmă de a prolifera și de a se lega de celulele epiteliale. Oligozaharidele din laptele matern acționează ca prebiotice, favorizând dezvoltarea bacteriilor comensale și maturarea sistemului imunitar. În plus alăptarea generează presiune negativă mai mare, modele de supt/înghițire diferite față de biberon, reducând
Testați inflamația bronșică prin FeNO cu tehnologia NIOX
Prima tehnologie patentată în lume pentru determinarea FeNO, lideră în domeniu și care
și-a demonstrat fiabilitatea timp de 25 de ani, prin cele peste 50 de milioane de teste efectuate.
NIOX VERO este primul aparat de măsurare a FeNO care:
• are controlul calității asigurat la fiecare test: 1 test à 1 rezultat exact în 50 sec.
• destinat atât copiilor cât și adulților,
• soft integrat care asistă pacientul la efectuarea testului și soft pentru bază de date pacienți
• fără costuri ascunse, contract de service sau mentenanță post-vânzare
• calibrare automată
Avantajele includerii FeNO în diagnosticul și managementul astmului alergic/eozinofilic
• Identifică pacienții potențial responsivi la corticoterapia inhalatorie
• Permite ajustarea dozelor de corticosteroizi inhalatori
• Monitorizează aderența la terapia inhalatorie
• Identifică pacienții posibil candidați pentru terapia biologică
• Reduce riscul exacerbărilor prin supravegherea periodică a valorilor FeNO NIOX VERO prezent în România de 15 ani prin:
www.niox.ro
niox@alergomed.ro
stagnarea laptelui în cavitatea bucală și colonizarea patogenă.
4.) Diagnosticul
în otita medie acută
Otoscopia este examinarea obligatorie pentru stabilirea diagnosticului
Pentru efectuarea tehnicii corect, la copil pavilionul urechii se tracționează în jos și posterior, iar la adult pavilionul urechii se tracționează în sus și posterior. Se începe întotdeauna examinarea cu urechea care doare cel mai puțin/ are minim de simptomatologie clinică. Pentru o examinare otoscopică mai facilă se recomandă ca sugarul și copilul mic să fie ținut în brațe și să fie fixat capul de către aparținător sau un membru al echipei medicale.
Tehnica permite vizualizarea conductului auditiv extern, membrana timpanică iar atunci când membrana timpanică este perforată se poate vizualiza și căsuța timpanului.3
• Conductul auditiv extern3 poate prezenta puroi mucos sau cremos, fetid sau nu (otite externe sau medii), tegumentul tumefiat difuz (otita externa difuza), flictene hemoragice (otita gripala) sau granulatii (histiocitoza X, tumori, otite cronice)
• Membrana timpanică are în mod normal următoarele caracteristici3: un diametru de 10 mm, cu o fomă conic-concavă și o grosime de 1/10 mm; poziția este oblică de sus în jos și din afară înăuntru (excepție la nou-născut unde este aproape orizontală iar la adult tinde spre 45 grade); în partea superioară a membranei timpanice stratul conjunctiv este slab reprezentat, culoarea lui este cenușie, translucidă, strălucitoare; structură fibroasă acoperită la interior de epiteliul urechii medii iar la exterior de o membrana foarte subțire; în centrul membranei se vede mânerul ciocanului ca o pată albicioasă, alungită, coborând de sus în jos și dinainte înapoi, care se oprește la mijlocul membranei timpanice
• În situații patologice membrana timpanică poate fi3: aspirată, cu mânerul ciocanului orizontalizat în caz de otită fibroadezivă, cu flictene hemoragice în caz de otită gripală, bombată în otita supurată acută, congestionată, cu edem și ștergerea reperelor în otita acută, cu perforații de diverse etiologii, care permit vizualizarea continutul urechii
medii, uneori pana la peretele intern al casei timpanului.
Diagnosticul4,5 de otită medie se stabilește la copiii care la examinarea otoscopică prezintă oricare dintre următoarele modificări clinice:
• bombarea moderată sau severă a membranei timpanice;
• otoree purulentă, recentă, care nu are drept cauză o otită externă;
• bombarea ușoară a membranei timpanice însoțită de otalgie bruscă (sub 48 ore);
• bombarea ușoară a membranei timpanice și eritem intens la acest nivel.
Diagnosticul diferențial4,5 (tabelul 1) dintre cele două forme de otită medie acută (OMA) și seroasă (OMS) este adesea dificil dar de mare importanță întrucât otita seroasă nu necesită în tratament utilizare de antibiotice2.
Atât otita medie acută cât și otita seroasă presupun prezența de lichid în urechea medie, o cavitate care în mod normal ar trebui să fie aerată. În cazul otitei seroase, semnele de inflamație acută lipsesc.
Eritemul izolat al membranei timpanice, de intensitate ușoară, nu reprezintă diagnostic de otită având în vedere că poate să apară și în alt context: episoade de plâns, tuse, suflarea nasului cu forță, febră sau după îndepărtarea unui dop de ceară.
Diagnosticul diferențial al otitei medii trebuie făcut și cu alte afecțiuni care pot asocia în simptomatologie otalgia3: oreionul, afecțiunile faringelui cu adenopatii subangulomandibulare, bruxismul, afecțiunile articulației temporomandibulare, artrita maxilarului, afecțiuni dentare, inflamația nervului trigemen, labirintită, urechea înotătorului, otită externă malignă.
5.) Tratamentul otitei medii acute1,2,4,5 Numeroase studii au evidențiat că în ceea ce privește tratamentul otitei, majoritatea cazurilor se vor rezolva spontan. Se acceptă astfel, o perioadă de 48-72 ore de monitorizare atentă a simptomelor, fără ca riscul de complicatii supurative să crească. În perioada de monitorizare se administrează doar antialgice precum ibuprofen și paracetamol. Este foarte
important ca în această perioadă de observație să ne asigurăm că părinții pot supraveghea corespunzător copilul, că se pot prezenta la control la momentul stabilit și că se poate iniția tratament antibiotic în orice moment dacă se agravează simptomatologia.
Se poate temporiza terapia antiinfecțioasă pentru 48-72 ore în cazul:
• simptomelor ușoare,
• în absența otoreei,
• la copiii cu vârsta între 6 luni și 2 ani cu otită medie unilaterală,
• la copiii cu vârstă peste 2 ani cu otită uni/bilaterală.
Există însă anumite categorii de pacienți la care administrarea tratamentului antibiotic nu trebuie întârziată:
• sugarii cu vârsta sub 6 luni cu suspiciune de otită,
• copiii cu otoree,
• copiii cu simptome severe indiferent de vârstă (stare toxică, otalgie persistentă peste 48 ore, temperatura ≥ 39ºC, imposibilitatea urmăririi pentru 48 ore);
• copiii din grupa de vârsta 6 luni-2 ani cu otită medie bilaterala fără otoree
Tratamentul antibiotic de prima intenție este reprezentat de Amoxicilină (80-90 mg/kg/zi, în 2 prize) datorită eficienței crescute asupra pneumococului, profilului de siguranța excelent și a costului redus. La pacienții care au primit Amoxicilină în ultimele 30 zile, la cei care asociază și conjunctivită purulentă sau la cei care frecventează colectivitatea, se preferă de prima intenție administrarea de Amoxicilină cu acid clavulanic (raport 14:1) în doza de 80-90 mg/kg/zi, în 2 prize pe zi. Durata tratamentului antibiotic în formele severe sau la copiii de vârsta mică (< 2 ani) este de 10 zile. Pacienții cu forme ușoare/medii și vârsta peste 2 ani vor necesita tratament antibiotic pentru 7 zile, iar cei cu vârsta peste 5 ani pot fi tratați timp de 5-7 zile.
Având în vedere apariția tulpinilor de pneumococ rezistente la macrolide și sulfamide, se evită administrarea acestor preparate în otita medie. Pacienții alergici la penicilină sau cei la care există suspiciunea bacteriilor producătoare de beta-lactamaze pot beneficia de tratament oral cu cefalosporine: Cefuroxim (30 mg/ kg/zi, 2 prize), Cefpodoxim(10 mg/kg/zi, 2 prize). Atunci când nu există toleranța digestivă pentru administrarea orală a
antibioticului se indică Ceftriaxona im/iv (50 mg/kg/zi, 3 zile).
În cazul eșecului, după 48-72 ore de la tratamentul antibiotic inițial, opțiunile terapeutice includ: Amoxicilina-clavulanat (dacă terapia inițială a fost amoxicilina) sau medicație administrată parenteral: Ceftriaxona im/iv timp de 3 zile singur sau în asociere cu Clindamicina. Miringotomia reprezintă a treia linie de tratament a otitei medii acute fiind necesară dacă:
• nu s-a obtinut răspuns la 2 linii de tratament antibiotic,
• otalgia este refractară,
• copiii prezintă hiperpirexie
• în cazul în care au aparut complicatii precum: mastoidita, labirintita, pareza facială, extindere intracerebrală a infecției
Timpanostomia și montarea de aeratoare transtimpanice se recomandă la pacienții cu otite medii recurente: peste 3 episoade în 6 luni sau peste 4 episoade în 12 luni (1 episod trebuie să fie în cele 6 luni precedente). Ulterior otitele la astfel de pacienți se vor manifesta prin otoree, tratamentul de prima intenție fiind topic. Se recomanda soluții cu Ciprofloxacină sau Ofloxacină și dexametazonă, datorită eficientei asupra Stafilococului aureus și Pseudomonas aeruginosa. Tratamentul oral cu antibiotic la pacienții care prezintă otoree prin aeratorul transtimpanic este rezervat cazurilor în care pacientul prezintă simptome sistemice, tratamentul topic a fost ineficient sau nu este tolerat de pacient. Se prelevează culturi în cazul eșecului la tratamentul topic și trebuie luată în considerarea posibilitatea unei infecții micotice.
Toaleta auriculară trebuie efectuată de către medicul ORL în cazul secrețiilor vâscoase care nu permit pătrunderea topicului. Se evita pătrunderea apei contaminate în conductul auditiv extern. Eșecul tratamentului topic sau oral necesită antibioterapie parenteral și îndepartarea aeratoarelor.
6.) Monitorizarea copilului cu otită medie acută
Sugarul mic sau copiii mai mari cu otalgie persistentă vor fi programați la control în câteva zile. Pacienții cu episoade recurente trebuie reevaluați în aproximativ 14 zile de la diagnostic, iar cei cu un episod ocazional după o lună.
7.) Prevenirea episoadelor de otită medie
Profilaxia antibiotică în prevenirea otitelor recurente nu s-a dovedit eficientă și nu se recomandă. Pentru a preveni episoadele repetate se urmărește atât corectarea factorilor de risc modificabili cât și vaccinarea antipneumococică și antigripală.
Medicul de familie şi echipa acestuia are un rol foarte important în cazul unui pacient care se prezintă la consultație acuzând otalgie având în vedere că pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a otoscopiei poate stabili corect diagnosticul, iniția tratamentul, monitoriza evoluția ceea ce duce la creşterea calității vieții pacientului. În cazurile cu evoluție nefavorabilă se impune colaborarea cu medicul specialist ORL şi monitorizarea pacientului în echipa multidisciplinară.
1. Pleșca, DA. coord, Protocoale de diagnostic și tratament în pediatrie – update 2023, Editura Amaltea, București, 2023, 268-273 ISBN 978-973-162-234-7
2. White A, Ghid practic de pediatrie Washington – coord. ed. în lb. română Tudor L.Pop, București, Editura Hipocrate, 2019 ISBN 978-606-94576-3-4
3. Ulmeanu, C. coord, Algoritmi de practică pentru medicul de familie, vol 2, Editura Amaltea, Bucuresti, 2020, 245-252 ISBN 978-973-162-205-7
4. Kliegman R.M., St. Geme J. W., Nelson Textbook of Pediatrics, ed. 22, vol.2, Editura Elsevier, 2024, 4003-16, ISBN 978-0-323-88305-4.
5. Lieberthal AS, Carroll AE, Clinical Practice Guideline- The Diagnosis and Management of Acute Otitis Media, American Academy of Pediatrics, martie 2013(descărcat online de pe: https://publications.aap.org/collection/523/Clinical-Practice-Guidelines).
Extinderea progresivă a dovezilor științifice în ultimii ani a redefinit rolurile somnului în fiziologia umană, evidențiind contribuția sa esențială la reglarea integrată a funcției multiplelor organe și sisteme, precum și impactul său asupra performanțelor cognitive și asupra patologiei cardiovasculare, endocrine și metabolice.
Medic specialist Psihiatrie
pediatrică, Clinica Neuro
Atipic București
întâlnite în cazul copiilor care suferă de o tulburare de neurodezvoltare (ex.Tulburare de spectru autist, Perturbarea activității și atenției/ADHD).
Clinica Neuro Atipic București
Lucrări
Dr. Mihaela Oros
Medic primar Pediatrie, Competența somnologie, Spitalul Ponderas București, Președinte Asociația pentru Tulburări de Somn la Copii și Adolescenți
• durata ar trebui să fie suficientă pentru ca persoana să fie odihnită și alertă în ziua următoare
• continuitatea (perioada de somn trebuie să fie lină, fără fragmentări)
• profunzimea (somnul să fie suficient de adânc pentru ca persoana să fie în formă maximă)
• regularitatea
• starea de vigilență
• ora de somn (sincronizarea cu ritmul lumină /întuneric)
Importanța somnului pentru o dezvoltare corespunzătoare este sugerată și de faptul că în perioada de sugar, somnul este principala activitate a creierului, sugarii între 4 și 12 luni dorm 12 – 16 ore/24 h, incluzând adormirile din timpul zilei.
În practica medicală, includerea, în evaluarea clinică, a unor întrebări specifice referitoare la durata, calitatea și regularitatea somnului contribuie la identificarea precoce a disfuncțiilor de somn. Perturbări ale somnului sunt frecvent
Conform studiilor, 86% dintre cei diagnosticați cu o tulburare de neurodezvoltare, manifestă probleme în sfera somnului. În cazul Tulburărilor de spectru autist (TSA), acest procent variază între 40 și 80 %, cu date statistice care arată că insomnia este de 10 ori mai des întâlnită la acești copii în comparație cu cei cu dezvoltare tipică.
Cantitatea și calitatea somnului influențează dezvoltarea și funcționarea copiilor, iar dacă nu sunt atinși parametrii necesari, sunt influențate capacitatea de concentrare și de menținere a atenției, memoria și starea afectivă.
Pentru copiii cu autism, lipsa unui somn suficient poate însemna afectarea severă a funcționalității prin accentuarea simptomelor afecțiunii, intensificarea comportamentelor repetitive și a dificultăților de comunicare și relaționare socială, o mai mare iritabilitate și frecvență crescută a episoadelor de agresivitate.
De asemenea, unele studii au evidențiat faptul că lipsa unui somn suficient în cazul copiilor cu TSA a fost corelată cu creșterea frecvenței simptomatologiei de tip obsesiv-compulsiv, a tulburărilor de tip depresiv și a deficitului de atenție.
Cel mai des, părinții copiilor cu TSA relatează dificultățile de adormire, cu întârzierea acestei faze câteva ore. Frecvent menționate sunt și trezirile repetate peste noapte, însoțite, de asemenea, de dificultatea de a readormi. Studii polisomnografice au indicat, la acești copii, reducerea semnificativă a somnului de tip REM, esențial pentru consolidarea memoriei, a proceselor cognitive și pentru reglarea emoțională.
Posibile cauze ale acestor perturbări ale somnului întâlnite constant la copiii cu TSA ar fi, conform studiilor, mutații la nivelul genelor care controlează ritmul circadian și anomalii în sinteza de melatonină.
În cazul acestor copii, este esențial să identificăm dacă insomnia este parte a afecțiunii de fond sau este determinată de alte condiții medicale cum ar fi epilepsia sau afecțiuni gastrointestinale, caz în care acestea vor fi tratate cu prioritate.
Ca primă măsură, se va recurge la strategii cognitiv-comportamentale care vor ținti o mai bună igienă a somnului prin crearea unei rutine iar în cazul în care nu se obțin rezultate, se poate administra melatonină. Cercetările au arătat că cea mai eficientă modalitate de a combate insomnia în cazul copiilor cu TSA este combinarea administrării de melatonina cu tehnici cognitiv-comportamentale . Perturbarea activității și atenției sau ADHD este o altă tulburare de neurodezvoltare frecvent diagnosticată, deseori comorbidă cu TSA. Conform statisticilor, 25-50% dintre copiii care au ADHD se confruntă și cu tulburări de somn precum insomnie, treziri frecvente, coșmaruri. În plus, mulți din această populație pediatrică au întârzierea ritmului circadian, ceea ce înseamnă că sunt predispuși genetic să adoarmă la ore târzii. Deloc de neglijat este și influența tratamentului farmacologic administrat pentru combaterea simptomelor din ADHD. Stimulantele pot interfera cu instalarea somnului. Și în acest caz, deprivarea cronică de somn poate înrăutăți funcționarea, și așa deseori problematică, a copilului cu ADHD, prin scăderea suplimentară a capacității de concentrare a atenției, de manageriere a impulsivității și prin creșterea iritabilității.
