Președintele Societății Române de Cataractă și Chirurgie Refractivă
Prof. Univ. Dr. Adriana Stănilă
Președinte RLCSO, UMF „Lucian Blaga”, Sibiu
Dr. Daniela Goicea
Coordonator al Secțiunii Române a EurOK, medic specialist oftalmolog
Prof. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdănici
UMF„Grigore T. Popa“ Iași
Prof. Univ. Dr. Habil. Dr.h.c. Horia T. Stanca
Spitalul Clinic de Urgență
Prof. Dr. „Agrippa Ionescu“
Prof. Univ. Habil. Valeriu Cușnir Dr. Șt. Med.
Catedra de Oftalmologie și
Optometrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău
Conf. Univ. Dr. Nicoleta Anton
UMF ”Gr. T. Popa” Iași
Conf. Dr. Roxana Ursea
Associate Clinical Professor of Ophthalmology Department of Ophthalmology, University Of Arizona
„În România, oftalmologia beneficiază de specialiști foarte bine pregătiți și de centre de excelență, însă se confruntă încă cu disparități în accesul la tehnologie“
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Florian Baltă
„AI are un potențial enorm în analiza imaginilor, în evaluarea riscului, în identificarea progresiei subtile și în optimizarea followup-ului, mai ales într-un context de volum mare de pacienți”
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Alina Popa-Cherecheanu
6
8 „Sperăm că acest eveniment va oferi oportunități valoroase pentru a construi noi conexiuni și a facilita schimbul de cunoștințe“
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Adriana Stănilă
Cataracta polară posterioară - cum să eviți ruptura capsulei posterioare
Dr. Oana Chelaru Postolache
„Când pacientul se simte ascultat, respectat și înțeles, colaborarea devine mult mai bună, iar rezultatele medicale sunt mai ușor de obținut”
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Călin Petru Tătaru
Melanom coroidian
Prof. Univ. Dr. Habil. Dr.h.c. Horia T. Stanca, Asist.Univ. Drd. Alina Simona Lazăr
Cataracta albă intumescentă – pași importanți pentru succesul chirurgical
Dr. Maria-Monica Gavriș, Dr. Iulia-Maria Gavriș
Noi abordări terapeutice în presbiopie Dr. Diana Grigoriu
Dificultăți în diagnosticul și tratamentul Glaucomului Malign
Conf. Dr. Nicoleta Anton, Dohotariu F., Ciolacu A., Zaharia T., Plahotniuc A., Shtrepi A.
Zilele Miopiei 2026 – un eveniment dedicat controlului miopiei în practica zilnică Interviu cu Dr. Daniela Goicea
Ochi sănătoși – rolul nutrienților Prof. Dr. Camelia Margareta Bogdănici
Beneficiul transplantului de membrană amniotică în tratamentul subțierii corneei secundare unei sclerite necrozante cu perforație – Prezentare de caz Dr. Roxana Ursea
SMILE Pro, o procedură sigură și eficace pentru corecția hipermetropiei
De la angiogeneză la terapia țintită: tipuri de VEGF și anti-VEGF în oftalmologie
Dr. Bobescu Doina, Dr. Cușnir Valeriu, Dr. Dumbrăveanu Lilia
Integrarea evaluării câmpului vizual în algoritmul de management al retinopatiei diabetice în perioada postlaser
Dr. Cristina Drăgănel, Dr. Cușnir Vitalie, Dr. Dumbrăveanu Lilia, Dr. Cușnir Valeriu
Miopia: „pandemia de după pandemie” Dr. Lorena Cioracsim
Ablația laser de suprafață, cea mai simplă și eficietă tehnică pentru miopie și astigmatism miopic Dr. Călin Petru Tătaru, Dr. Paul Filip Curcă
Stilul de viață al pacienților cu infestare cu demodex ocular
Dr. Adriana Stănilă, Dr. Dan Mircea Stănilă, Dr. Alina Adriana Stănilă
Vitrectomia ca metodă pentru controlul glaucomului inflamator Dr. Cușnir Valeriu, Dr. Doina Bobescu
Panuveită refractară și sacroileită incipientă la un pacient HLA-B27 pozitiv: Provocarea clinică a aderenței la tratament
Dr. Malaz Almasri, MD, Dr. Jennifer Bogdan, Dr. Abdulrahman Ismaiel, MD, PhD, Dr. Iulia-Maria Gavriș, Dr. Paul Borodi, Dr. Maria-Monica Gavriș, Daniel-Corneliu Leucuta
: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443 Copierea fără acordul scris al editurii
Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4
Conf. Univ. Dr. Dumbrăveanu Lilia Șef Catedra de Oftalmologie și Optometrie, USMF „Nicolae Testemițanu“, Chișinău
Asist. Univ. Drd. Alina Simona Lazăr
Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu“
Asist. Univ. Dr. Paul Filip Curcă
Spitalul Universitare de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“
Asist. Univ. Dr. Dan Mircea Stănilă
Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga", Sibiu
Asist. Univ. Cușnir Vitalie
Catedra Oftalmologie și Optometrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău
Asist. Univ. Doina Bobescu
Catedra de Oftalmologie și Optometrie, USMF „Nicolae Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Drd. Cristina Draganel
Catedra Oftalmologie și Optometrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău
Dr. Maria-Monica Gavriș
Medic primar, dr. șt. med., șef secție, Sp. Clinic Militar de Urgență „Dr. C. Papilian”; Clinica Laser Optisan, Cluj-Napoca
Military Emergency Hospital „Dr. Constantin Papilian”, „Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy
„În România, oftalmologia beneficiază de specialiști foarte bine pregătiți și de centre de excelență, însă
se confruntă încă cu disparități în accesul la tehnologie“
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Florian Baltă, Președintele Societății Române de Oftalmologie
Cum acordați prioritate îngrijirii şi siguranței pacienților? Dacă ați detecta modificări retiniene care sugerează diabet nediagnosticat, cum ați aborda discutarea acestei constatări cu pacientul şi coordonarea îngrijirii acestuia?