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali şi vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea şi rezistenţa la stres, crește tonusul şi grăbește recuperarea la copii, adulţi activi şi vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală
L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
SINGURA COMBINAȚIE
DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Indicat în stări de convalescenţă1:
• După intervenţii chirurgicale
• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic şi intelectual (fenomen de Burnout)
• După evenimente vasculare acute
• În dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară
Asigură suportul organismului în boli cronice1:
• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)
• În boli neurologice
• În boli cardiovasculare
• Determină sinteza mediatorilor chimici
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
VIANEX S.A.
8, Varibobi street, Nea Erythraia, 146 71 Kifisia, Greece
Distribuitor/Reprezentant
S.C. IMEDICA S.A.
Șoseaua București – Ploiești nr. 141 D, sector 1, București
Tel: 021.301.70.10; 20; 30 / Fax:021.319.77.51
office@imedica.ro / www.imedica.ro
NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ: 9360/2016/01
Referinţă: 1. Rezumatul Caracteristicilor Produsului
Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
Ca intervenție, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie rămâne de primă intenție, aceasta dovedindu-și eficiența în ameliorarea problemelor de somn, dar și a simptomelor din ADHD, a atenției, memoriei și impulsivității.
Câteva recomandări
referitoare la rutina de somn:
• Evitarea, cu cel puțin 2 ore înainte de culcare, a activităților stimulante, precum jocurile video, activități ce necesită un nivel crescut de concentrare
• Activitatea fizică practicată zilnic asigură o stare generală de bine și are efecte pozitive asupra calității somnului; exercițiile fizice intense ar trebui programate cu minim 3-5 ore înainte de ora de culcare, seara, fiind mai potrivite plimbările relaxate
• Patul va fi rezervat exclusiv pentru somn și nu va fi locul în care se fac teme, se gândesc proiecte
• Camera de odihnă să fie ferită de zgomote, întunecoasă și cu o temperatură nu foarte ridicată
• Stabilirea și respectarea acelorași ore de
culcare și de trezire pe parcursul celor 7 zile ale săptămânii, fără diferențe semnificative în zilele libere
• Imediat după trezire este indicat să ne expunem la lumină, ideal lumina naturală; astfel, ceasul intern de la nivelul creierului, pacemakerul circadian, va primi semnalul că este timpul să fim activi. Este recomandat ca schimbările să se facă treptat, prin construirea unei rutine de somn și adoptarea unor obiceiuri sănătoase de igienă a somnului, tatonându-se ce funcționează cel mai bine pentru individ. Și în aceste cazuri, se poate administra melatonină, dar este important ca în prealabil să ne asigurăm că medicația specifică pentru ADHD este luată la ore potrivite.
Nu în ultimul rând, afecțiuni genetice, precum Sindromul Down, sindromul Prader-Willi sau Sindromul Angelman, dar si multe altele, se însoțesc constant de tulburări ale somnului. Acești copii trebuie monitorizați pentru identificarea timpurie a episoadelor de insomnie sau apnee obstructivă de somn, iar in acest caz pentru diagnostic se recomanda evaluarea polisomnografica. Comorbidități precum anomalii cardiace sau hipotiroidismul, frecvent întâlnite la acești pacienți, pot agrava apneea obstructivă de somn. Simptomele
care pot atrage atentia pentru screeningul tulburarilor de respiratie in timpul somnului sunt sforăitul, respiratia zgomotoasa, poziții neobișnuite în timpul somnului, treziri frecvente, perioade de apnee in somn sau accentuarea tulburărilor de comportament.
Integrarea cunoștințelor actuale despre rolul somnului în tulburările de neurodezvoltare oferă un cadru teoretic esențial pentru înțelegerea mecanismelor patogenice cât și pentru fundamentarea unor abordări clinice nuanțate și interdisciplinare.
Referinte:
1. Bruni, O., Breda, M., Mammarella, V. et al. Sleep and circadian disturbances in children with neurodevelopmental disorders. Nat Rev Neurol 21, 103–120 (2025). https:// doi.org/10.1038/s41582-024-01052-9
2. Althea Robinson Shelton, Beth Malow,Neurodevelopmental Disorders Commonly Presenting with Sleep Disturbances, Neurotherapeutics, Volume 18, Issue 1, 2021, Pages 156-169, ISSN 1878-7479
3. Langelet C, Schröder CM. Sommeil et neurodéveloppement: un enjeu d’actualité [Sleep and neurodevelopment: a timely subject]. Biol Aujourdhui. 2025;219(1-2):1523. French. doi: 10.1051/jbio/2025006. Epub 2025 Jul 22. PMID: 40694672.
Abstract: Mucocelul oral reprezintă o leziune benignă frecventă a mucoasei orale, întâlnită cu precădere în populația pediatrică. Este o leziune chistică determinată de acumularea de mucus, apărută în urma extravazării sau retenției salivei, secundară traumatismelor locale sau obstrucției canalelor glandelor salivare minore. Datorită distribuției difuze a glandelor salivare minore la nivelul mucoasei orale, mucoasa labială inferioară reprezintă cel mai frecvent sediu de apariție în populația pediatrică. Din punct de vedere etiopatogenic, se descriu două forme principale de mucocel: forma apărută prin extravazare, predominantă la copil, și chistul de retenție. O variantă clinică particulară, determinată de localizarea la nivelul regiunii sublinguale, este denumită ranulă. Deși mucocelul este o leziune benignă și, în majoritatea cazurilor, autolimitată, formele recurente sau persistente pot necesita tratament chirurgical de excizie. Din punct de vedere clinic, mucocelul oral se manifestă ca o leziune nodulară bine delimitată, nedureroasă, fluctuentă, cu aspect translucid sau albăstrui. Diagnosticul este, în majoritatea cazurilor, clinic, iar examenul histopatologic evidențiază extravazarea mucinei asociată cu formarea de țesut de granulație în leziunile de tip extravazare. În cele mai multe situații nu este necesar un tratament imediat, fiind posibilă remiterea spontană a leziunii. Leziunile persistente sau recurente impun excizie chirurgicală completă, cu îndepărtarea glandei salivare minore implicate, pentru prevenirea recidivei. În concluzie, mucocelul oral la copil necesită o abordare multidisciplinară, care să asigure diagnosticul corect și managementul terapeutic adecvat.
Dr. Iris Iuliana Adam
Medic rezident Chirurgie
buco-maxilo-facială, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Raluca Gabriela Miulescu
Medic specialist Dermatologie, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
1. Ce este mucocelul oral?
Mucocelul reprezintă o leziune orală frecventă, benignă, caracterizată prin formarea unei colecții de mucus la nivelul țesuturilor moi ale cavității orale[1]
Clinic, se prezintă cel mai adesea ca o formațiune chistică, nedureroasă, cu aspect translucid sau albăstrui, localizată predominant la nivelul mucoasei labiale inferioare la copii și adulți tineri[1].
Din punct de vedere etiopatogenic, mucocelul este rezultatul afectării glandelor salivare minore sau a ductelor acestora. Traumatismele locale repetate, precum mușcarea sau sugerea buzei, pot determina ruptura ductului excretor și extravazarea mucusului în țesutul conjunctiv subepitelial, mecanism care stă la baza celei mai frecvente variante–mucocelul prin extra-
vazare[1]. Mai rar, mucocelul poate apărea prin acumularea de mucus în spatele unui duct salivar obstruat, determinând formarea unui chist de retenție mucos[1,2]. 2. De ce apare mucocelul oral? Mucocelul oral apare ca urmare a afectării glandelor salivare minore sau a ductelor excretoare ale acestora, cel mai frecvent în context traumatic. Traumatismele locale repetate, precum mușcarea buzei inferioare, obiceiurile parafuncționale (sugerea sau interpunerea buzei între arcade), precum și leziunile accidentale pot determina ruptura ductului salivar[2,3] În forma prin extravazare, ruptura ductului permite scurgerea mucusului în țesutul conjunctiv subepitelial. Acumularea de mucină declanșează o reacție inflamatorie locală, cu formarea de țesut de granulație care delimitează colecția mucoasă, rezultând o pseudocavitate lipsită de perete epitelial propriu[3]
În cazul chistului de retenție, mecanismul patogenic este reprezentat de obstrucția ductului excretor, cu acumularea progresivă a secreției salivare și dilatarea acestuia, formându-se o cavitate delimitată de epiteliu[3]
Incidența crescută a mucocelului la copil este explicată prin frecvența traumatismelor locale și prin susceptibilitatea crescută a ductelor glandelor salivare minore la lezare[3].
3. Diagnostic clinic
Diagnosticul mucocelului oral este, în majoritatea cazurilor, unul clinic, bazat pe anamneză și pe caracteristicile morfologice ale leziunii[4,5]
a) Anamneză[4,5]
• istoric de traumatism local (mușcarea buzei, obiceiuri parafuncționale)
• debut progresiv
• episoade de rupere spontană și reapariție
• absența durerii în majoritatea cazurilor
b) Examen clinic obiectiv[4,5]
Leziunea se caracterizează prin:
• nodul bine delimitat
• consistență moale, fluctuentă
• dimensiuni variabile (câțiva mm – 1–2 cm)
• suprafață mucoasă intactă
• colorație translucidă sau albăstruie
• localizare predominantă la nivelul mucoasei labiale inferioare
În cazul ranulei, se observă o tumefacție la nivelul planșeului bucal, care poate determina ridicarea limbii.
c) Investigații paraclinice[4,5]
În formele tipice, investigațiile suplimentare nu sunt necesare.
Examenul histopatologic este indicat în:
• leziuni atipice
• forme persistente sau recurente
• suspiciune de altă patologie
d) Examen histopatologic[4,5]
Vea OLIO
ULEI DE BAZĂ - 100% VITAMINA E
film lipidic protector unic, un singur ingredient fără excipienți
acțiune protectoare, reparatoare și antioxidantă, reduce biofilmul cutanat
Adjuvant cosmetic pentru:
Buze și zona periorală: - roșeață, iritație și fisuri din cauza agenților externi
Cavitatea bucală (comestibil): - iritație și roșeață a gingiilor și mucoaselor
- iritație de la dentiție
- uscăciunea cavității bucale
Față, corp și membre: - fisuri ale mameloanelor în timpul alăptării (ragade)
- fisuri și ragade localizate
- înțepături de insecte: calmează mâncărimea și roșeața
Zona genitală și anală: - iritație balano-vulvo-anală sau ragade din cauza agenţilor externi
- sinechie vulvară, aderențe balanoprepuțiale
Vea ORIS
Spray oral indispensabil pe bază de Vitamina E cu acțiune antioxidantă
Protejează și menține mucoasa bucală în stare bună
Indicații:
- pentru igiena și sănătatea cavității bucale, în special în timpul sarcinii
- în caz de reacții alergice sau hiperactivitate a mucoasei, idiosincrazie
Fără arome, coloranți, conservanți, uleiuri esențiale
Testat pentru Nichel și Gluten
Compoziție: Caprylic/Capric Trigliceride,Tocopheryl acetate
Flacon 20 ml, Fără gaz, aprox. 280 de jeturi
Filme OTO
Spray auricular pe bază de Vitamina E
Ulei de curățare și igienă pentru canalul auditiv extern
Indicații:
- Eczema cronică a meatului acustic
- Previne formarea dopului de ceară
- Dizolvă dopul de ceară și facilitează eliminarea lui
- Disconfort cauzat de dispozitivele auditive
Fără arome, coloranți, conservanți, uleiuri esențiale
Testat pentru Nichel și Gluten
Compoziție: Tocopheryl acetate, Hydrogenated Polydecene
Flacon 20 ml, Fără gaz, aprox. 280 de jeturi
Filme NASALE
Irigator nazal pe bază de Vitamina E
Ulei hidratant, protector și reparator pentru cavitatea nazală
Indicații:
- rinită alergică
- cruste nazale / uscăciune nazală
- Epistaxis
Fără arome, coloranți, conservanți, uleiuri esențiale
Testat pentru Nichel și Gluten
Compoziție: Tocopheryl acetate, Caprylic/Capric Trigliceride
Flacon 20 ml, Fără gaz, aprox. 280 de jeturi
• forma prin extravazare: acumulare de mucină în țesut conjunctiv, înconjurată de țesut de granulație, fără perete epitelial
• chistul de retenție: cavitate delimitată de epiteliu ductal
4. Mucocelul oral se poate complica? Cum?
În majoritatea cazurilor, mucocelul oral are evoluție benignă și autolimitată. Totuși, în anumite situații pot apărea complicații sau implicații clinice relevante[6]
a) Recidiva[6-8]
• cea mai frecventă complicație
• apare în special după drenaj spontan sau excizie incompletă
• riscul este crescut dacă glanda salivară minoră implicată nu este îndepărtată
b) Suprainfectarea[6-8]
• rar întâlnită
• poate apărea după traumatism repetat sau rupere spontană
• se manifestă prin durere, eritem local, eventual secreție purulentă
c) Complicații funcționale[7,8]
Mai ales în cazul leziunilor voluminoase sau al ranulei:
• dificultăți la masticație
• disconfort la vorbire
• interferență cu deglutiția
• ridicarea limbii în cazul localizării sublinguale
d) Ranula plunging[9]
În cazuri rare, ranula poate diseca planurile anatomice și se poate extinde cervical (ranula plunging), determinând tumefacție submandibulară sau cervicală, necesitând evaluare chirurgicală complexă.
5. Diagnosticul diferențial[10] Diagnosticul diferențial al mucocelului oral trebuie realizat în special în cazul leziunilor atipice, persistente sau cu caracteristici clinice neobișnuite[10]
Principalele entități care trebuie avute în vedere sunt:
a) Fibromul traumatic[11]
• leziune fermă
• culoare similară mucoasei
• nu prezintă fluctuență
• fără episoade de rupere spontană
b) Hemangiomul sau malformațiile vasculare[12]
• colorație violacee
• posibil semn de albire la presiune (diascopie pozitivă)
• pot prezenta pulsații
c) Lipomul[13]
• consistență moale, dar mai profundă
• culoare gălbuie
• evoluție lent progresivă
d) Chistul dermoid (în localizarea sublinguală)[14]
• consistență mai fermă
• localizare mediană
• creștere lentă
• nu prezintă variații de volum
e) Tumori benigne ale glandelor salivare minore[15]
• consistență mai fermă
• creștere progresivă
• lipsa fluctuațiilor de volum
În cazul ranulei, diagnosticul diferențial trebuie realizat cu chisturile dermoide, malformațiile limfatice și alte formațiuni chistice ale planșeului bucal.
6. Management terapeutic[16,17]
Managementul mucocelului oral la pacientul pediatric depinde de dimensiunea leziunii, durata de evoluție, simptomatologie și de impactul funcțional sau estetic. În majoritatea cazurilor, conduita este conservatoare, însă formele persistente sau recurente necesită intervenție chirurgicală.
a) Măsuri generale[16,17]
În cazul leziunilor mici, recente și asimptomatice, se poate adopta o atitudine expectativă, având în vedere posibilitatea remisiei spontane.
Se recomandă:
• evitarea traumatismelor repetate (mușcarea buzei, obiceiuri parafuncționale)
• monitorizare clinică periodică
• educarea pacientului și a aparținătorilor Remisia spontană este posibilă în special în cazul mucocelului prin extravazare de mici dimensiuni.
b) Indicația chirurgicală[16,17]
Tratamentul chirurgical este indicat în următoarele situații:
• persistența leziunii peste 2–3 săptămâni
• recidivă după rupere spontană
• creștere progresivă
• disconfort funcțional
• ranulă voluminoasă
Intervenția constă în excizia completă a leziunii, împreună cu glanda salivară minoră implicată, pentru a reduce riscul de recurență.
c) Tehnici terapeutice[16,17]
Excizia chirurgicală clasică, realizată sub anestezie locală, reprezintă metoda standard de tratament. Este esențială îndepărtarea completă a țesutului afectat și a glandei implicate.
În anumite cazuri pot fi utilizate metode alternative:
• marsupializarea (mai ales în cazul ranulei)
• excizia cu laser CO₂
• microchirurgie
În cazul ranulei de tip plunging, poate fi necesară abordare chirurgicală extinsă, cu evaluare interdisciplinară.
d) Prevenirea recidivei[16,17]
Recidiva este principala complicație postoperatorie și apare cel mai frecvent în cazul exciziei incomplete.