Abordarea mea privind îngrijirea și siguranța pacientului este centrată pe diagnostic precoce, stratificarea riscului și comunicare responsabilă. Retinopatia diabetică este o afecțiune cu impact vizual major, care evoluează în două forme principale: neproliferativă și proliferativă, fiecare necesitând o conduită diferită.
În forma neproliferativă, accentul cade pe monitorizare atentă la intervale de siguranță stabilite individual, în funcție de severitatea leziunilor. În prezent, utilizarea tehnologiilor avansate, precum optica adaptivă, permite identificarea unor modificări microvasculare retiniene foarte precoce, chiar înainte ca acestea să devină evidente clinic, oferind oportunitatea unei intervenții timpurii și a unei supravegheri personalizate.
În cazul retinopatiei diabetice proliferative, abordarea este mai fermă și orientată spre prevenirea pierderii vederii. Comunic pacientului, într-un mod clar și responsabil, gravitatea bolii, explicând că, în absența tratamentului, aproximativ unul din doi pacienți poate dezvolta pierdere severă de vedere în decurs de doi ani. Această informare este realizată cu sublinierea importanței inițierii rapide a măsurilor terapeutice și a colaborării multidisciplinare.
Cum evaluați momentul în care este necesar să adoptați o nouă tehnologie, cum ar fi screeningul retianian bazat pe inteligența artificială, în practica dumneavoastră clinică?
Evaluarea momentului optim pentru adoptarea unei noi tehnologii, precum screeningul retinian bazat pe inteligență artificială, se bazează pe un echilibru între inovație, siguranța pacientului și valoarea clinică demonstrată.
Evaluez impactul asupra siguranței pacientului, inclusiv riscul de rezultate fals negative sau fals pozitive și modul în care aceste rezultate sunt integrate într-un flux clinic supravegheat de medic. Consider ca inteligența artificială poate să fie un instrument de suport decizional.
Un alt criteriu important este utilitatea practică și accesibilitatea, în special
capacitatea tehnologiei de a extinde screeningul către populații insuficient evaluate, de a reduce timpii de așteptare și de a optimiza alocarea resurselor, fără a compromite calitatea actului medical.
Participați la numeroase evenimente internaționale. Cu ce se diferențiază acestea de evenimentele din țara noastră?
Cu ce se diferențiază medicina oftalmologică din vest în comparație cu cea autohtonă?
Participarea la evenimente internaționale oferă o perspectivă comparativă valoroasă asupra modului în care este practicată oftalmologia la nivel global. Diferența principală față de multe evenimente din țara noastră nu constă neapărat în nivelul științific individual, ci în structura, orientarea și scopul acestora.
Evenimentele internaționale sunt, în general, mai puternic orientate spre dovezi științifice solide, studii multicentrice și standardizare a practicii clinice.
În ceea ce privește medicina oftalmologică din vest comparativ cu cea autohtonă, diferențele nu țin de competența profesională a medicilor, care este comparabilă, ci mai degrabă de accesul la resurse, infrastructură. În vest, există un acces mai facil la programe naționale de screening și o colaborare multidisciplinară eficientă, ceea ce permite diagnostic precoce și tratament standardizat.
În România, oftalmologia beneficiază de specialiști foarte bine pregătiți și de centre de excelență, însă se confruntă încă cu disparități în accesul la tehnologie, finanțare și implementarea uniformă a protocoalelor.
Participarea la evenimente internaționale are rolul de a facilita transferul de bune practici, adaptate ulterior realităților locale, contribuind astfel la dezvoltarea sustenabilă a oftalmologiei autohtone.
„AI are un potențial enorm în analiza imaginilor”
Interviu realizat cu doamna Prof. Univ. Dr. Alina Popa-Cherecheanu, Președintele Societății Române de Glaucom
Ce teme majore vor fi abordate în cadrul congresului din acest an?
Programul acestui congres reflectă foarte clar direcția în care se îndreaptă glaucomul în contextul unei oftalmologii din ce în ce mai moderne, dar mai ales reflectă preocupările reale legate de practica zilnică. Accentul cade pe tratamentul personalizat al glaucomului, pe momentul optim al intervenției - fie ea medicamentoasă, laser sau chirurgicală - și pe înțelegerea progresiei dincolo de simpla valoare a presiunii intraoculare. Avem o prezență puternică a chirurgiei glaucomului, de la clasica trabeculectomie la microșunturi, implanturi de drenaj, cu comparații directe între metode, toate susținute de date din viața reală. În paralel, sunt abordate teme esențiale precum suprafața oculară, aderența la tratament, educația pacientului și impactul comorbidităților. În fond, este un congres despre decizii clinice reale, nu despre soluții universale.
mi se pare esențial ca discuția despre inteligența artificială să fie una matură: cum o folosim corect, unde sunt limitele ei și cum ne ajută fără a dilua actul medical.
Cum ați gestiona o situație în care un pacient se confruntă cu dificultăți în a-şi permite sau a respecta un tratament crucial?
Cum priviți impactul inteligenței artificiale asupra oftalmologiei?
Inteligența artificială este deja prezentă în oftalmologie și cred că este important să o privim lucid, nu cu entuziasm necritic. AI are un potențial enorm în analiza imaginilor, în evaluarea riscului, în identificarea progresiei subtile și în optimizarea follow-up-ului, mai ales într-un context de volum mare de pacienți. Totuși, personal încă nu cred într-o oftalmologie a algoritmilor. AI trebuie să rămână un instrument care sprijină decizia medicală, nu care o înlocuiește. De aceea,
Aceasta este una dintre cele mai frecvente și mai delicate provocări din practica noastră. De cele mai multe ori, lipsa aderenței nu ține de lipsa de interes a pacientului, ci de bariere reale: costuri, complexitatea tratamentului, oboseală, temeri sau lipsă de înțelegere.
Încerc să pornesc de la un dialog real cu pacientul și să adaptez tratamentul la viața pacientului, nu invers. Aleg scheme mai simple, discut alternative terapeutice, explic clar riscurile pe termen lung și revin asupra informațiilor ori de câte ori este nevoie. Cred cu tărie că tratamentul cel mai bun este acela care poate fi urmat. Medicina de calitate nu înseamnă doar ghiduri, protocoale și studii, ci capacitatea de a construi soluții realiste și sustenabile pentru fiecare pacient în parte.
„Sperăm că acest eveniment va oferi oportunități valoroase pentru a construi noi conexiuni și a facilita schimbul de cunoștințe“
Interviu realizat cu doamna Prof. Univ.
Dr. Adriana Stănilă, Președinte RCLSO
Suntem onorați să primim experți distinși din România și din străinătate.
Cum prioritizați şi gestionați volumul de muncă al pacienților, asigurând în acelaşi timp o îngrijire atentă şi plină de compasiune?
Ce noutăți aduce Congresul Anual al Societății de Lentile de Contact
şi Suprafețe Oculare din acest an?
Vă invităm la Congresul Anual al Societății de Lentile de Contact și Suprafețe Oculare, care va avea loc în perioada 6-7 noiembrie 2026, la Sibiu. Programul științific va acoperi o gamă largă de subiecte esențiale.
Mie îmi sunt dragi pacienții, îi ascult, încerc să îi ințeleg, nu îi contrazic și totodată conduc conversația spre ce mă interesează pentru o anamneză corectă care ne ajută spre un diagnostic corect.
Cum ați gestiona o situație în care un pacient insistă asupra unor proceduri oftalmologice riscante din motive cosmetice, cum ar fi un implant de iris pentru a-şi schimba culoarea ochilor?
Încerc să fac doar ce știu și în ce cred. Nu aș afecta sănătatea ochiului cu recomandări agresive și uneori dăunatoare, cum ar fi tatuaje sau implanturi colorate de iris. Chiar și lentilele de contact colorate, care schimbă culoarea ochiului sunt dăunătoare.
Cum vă mentineți la curent cu cele mai recente progrese în oftalmologie?
Prin participarea la congrese naționale și internationale. Prin prezentări de lucrări științifice la diferite congrese. Prin organizarea anuală a congresului RCLSO unde sunt noutăți din toată lumea. Chiar și prezentările de produse noi de la diferite companii farmaceutice ne ajută să fim la curent cu noutățile în oftalmologie.
Cataracta polară posterioară - cum să eviți ruptura capsulei posterioare
Cataracta Polară Posterioară este o formă de cataractă congenitală în care opacitatea cristaliniană este situată în centrul părții posterioare a cristalinului și, de obicei, nu este foarte întinsă în suprafață, astfel că pacientul - poate vedea pe lângă opacitate. Însă, după o anumită vârstă, când scade capacitatea de acomodație a cristalinului natural, pacienții încep să sesizeze scăderea de vedere și se adresează chirurgului oftalmolog, pentru îndepărtarea cataractei.
tact, ce evaluează pe 360 grade cu o rezoluție foarte bună. Există acum și opțiunea de OCT intraoperator, dar profunzimea și lărgimea câmpului vizual e mai bună în varianta preoperatorie. Imaginea preoperatorie cu OCT de pol anterior ajută la evaluarea integrității capsulei posterioare; ajută chirurgul să-și pregătească instrumentarul necesar și eventual să își consilieze pacientul în vederea altor opțiuni pentru implant; de asemenea informează pacientul de posibilitatea unei recuperări postoperatorii mai îndelungate. OCT de pol anterior e un instrument de mare precizie în identificarea breșelor în capsula posterioară. Unele studii arată că o examinare preoperatorie bună și chirurgie adecvată, inclusiv, pe cât posibil cu laserul femtosecundă, ar reduce incidența rupturii
Principala problemă în chirurgia cataractei polare posterioare este evitarea rupturii capsulei posterioare. Imagistica preoperatorie ar fi de folos în aceste cazuri. Biomicroscopia ultrasonică poate fi utilă, dar e limitată în examinarea unui singur plan și necesită experiență. O altă soluție o reprezintă OCT de pol anterior, procedura noncon-
capsulei posterioare la 4-8%. Multe cazuri de cataractă sunt cu opacități în placă, diagnosticate greșit ca fiind opacități polare posterioare. De aceea e foarte important să examinăm cu atenție la biomicroscop în jurul ariei de opacitate polară posterioară pentru a observa zona perforată, ce indică adesea defectul capsular. Câteodată un cortex mai deprimat poate fi un semn ce indică defect capsular. E important să identificăm capsulele fragile pentru că acestea pot ceda în orice moment al chirurgiei. Orice manipulare lângă opacitatea polară posterioară poate duce la ruptura capsulei posterioare pentru că nu e doar fragilă, dar și foarte aderentă. De aceea, e bine de evitat hidrodisecția; turbulențele în camera anterioară prin minimalizarea manipulărilor în sac; e de preferat dacă e posibil să se utilizeze femtodelineația; să fie consiliat pacientul și familia. Practicarea manevrei convenționale de hidrodelineație duce la o incidență de 36% a rupturii capsulei posterioare. Incidența a scăzut la 3,8% utilizând femtodelineația. Totuși ruptura în capsula posterioară poate să apară în ciuda unei tehnici chirurgicale adecvate și trebuie să fim în măsură să gestionăm cazul până la sfârșit. De aceea, chiar în condițiile unei chirurgii bine planificate, în care se urmează cu atenție etapele chirurgicale, chirurgia cataractei polare posterioare rămâne o provocare.