Pentru prevenirea acesteia sunt importante:
• excizia completă a glandei salivare implicate
• hemostază adecvată
• sutură corectă a planurilor anatomice
• monitorizare postoperatorie
7. Evoluție și prognostic[18]
Mucocelul oral are, în majoritatea cazurilor, o evoluție benignă și un prognostic favorabil. Leziunile de mici dimensiuni pot prezenta remisie spontană, în special în forma prin extravazare[18]
a) Evoluție[18]
• creștere lent progresivă
• posibilitate de rupere spontană și reumplere
• recidivă în cazul exciziei incomplete
• rareori complicații infecțioase În cazul ranulei, evoluția poate fi influențată de dimensiunea leziunii și de extensia acesteia în spațiul sublingual sau cervical.
b) Prognostic[18]
• excelent în majoritatea cazurilor
• fără potențial de transformare malignă
• rată redusă de recidivă după excizie completă
• recuperare rapidă postoperator
Prognosticul depinde în principal de tehnica chirurgicală și de îndepărtarea completă a glandei salivare implicate. Concluzii
Mucocelul oral reprezintă una dintre cele mai frecvente leziuni benigne ale cavității orale la copil, având un diagnostic predominant clinic și o evoluție favorabilă.
Deși majoritatea cazurilor sunt autolimitate, formele persistente sau recurente impun excizie chirurgicală completă pentru prevenirea recidivei. Diferențierea corectă de alte leziuni orale este esențială pentru stabilirea conduitei terapeutice adecvate.
Managementul mucocelului oral la pacientul pediatric trebuie să fie unul interdisciplinar, integrând evaluarea stomatologică, dermatologică și pediatrică, în vederea asigurării unui diagnostic precis și a unui tratament optim. Referințe bibliografice
Îndepărtează reziduurile
Nu conține parfum și coloranți
Blândă cu bebelușii. Dură cu reziduurile.
Virusul sincițial respirator (VSR) reprezintă principala cauză de spitalizare pentru infecțiile respiratorii la sugari la nivel global, iar distribuția severității nu este limitată la subgrupele clasice definite ca „risc înalt”. În mod constant, datele epidemiologice arată că povara majoră a bolii severe se concentrează în rândul sugarilor anterior sănătoși, născuți la termen, fără comorbidități cunoscute, ceea ce impune o reconfigurare a strategiilor de prevenție către intervenții cu acoperire universală în primul sezon VSR. (1–3)
În paralel, disponibilitatea intervențiilor de prevenție cu eficacitate dovedită – vaccinarea maternă anti-VSR și imunoprofilaxia pasivă la sugar prin anticorpi monoclonali antivirali cu durată lungă de acțiune – permite, pentru prima dată, reducerea substanțială a spitalizărilor asociate VSR la scară populațională. Dintre acestea, nirsevimab a generat un volum rapid de dovezi din lumea reală (practica medicală) privind eficacitatea și impactul asupra sănătății publice, în contexte epidemiologice distincte și sezoane succesive.(4–10)
Povara bolii: VSR
ca determinant
major al spitalizărilor la sugari
Analizele din SUA indică faptul că aproximativ 75–80% dintre infecțiile virale (asistate medical) în primul sezon VSR apar la sugari născuți la termen, fără comorbidități.(1) Această distribuție este susținută de date de supraveghere prospectivă, care arată că majoritatea sugarilor spitalizați pentru VSR nu au antecedente de prematuritate și nici comorbidități.(2)
La nivel populațional, implicația majoră este că, deși prematuritatea și anumite comorbidități cresc riscul individual, ele reprezintă o proporție relativ redusă din totalul nașterilor. În consecință, numărul absolut de spitalizări cauzate de VSR este dominat de sugari anterior sănătoși, născuți la termen, pentru care strategiile bazate exclusiv pe selecția „risc înalt” sunt insuficiente.
Dovezile converg către faptul că vârsta mică reprezintă factorul determinant al spitalizării din cauza VSR, mai degrabă decât de comorbiditățile preexistente. O proporție majoră a spitalizărilor VSR se concentrează în primele luni de viață, când vulnerabilitatea fiziologică (căi aeriene mici, rezervă respiratorie limitată, imunitate în dezvoltare) este universală.(2) Această distribuție explică de ce „momentul nașterii” nu poate fi utilizat ca un cri-
teriu unic de selecție: sugarii născuți în orice lună vor traversa primul sezon VSR în intervalul de risc maxim, iar expunerea la circulația virală devine, practic, inevitabilă în primul an.
Dincolo de episodul acut, literatura actuală susține asocierea dintre infecția VSR severă în prima copilărie și comorbiditățile respiratorii ulterioare (wheezing recurent, astm, afectarea funcției pulmonare), consolidând motivația prevenției precoce în primele luni după naștere.(7)
Conform datelor ECDC, 23 de țări europene recomandă în prezent imunizarea împotriva VSR la sugari, dintre care 16 țări au implementat și finanțat complet programe universale de profilaxie anti VRS cu anticorpi monoclonali cu acțiune prelungită, oferind protecție tuturor sugarilor aflați în primul sezon VSR.
Sugari născuți înaintea sezonului de circulație VSR
Sugari născuți în timpul sezonului de circulație VSR
Fig.1 Evaluarea impactului utilizării nirsevimab în Galicia, Spania pe parcursul a celor 2 sezoane 2023-2024 si 2024-2025 vs 2016-2023 (fără administrare de nirsevimab)
Dovezi din lumea reală: eficiența și impactul nirsevimab în sezoane succesive
Europa: grad de acoperire ridicat la nou-născuți și sugari, plus impact rapid (Spania- regiunea Galicia)
În Galicia, acoperirea nirsevimab a atins 94,4%, iar spitalizările ITRI-VSR (infecție de tract respirator inferior cauzată de VSR) au scăzut cu 85,9% în sezonul 2023–2024 comparativ cu cohortele istorice (Fig 1); datele de eficacitate au arătat o scădere cu 82,0% a numărului de spitalizări și cu 86,9% a formelor severe care au avut nevoie de oxigen. Reducerea s-a menținut și în sezonul următor, studiile demonstrând o
scădere cu 55,3% spitalizări ITRI-VSR. (10) În Franța, un studiu post-autorizare a estimat o eficacitate de 83% împotriva numărului de spitalizări pentru bronșiolită VSR, respectiv 69,6% pentru forme severe de boală.(5)
Infecția cu VSR nu este limitată la sugarii prematuri sau la cei cu comorbidități, ci o cauză majoră a spitalizărilor în categoria generală a sugarilor, cu vârf de severitate în primele luni de viață. Datele epidemiologice justifică strategii de prevenție universală în primul sezon VSR, iar dovezile din lumea reală susțin că nirsevimab produce un impact semnificativ și reproductibil
asupra spitalizărilor la nou-născuți și sugari, în contexte geografice și sezoane diferite.(1–3,5,8–10)
Articol realizat cu sprijinul Sanofi. MAT-RO-2600099-1.0 – 02/2026
Referințe
1. Gantenberg JR, Infect Dis. 2022;226(Suppl 2):S164–S174.
2. Curns AT, Pediatrics. 2024;153(3):e2023062574.
3. Li Y, Wang X, Lancet. 2022;399(10340):2047–2064.
4. Drysdale SB, N Engl J Med. 2023;389(26):2425–2435.
5. Assad Z, N Engl J Med. 2024;391(2):144–154.
6. Wildenbeest JG,. Lancet Respir Med. 2023;11(4):341–353.
7. Zar HJ, Lancet Respir Med. 2024;12(10):810–821.
8. Patton ME, Oct 2024–Feb 2025. MMWR. 2025;74(16):273–281.
9. Moline HL, JAMA Pediatr. 2025.
10. Razzini JL, Lancet Infect Dis. 2026.
MAT-RO-2600099-1.0 – 02/2026
Tusea convulsivă, cunoscută și sub denumirea de „tusea de 100 de zile“ este o boală infecțioasă acută a căilor respiratorii, cauzată de bacteria Bordetella pertussis. Aceasta se caracterizează prin episoade severe de tuse, care pot dura săptămâni sau chiar luni, afectând calitatea vieții pacienților, cu impact nu numai medical, ci și social și financiar.
Dr. Raluca Ghionaru
Medic primar Medicină de familie Președinte Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie
Sugarii sub 6 luni sunt cei mai vulnerabili pacienți la infecția cu Bordetella pertussis, mai ales dacă nu au primit încă toate dozele de vaccin. La această grupă de vârstă, boala poate provoca complicații severe, manifestări zgomotoase, cu insuficiență respiratorie, convulsii și, în cazuri extreme, deces. Și adolescenții, adulții tineri pot fi afectați, deoarece imunitatea dobândită prin vaccinare scade în timp. Este important de menționat că adulții infectați pot transmite boala sugarilor nevaccinați, ceea ce subliniază importanța vaccinării continue la toate grupele de vârstă.
Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei convulsive. În România, schema națională de vaccinare1 pentru copii include vaccinul hexavalent DTPa-VPI-HB-Hib, care protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, hepatitei B și infecțiilor cu Haemophilus influenzae tip b. Acest vaccin se administrează în trei doze la vârstele de 2, 4 și 11 luni, urmate de un prim rapel la vârsta de 5-6 ani și un al doilea rapel la 14 ani. Ulterior, este recomandat un rapel la fiecare 10 ani, pe tot parcursul vieții.
Este foarte important ca părinții să respecte calendarul de vaccinare și să se asigure că sugarii și copii lor primesc toate dozele de vaccin necesare la timp, conform recomandărilor medicale. De asemenea, vaccinarea gravidelor este recomandată pentru a asigura protecția su-
garilor în primele luni de viață, până la administrarea primelor doze de vaccin. Vaccinarea din schema primară și primele două rapeluri sunt oferite micilor pacienți prin Programul Național de Vaccinare, iar pentru gravide și pentru adulții care necesită rapeluri la fiecare 10 ani, vaccinul este 100% compensat2 și poate fi obținut de la orice medic aflat în contract cu o casă de asigurări de sănătate, cu prilejul oricărei vizite a pacienților.
Din păcate, acoperirea vaccinală în România nu este suficient de bună, încât să asigure imunitatea de cohortă și să protejeze populația de izbucnirea unei epidemii. Un studiu independent al Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF)3 arată că doar 62,8% dintre copiii născuți în anul 2020, arondați în 13 cabinete de medicină de familie din România, au finalizat schema de vaccinare primară cu 3 doze. Datele publicate de INSP4 arată că doar 56,1% dintre copiii născuți în iulie 2022 au beneficiat de 3 doze de vaccin (imunizarea primară) până la vârsta de 11 luni.
În aceste condiții, în anul 2024 s-a observat o creștere a incidenței tusei convulsive în rândul populației din România, în perioada 01.01.2024-31.12.2024 fiind înregistrate 2.960 cazuri de tuse convulsivă, dintre care 5 decese (Fig. 1.)
Fig. 1 Distribuția cazurilor de tuse convulsivă după luna debutului, conform INSP5
Nici în anul 2025 nu suntem mai feriți de această maladie. Tot datele oficiale arată că, pe parcursul întregului an 2025 au fost înregistrate 519 de cazuri de tuse
convulsivă, dintre care 2 decese, în rândul sugarilor de 1 și 2 luni, fie neeligibil pentru vaccinare, fie neprezentat5
Pentru a preveni răspândirea tusei convulsive și pentru a proteja grupele vulnerabile, sunt necesare câteva măsuri, care încep cu educația pentru sănătate a populației, care să cunoască și să aplice în mod corect igiena personală și a respirației: spălarea frecventă a mâinilor, evitatea zonelor aglomerate, purtarea măștii pentru protecția personală și a celor din jur, strănut sau tuse în batista de unică folosință sau în plica cotului.
De asemenea, prezentarea la medic la apariția simptomelor de afecțiune respiratorie, oferă șansa unui diagnostic corect și a unui tratament adecvat și la timp.
Nu în ultimul rând, cea mai importantă metodă de prevenție rămâne vaccinarea, atât a sugarilor, copiilor și adolescenților, dar și a gravidelor și adulților, prin rapel la fiecare 10 ani. Creșterea acoperirii vaccinale în rândul populației și în anturajul grupelor la risc poate asigura prevenirea izbucnirii unor epidemii de tuse convulsivă și protejarea celor mai vulnerabili membri ai societății.
Bibliografie:
1. https://www.cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare/file
2. Ordinul MS nr. 5.028/2024 privind modificarea Ordinului ministrului sănătății nr. 3.120/2023 pentru aprobarea segmentelor populaționale care beneficiază de prescrierea, eliberarea și decontarea în regim de compensare a medicamentelor imunologice folosite pentru producerea imunității active sau folosite pentru prevenirea unor boli transmisibile (M.O. 1009/2024)
3. Herdea V, Ghionaru R, Lungu CN, Leibovitz E, Diaconescu S. Vaccine Coverage in Children Younger Than 1 Year of Age during Periods of High Epidemiological Risk: Are We Preparing for New Outbreaks? Children (Basel). 2022 Sep 1;9(9):1334. doi: 10.3390/children9091334. PMID: 36138643; PMCID: PMC9497469.
4. https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale
5. Informări lunare – Institutul Național de Sănătate Publică
Medicament inclus în lista C3, cu procent de compensare 100% din prețul de referință
Gripa, infecția respiratorie acută cu contagiozitate ridicată responsabilă de epidemiile sezoniere a generat un nou val la începutul acestui an. Uneori, aceste valuri epidemice tind să capete amploare generând un impact la nivel global (pandemii), eveniment cu recurență la câteva zeci de ani. Cea mai recentă pandemie de gripă a fost cea produsă de virusul gripal A, subtipul AH1N1 în urma cu 17 ani. Aceasta interesează atât populația pediatrică aflată în colectivități, cât și vârstnicii, majoritatea acestora pacienți tarați, cu multiple comorbidități. Cu toate acestea, gripa nu este singura patologie respiratorie care afectează populația, infecțiile acute de căi respiratorii superioare cauzate preponderent de enterovirusuri și pneumoniile, atât cele virale cât și cele bacteriene, fiind deopotrivă întâlnite.[1, 2]
Medic Rezident Boli Infecțioase INBI „Prof. Dr. Matei Balș”, Master în Managementul Serviciilor de Sănătate, Student doctorand, Preparator în cadrul disciplinei Boli Infecțioase 1, UMF „Carol Davila” București
ÎDr. Ramona Vasile
Medic Primar Boli Infecțioase, Șef Secție Boli Infecțioase Copii
Spitalul Județean de Urgență ”Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
Dr. Ana-Maria Dițu
Medic Specialist Boli Infecțioase
Spitalul Județean de Urgență ” Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
Șef de Lucrări
Dr. Mădălina Simoiu
Medic Primar Boli Infecțioase INBI „Prof. Dr. Matei Balș”, Șef de lucrări în cadrul disciplinei Parazitologie Clinică, UMF „Carol Davila” București
mpreună cu echipa de la Secția de Boli Infecțioase Copii a Spitalului
Județean de Urgență “Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești am efectuat un studiu observațional, descriptiv, retrospectiv, pe o perioadă de aproximativ o lună (29.12.2025 – 01.02.2026). Dintre variabilele analizate menționăm grupa de
vârstă (0-1 an/peste 1 an/peste 2 ani/peste 3 ani/peste 4 ani/5-9 ani/10-14 ani/1518 ani), sexul, mediul de proveniență (urban/rural), diagnosticul (gripă/IACRS/ pneumonie) și decizia terapeutică (internare continuă/tratament la domiciliu)
Am analizat un lot total de 503 pacienți pediatrici care au avut evoluție favorabilă. Nu s-a înregistrat niciun deces pe durata studiului. Un criteriu comun tuturor acestor pacienți a fost lipsa acoperirii vaccinale antigripale, unii dintre aceștia fiind vaccinați parțial sau deloc conform schemei Ministerului Sănătății.
În ceea ce privește distribuția pe sexe, am examinat un total de 255 de pacienți de sex masculin, respectiv 248 de pacienți de sex masculin. Raportându-ne la me-
diul de proveniență, 276 au provenit din mediul urban, iar 227 din mediul rural.
Distribuția pacienților pe grupe de vârstă a avut un peak în rândul sugarilor, pacienților peste 1 an și peste 3 ani. Chiar dacă procentele categoriilor 10-14 ani, respectiv 5-9 ani au fost unele semnificativ crescute, trebuie luat în considerare faptul că în aceste situații discutăm despre un interval de vârstă, iar probabilitatea ca un pacient care s-a adresat în serviciile noastre să fi aparținut acestor categorii.
Conform așteptărilor, principalul diagnostic pentru care adresabilitatea a depășit 90% din totalul prezentărilor pentru simptomatologie respiratorie a fost gripa, urmată într-o măsură aproape egală de infecțiile acute de căi respiratorii superioare (IACRS) și pneumonie.
Decizia de internare a fost luată pentru aproximativ un sfert din pacienții examinați în clinica noastră. Procentual, ponderea cea mai mare a pacienților internați a fost pentru cei diagnosticați cu pneumonie (88,88%), în timp ce pentru gripă procentul a fost minim (22,60%).
La nivel național, datele furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică arată tendința numărului cazurilor de gripă, IACRS și pneumonie este în creștere. Daca la sfărșitul anului trecut numărul
cazurilor părea să scadă (61.016 cazuri în săptămâna 29.12-2025-04.01.2026 față de 70.243 cazuri în săptămâna precedentă), săptămâna 26.01.2026-01.02.2026 care se suprapune parțial cu ultima săptămână a studiului nostru a înregistrat un nou vârf (112.896 cazuri la nivel național). Într-o analiză comparativă cu sezoanele precedente (2023-2024, respectiv 2024-2025) se observă menținerea tendințelor în ceea ce privește evoluția numărului cazurilor de infecții respiratorii, cu așteptări la un vârf sub cel din sezoanele anterioare.[3]
Analizând doar cazurile de gripă, am observat o variabilitate sezonieră; dacă în anii trecuți vârful epidemic se înregistra
undeva între săptămânile 4-6 ale anului, de această dată cele mai multe cazuri au fost raportate între săptămânile 51-52 ale anului 2025.[3]
Studiul nostru a evidențiat impactul pe care gripa îl are asupra patologiei infecțioase pediatrice în vârf de sezon epidemic. Nu numai serviciile de boli infecțioase ci și cele de pediatrie sunt colmatate de numărul crescut de cazuri, întrucât o bună parte din acești pacienți ajung într-o clinică de boli infecțioase fiind redirecționați de la camera de gardă de pediatrie. Deși majoritatea cazurilor se vindecă în absența unui tratament, în unele cazuri tratamentul antiviral în
asociere cu cel simptomatic facilitează în mod semnificativ vindecarea.
Peak-ul înregistrat în rândul sugarilor și antepreșcolarilor ilustrează vulnerabilitatea acestor grupe de vârstă. Având în vedere că rata de vaccinare conform schemei naționale este una îngrijorătoare, lipsa totală a vaccinării antigripale în rândul pacienților evaluați în cadrul studiului ridică semnalează potențialul impact pe care aceasta l-ar putea avea din punct de vedere epidemiologic, numărul cazurilor de gripă dispensarizate putând astfel să scadă semnificativ.
Rezultatele obținute întăresc necesitatea intensificării campaniilor de vaccinare atât pentru vaccinurile din schema recomandată de Ministerul Sănătății cât și a celor opționale (cu precădere a celui antigripal în contextul actualei epidemii), dar și stabilirea unor măsuri de prevenție, constând în educația sanitară a pacienților și părinților.
Dintre limitările studiului trebuie menționate caracterul retrospectiv, perioada scurtă de analiză, cât și lipsa unui lot martor alcătuit din pacienți vaccinați, pentru a compara rata de adresabilitate cât și ponderea cazurilor internate din numărul total de cazuri analizate.
1. World Health Organization: WHO and World Health Organization: WHO. Influenza (Seasonal). 28 Feb. 2025, www. who.int/news-room/fact-sheets/detail/ influenza-(seasonal).
2. “About Influenza.” Influenza (Flu), 26 Feb. 2026, www.cdc.gov/flu/about/index.html.
3. Institutul Național De Sănătate Publică. 2026, insp.gov.ro.
Dr. Adina Grigorescu
Medic
primar oftalmolog, Clinica Oftapro, București
Vederea este un dar extrem de prețios!
Ea se dezvoltă treptat în primii 6-7 ani de viață. În această perioadă „critică” există mai multe afecțiuni care pot fi ușor trecute cu vederea și care pot afecta dezvoltarea normală, ducând la afectarea vederii pe termen lung dacă nu sunt depistate și tratate la timp.
De aceea, primul consult oftalmologic trebuie efectuat obligatoriu în primii 3 ani de viață! Chiar dacă, copilul este născut la termen și nu are un istoric familial de probleme oftalmologice și chiar dacă nu prezintă nici un semn sau simptom alarmant, primul consult de screening trebuie să fie în jurul vârstei de 2,5-3 ani!
Însă sunt și destule situații în care consultul trebuie realizat precoce.
În cazul copiilor născuți prematur se efectuează încă din maternitate screeningul pentru retinopatia de prematuritate.
În plus, copiii care au în familie afecțiuni oftalmologice cu transmitere ereditară: distrofii retiniene, retinoblastom (cea mai frecventă tumoră malignă intraoculară la copii), glaucom congenital, cataractă congenitală, sau care au în familie purtători de ochelari cu dioptrii mari, strabisme, ambliopie (ochi leneș), trebuie să meargă la primul consult mult mai devreme - în primul an de viață și apoi periodic, cu frecvența pe care o stabilește medicul oftalmopediatru.
Semne care impun un consult oftalmologic de urgență
Am punctat mai sus când trebuie să trimitem copilul asimptomatic la consult oftalmologic.
Dar atunci când copiii prezintă totuși semne și simptome? Este bine să știm că cele enumerate mai jos pot ascunde afec-
țiuni oftalmologice grave și de aceea copilul trebuie trimis urgent la un consult oftalmopediatric:
• Lipsa de reacție la stimuli vizuali până la vârsta de 2-3 luni
• Lăcrimarea excesivă a unuia sau ambilor ochi (poate semnala o obstrucție de canal nazo-lacrimal, dar și un glaucom congenital)
• Fotofobia (sensibilitatea exagerată la lumină)
• Asimetria globilor oculari (un ochi mai mare sau mai mic)
• Ochii nefiresc de mari și lăcrimoși
• Asimetria pupilelor (anizocorie)
• Pupila albicioasă fără reflexul roșu pupilar (leucocoria) poate semnala afecțiuni grave precum retinoblastomul, cataracta congenitală sau boli de retină
• Opacități la nivelul corneei
• Nistagmusul (mișcări ritmice, involuntare ale globilor oculari)
• Strabismul care persistă după vârsta de 6 luni (până la 4-6 luni poate exista strabismul fiziologic)
• Ptoza palpebrală moderată sau severă (atunci când pleoapa acoperă pupila și obturează axul vizual)
Alte semne care indică o posibilă problemă oftalmologică sunt:
• Poziția anormală a capului - bărbia ridicată, capul înclinat spre unul din umeri sau fața întoarsă într-o parte
• Frecarea frecventă a ochilor sau clipitul des
• Ochiul roșu sau/și dureros
• Apropierea jucăriilor de ochi sau apropierea de televizor
• Închiderea unui ochi în lumină puternică
• Dureri de cap când scrie sau citește
• Când spune că nu vede bine la tablă Dintre afecțiunile oftalmologice care nedescoperite și netratate la timp pot determina vedere scăzută toată viața, cele mai frecvente ar fi:
• Strabismul (lipsa de paralelism a globilor oculari) - poate apărea în primele luni după naștere sau în primii ani de
viață. Cel mai frecvent tip de strabism este strabismul divergent intermitent (un ochi este deviat spre exterior), mai ales când copilul se uită la distanță mare, când este obosit sau stresat. În cazuri rare, strabismul poate fi prima manifestare a unei probleme mai grave (tumoră oculară, uveită etc.) sau poate semnala o vedere mai slabă la ochiul respectiv (ambliopie).
• Viciile mari de refracție - atunci când copilul se naște cu dioptrii mari, dacă nu primește ochelarii corespunzători cât mai repede, va dezvolta ambliopie, uneori și strabism.
• Anizometropia (diferența de dioptrii între ochi) - atunci când există o diferență semnificativă de dioptrii între ochi, iar acest lucru nu este descoperit la timp și copilul nu primește ochelarii corespunzători de la vârstă mică, ochiul cu dioptrie mai mare se lenevește, adică vede mai slab (devine ambliop).
• Ambliopia poate avea drept cauză fie strabismul, fie anizometropia netratate la timp. Recuperarea vederii la ochiul ambliop se face prin purtarea permanentă a ochelarilor corespunzători și prin ocluzie. Ocluzia reprezintă acoperirea ochiului bun cu un plasture special (ocluzor) mai multe ore pe zi, cu scopul de a forța ochiul mai slab să recupereze vederea. Trebuie știut însă că șansele cele mai mari de reușită pentru recuperarea vederii la ochii ambliopi sunt în mica copilărie, până pe la 6-7 ani.
Așadar, consultul oftalmologic pediatric în primii 3 ani de viață sau chiar mai devreme când este cazul, constituie primul pas în depistarea și tratarea la timp a multiplelor afecțiuni ce pot afecta dezvoltarea normală a vederii copilului.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081
E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, www.oftapro.ro
Sensibilitate
Test Rapid Combinat Antigen COVID-19, Gripă A&B, Virusul Sincițial Respirator (VSR) – 4 în 1
Este un imunotest cu flux lateral care
utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele
gripale de tip A și B, COVID-19 și Virusul
Sincițial Respirator (VSR).
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip
A și B, COVID-19 și Virusul
Sincițial Respirator (VSR), fără
reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
Gripă A Gripă B
Sensibilitate = 94.40% (95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Rezultatul testului trebuie citit la 10–15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –Diagnostic in vitro (IVD).
Sensibilitate = 91.82% (95% CI = 85.04% to 96.19%) * Specificitate = 99.63% (95% CI = 97.95% to 99.99%)
Acuratețe = 97.37% (95% CI = 95.21% to 98.73%)
Sensibilitate = 97.52% (95% CI = 93.76% to 99.32%)
Specificitate = 99.13% (95% CI = 96.89% to 99.89%)
Acuratețe = 98.47% (95% CI = 96.69% to 99.43%)
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%)
Specificitate = 97.94% (95% CI = 92.75% to 99.75%)
Acuratețe = 97.76% (95% CI = 93.60% to 99.54%)
Test Rapid Combinat Antigen COVID-19, Gripă A&B, Virusul Sincițial Respirator(VSR), Adenovirus- 5 în 1
Este un imunotest cu flux lateral care
utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele
gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul
Sincițial Respirator (VSR) și adenovirus.
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR) și adenovirus, fără reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
Sensibilitate =
to
Rezultatul testului trebuie citit la 10–15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –Diagnostic in vitro (IVD).
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%) Specificitate = 97.94% (95%
Adenovirus, Mycoplasma pneumoniae (MP)-6
Este un imunotest cu flux lateral care utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR),Adenovirus și
Mycoplasma pneumoniae (MP).
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR), Adenovirusși
Mycoplasma pneumoniae (MP), fără reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
Rezultatul testului trebuie citit la 10-15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –
Diagnostic in vitro (IVD)
Sensibilitate = 94.40%
(95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Sensibilitate = 94.40% (95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Sensibilitate = 97.52% (95% CI = 93.76% to 99.32%)
Specificitate = 99.13% (95% CI = 96.89% to 99.89%)
Acuratețe = 98.47% (95% CI = 96.69% to 99.43%)
Streptococcus pyogenes (Streptococ de Grup A) este o cauză comună a infecțiilor precum faringita (amigdalita streptococică).
Diagnosticul rapid poate ajuta la ghidarea tratamentului adecvat.
Testul Rapid Strep A oferă rezultate în 5 minute prin detectarea antigenilor Strep A direct dintr-un exsudat faringian.
Caseta de test conține particule acoperite cu anticorp anti-Strep A și o membrană acoperită cu anticorp anti-Strep A (Linia de test) și anticorp pentru linia de control. Tubul de Extracție conține reactivii necesari pentru extracția antigenului.
Testul Rapid Strep A este un test imunocromatografic calitativ, cu flux lateral.
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%)
Specificitate = 97.94% (95% CI = 92.75% to 99.75%)
Acuratețe = 97.76% (95% CI = 93.60% to 99.54%)
Sensibilitate = 98.70% (95% CI = 92.98% to 99.97%)
Specificitate = 98.25% (95% CI = 93.81% to 99.79%)
Acuratețe = 98.43% (95% CI = 95.48% to 99.67%)
Sensibilitate = 96.67% (95% CI = 92.39% to 98.91%)
= 99.33% (95% CI = 97.61% to 99.92%) Acuratețe = 98.44% (95% CI = 96.82% to 99.37%)
Anticorpi specifici antigenului Strep A sunt aplicați pe regiunea liniei de test (T).
În timpul testării, proba de exsudat faringian extrasă reacționează cu anticorpii anti-Strep A aplicați pe particule. Citiți rezultatul la 5 minute.
Nu interpretați rezultatul după 10 minute.
Numai pentru uz profesional – Diagnostic in vitro (IVD)
Ileana Tașcă- Ștefan
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, Formator, Membru AREPMF
Dr. Ileana
Lucia Brînză
Medic primar MF, Medic formator, Vicepreședinte AREPMF
Activitatea unui medic de familie se petrece pe repede înainte: consultații cu timp limitat, birocrație, părinți obosiți, istoric medical uneori incomplet, ajustări de tratament făcute „din mers”, totul sub presiunea oferirii unei soluții rapide de însănătoșire peste noapte a celor mici, rezultatul- decizii farmacoterapeutice luate sub presiunea timpului.
În pediatrie, complexitatea crește prin: dozajul dependent de greutate, existența mai multor forme farmaceutice și concentrații ale acelorași medicamente, administrarea la domiciliu de către părinți și utilizarea frecventă a unor scheme în afara indicațiilor din RCP-off-label.
În acest context cea mai eficientă abordare nu este „mai multă vigilență”, ci mai multă standardizare: aceleași reguli, aceleași șabloane, aceleași verificări rapide, integrate în fluxul normal al consultației. Strategie: 5 pași care previn majoritatea erorilor-fără „timp în plus“
Se recomandă să se pornească, nu de la adăugarea unei noi liste ce trebuie bifată, ci de la standardizarea a 5 obiceiuri mici care se pot transforma într-un reflex în orice consultație. Făcute consecvent ajută la prevenirea celor mai frecvente erori: doză greșită, confuzie privind concentrația, instrucțiuni neclare pentru acasă, dublări de OTC și antibioterapie inadecvată. 1. Greutatea în kg, datată-prima linie de siguranță
Eroare prevenită: doze calculate pe o gre-
utate veche/estimativă; confuzie mg/kg/zi vs mg/kg/doză; subdozare sau supradozare. Acțiune recomandată (10-15 secunde):
• Se cântărește copilul sau se confirmă o greutate recentă și se notează: „G=18 kg (16.02.2026)”
• Se verifică dacă doza finală este în concordanță cu greutatea și vârsta copilului-volumul în mL rezultat poate fi măsurat simplu cu seringa.
• Se verifică doza maximă/zi, în special la analgezice/antipiretice și antibiotic
Micro- șablon: G=…kg (data). Doza țintă…mg/kg/…Doza finală…mg/ doză
2. Lichide cu administrare orală: doar mL, concentrația scrisă, doză măsurabilă
Eroare prevenită: lingurițe/linguri, doze greu de măsurat, confuzie între concentrații, administrare greșită acasă.
Acțiune recomandată (20-30 secunde):
• Prescripțiile se scriu doar în mL-fără termenul de linguriță
• Se scrie concentrația (mg/mL sau mg/5mL), în special când există mai multe variante ale aceluiași produs
• Se convertește doza din mg în nL/doză și se rotunjește la o valoare măsurabilă cu seringa (ex. 0,5 mL/1mL)
• Recomandare formulare standard pe rețetă/bilet:
• „Administrați cu seringa gradate în mL”
• „Doză:..mL/ doză la...ore”
3. Scriere clară și sigură: zecimale și unități fără ambiguități
Eroare prevenită: greșeli de citire sau de copiere (în cabinet, în farmacie sau acasă), în special din cauza zecimalelor și a abrevierilor neclare, care pot duce la eroare în administrare.
Acțiune recomandată (5-10 secunde):
• Scriere sub forma 0,5mL, nu „.5 mL”, zero înanite de zecimală
• Scriere 5 mg, nu „5,0 mg”, fără zero la final
• Scriere completă „unități”, nu „U” și se vor evita abrevierile cu risc de confuzie sau simbolurile care se pot citi greșit- ex. „µg”scris neclar.