Dr. Oana Chelaru Postolache
„Când pacientul se simte ascultat, respectat și înțeles, colaborarea devine mult mai bună, iar rezultatele medicale sunt mai ușor de obținut”
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Călin Petru Tătaru, Președintele Societății Române de Cataractă și Chirurgie Refractivă
V-ați confruntat vreodată cu o dilemă etică dificilă în practica dumneavoastră oftalmologică?
În medicină pot fi situații în care deciziile nu sunt doar clinice, ci și etice cum sunt momentele în care trebuie să alegi între ceea ce este tehnic posibil și ceea ce este în beneficiul pacientului. Responsabilitatea medicului este să ofere o recomandare onestă, bazată pe dovezi medicale și pe interesul pe termen lung al pacientului. Un alt exemplu este legat de gestionarea așteptărilor pacienților. Fiecare pacient, indiferent de diagnostic sau de severitatea cazului ajunge în fața chirurgului cu o așteptare uneori nerealistă dorind o „vedere perfectă” chiar dacă aceasta este imposibilă. Rolul nostru este să comunicăm transparent limitele medicinei și să ne asigurăm că pacientul ia decizii informat și realist. Toate deciziile noastre trebuie să aibă la baza respectul pentru pacient, informarea completă și echilibrul între beneficiu și risc. În final, etica medicală înseamnă să alegi constant ceea ce este corect pentru pacient, nu ceea ce este mai simplu sau mai convenabil pentru chirurg.
Cum ați sfătui un pacient ale cărui aşteptări privind restabilirea vederii după operația de cataractă depăşesc ceea ce ştiți că este realist realizabil?
Gestionarea așteptărilor pacientului începe cu consultația pentru evaluarea pre-operatorie și este o parte esențială a succesului unei intervenții de cataractă.
Este momentul în care se stabilește o relație bazată pe încredere între chirurg și pacient. Din acest motiv, comunicarea cu pacientul înainte și după operație trebuie să fie eficientă, într-un limbaj clar, ușor de înțeles. Pacientul trebuie să înteleagă că operația de cataractă are, în majoritatea cazurilor, rezultate foarte bune și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vederii, însă rezultatul final depinde de mai mulți factori. Starea generală a ochiului, prezența altor afecțiuni oculare, particularitățile anatomice sau chiar modul în care ochiul se vindecă pot influența rezultatul vizual. Să nu uităm niciodată și complicațiile care pot afecta și un act chirurgical perfect. Încerc ca toate informațiile medicale legate de etapele operației și decizia pe care trebuie să o ia pacientul atunci când alege cristalinul artificial care, în final, este doar o proteză (ce are avantaje, dar și dezavantaje) să fie
cât mai clare și întelese în totalitate. De asemenea, mă asigur că pacientul înțelege diferența dintre îmbunătățirea vederii și obținerea unei vederi perfecte, care nu este întotdeauna posibilă. Cred că un pacient corect informat este un pacient mai încrezător și mai pregătit pentru recuperare.
Îmi puteți spune cum v-ați adaptat stilul de comunicare pentru a vă putea conecta eficient cu pacienții din medii culturale diverse?
Am învățat toți, mai ales în ultimii ani, că în practica medicală, comunicarea eficientă este la fel de importantă ca actul chirurgical în sine, mai ales atunci când lucrezi cu pacienți din medii culturale diverse. Nu cred există un model unic de comunicare care să funcționeze pentru toți pacienții mei. Încep cu ascultarea nevoilor și dorințelor pacienților mei. Încerc să înțeleg nu doar problema medicală, ci și temerile și așteptările pacientului, care pot fi influențate de contextul cultural, nivelul de educație sau experiențele anterioare cu sistemul medical. Limbajul este adaptat în funcție de fiecare pacient: folosesc termeni simpli și verific de cel putin două ori dacă informația a fost înțeleasă corect. Și echipa mea mă ajută în această etapă, toți fiind foarte bine antrenați în discuția cu pacienții. În cabinet am diverse machete sau instrumente tehnice ce au la bază simulări ca sa pot transfera discuția în zona vizuală pentru a fi mult mai eficientă. Pacienții pleacă acasă cu multe materiale destinate lor ca să poată înțelege profund toate aspectele. Să știți că facem și noi cursuri pe tema comunicării în care învățăm să ascultăm, să întrebăm, să înțelegem, să explicăm, să identificăm tipologii de pacienți astfel încât să îi putem ajuta cel mai bine. De asemenea, acord o atenție deosebită respectului față de diferențele culturale în toate situațiile: atunci când pacientul ia o decizie, când vorbim cu familia sau stabilim tipul implantului sau al operației, pentru a întări relația dintre medic și pacient. Flexibilitatea și empatia sunt esențiale pentru a construi încredere. Cred că atunci când pacientul se simte ascultat, respectat și înțeles, colaborarea devine mult mai bună, iar rezultatele medicale sunt mai ușor de obținut.