• Regulă de aur: dacă un ordin de măsurare poate fi înțeles greșit, există șanse mari ca cineva să aleagă varianta greșită.
4. Antibiotice: criterii+plan+reevaluare (stewardship minimalist)
Eroare prevenită: prescrierea unui antibiotic când nu e necesar (ex. în viroze), alegerea unui antibiotic prea „larg” sau nepotrivit pentru suspiciunea clinică, stabilirea incorectă a duratei tratamentului și lipsa unui plan de control- când revine la control copilu și când se impune reevaluare.
Acțiune recomandată (30-60 secunde):
• ancorezi decizia într-un set scurt de criterii: semne clare de infecție bacteriană, severitate, durată/evoluție.
• Când e potrivit se poate folosi prescrierea întârziată (delayed prescription) + criterii clare „când începe”.
• Se scrie din start planul de control, ca să nu rămână decizia în aer: când se reevaluează și ce semne impugnă consult rapid/UPU.
• Recomandare formulare standard pe rețetă/bilet:
o „Dacă febra persistă mai mult de 48 de ore sau starea se agravează, reveniți pentru reevaluare.
o Dacă apar semne de reacție alergică (urticarie, edem, respirație grea), opriți tratamentul și solicitați consultație.
5. Verificare rapidă a tratamentului și stabilirea „plasei de siguranță”
Eroare prevenită: dublări de medicamente, interacțiuni, reacții adverse ignorate, întârzierea preezentării la consultație/ UPU. Acțiune recomandată (45 secunde):
• Se întreabă concret: „Ce a primit copilul în ultimele 72 de ore? (paracetamol/ibuprofen, siropuri de tuse, suplimente)”
• Se clarifică alergia-acolo unde e cazul: ce reacție a fost, la ce interval de timp după administrarea medicamentului a apărut, a mai fost expus în trecut la substanța respectivă?
Plasa de siguranță (spusă și/sau scrisă):
• Opriți medicamentul și cereți ajutor dacă apar: urticaria extinsă, umflarea feței/buzelor, respirație dificilă/wheezing, vărsături, stare de somnolență.
• Red-flags: Mergeți la consult rapid/UPU dacă apar: dispnee, cianoză, deshidratare, convulsii, letargie, agravare.
Monitorizare: Ne așteptăm la ameliorare în 24-48 de ore; dacă nu, reevaluăm-tratament, diagnostic și necesitatea investigațiilor suplimentare.
Aplicate în această ordine-greutatea datată, doza în mL pe concentrație, scriere sigură, stewardship antibiotic minimal și verificări+plase de siguranță-cele 5 măsuri reduc majoritatea erorilor fără să prelungească consultația, pentru că devin rutină și nu o activitate separată.
Un diagnostic rapid și precis în cabinetul de pediatrie înseamnă mai mult decât EFICIENȚĂ, înseamnă SIGURANȚĂ, ÎNCREDERE și RESPECT.
Dezvoltarea cabinetului tău
începe cu o VIZIUNE clară
și continuă cu PARTENERI DE ÎNCREDERE !
JENSEN PHARMA: Încă din 2014 oferim soluții tehnice moderne și adaptate pediatriei, personalizate în funcție de planurile de business și de specificul unităților medicale. Ne mândrim că sprijinim medicii care aleg să construiască o practică medicală responsabilă, orientată spre viitor.
Contactați-ne -> pentru o discuție gratuită și o prezentare personalizată direct la cabinetul dumneavoastră. JENSEN PHARMA, un pas simplu înainte către un diagnostic mai rapid și o practică medicală eficientă. Telefon: 0790.840.351 • office@jensenmed.ro • www.jensenmed.ro
Îngrijirea pielii bebelușului este o adevarată provocare în ziua de astăzi și de cele mai multe ori din cauza influențelor nefaste din jurul mămicilor. Ne intrebăm de multe ori de ce ajung bebelușii bine îngrijiți să aibă o piele uscată, deși potrivit media folosim o gamă cunoscută pe care și alte mămici au utilizat-o și totuși bebelușul nostru are pielea uscată. În primul rând acestă uscăciune este influențată de anumiți factori: tipul de alimentație, lipsa de hidratare, detergent, săpunuri și nu în ultimul rând apa de la robinet.
PCEO Bionike România
entru combaterea uscăciunii pielii, de multe ori utilizăm produse pentru dermatită atopică fără să găsim mai întâi triggerul declanșator. Știați că principalul trigger pentru uscăciunea pielii sau apariția unor dermatite de contact este nichelul, care se află în concentrație de 20 µg/l (micrograme pe litru) echivalent a 0.2 µg/100ml, în condițiile în care UE a reglementat concentrația de Nichel în creme și seruri ca fiind non-alergică de maxim 5pg/ 100 ml de produs? Asta înseamnă că, în apa potabilă, concentrația Nichelului este de 40 ori mai mare decât în seruri și creme. Din experiența mea, doar utilizând produse cosmetice pentru copii testate la Nichel (corelat cu o concentratie sub 1pg(10-9)/100ml de produs), pielea bebelușului va avea un aspect sănătos și frumos, un exemplu de astfel de produse fiind Triderm Baby
În condițiile în care apar anumite leziuni pe piele, de exemplu dermatita seboreică a nou- născutului (capacul de leagăn) putem utiliza produse de spălare emoliente cu aceleaşi caracteristici de mai sus, cum ar fi Șamponul Triderm OIL, fără miros, cu rezultate rapide şi utilizare uşoară.
La nivelul pielii cu leziuni de dermatită atopică (DA), sub acțiunea altor factori cum ar fi cei genetici cât și cei fizici, s-a demonstrat alterarea microbiotei pielii cu predominanța Stafilococului Aureus, acesta ajungând la o concentrație de peste 1000 de ori față de pielea normală. Pielea cu DA și afecțiunile datorate afectării barierei epidermice: scăderea TEWL (pierderea de apă transepidermală), pH-ul, IgE serice, citokinele activate (de exemplu, TSLP) și eozinofilele sunt semnificativ crescute; filagrina, compoziția lipidică a stratului cornos (SC) și proteazele serice (kalicreine) prezintă niveluri modificate, permițând astfel colonizarea de către S. aureus. Odată cu scăderea peptidelor antimicrobiene (AMP), S.aureus proliferează și formează un biofilm rezistent, iar provocarea cea mai mare este distrugerea acestuia. S-a descoperit că substanța denumita AD-RESYL®, o oligozaharidă vegetală utilizată de 2 ori pe zi în concentrație de 0.5% în cremă are efect de distrugere a filmului format de stafilococ, de scădere a TEWL, și foarte important, de scădere a răspunsului inflamator TH2, care este foarte ridicat în dermatita atopică. Fiind o piele ultrareactivă trebuie să avem grijă ca atunci când folosim o cremă emolientă, aceasta trebuie să aibă anumite caracteristici: să conțină cât mai puține elemente componente, să nu conțină conservanți, să nu conțină gluten (sunt cazuri în care intoleranța la gluten este asociată dermatitei atopice) și așa cum spuneam mai sus, să fie testată la Nichel.
Un studiu realizat pe copii şi adulți timp de 60 zile cu Dermatită Atopică folosind numai crema emolientă Triderm AD (fără Conservanți, Fără Parfum, Fără Gluten, testat la Nichel) cu 0,5% AD-RESYL® au arătat că rezultatele au fost notabile: 45 copii SCORAD -32%, 75 adulți – 53%.
De multe ori nu este suficientă numai utilizarea externă, este nevoie și de ajutor intern, cum ar fi utilizarea simbioticelor. Un rezultat foarte bun l-am obținut prin utilizarea combinației Lactobacililor Plantarum, Reuteri și Ramnosus cu o concentrație de cel puțin un miliard per tulpina cu inulină, zinc și vitamina D, administrat 2 luni cu 1 lună pauză pe timp îndelungat, funcție de gravitatea DA. În studiul realizat numai utilizând această combinație de Lactobacili s-au obținut următoarele SCORAD -18.7% la T28,34.4% la T56, și - 29.2% la T28 followup, în condițiile în care utilizarea este concomitentă cu Crema emolientă cu AD-RESYL® Triderm AD și Simbioticul alimentar cu Lactobacili, Zn, vitamina D, Triderm AD Proskin cu rezultate net crescute față de rezultatele obținute prin utilizarea lor separat: SCORAD: copii41%, adulți - 65%
Concluzie: Nichelul este considerat triggerul nr.1 mondial în declanşarea unei dermatite, utilizarea produselor cosmetice nichel testate aduce un beneficiu net superior în menținerea sănătoasă a pielii întregii familii.
În cazul pacientului pediatric, alopecia are etiologie genetică sau dobândită, benignă și auto-limitată. De asemenea, alopecia poate deveni cicatricială, prin distrugerea foliculului pilos și înlocuirea cu țesut fibros. Clasificarea alopeciei cuprinde: patologii ale firului de păr și creșterea anormală a părului; alopecia areată; infecții (tinea capitis, kerion celsi); tricotilomanie; boli inflamatorii (psoriazis; dermatita seboreică); alopecie cicatricială (foliculita decalvantă). Totodată, atât alopecia congenitală, cât și cea dobândită pot fi ireversibile(1).
ADr. Raluca
Medic specialist Dermatologie, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
Dr. Ana-Maria Astanoaie
Medic specialist ORL, Spitalul Sf. Constantin, Brașov
namneza include date despre nutriția pacientului, expunere la toxine, istoric medical sau alte patologii asociate (boli autoimmune, dermatită atopică, boli endocrinologice).
Examenul obiectiv relevă, în primul rând, aspectul scalpului, dar în egală măsură și dentiție, gene, unghii și tegumente; aspectul general este, de asemenea, relevant, pentru încadrarea sindromică: trăsături dismorfice, statură mică, deficit de auz.
Examenul cutanat local poate evidenția mai multe modele de alopecie: focală, difuză ; localizarea diferă de la caz la caz: periferică, temporal, occipitală sau la nivelul vertexului(2,3,4).
O metodă de diagnostic non-invaziv pentru alopecia pacientului pediatric este reprezentată de tricoscopie.(5) În primul rând, tricoscopia poate diferenția între forma cicatricială (lipsa ostium follicular), versus forma non-cicatricială (prezența ostium follicular). Pe de altă parte, sunt notați următorii parametri: edem, eritem, prezența pustulelor, atrofie sau hiper/hipopigmentare(2). Pentru a testa calitatea firului de păr și a folicului pilos, putem recurge la tehnica „pull hair”, care implică aproxi-
mativ 20-60 fire de păr; testul este pozitiv dacă 10% dintre firele de păr se rup.(6) Părul prezintă 3 faze: anagen, catagen și telogen; firele de păr în faza telogen se desprind ușor. O altă metodă de diagnostic este microscopia, în cadrul căreia, poate fi examinată rădăcina firului de păr: rădăcina firului de păr anagenă este acoperită de o teacă lungă; rădăcina firului de păr telogenă are formă de măciucă și nu are teacă. Printre formele de alopecie ale nou-născutului menționăm aplasia cutis congenita.
În cele ce urmează, vom clasifica cele mai importante
forme de alopecie ale pacientului
I. Congenitală
a) Difuză
- Atrichia congenitală și hipotricoza
- Efluviu anagen
- Sindromul părului în anagen scurt
b) Focală
- Aplasia cutis congenital
- Alopecia triunghiulară congenitală
II. Dobandită
a) Cicatricială
- Alopecia centrifugă central
- Lupus eritematos discoid
- Lichen plano-pilar
- Tricotilomanie
- Tinea capitis
- Alopecia de tracțiune
b) Necicatricială
1. Difuză: telogen effluvium, anagen effluvium, alopecie areată, alopecie androgenetică
2. În plăci: tinea capitis, alopecia areată, tricotilomanie, alopecie androgenetică
3. Focală: alopecia tranzitorie neonatal, alopecia de tracțiune(2,4,6)
Tinea capitis
Este produsă, cel mai frecvent, de un dermatofit, care invadeaza foliculul pilos. Se manifestă clinic sub forma unor plăci eritemato-scuamoase, pruriginoase. La varstă mică (5-10 ani), sau la pacienți imunodeprimați, tinea capitis poate evolua către kerion celsi: abces/sau plăci purulente, asociate cu inflamație locală. Terapiile antimicotice cele mai frecvente cuprind: terbinafina, griseofulvina, șampon cu ketoconazol 2%. La sugari, se poate opta pentru derivați de azoli topici.(7,8,9).
Alopecia areată
Având etiologie complexă, autoimună, terapia este dificilă, cu evoluție imprevizibilă. În cazul copiilor, de multe ori, optăm pentru „wait and see” întrucât se produce creșterea spontană a părului în 6-12 luni. Pacienții pediatrici sub 10 ani răspund favorabil la dermatocortioizi(10): opriți treptat, dar cu atenție la atrofia cutanată. La copiii peste 10 ani, putem opta pentru cortizon injectabil local, la nivelul plăcilor de alopecie. Corticoizii sistemice se recomandă formelor refractare la tratament local. Alte terapii includ: minoxidil topic, fototerapie, imunoterapie topică, sau imunomodulatoare. La copiii peste 12 ani, studiile evidențiază creșterea părului după aproximativ 6 luni de tratament cu un JAK inhibitor, tofacitinib oral.(11-14)
EXTRACTUL DE OVĂZ
(proteine, minerale și glicozide)
Efect calmant și nutritiv
EXTRACTUL DE OREZ
(proteine, vitamine și antioxidanți)
Proprietăți emoliente, reparatoare și antiiritante
GLICEROLAT DE AMIDON
REGENERANTĂ
Contribuie la refacerea pielii
afectate de dermatită atopică, reducând roșeața și senzația de disconfort
HIDRATANTĂ
Menține un nivel optim de hidratare și previne deshidratarea accentuată
CALMANTĂ
Reduce iritațiile, mâncărimea și roșeața asociate dermatitei atopice
EMOLIENTĂ ȘI NUTRITIVĂ
Amidonul sub formă de glicerolat potențează efectele nutritive și regeneratoare ale cremei
Susține regenerarea pielii și amplifică acțiunea nutritivă a cremei
Crema cu proteine vegetale hidratează și hrănește pielea sensibilă, iritată, cu tendință atopică.
Prin textura sa hidrofilă, produsul formează un film protector non-gras. se absoarbe rapid în piele asigură o hidratare de lungă durată
Indicații:
Îngrijirea zilnică a pielii atopice, sensibile sau predispuse la iritații. Poate fi aplicată pe pielea delicată a nou-născuților și copiilor, imediat după baie, pentru un efect nutritiv și protector. Potrivită pentru utilizare frecventă, atât la adulți, cât și la copii, inclusiv la nivelul feței.
vanzari@tisfarmaceutic.ro • www.tisfarmaceutic.ro TISfarmaceutic
str. Industriilor nr. 16, sector 3, București, ROMÂNIA
Telogen effluvium
a) Acut: apare la 3-4 după un stress major, și durează 3 luni
b) Cronic: durează 6 luni
La pacienții adulți, există studii limitate pentru minoxidil topic(2).
Aplasia cutis congenita
Marea majoritate a leziunilor se reepitelizează spontan, în câteva luni, printr-o cicatrice hiper/atrofică. Pe de altă parte, dacă leziunea depășește 3 cm, se optează pentru grefa de piele(15)
Concluzii
În vederea unui diagnostic rapid, tricoscopia asociată cu fluorescența ultravioletă, poate orienta diagnosticul: diferențierea între dermatita seboreică și psoriazis; dar și alopecie cicatricială versus necicatricială, în vederea alegerii locului pentru biopsie. În ceea ce privește tratamentul, în cazul alopeciei areată, terapia locală cu dermatocorticoizi și minoxidil aduce beneficii; de asemenea, studiile arată creșterea spontană a părului în 6-12 luni, la 50% dintre pacienți; la ora actuală, terapiile biologice, JAK-inhibitor, tofacitinib, se dovedesc a fi extrem de eficiente.
Alopecia reprezintă o cauză relativ frecventă, de prezentare în cabinetul medicului de familie. Unele forme de alopecie răspund la intervenții terapeutice imediate, în timp ce altele remit în timp. Un anumit subtip de alopecie cicatricială rămâne permanentă, fără terapii eficiente. Tocmai de aceea, colaborarea interdisciplinară între medicul de familie, pediatru, dermatolog, medic de laborator și psiholog este extrem de importantă.(1,2)
Referinte
1. Wolff K, Johnson RA, Saavedra AP. Fitzpatrick’s Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology (7th Edition). New York: McGraw-Hill Professional Publishing; (2009)
2. Xu L, Liu KX, Senna MM. A Practical Approach to the Diagnosis and Management of Hair Loss in Children and Adolescents. Front Med (Lausanne). 2017 Jul 24;4:112. doi: 10.3389/ fmed.2017.00112. PMID: 28791288; PMCID: PMC5522886.