Te supără lumina puternică?
luteină - 10 mg
mezo-zeaxantină - 10 mg
zeaxantină - 2 mg
Vitamina B2 - 0.3 mg
TOMOGRAF ÎN COERENȚĂ OPTICĂ
VELITE C1000
„OCT Velite C1000 se remarcă prin viteză, claritate și analiză inteligentă pentru a optimiza practica clinică zilnică. Permite vizualizarea detaliată a structurilor retiniene, coroidiene și ale segmentului anterior în câteva secunde facilitând evaluarea rapidă și precisă. Algoritmii avansați asistați de AI simplifică interpretarea datelor iar operarea intuitivă și focalizarea automată asigură eficiența fluxului de lucru și precizia rezultatelor. OCT Velite C1000 reprezintă alegerea de top pentru specialiștii care doresc să crească siguranța diagnosticului în managementul patologiilor retiniene, monitorizarea glaucomului și evaluarea complexă a sănătății oculare.”
Dimitris Vasiageorgis - Optohellas
Rezoluția imaginii de până la 4K; Viteză mare - 86.000 de scanări A pe secundă; Ut ilizează o bază de date extinsă, cu peste 100 de tipuri de afecțiuni oculare și efectuează încercuirea automată a zonelor cu probleme; Măsurarea automată a segmentării membranei coroidei;
„De aproape două decenii, Totalmed susține dezvoltarea oftalmologiei din România prin integrarea constantă a echipamentelor medicale de ultimă generație.
Prin includerea în portofoliul nostru a soluțiilor avansate de imagistică OCT cu AI și a sistemelor de microscopie operatorie 3D-4K, oferim medicilor acces la tehnologii inovatoare, care susțin precizia, siguranța și performanța actului medical.”
Adrian Istudor
CEO & FondatorTotalmed
Funcții OCT precum imagistica fundului de ochi, a segmentului anterior și imagistica lichidelor opace; Printre tipurile de afecțiuni detectate cu AI se numară: retinopatie diabetică, membrană epiretiniană, schiză retiniană, neovascularizare coroidiană, ocluzie de venă retiniană ramificată; Opțional modul de Angiografie.
Totalmed - importator și distribuitor de aparatură
Totalmed - importator și distribuitor de aparatură
Totalmed Aparatură Medicală sprijină
profesioniștii din domeniul oftalmologiei încă din 2008, oferind consultanță și expertiză de top, echipamente inovatoare și suport tehnic dedicat.
TREND NOU ÎN CHIRURGIA OFTALMOLOGICĂ
MICROSCOP OPERATOR 3D-4K VOMS-400 OPH
„La baza dezvoltării Microscopului Operator
VOMS-400 OPH au stat prioritățile esențiale actuale din domeniul chirurgiei oftalmologice: precizia, siguranța și confortul medicului. Sistemul său de vizualizare 3D de înaltă calitate permite chirurgilor să opereze cu o percepție superioară a profunzimii și cu un nivel crescut de siguranță, chiar și în timpul procedurilor delicate sau complexe.
Având în vedere acuratețea, fiabilitatea sistemului și fluxul de lucru intuitiv, VOMS-400 OPH reprezintă o soluție practică și inovatoare pentru sălile moderne de operație oftalmologică.”
Eric Choi - Sometech
Performanță optică și vizuală 3D-4K
VOMS-400 OPH oferă o imagine ultra-clară în r
profunzime stereoscopică reală, comparabilă cu Zeiss ARTEVO 800 și Alcon Ngenuity. Microscopul minimizează distorsiunile și aberațiile cromatice, reducând oboseala oculară și senzația de amețeală.
Poziție ergonomică pentru chirurg
Chirurgul operează privind direct monitorul 3D-4K, eliminând utilizarea ocularelor și evitând dureri de gât, spate, oboseala ochilor.
VOMS-400 OPH oferă capabilități 3D-4K high-end similare Zeiss și Alcon, însă la un cost accesibil; avantaj major pentru clinicile care vizează un raport calitatepreț excelent pentru inovație. Plajă largă de intervenții chirurgicale Sistem all-in-one, suportă proceduri pe segmentele anterior și posterior.
Melanom coroidian
Melanomul coroidian este cea mai frecventă tumoră malignă intraoculară la adult, având o evoluție clinică imprevizibilă și un potențial semnificativ de recidivă și metastazare. Tratamentul acestuia a evoluat semnificativ în ultimii ani, trecând de la abordări radicale, precum enucleația, către strategii de tip conservator, menite, pe de-o parte să asigure control local tumoral și, în același timp, să păstreze globul ocular și funcția vizuală.
AProf. Univ. Dr. Habil. Dr.h.c. Horia T. Stanca
U.M.F. „Carol Davila” București, Spitalul Clinic de Urgență
Prof. Dr. „Agrippa Ionescu“
Asist.Univ.
Drd. Alina Simona Lazăr
U.M.F. „Carol Davila” București, Spitalul Clinic de Urgență
Prof. Dr. „Agrippa Ionescu“
cest articol își propune să evidențieze cazul clinic al unei paciente în vârstă de 65 de ani la momentul prezentării inițiale, care s-a adresat Clinicii pentru scăderea acuității vizuale și metamorfopsii marcate la ochiul stâng (OS), simptomatologie debutată cu aproximativ 10 zile anterior consultului. La evaluarea clinică inițială, s-a constatat acuitate vizuală de 1.0 la ochiul drept (OD), respectiv 0.5 la OS, valori ale presiunii intraoculare în limite fiziologice și segment anterior fără modificări patologice. Examinarea fundului de ochi a evidențiat aspect normal la OD. La ochiul stâng, s-a identificat o masă subretiniană proeminentă, ce prezenta configurație în formă de „dom”, de culoare gri-maronie, asociată cu decolare retiniană exudativă. Corpul vitros adiacent
prezenta reacție vitreană sugestivă pentru „însămânțare vitreană” („vitreous seeding”), respectiv diseminare celulară intraoculară. Leziunea era localizată anterior de ecuator, în jumătatea inferioară a globului ocular stâng, între meridianele orelor 4 și 7. Ecografia oculară în mod B (Fig.1) a confirmat prezența formațiunii tumorale asociată cu decolare retiniană exudativă și a evidențiat o grosime tumorală de 11.88 mm. Examenul de imagistică prin rezonanță magnetică a descris la nivelul OS o masă intraoculară cu dezvoltare postero-inferioară, bine delimitată, sugestivă pentru diagnosticul de melanom. Conform sistemului de stadializare elaborat de AJCC (American Joint Committee on Cancer), cazul a fost încadrat drept melanom coroidian stadiul T3aN0M0. Strategiile terapeutice disponibile în melanomul coroidian includ, în linii mari, următoarele opțiuni: monitorizarea atentă, terapiile cu viză conservatoare, orientate spre păstrarea globului ocular și tratamentele radicale, cu îndepărtarea globului ocular implicat. Alegerea conduitei terapeutice optime trebuie individualizată, luând în considerare dimensiunile și localizarea tumorii, caracteristicile biologice ale acesteia, starea generală și vârsta pacientului, funcția ochiului congener, precum și preferințele pacientului.
În cazul de față, s-a optat pentru abordare conservatoare. Pacienta a beneficiat de tratament într-un centru de oncologie oculară din Marea Britanie. S-a practicat rezecția chirurgicală a tumorii coroidiene prin abord ab interno, respectiv endorezecție. Procedura a fost asociată cu facoemulsificarea cristalinului natural, implantarea unui cristalin artificial, tamponament intern cu ulei siliconic și brahiterapie adjuvantă cu Ruthenium-106. Un avantaj major al rezecției locale îl constituie posibilitatea obținerii de mate-
rial tumoral pentru analiza histopatologică și citogenetică, cu relevanță prognostică. Examenul histopatologic a evidențiat melanom coroidian alcătuit predominant din celule de tip epitelioid, subtip histologic asociat unui grad crescut de agresivitate biologică și prognostic rezervat. Analiza citogenetică a evidențiat însă disomie 3, corelată cu un risc mai scăzut de metastazare și cu o rată de supraviețuire superioară comparativ cu monosomia 3. Principalul dezavantaj al endorezecției melanomului coroidian derivă din tehnica operatorie, care presupune un risc inerent de diseminare intraoculară a celulelor tumorale. În ciuda măsurilor adoptate pentru reducerea acestui risc, monitorizarea postoperatorie atentă este esențială, atât în ceea ce privește controlul tumoral local, cât și depistarea precoce a metastazelor sistemice. În melanomul coroidian, localizările metastatice cele mai frecvente sunt ficatul, plămânii și sistemul osos. În cazul prezentat, evaluările sistemice periodice nu au evidențiat diseminare metastatică. Monitorizarea controlului tumoral local a fost realizat prin fotodocumentare seriată a fundului de ochi, utilizând sisteme imagistice de tip wide-field (Fig.2).
Fig. 2. Retinofotografii ale OS obținute prin tehnica de Oftalmoscopie prin Scanare Laser (SLO – Scanning Laser Ophthalmoscopy) ce arată, inferior, zona de colobom coroidian chirurgical, în urma endorezecției melanomului coroidian; (a) și (b) - Retinofotografie de tip SLO Color Ultra Wide Field; (c) - Retinofotografie de tip SLO Infra-Roșu.
La patru ani de la tratamentul inițial, a fost identificată o leziune retiniană pigmentată în cadranul supero-nazal al ochiului stâng, cu dimensiuni de aproximativ trei diametre papilare (Fig. 3).
Marcarea leziunii de jur-împrejur cu impacte de fotocoagulare laser a permis evidențierea creșterii în dimensiuni a leziunii pe o perioadă de 6 luni (Fig.4), aceasta fiind astfel interpretată drept recurență retiniană a melanomului coroidian.
Leziunea a fost tratată prin brahiterapie cu Ruthenium-106, în același centru de oncologie oculară în care s-a efectuat tratamentul inițial. Evaluările ulterioare au arătat reducerea semnificativă în dimensiuni a acesteia (Fig.5, 6).
Fig. 1. Ecografie oculară în mod B ce arată formațiunea tumorală coroidiană asociată cu decolare retiniană.