3. Inui S. Trichoscopy for common hair
loss diseases: algorithmic method for diagnosis. J Dermatol (2011) 38(1):71–5. 10.1111/j.1346-8138.2010.01119.x
4. Lacarrubba F, Micali G, Tosti A. Scalp dermoscopy or trichoscopy. Curr Probl Dermatol (2015) 47:21–32. 10.1159/000369402
5. Rudnicka L, Rakowska A, Kerzeja M, Olszewska M. Hair shafts in trichoscopy: clues for diagnosis of hair and scalp diseases. Dermatol Clin (2013) 31(4):695–708, x. 10.1016/j. det.2013.06.007
6. McDonald KA, Shelley AJ, Colantonio S, Beecker J. Hair pull test: evidence-based update and revision of guidelines. J Am Acad Dermatol (2017) 76(3):472–7. 10.1016/j.jaad.2016.10.002
7. Moriarty B, Hay R, Morris-Jones R. The diagnosis and management of tinea. BMJ (2012) 345:e4380. 10.1136/ bmj.e4380
8. Trovato MJ, Schwartz RA, Janniger CK. Tinea capitis: current concepts in clinical practice. Cutis (2006) 77(2):93–9.
9. Castelo-Soccio L. Diagnosis and management of alopecia in children. Pediatr Clin North Am (2014) 61(2):427–42. 10.1016/j.pcl.2013.12.002
10. Harrison S, Sinclair R. Optimal management of hair loss (alopecia) in
children. Am J Clin Dermatol (2003) 4(11):757–70. 10.2165/00128071200304110-00004
11. Mukherjee N, Burkhart CN, Morrell DS. Treatment of alopecia areata in children. Pediatr Ann (2009) 38 (7): 388–95. 10.3928/ 00904481- 2009 0511-07
12. Tosti A, Guidetti MS, Bardazzi F, Misciali C. Long-term results of topical immunotherapy in children with alopecia totalis or alopecia universalis. J Am Acad Dermatol (1996) 35(2 Pt 1):199–201. 10.1016/S0190-9622(96)90323-0
13. Tan E, Tay Y-K, Giam Y-C. A clinical study of childhood alopecia areata in Singapore. Pediatr Dermatol (2002) 19(4):298–301. 10.1046/j.15251470.2002.00088.x
14. Craiglow BG, Liu LY, King BA. Tofacitinib for the treatment of alopecia areata and variants in adolescents. J Am Acad Dermatol (2017) 76(1):29–32. 10.1016/j.jaad.2016.09.006
15. Liu Y, Qiu L, Fu Y, Tian X, Yuan X, Xiao J, et al. Large defects in aplasia cutis congenita treated by large-sized thin split-thickness skin grafting: long-term follow-up of 18 patients. Int J Dermatol (2015) 54(6):710–4. 10.1111/ijd.12773
Folosiţi Stratamed imediat după orice tip de intervenție chirurgicală.
Adresați-vă medicului sau farmacistului dumneavoastră pentru mai multe informații.
Stratamed – pansament pentru vindecarea mai rapidă a rănilor și prevenirea precoce a cicatricilor anormale
Utilizaţi Strataderm pe cicatricile existente.
Adresați-vă medicului sau farmacistului dumneavoastră pentru mai multe informații.
Strataderm - pentru prevenirea şi tratamentul cicatricilor anormale
Chirurgie MOHS1 - buza superioară
Monoterapie cu Stratamed
Începerea tratamentului cu Stratamed
Cicatrice hipertrofică liniară după excizia chirurgicală a unui nev2 - torace
Vârsta cicatricilor înainte de tratament: 14 luni
Cicatricea din stânga a rămas netratată, cicatricea din dreapta a fost tratată timp de 2 luni
Începerea tratamentului cu Strataderm După 2 luni de tratament cu Strataderm
Atenție: Numai pentru uz extern. Nu trebuie aplicat peste alte tratamente pentru piele fără sfatul medicului dumneavoastră. Dacă apare iritația, întrerupeți utilizarea și consultați medicul dumneavoastră. Poate păta hainele dacă nu este complet uscat. În cazul în care apar pete, curățarea chimică ar trebui să fie capabilă să le îndepărteze fără a deteriora țesătura. Pentru o depozitare corectă, vă rugăm să închideți tubul bine cu capacul. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Nu utilizați după data de expirare (EXP) imprimată pe tub. Data de expirare (EXP) nu se modifică odată ce tubul a fost deschis. Strataderm: nu trebuie aplicat pe arsuri de gradul trei sau pe răni deschise. Nu trebuie pus în contact cu membranele mucoase sau cu ochii. Stratamed: nu trebuie pus în contact cu ochii. Nu este adecvat pentru plăgi umede, foarte exsudative, răni tunelizate sau arsuri de gradul III. În cazul în care rana dumneavoastră prezintă semne de infecție sau nu se vindecă după 30 de zile, consultați medicul dumneavoastră.
Ingrediente din Stratamed: Polisiloxani, rășină siloxanică.
Ingrediente din Strataderm: Polidimetilsiloxani, siloxani, siliconi alchilmetilici.
Referinţe: 1. Prezentat în cadrul Societății Internaționale de Chirurgie Dermatologică (ISDS) 2015 (Primăvara) de Dr. Benedetto, Cartagena (Columbia). 2. Date la dosar, 2010 (Studiul Dr. A. Irwin). Stratpharma AG. Produs de: Stratpharma AG, Aeschenvorstadt 57, CH-4051 Basel, Elveția
Stratamed este dispozitiv medical de clasa IIa, cu marcaj CE pentru Europa, înregistrat TGA și FDA. Strataderm este dispozitiv medical de clasa I, cu marcaj CE pentru Europa, înregistrat TGA și FDA.
Piciorul tal valg reprezintă o poziție a piciorului în care călcâiul se înclină spre exterior, partea internă a piciorului pare coborâtă, iar talpa pare să fie „cazută” spre interior. La copilul mic, aceste particularități se pot vedea chiar și atunci când acesta nu stă încă în picioare. În poziția culcat, mulți părinți observă că piciorul se îndoaie neobișnuit de mult în sus, câteodată pare aproape lipit de gambă și orientat spre exterior.
LDr. Simona
Teodora Cercel, Medic specialist Medicină fizică și de Reabilitare, Kineto Consult, Centrul Mama și Copilul
a mulți nou-născuți, această postură apare din cauza poziției adoptate în uter și este flexibilăpiciorul poate fi îndreptat ușor cu mâna. La acestă vârstă, deformarea poate fi fiziologică, deoarece dezvoltarea musculaturii și a articulațiilor piciorului este încă incompletă.
Semne pe
părinții le pot observa
în decubit dorsalpoziția culcat
• dorsiflexie accentuată – glezna se îndoaie mult în sus
• călcâiul este întors spre exterior
• degetele sunt orientate spre exterior
• marginea internă a piciorului pare coborâtă
• diferența de postură între picioare/ asimetria
Importanța consultului medical precoce
Evaluarea medicală timpurie este foarte importantă, deoarece postura piciorului în primul an influențează modul în care copilul va începe să stea, să se ridice și să meargă.
Unele posturi pot ascunde rigidități
articulare sau probleme neuro-musculare care necesită intervenție. Ghidurile recomandă consult atunci când piciorul pare prea flexibil sau există asimetrie între picioare, pentru a evita tipare defectuoase de sprijin. În cadrul consultului medical se face un diagnostic diferențial (se determină dacă deformarea este fiziologică sau dacă există o afecțiune care necesită monitorizare și intervențietratament conservator - kinetoterapia, ortezare sau tratatment chirugical).
Kinetoterapia are un rol central. La vârste mici, intervenția nu înseamnă exerciții dificile sau dureroase, înseamnă: mobilizări blânde efectuate corect; poziționarea corectă a piciorului în timpul somnului și a activităților; stimularea mișcărilor active prin joacă; susținerea dezvoltării musculaturii piciorului și a gambei și ghidarea dezvoltării corecte. Monitorizarea evoluției se face regulat pentru a observa modul în care se dezvoltă arcul medial al piciorului și aliniametul călcâiului pe măsură ce copilul se ridică, stă în ortostatism și începe să meargă. Studii publicate în jurnale de ortopedie pediatrică arată că intervenția conservatoare precoce, în deformările flexible, susține remodelarea corectă a structurilor în creștere și reduce necesitatea unor tratamente mai complexe ulterior. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât corpul copilului răspunde mai ușor - țesuturile sunt elastice, iar sistemul neuro-muscular este într-o etapă intensă de organizare.
Sfaturi pentru părinți: observați forma piciorului și simetria, verificați dacă sunt orientate corect călcâiele, mobilitatea gleznei; continuați la domiciliu mobilizările, stretching-ul, masajul și exercițiile învățate în cadrul ședințelor de kinetoterapie; încurajați mersul desculț la debut,
evitați încălțămintea rigidă prea devreme; efectuați controale medicale regulate.
Cu evaluare medicală precoce și recuperare efectuată corect, se valorifică cea mai mare resursă a copilului mic: capacitatea de adaptare și creștere. În formele flexible, necomplicate, kinetoterapia precoce poate corecta deformarea în proporție foarte mare, chiar înainte ca cel mic să înceapă să meargă; exercițiile și stimulările timpurii reduc riscul de dezvoltare a unui tipar de mers defectuos, previn compensările ulterioare la nivelul genunchilor și șoldurilor sau oboseala musculară și se îmbunătățește funcționalitatea pe termen lung.
Piciorul tal valg la sugar și copilul mic este frecvent și adesea fiziologic, însă consultul medical precoce este esențial pentru a identifica formele care necesită intervenție și pentru a preveni complicațiile. Kinetoterapia adaptată vârstei, implicarea activă a părinților și monitorizarea medicală regulată a dezvoltării piciorului asigură evoluția armonioasă și funcțională a piciorului chiar și înainte de achizționarea mersului. Colaborarea între medic, kinetoterapeut și familie rămâne esențială pentru succesul terapiei.
KinetoterapieșiMasajgravide
Kinetoterapiepostpa�tum
Consulta�iiRecuperare MedicalăPediat�ică
Recuperareurope�ineală
Gimnasticașimasajulbebelușului
KinetoterapiePediat�ică
TerapiaSchroth
Cum se desfășoară recuperareaurope�ineală?
Evaluare ini�ială
esen�ialăpent u sănătatea femeii dupănaștere
P in exerci�ii specificeși terapii personalizate, recuperarea urope inealăajutăla restabilirea fo��eiși flexibilită�ii musculatu�ii pelvine, prevenind problemele pe te men lung.
Cui se adresează?
Femeilor însrcinate ă , pent u prevenie � șă ș i pregtirea corpului pent u natere
Biofeedbackși electrostimulare
metode non-invaziveși complementare pent u activarea corectăa musculatu ii
Programe personalizate de tratament un specialist analizeazătonusulși func�ionalitatea musculatu ii pelvine
Loca�iile noastre
aflămai multe pe kinetoconsult.ro
Cent�urecuperare
Mamași Copilul
� Str. Iacob Pa. Victo iei, Felixnr. 28, etaj 3 , 0735 139 584
felix@kinetoconsult.ro
Mamelordupnatere, ,ăș indiferent dacă au avut natere naturalsau ceza ian șăă
Femeilor care se conf untăcu simptome precum incontinen�ău�inară,senza�ie de presiune pelvinăsau disconfo�t
Cent�urecuperare 2 Pia�a Victo�iei Str. Argentinanr. 5 ,
0727 843 402
argentina@kinetoconsult.ro
Cent�urecuperare
Avia�iei (Nordului) Str. Si iului, nr. 42-46, etaj 5
799 866 240 0
aviatiei@kinetoconsult.ro
Otita micotică (otomicoza) reprezintă un proces infecțios fungic ce apare la nivelul urechii – pavilionul, tegumentul conductului auditiv extern și/sau mucoasa urechii medii. Această afecțiune este des întâlnită în zonele cu o climă caldă și umedă, la persoanele care practică sporturi nautice, la persoanele care folosesc căști intraauriculare, care necesită purtarea de proteze auditive, la cei cu imunitatea scăzută sau la persoanele care lucrează în medii poluante.
Dr. Mirela Cristina Ștefan
Medic primar MF, Membru ESPID
Cei mai frecvenți agenți etiologici sunt fungii oportuniști care colonizează conductul auditiv extern în condiții de umiditate și căldură: genul Aspergillus (Niger, Fumigatus, Flavus), genul Candida (Albicans, Parapsilosis), mai rar Penicillium, Mucor.
Caz
1. Motivele prezentării, anamneza și date generale:
Pacient de sex masculin, în vârstă de 15 ani, se prezintă la cabinet pentru hipoacuzie stângă (declarativ), tinitus intermitent (afirmativ) și secreții fluide transparente din urechea stângă.
Din anamneză reținem că în urmă cu 1 lună acesta s-a prezentat la ORL pentru extracția unor dopuri de cerumen bilaterale. Post extracție s-a recomandat tratament local antiseptic cu Betadina timp de 5 zile - neefectuat. Ulterior, la o săptămână, a acuzat durere auriculară stângă, motiv pentru care pacientul a primit la domiciliu tratament local cu un produs corticoid și antiinfecțios, picături auriculare și de antibioterapie orală (diagnostic otită medie acută) – tratament luat 2 zile și fără urmărirea acestuia de către părinte. După 2 săptămâni, apare simptomatolgia pentru care s-a prezentat la cabinet.
AHC – nesemnificative
APF – copil grad I, de sex masculin, provenit din sarcină dispensarizată, cu
evoluție fiziologică, extras prin operație cezariană. GN 3300 gr, L 51 cm, Apgar 9. Diversificat corect. Dezvoltare neurocognitivă pe etape de vârstă în limite normale, vaccinat la zi (inclusiv schema completă optională). NB: timp de 3 ani a practicat înot de performanță și poată caști intrauriculare tot timpul, inclusiv noaptea (afirmativ, mama).
APP – otite medii acute repetate în primii 3 ani de viață, Astm Bronșic infecțios și alergic (Alternaria Alternata) debutat la 4 ani, aflat pe tratament inhalator bronhodilatator și corticoid, p.o. antialergic, zilnic, timp de 2 ani. Prezintă în ultimii 2 ani prezentări repetate la ORL pentru rinită cronică și extracție dopuri de cerumen.
2. Examen clinic obiectiv:
G 55 kg, H 176 cm, IMC 17,8 kg/m2 Examen clinic în limite normale, cu excepția otoscopiei urechii stângi prin prezența conductului auditiv extern congestiv și edemațiat, cu tegument macerat, depozite cazeoase, albicioase, aderente la pereții conductului cu detritusuri ce reduc lumenul. Membrana timpanică aparent integră, cu depozite albicioase. Secreții transparente, indolore, abundente.
3. Diagnostic de etapă: Otomicoză urechea dreaptă
4. Diagnostic diferențial:
- Otită externă bacteriană (otalgie intensă, conductul auditiv este tumefiat, secreții purulente, fluide, cu miros fetid, timpan inflamat, edem marcat)
- Dop de cerumen (hipoacuzie, fără prurit important, masă brun-galbuie omogenă care obstruează total sau parțial conductul auditiv)
- Psoriazis auricular (scuame albicioase uscate și cu aspect lamelar, nu umede și filamentoase, leziuni psoriazice în alte
zone, inflamație redusă)
- Otită medie supurată cu perforație (otalgie, febră, APP otită, perforație timpanică cu otoree purulentă din urechea medie)
- Otită externă necrotică (frecvent la pacienții imunocompromiși sau diabetici, durere severă invers proporțională cu aspectul local, posibil afectare nervoasă, prezența țesutului de granulație)
- Corp străin în conductul auditiv (frecvent la copii, secreție unilaterală, uneori miros fetid, vizualizarea corpului străin)
5. Diagnostic pozitiv: Otomicoză candidozică urechea dreaptă
S-au analizat caracteristicele detrisurilor și s-a stabilit o probabilitate mare pentru infecție fungică cu Candida (depozite albicioase – cremoase, aspect umed și brânzos, secreții mai dense). Aspergillus se prezintă prin depozite gri - negre sau verzi cu “aspect de piper“ și filamente micotice vizibile.
6. Tratament și evoluție: Măsuri igienodietetice:
a) Evitarea umezelii (evitarea înotului și a scufundărilor, folosirea la duș a dopului de vată îmbibat cu vaselină, uscarea gentilă a pavilionului urechii)
b) Interzicerea folosirii căștilor
c) Evitarea manevrelor traumatice
d) Evitarea automedicației
e) Controlul factorilor predispozanți
f) În cazul recidivelor se recomandă evitarea zaharurilor procesate și adoptarea unei diete echilibrate pentru susținerea imunității
Tratament simptomatic:
g) Debridare locală la ORL (frecvența conform indicațiilor ORL-istului )
h) Toaleta locală cu Betadină x2/zi, timp de 10 zile
i) Tratament antifungic topic: Clotrimazol 1% 5 pic x2/zi, timp de 7 zile
j) Tratament antifungic sistemic: Nistatin 500000 ui timp de 10 zile
k) Analgezice per os, chiar și local. Atenție la picăturile otice anestezice în cazul suspiciunii perforației de timpan)
l) Controlul pruritului cu antialergice, acolo unde este cazul
- Antunes J, Mendes N, Adónis C, Freire F. Treatment of otomycosis with clotrimazole: results accordingly with the fungus isolated. Acta Otolaryngol. 2022 Sep-Dec;142(9-12):664-667. doi: 10.1080/00016489.2022.2117845. Epub 2022 Sep 20. PMID: 36128634
40247196; PMCID: PMC12004859
- Hussain S, Philteos J, Kim H, Spiegel JL, Lin V. Management of Otomycosis: A Systematic Review and Meta-analysis of Randomized Controlled Trials. Otol Neurotol. 2026 Jan 1;47(1):17-25. doi: 10.1097/MAO.0000000000004684.
Amestec de lizate bacteriene sub formă de picături, cu administrare sublinguală, destinat prevenirii infecțiilor recurente ale tractului respirator (ITR) superior1,2
Obține și menține o protecție adecvată pe tot parcursul sezonului rece, atât la adulți cât și la copii începând cu vârsta de 3 luni1,2
Activitate imunomodulatoare prin stimularea în salivă a producției de anticorpi IgA împotriva tulpinilor bacteriene specifice și protecția împotriva infecțiilor respiratorii.2-5
Reduce numărul episoadelor recurente ale infecțiilor tractului respirator superior2,3,6
Îmbunătățește evoluția clinică a ITR recurente atât la copii cât și la adulți2,3,6
Reduce necesitatea utilizării tratamentului cu antibiotice2,3,6
Util de administrat la pacienții cu adenoidite, faringoamigdalite, rinosinuzite, astm bronșic, BPOC, patologie oncologică, pentru a preveni episoade acute infecțioase respiratorii, care pot genera complicații ale bolii de bază.
Un ml picături orale, suspensie opalescentă, conţine extracte antigenice de:
Staphylococcus aureus
Streptococcus pyogenes grup A
Streptococcus pneumonia tip 3
Haemophylus influenzae tip b
Branhamella catarrhalis
Klebsiella pneumoniae
Fiecare mililitru picături orale suspensie conţine 23 de picături.
Referințe:
Shadrin: Solutii in problematica cresterii contactelor si afectiunilor respiratorii recurente la copii: Numarul
3. A. Chen et al. Efficacy of sublingual polyvalent bacterial vaccine (Lantigen B) in children with recurrent respiratory
Er Ke ZaZhi.2004 Jun;42(6):463-4
4. Gilberto Rinaldi, Monografie Lantigen B, 2007 5. Cimadamore
79,6 unităţii antigenice
126,2 unităţi antigenice
63,2 unităţi antigen
50,2 unităţi antigenice
39,9 unităţi antigenice
39,8 unităţi antigenice
Copii între 3 luni-10 ani: o presare de picurător ( 7-8 picături) dimineața înainte de masă și seara înainte de culcare sau 15 picături în priză unică pe zi; se pot administra sublingual sau la copii mici ori necooperanți în timpul somnului în șanțul gingivo-labial >10 ani, adulți, seniori: 2 presări de picurător (15 picături) administrate sublingual, dimineața înainte de masă și seara înainte de culcare. Picăturile se mențin sublingual câteva minute, pentru un contact mai bun cu mucoasa orală, apoi se înghit.
Durata tratamentului cu Lantigen B:
- la copii între 3 luni-10 ani: pentru un ciclu de tratament, se administrează 1 flacon (aproximatv 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se mai administrează Lantigen B încă o jumătate de flacon (2 săptămâni).
>10 ani, adulți, seniori: pentru un ciclu de tratament se administrează 2 flacoane (aproximativ 4 săptămâni), apoi pauză 2-3 săptămâni, după care se continuă administrarea a încă unui flacon (2 săptămâni)
- În ultimele cercetări, Pizzimenti &colab, 7*, demonstrează că Lantigen B, administrat la doze terapeutice, scade nivelul ECA 2* din mucoasa orofaringiană, având un rol activ și sinergic cu vaccinurile și terapiile specifice în reducerea numărului de celule potențial infectate cu SARS-CoV-2 de la acel nivel și prin urmare o reducere a efectelor infecției SARS-CoV-2 în organism.
Producător și deținător al APP: Bruschettini S.R.L., Isonzo nr.6, 16147 - Genova, Italia
Reprezentant în România: MED RPB Consultanta&Management SRL, Str. Matei Voievod, nr.29, Birou E 3.14, sect.2, București,021545, tel/fax: +40217945183, email: office@medrpb.ro
Originea anormală a coronarei stângi din artera pulmonară, adică sindromul ALCAPA, reprezintă cea mai importantă anomalie congenitală a arterelor coronare. Se manifestă cu tablou clinic de insuficiență cardiacă, hipoperfuzie și ischemie miocardică, sau durere de tip anginos și sincopă la efort. Există pacienți asimptomatici la care diagnosticul se validează doar necroptic, ocazionat de cercetarea unei morți subite. Fistulele coronariene reprezintă o comunicare anormală între o coronară și alte structuri cardiace. Pacienții sunt asimptomatici, sau rar, prezintă suflu precordial sau insuficiență cardiacă. În general, anomaliile congenitale coronariene se vor corecta chirurgical sau prin cateterism în momentul diagnosticului.
Abstract
Catedra de Nursing – UMF
“Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
The abnormal origin of the left coronary artery from the pulmonary artery, known as the ALCAPA syndrome, represents the most significant congenital anomaly of the coronary arteries.
It presents with a clinical picture of heart failure, hypoperfusion and myocardial ischemia, or angina-type chest pain and exertional syncope. There are also asymptomatic patients in whom the diagnosis is confirmed only at autopsy, during the investigation of a sudden death.
Coronary fistulas represent an abnormal communication between a coronary artery and other cardiac structures. Patients are either asymptomatic or, rarely, may present with a precordial murmur or heart failure.
In general, congenital coronary anomalies are corrected surgically or by catheter-based intervention at the time of diagnosis.
Anomaliile arterelor coronare sunt
defecte congenitale de origine, de traiect, de dimensiuni ale arterelor coronare.
Arterele coronare sunt, în mod normal, singurele vase sanghine cu originea imediat deasupra marginii libere a valvei aortice în aorta ascendentă.
Artera coronară dreaptă are originea la nivelul sinusului Valsalva drept, are traiect prin șanțul atrioventricular drept, ramurile merg spre peretele liber al ventriculului drept și spre cele două atrii. La 90% dintre pacienți, artera coronară dreaptă dă naștere arterei interventriculare posterioare care irigă nodul atrioventricular și porțiunea posterioară a septului inter-ventricular. O ramură a arterei coronare drepte irigă musculatura tractului de ejecție a ventriculului drept.
Artera coronară stângă ia naștere din sinusul Valsalva stâng. Trunchiul arterei coronare stângi se divide în două ramuri: artera interventriculară anterioară și artera circumflexă. Ramuri provenite din aceste două artere irigă septul anterior până la apex, peretele antero-lateral al ventriculului stâng, peretele anterior al ventriculului drept(1,2)
Artera circumflexă irigă atriile și nodulul sino-atrial, fața postero-laterală a ventriculului stâng.
Traiectul arterelor coronare are variații largi în populație.
Important pentru cunoașterea pediatrului și cardiologului pediatru sunt: anomalia de origine a arterei coronare stângi din artera pulmonară (sindromul ALCAPA) și fistulele coronariene.
ALCAPA se manifestă cu semne de insuficiență cardiacă și ischemie coronariană.
În săptămâna 6 – 12 de viață după scăderea rezistențelor vasculare pulmonare din perioada neonatală precoce (prima lună de viață) apar manifestările ALCAPA de insuficiență cardiacă: dispnee, tahipnee, transpirații la efortul de alimentație, falimentul creșterii cu eventuala creștere paradoxală în greutate pe seama retenției lichidiene(3,4)
Se adaugă semne de hipoperfuzie și ischemie miocardică, respectiv iritabilitate/agitație paroxistică, mai ales la efortul de alimentație.
La copilul mai mare și adolescent, manifestările sugestive pentru boala coronariană sunt durerea de tip anginos sau sincopa, asociate efortului fizic(3).
Din păcate, există un mare număr de pacienți asimptomatici până în momentul unui eveniment fatal, presupus aritmic; moartea subită este de obicei asociată cu activitatea fizică.
În perioada de sugar, se impune un grad mare de suspiciune a acestui diagnostic în cazul unui ventricul stâng dilatat. Astfel, investigațiile imagistice vor fi orientate în direcția demonstrării originii anormale a arterei coronare stângi.
Electrocardiografia va arăta existența unui infarct miocardic antero-lateral, prin prezența unor unde Q adânci, undă T inversată și supradenivelarea segmentului ST în derivațiile D1, aVL și în derivațiile precordiale stângi. Prezența undei Q largi > 30 msec în D1, a undei Q adânci > 30 mm în aVL și pattern QR în aVL (este un pattern specific sindromului ALCAPA)(1,3).
Radiografia toracică relevă cardiomegalie importantă pe seama cavităților stângi și circulație pulmonară încărcată.
Ecocardiografia este metoda imagistică preferată pentru evaluarea originii și traiectului arterelor coronare, fiind neinvazivă, ieftină și accesibilă.
Fistula coronariană presupune o comunicare anormală, directă între o arteră coronară și alte structuri cardiace, realizând fistule coronaro-camerale, fistule coronariene arterio-venoase, fistule coronaro-pulmonare etc.
Fistulele arteriale coronariene pot interesa artera coronară stângă sau dreaptă, cu comunicare la nivelul oricărei camere a inimii, sinusului coronarian, venelor cave, arterei pulmonare sau venelor pulmonare. De obicei există o singură conexiune fistuloasă, dar uneori pot exista mai multe. La pacienții cu fistule coronariene, prezentarea în copilărie este neobișnuită(5). Prezentarea tardivă, chiar și la vârsta adultă, nu este neobișnuită.
De obicei, pacienții copii sunt asimptomatici sau se prezintă cu un suflu. Mai rar, există insuficiență cardiacă cauzată de un șunt mare stânga-dreapta sau un șunt circular mare de la fistulă. Rareori pacienții prezintă angină pectorală ca simptom izolat.
Aceste anomalii coronariene sunt corectate în momentul diagnosticului. Intervenția chirurgicală pentru ALCAPA implică, în general, reimplantarea coronarei din artera pulmonară la aortă.
Conexiunile fistuloase foarte mici se pot închide uneori spontan și se poate utiliza un tratament conservator. Fistulele arteriale coronariene mici se pot mări în timp și este necesară o urmărire atentă. La pacienții asimptomatici cu fistule moderate până la mari, este de obicei indicată închiderea electivă. Pacienții simptomatici trebuie tratați în momentul prezentării(5,6)
La pacienții cu ALCAPA, este necesară urmărirea pe termen lung a funcției valvei mitrale și a ventriculelor.
Modul în care sunt tratate fistulele arteriale coronariene depinde de locație. La unii pacienți, fistula este foarte distală, iar suprafața de miocard vascularizat este nesemnificativă. La acești pacienți, coronara poate fi ligaturată proximal față de fistulă. În cazurile în care fistula se des-
chide într-o zonă accesibilă, cum ar fi un atriu sau ventriculul drept, deschiderea poate fi suturată și închisă sau acoperită din interiorul inimii printr-o atriotomie (sau o arteriotomie pulmonară dacă conexiunea este la artera pulmonară). În anumite cazuri, segmentul arterial coronarian de deasupra fistulei poate fi deschis longitudinal, iar fistula poate fi cusută din interiorul vasului. Artera coronară supraiacentă este apoi suturată. Embolizarea prin cateterism cardiac este adesea posibilă. Astfel se tratează aceste leziuni, evitând complet intervenția chirurgicală pe cord deschis.
Insuficiența coronariană este principalul risc după orice intervenție asupra arterelor coronare. Pe lângă ecocardiografie pentru evaluarea funcției ventriculare, studiile nucleare sunt adesea indicate pentru a evalua perfuzia miocardică. În unele cazuri, este necesar cateterismul cardiac(5) Este necesară limitarea efortului fizic atât pre- cât și postoperator.
Bibliografie
1. Săcui D., Molnar A. Anomaliile arterelor coronare. In Molnar A – Malformații congenitale cardiace. Ed. Casa Cărții de Știință, 2017; 228-234.
2. Suchodolski A., Krolikowska M., Koval A., Glowacki J., Szulik M. Anomalous left coronary artery from the pulmonary artery in adults: a systematic review of clinical presentation, diagnosis, and outcomes. The International Journal of Cardiovascular Imaging, 2025, Vol 42; 161-174.
3. Muntean I. Anomaliile arterelor coronare. In E. Cinteză, A. Nicolescu – Esențialul în Cardiologia Pediatrică. Ed. Amaltea, 2022; 314-319.
4. Aziz M. U., Singh S., P. Coronary artery anomalies evaluation with cardiac computed tomography: A review – J Med Imaging Radiat Sci. 2021; 52 (35): 540-550.
5. Marino B. S., Costrow A., Cohen M. S. Surgery for Congenitale Heart Disease - In Pediatr. Cardiol – Bell L.M. ed Mosby 2005; 277-308.
6. Alam M. M., Tasha T., Ghosh A. S., Nasrin F. Coronary Artery Anomalies: A Short Case Series and Current Review, Cureus, 2023;15(5):e38732.
În pediatrie, timpul nu este doar un factor - este o limitare biologică. Multe boli genetice lasă copilul să pară sănătos la naștere, dar produc leziuni ireversibile înainte ca simptomele să devină evidente. Genetica pediatrică mută medicina din zona reactivă în cea a anticipării, transformând diagnosticul precoce într-o formă de prevenție. Astăzi, descifrarea genomului copilului nu mai este doar o explicație, ci o șansă.
Biolog, doctorand Marina Muraru, Facultatea de Biologie, Universitatea din București
TDr. Maria Stratan
Medic specialist
Genetică medicală
ehnologia modernă a revoluționat detectarea bolilor genetice rare la copii. Secvențierea completă a genomului (WGS) și a exomului (WES), combinată cu analizele transcriptomice și moleculare, permit identificarea rapidă a mutațiilor asociate cu afecțiuni din populația pediatrică, precum fenilcetonuria, fibroza chistică, boala Tay-Sachs, talasemia, distrofia musculară Duchenne ș.a. Înainte de era secvențierii, boala Pompe, o tulburare metabolică ereditară cauzată de deficit de acid α glucozidază, era dificil de diagnosticat doar pe baza simptomelor clinice și a testelor enzimatice. Odată cu descoperirea genei GAA și introducerea secvențierii genetice, diagnosticul a devenit rapid și precis, permițând identificarea mutațiilor responsabile chiar la pacienți cu forme clinice atipice. Într un caz clinic publicat de Adadi et al. (J. Med Case Rep. 2018;12:322) un pacient a fost diagnosticat post mortem cu boala Pompe prin secvențierea întregului exom, identificându-se deleția homozigotă c.236_246del (p.Pro79Argfs13) în gena GAA, confirmată apoi prin testarea genetică țintită (secvențiere Sanger) în fa-
milia probandului, ai cărui părinți erau purtători (carrier).
Pe de altă parte, inclusiv conceptul de screening neonatal s-a extins dincolo de testele biochimice tradiționale, prin integrarea secvențierii de nouă generație (NGS) în programele de depistare precoce a bolilor monogenice. În lucrarea din Pediatric Investigation (2026; doi:10.1002/ped4.70030), Huang & Zhou descriu modul în care NGS aplicat în screeningul neonatal permite analiza ADN-ului extras din picăturile de sânge uscate, țintind multiple gene asociate cu afecțiuni ereditare greu detectabile prin metode convenționale. Exemple includ genele PAH (asociată cu fenilcetonuria), G6PD (asociată cu deficiența de glucozo-6-fosfat dehidrogenază), sau DUOX2 sau TSHR (asociate cu hipotiroidism congenital), gene care pot fi investigate molecular înainte ca simptomele clinice să apară. Această abordare genomică foarte recentă - cunoscută sub numele de genomic newborn screening (gNBS) - oferă o privire mai amplă asupra sănătății genetice a nou născutului și depășește limitele testelor biochimice.