Fig. 3. Retinofotografii ale OS obținute prin tehnica de Oftalmoscopie prin Scanare Laser (SLO – Scanning Laser Ophthalmoscopy) ce arată leziunea retiniană pigmentată din cadranul supero-nazal al ochiului stâng apărută la 4 ani de la tratamentul inițial; (a) - Retinofotografie de tip SLO Color Ultra Wide Field; (b) - Retinofotografie de tip SLO Infra-Roșu Ultra Wide Field; (c) Retinofotografie de tip Retro Mode (DL) Ultra Wide Field; (d) – Retinofotografie standard de tip SLO Color; (e) – Retinofotografie standard de tip SLO Infra-Roșu; (f) – Autofluorescența fundului de ochi - filtru albastru.
Fig. 4. Retinofotografii ale OS de tip SLO Color Ultra Wide Field ce evidențiază (a) Leziunea pigmentată în cadranul supero-nazal al OS, înconjurată de impactele de fotocoagulare laser și (b) Creșterea în dimensiuni a leziunii pigmentate din cadranul supero-nazal al OS în decurs de 6 luni.
Fig. 5. Imagini de tomografie în coerență optică obținute prin scanarea leziunii pigmentate din cadranul supero-nazal al OS, efectuate (a) Înainte de brahiterapia cu Ru-106 și (b) La 8 luni după brahiterapia cu Ru-106.
Fig. 6. Retinofotografii ale OS de tip SLO Color Ultra Wide Field (a) și (c), respectiv SLO Infra-Roșu Ultra Wide Field (b) și (d) ce evidențiază: (a) și (b) – Aspectul recurenței retiniene a melanomului coroidian înainte de brahiterapia cu Ru-106; (c) și (d) – Scăderea semnificativă în dimensiuni a formațiunii tumorale la 1 an după brahiterapia cu Ru-106.
Ulterior, la cinci ani de la tratamentul inițial, au fost identificate două noi zone suspecte de recurență: o leziune de aproximativ un diametru discal, localizată temporal de marginea temporală a maculei, și o mică leziune intraretiniană situată superior de fovee. Evoluția acestora a fost documentată obiectiv prin retinofotografii seriate (Fig. 7). Leziunea juxtafoveală a fost tratată prin fotocoagulare laser, iar cea situată temporal de maculă prin crioterapie.
7. Retinofotografii ale OS de tip SLO Color Ultra Wide Field (a), (b) și (c), respectiv SLO Infra-Roșu Ultra Wide Field (d), (e) și (f), ce evidențiază cele două noi focare de recurență retiniană a melanomului coroidian, apărute după 5 ani de la tratamentul inițial. Se observă creșterea în dimensiuni a leziunilor, pe o perioadă de urmărire de aproximativ 1 an.
În ciuda tratamentului, însă, cele două leziuni au arătat semne de progresie (Fig. 8).
Fig. 8. Retinofotografii ale OS de tip SLO Color Ultra Wide Field (a), (b) și (c), respectiv SLO Infra-Roșu Ultra Wide Field (d), (e) și (f), ce evidențiază aspectul înainte (a) și (d) și respectiv post-crioterapie al leziunii cu localizare temporal de maculă, post-fotocoagulare laser a leziunii juxtafoveale, (b) și (e) – la 3 luni post-tratament, (c) și (f) – la 5 luni post-tratament.
În acest context, opțiunile terapeutice cu viză de păstrare a globului ocular cuprind brahiterapia sau radioterapia cu protoni. În cazul leziunilor juxtafoveale, brahiterapia este asociată cu dificultăți tehnice și cu un risc crescut de deteriorare ireversibilă a acuității vizuale. Radioterapia cu protoni, pe de altă parte, oferă un potențial mai bun de conservare funcțională pe termen limitat, însă prezintă dezavantajele costurilor ridicate și al disponibilității restrânse.
În ciuda complicațiilor multiple, abordarea terapeutică de tip conservator a per-
mis atingerea unui obiectiv esențial pentru această pacientă, respectiv menținerea acuității vizuale în limite stabile și funcțional satisfăcătoare. La nivelul regiunii maculare, ca efect secundar post-brahiterapie, s-a constatat apariția edemului macular cistoid. Tratamentul acestuia a constat în administrarea de injecții intraoculare cu agenți anti-VEGF, cu evoluție favorabilă (Fig.9).
Fig. 9. Imagine de tomografie în coerență optică obținute prin scanări seriate ale regiunii maculare a OS, ce arată evoluția favorabilă din punct de vedere structural și dispariția edemului macular cistoid în urma injecțiilor intravitreene cu agent anti-VEGF.
La șase ani de la tratamentul tumorii inițiale, evaluarea anatomică evidențiază arhitectură retiniană centrală cu grosime și structură cvasinormale. Din punct de vedere funcțional, rezultatul vizual este considerat satisfăcător, acuitatea vizuală fiind de 1.0 la OD și de 0.8 la OS.
Având în vedere riscul crescut de apariție a unor recurențe multiple și necesitatea unui control oncologic riguros, enucleația reprezintă o opțiune terapeutică ce trebuie discutată cu pacienta, chiar și în contextul menținerii unei acuități vizuale satisfăcătoare după tratamentele de tip conservator. Strategia terapeutică a pacienților oncologici oculari trebuie să aibă în prim-plan prelungirea supraviețuirii, concomitent cu menținerea unei calități a vieții cât mai bune. Rezultatele terapeutice în melanomul coroidian pot fi optimizate prin combinarea diferitelor modalități de tratament, în centre specializate de oncologie oculară și prin monitorizare pe termen lung, în cadrul unor echipe multidisciplinare. Alegerea tratamentului optim trebuie să urmărească echilibrul dintre controlul oncologic, conservarea funcției vizuale și respectarea preferințelor pacientului.