Recent, genetica moleculară a făcut un salt tehnologic remarcabil. În octombrie 2025, cercetătorii de la Boston Children’s Hospital au stabilit un record mondial pentru cea mai rapidă secvențiere a genomului uman, obținând datele în mai puțin de 4 ore. Această realizare deschide calea pentru diagnostice genetice ultrarapide la nou-născuți cu stare critică de sănătate, reducând timpul de incertitudine și sporind șansa unor intervenții precoce care pot salva vieți.
La Cytogenomic Medical Laboratory, credem că fiecare copil merită șansa unui diagnostic rapid și precis. Oferim testare genetică țintită, secvențierea exomului (WES) și secvențiere completă a genomului (WGS), capabile să identifice mutațiile responsabile pentru boli genetice rare înainte ca simptomele să devină evidente. Prin aceste tehnologii de ultimă generație, transformăm datele genomice în decizii clinice concrete, oferind intervenții timpurii personalizate și șansa de a preveni complicații ireversibile. La Cytogenomic Medical Laboratory, fiecare secvență genetică ne aduce mai aproape de diagnosticul precis și intervenția la momentul potrivit.
Calea Floreasca nr. 35, București www.cytogenomic.ro Tel. 021.233.13.54/55/56
Somnul a fascinat omenirea din cele mai vechi timpuri. A fost privit ca un teritoriu misterios, aflat la granița dintre real și imaginar, dintre conștient și inconștient, inspirând mituri, reflecții filosofice și opere de artă. Odată cu progresul științei, somnul a devenit un subiect de interes medical major, studiat în detaliu, etapă cu etapă, undă cu undă.
PDr. Maria Lupu
Medic specialist
Neurologie pediatrică, Spitalul
Sf. Constantin, Brașov
entru mulți părinți ai copiilor mici, somnul a depășit sfera curiozității și a devenit o sursă constantă de anxietate, frustrare și epuizare. Întrebările legate de durata somnului, trezirile nocturne, somnul de zi sau dificultățile de adormire sunt frecvent însoțite de sentimentul că „ceva nu este în regulă”, iar somnul ajunge să fie perceput mai degrabă ca o problemă de gestionat decât ca un proces biologic firesc. În acest context, înțelegerea rolului somnului în dezvoltarea cerebrală a copilului mic devine esențială, atât pentru părinți, cât și pentru medicii care îi ghidează.
Somnul nu este pauza creierului, este o perioadă de intensă activitate
Cercetările ne-au arătat că somnul nu reprezintă o întrerupere a activității cerebrale, ci o perioadă de activitate intensă și extrem de bine organizată. Mai ales în primii ani de viață, când creierul se află într-un ritm accelerat de dezvoltare, somnul devine un context esențial de organizare a rețelelor neuronale, de maturizare a circuitelor cerebrale și de consolidare a achizițiilor cognitive, motorii și emoționale.
În timpul somnului, informațiile acumulate pe parcursul stării de veghe sunt integrate, conexiunile neuronale sunt selectate și optimizate, iar arhitectura funcțională a creierului se rafinează progresiv. Creierul copilului mic nu „se oprește” atunci când acesta doarme, ci funcționează într-un mod diferit de starea de veghe, dar esențial pentru dezvoltarea sa neurocognitivă. Din această perspectivă,
somnul devine nu doar o nevoie fiziologică, ci un adevărat semn vital al dezvoltării cerebrale armonioase în copilăria mică.
Cum arată somnul „normal” la copilul mic
Această activitate cerebrală intensă se reflectă în modul particular în care este organizat somnul copilului mic. Somnul din perioada de nou-născut și sugar nu prezintă diferențiere complet maturată a stadiilor REM și non-REM. În această etapă, somnul este descris prin alternanța dintre somnul liniștit, considerat echivalentul funcțional al somnului non-REM, și somnul activ, echivalentul funcțional al somnului REM.
Ciclurile de somn sunt mai scurte decât la adult, având o durată de aproximativ 50–60 de minute, și se succed frecvent pe parcursul celor 24 de ore. Somnul activ este predominant în primele luni de viață și se asociază cu activitate cerebrală intensă, variabilitate respiratorie și mișcări spontane (confundate frecvent de părinți cu treziri sau reflex Moro), în timp ce somnul liniștit prezintă o activitate mai stabilă și constituie baza pentru organizarea ulterioară a somnului profund. Pe măsură ce maturizarea cerebrală progresează, somnul capătă o structură din ce în ce mai bine definită, cu diferențierea clară a stadiilor REM și non-REM și cu apariția tiparelor electroencefalografice caracteristice. Aceste transformări reflectă procese normale de maturizare ale rețelelor neuronale implicate în reglarea somnului.
Tranziția somnului: de la polifazic la monofazic
Această organizare progresivă a somnului continuă dincolo de perioada de sugar și devine deosebit de vizibilă în copilăria mică. Dacă în primele luni somnul este distribuit pe parcursul întregii zile și nopți, odată cu creșterea copilului se conturează
treptat un ritm mai coerent, cu perioade mai lungi de somn nocturn și cu menținerea somnului de zi sub forma siestei.
Intervalul cuprins între 3 și 5 ani reprezintă o etapă particulară, în care mulți copii fac tranziția de la un somn bifazic, cu somn de prânz și somn nocturn, către un somn predominant nocturn, monofazic. Această tranziție nu este însă uniformă și nici strict dependentă de vârstă. Durata și persistența somnului de zi sunt influențate de mai mulți factori, inclusiv organizarea rutinelor zilnice, programul familial, contextul socio-economic și mediul educațional. Din perspectiva neurodezvoltării, renunțarea treptată la siestă reflectă capacitatea crescândă a creierului de a susține perioade mai lungi de veghe și de a consolida informația acumulată pe parcursul zilei în timpul somnului nocturn.
Ce face somnul pentru creier: plasticitate sinaptică, reorganizare, eficientizare
Această evoluție a somnului reflectă rolurile diferite pe care somnul le are asupra creierului aflat în dezvoltare. În primii ani de viață, somnul reprezintă un context esențial pentru plasticitatea cerebrală, perioadă în care creierul reorganizează activ conexiunile neuronale formate în timpul stării de veghe. Informațiile noi sunt integrate, sinapsele implicate în învățare sunt consolidate, iar rețelele neuronale sunt ajustate pentru a susține achizițiile cognitive, motorii și emoționale.
Pe măsură ce creierul se maturizează, rolul somnului se diversifică, crescând ponderea proceselor de eficientizare, de menținere a echilibrului sinaptic și de eliminare a conexiunilor redundante. Somnul contribuie nu doar la acumularea de informație, ci și la rafinarea funcționării cerebrale, facilitând tranziția de la un creier extrem de plastic la unul mai stabil, și totodată mai eficient. Din această perspectivă,
somnul se conturează ca unul dintre mecanismele centrale prin care creierul copilului se structurează și se optimizează în timp.
Rolul somnului REM vs. non-REM în neurodezvoltare: rețele vizuale, motorii, conectivitate timpurie
În acest context al plasticității crescute, somnul REM, respectiv somnul activ în primele luni de viață, ocupă un loc central în dezvoltarea cerebrală timpurie. Proporția ridicată a acestui tip de somn reflectă nevoia creierului imatur de a-și calibra rețelele senzoriale și motorii într-o perioadă de dezvoltare accelerată, pentru că în această perioadă sugarii trec printr-un “BUM” în ceea ce privește achizițiile pe toate planurile.
Datele experimentale și observaționale sugerează că somnul REM joacă un rol important în maturizarea cortexului vizual și în organizarea circuitelor motorii. Mișcările scurte și involuntare caracteristice somnului activ, cunoscute sub denumirea de mioclonus benign de somn, nu reprezintă manifestări ale unui somn superficial, ci sunt considerate semnale care contribuie la dezvoltarea și rafinarea circuitelor sensorimotorii. Pe măsură ce copilul crește și experiențele senzoriale și motorii devin mai bine integrate în starea de veghe, ponderea somnului REM scade progresiv, sugerând că rolul său este deosebit de important în etapele timpurii, atunci când se pun bazele funcționale ale creierului.
Dacă somnul REM este implicat predominant în calibrarea timpurie a rețelelor senzoriale și motorii, somnul nonREM îndeplinește un rol complementar, esențial pentru stabilizarea și eficientizarea funcționării cerebrale. El este strâns legat de consolidarea informațiilor, reorganizarea sinaptică și optimizarea rețelelor neuronale, contribuind la transformarea unui creier extrem de plastic într-unul mai eficient și mai bine structurat.
Somnul de zi: când ajută învățarea și când devine marker de imaturitate neurocognitivă
Aceste mecanisme devin vizibile clinic mai ales în ceea ce privește somnul de zi, unul dintre cele mai frecvente subiecte de îngrijorare pentru părinți. În copilăria mică, siesta nu reprezintă un obicei arbitrar, ci o expresie a nevoii creierului de a
consolida informația acumulată pe parcursul stării de veghe.
Numeroase studii au arătat că somnul de zi poate susține învățarea și memoria prin procese de consolidare dependente de somn, în special la copiii mici, al căror creier nu este încă pregătit să susțină perioade lungi de veghe fără pierderi funcționale. Pe de altă parte, persistența siestei la vârste mai mari nu trebuie interpretată automat ca fiind benefică sau problematică. În unele situații, aceasta reflectă diferențe individuale de maturizare neurocognitivă sau nevoi homeostatice crescute, iar în altele este influențată de factori de context, precum organizarea rutinei zilnice sau mediul educațional. Din perspectivă clinică, somnul de zi trebuie evaluat în raport cu vârsta copilului, durata totală a somnului pe 24 de ore și funcționarea diurnă.
Ce vedem când somnul este insuficient: comportament, sănătătate mentală și cogniție
Atunci când aceste mecanisme sunt perturbate, iar somnul devine insuficient sau fragmentat în mod cronic, efectele nu se limitează la oboseală sau iritabilitate tranzitorie. Studiile longitudinale arată că somnul insuficient se asociază cu modificări vizibile ale comportamentului, sănătății mentale și funcționării cognitive. Copiii care dorm constant mai puțin decât este recomandat prezintă mai frecvent impulsivitate, dificultăți de reglare emoțională, simptome de anxietate și depresie, nivel crescut de stres și comportamente agresive.
În paralel, sunt afectate funcții cognitive esențiale, precum memoria de lucru, capacitatea de rezolvare a problemelor, luarea deciziilor și procesul de învățare. Din perspectivă clinică, aceste manifestări pot mima sau amplifica tablouri frecvent întâlnite în practica pediatrică, de la tulburări de atenție până la dificultăți de adaptare școlară.
Somnul insuficient și „amprenta” cerebrală
Dincolo de manifestările clinice, există studii care arată că somnul insuficient se poate asocia și cu modificări detectabile imagistic la nivel cerebral. Copiii care dorm constant sub durata recomandată pentru vârstă prezintă diferențe structurale și funcționale în anumite regiuni
cerebrale, în special în ariile implicate în atenție, memorie și control inhibitor, evidențiate printr-un volum mai redus de substanță cenușie. Un aspect important este persistența acestor diferențe la reevaluarea efectuată după doi ani.
Este esențial de subliniat faptul că aceste date reflectă asocieri și nu permit stabilirea unei relații cauzale directe. Rămâne deschisă întrebarea dacă somnul insuficient contribuie activ la aceste modificări sau dacă anumite particularități de neurodezvoltare predispun simultan la un somn mai scurt și la diferențe structurale cerebrale. Chiar și în acest context în care interpretăm prudent, mesajul clinic rămâne clar: somnul se corelează cu organizarea și funcționarea creierului în moduri care pot fi obiectivate imagistic.
Rolul pediatrului
Toate aceste date subliniază necesitatea evaluării active a somnului în practica pediatrică curentă. Un screening orientativ poate fi realizat rapid prin câteva întrebări-cheie legate de durata totală a somnului pe 24 de ore, regularitatea orelor de culcare și trezire, frecvența trezirilor nocturne, prezența sforăitului sau a pauzelor respiratorii, nivelul de somnolență sau iritabilitate diurnă, impactul somnului asupra comportamentului și atenției, expunerea la ecrane seara și rolul somnului de zi.
Pe lângă screening, pediatrul are un rol esențial în educația familiei, ajutând părinții să înțeleagă că somnul nu este doar o problemă de rutină sau disciplină, ci un proces biologic strâns legat de dezvoltarea cerebrală. Semnalele de alarmă care impun evaluare suplimentară includ suspiciunea de tulburări respiratorii în somn, parasomniile, regresul în achiziții, episoadele nocturne sugestive pentru crize epileptice, precum și asocierea somnului perturbat cu tulburări de neurodezvoltare.
Concluzii: somnul, o intervenție minoră cu randament mare
Somnul se conturează ca una dintre puținele intervenții non-farmacologice cu impact transversal asupra dezvoltării copilului, influențând simultan organizarea cerebrală, reglarea comportamentală și funcționarea cognitivă. Dincolo de recomandări și rutine, somnul rămâne unul dintre cei mai importanți aliați ai dezvoltării cerebrale sănătoase în copilăria mică. Bibliografie pe www.revistamedicalmarket.ro
Consola cap-pat OKI FANTASY este un sistem integrat ce include (standard și accesorizat) distribuţie electricitate, distribuţie gaze medicale, iluminare directă și indirectă, iluminare preferenţială pentru anumite detalii ale desenului, alerte și semnale, sistem de chemare a asistentei. Consola poate fi folosită pentru un singur pat de pediatrie sau poate fi adaptată ca lungime pentru utilizare la mai multe paturi concomitent.
VESELIE ȘI OPTIMISM – un mediu prietenos și amuzant are efecte emoţionale pozitive pentru micuţii pacienţi, îmbunătăţind vindecarea și recuperarea acestora
FANTEZIE PERSONALIZATĂ – cele mai vesele panouri frontale ale consolei constituie modelele standard, însă orice alt model poate fi realizat la cerere
SOMN LINIȘTIT – o lampă discretă de noapte veghează somnul micului pacient, conferindu-i siguranţă și îmblânzind întunericul nopţii
MONTARE SIMPLĂ – fiecare consolă se livrează complet pregătită pentru instalare și poate fi utilizată imediat după racordarea la instalaţiile de gaze și electricitate
ENERGIE VERDE – consum redus de energie, mentenanţă minimă și performanţă crescută datorită benzilor cu LED pentru iluminare directă, indirectă și de noapte
DESIGN PRACTIC – racordurile pentru gaze și cele pentru electricitate sunt bine separate, conferind consolei un aspect practic și o utilizare ușoară
FRUMOS ȘI IGIENIC – filmul din poliester ce acoperă panoul frontal din acrilic al consolei garantează o dezinfectare sigură și o curăţare de durată
HORIZON 4.0 / 4.0 PRECISION - Pat Pediatric ATI (FAVERO)
Gama HORIZON 4.0 / 4.0 PRECISION este o gamă de paturi pediatrice inovative pentru ATI, dotate cu funcții unice de ultimă generație, opțional cu sistem integrat de cântărire pentru o monitorizare constantă a greutății pacientului, cu poziționări variate foarte rapide pentru cazuri de urgență și concepute pentru a oferi maximă siguranță în fiecare clipă.
București, Str. Giuseppe Garibaldi
nr. 8-10 sector 2, 020223
Tel.: +40 314 250226/27
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro
www.medicalmall.ro
CARACTERISTICI:
Nivel ridicat de protecţie, prevenţie și control al contaminării; vizibilitate completă asupra copilului; nivel maxim de securitate în conformitate cu cele mai exigente normative și standarde privind siguranţa copiilor.
BENEFICII:
•Design elegant și panouri detașabile – facilitează accesul, dar și curăţarea eficientă
•Vizibilitate 360° în jurul patului – ideală pentru medic, dar și pentru confortul emoţional al copilului
•Stabil și robust – siguranţă permanentă, nu cedează la șocuri sau presiune
•Ajustabil și ușor manevrabil – secţiuni reglabile în unghi și pe înălţime
OPȚIONAL:
• Poate fi prevăzut cu sistem de cântărire integrat
Timișoara, Str. Martir Cernăianu, nr. 18, jud. Timiş, 300361
Tel.: +40 720 393269
Fax: +40 356 110233
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Iași, Str. Pepinierii nr. 36C, bloc C1, parter, loc. Valea Adâncă, 707317
Tel: +40 725 119393
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