Bibliografie
1. Edge SB, et al., editors. AJCC Cancer Staging Manual. 8th ed. Springer, 2017
2. Damato B, Groenewald C, McGalliard J, Wong D. Endoresection of choroidal melanoma. Br J Ophthalmol. 1998;82(3):213-218. doi:10.1136/bjo.82.3.213
3. Caminal JM, Lorenzo D, Gutierrez C, et al. Local Resection in Choroidal Melanoma: A Review. J Clin Med. 2022;11(23):7156. Published 2022 Dec 1. doi:10.3390/ jcm11237156
Fig.
Cataracta albă intumescentă – pași
importanți
pentru succesul chirurgical
Cataracta albă intumescentă se caracterizează prin aspectul alb, omogen, lăptos al întregului cristalin, camera anterioară (CA) mică, cortex lichefiat, aflat sub presiune în sacul cristalinian, care va ieși spontan la deschiderea CA cu risc crescut de derapare a capsulei in periferie și cu apariția semnului „steagul argentinian”. (fig. 1 a, b)
Dr. Maria-Monica Gavriș
Medic primar oftalmolog, dr. șt. med, șef secție, Sp. Clinic Militar de Urgență „Dr. C. Papilian”; Clinica Laser Optisan, Cluj-Napoca
Pentru a evita derapajul capsulei anterioare, care se poare prelungi și posterior cu ruptura capsulei posterioare (CP) și chiar cu luxarea nucleului in vitros, este necesară o bună pregătire preoperatorie a pacientului și o tehnică sigură de efectuare a capsulorexisului (CCC).
Pregătirea preoperatorie a pacientului constă în:
• Administrarea de agenți hiperosmolari, respectiv Manitol 20%, cu 30 de minute înaintea intervenției chirurgicale - pentru a deshidrata vitrosul;
• Anestezia locală parabulbară, urmată de oculopresiune;
• Sedarea corespunzătoare a pacientului;
• Dilatarea pupilei, cu Tropicamidă 1%, Cyclopentolat 0,5% si Fenefrin 10%, câte o picătura la fiecare 15 minute, cu 60 minute înaintea intervenției chirurgicale.
Capsulorexisul este cel mai important pas în chirurgia cataractei în general și în special în cataracta albă intumescentă. El conferă rezistența sacului cristalinian în
timpul operației, asigură centrarea și stabilitatea implantului și previne sindromul de opacifiere a CP.
Pentru a obține un capsulorexis con tinuu, circular și bine centrat în catarac ta albă intumescentă, noi recomandam utilizarea laserului în femtosecunde sau CCC în 2 etape, ca cel descris de Gimbel in 1993. (1)
Femtolaserul a fost utilizat pentru prima dată în chirurgia cataractei in anul 2008, de Prof. Z. Nagy, iar noi îl utilizăm din anul 2012, în special în cazuri dificile de cataractă, printre care și cataracta intumescentă. (2)
Femtolaserul prin utilizarea spoturilor de energie elimină riscul de derapare a capsulei în periferie. De asemenea, CCC efectuat cu laserul are întotdeauna diametrul prestabilit, este rotund si acoperă marginea părții optice a implantului pe 360 de grade, asigurând centrarea și stabilizarea implantului in sacul capsular. (3)
Precizia laserului este dată de integrarea în timp real a tomografiei în coerență optică, atât la nivelul corneei, cât și la nivelul capsulei anterioare și a nucleului cristalinian, iar siguranța este dată de faptul ca odată realizată sucțiunea, se poate modifica mărimea și poziția capsulorexisului, a inciziilor și modalității de fragmentare.
Tehnica capsulorexisului cu femtolaserul
Chirurgia se efectuează sub anestezie topică, după dilatarea pupilei cu Tropicamidă 1%, Cyclopentolat 0,5% si Fenefrin 10%. Se montează blefarostatul pe ochiul pacientului și interfața cu pacientul pe brațul laserului. (fig. 2) Se introduc parametrii operatori, respectiv dimensiunea capsulorexisului preferata de noi, 4,9 mm, incizia principală de 2,2 mm și 2 side port-uri de 1,2 mm. Se efectuează docking-ul pe ochiul pacientului, iar capsulorexisul și inciziile sunt centrate în funcție de limb. OCT-ul de segment anterior ghidează chirurgul în timp real în procesul de efectuare a capsulorexisului. La-
serul este activat și capsulorexisul este creat in câteva secunde (fig. 3). La sfârșitul procedurii se decuplează interfața cu pacientul (IP-ul) și se mută pacientul sub microscopul operator. Se aplică câmpul operator steril și se montează blefarostatul; se desigilează inciziile cu o spatulă boantă, se colorează capsula anterioara cu trypan blue, deoarece colorarea ajută la identificarea capsulorexisului si a eventualelor punți capsulare. Se extrage capsula decupată cu pensa Utrata. Fig. 2 – Interfața cu pacientul, se centrează pe ochiul deschis și fixat cu blefarostatul.
Fig. 3 – Capsulorexis de 4,9 mm (stânga) și imagine OCT în timp real (dreapta)
Tehnica capsulorexisului în 2-3 etape, utilizată de noi
Capsulorexisul efectuat cu pensa în 2 etape, a fost descris pentru prima dată de Gimbel (1), ulterior Kara-Junior și colaboratorii au descris tehnica mini-rhexis (4), iar Rasit Kilic tehnica modificată a capsulorexisului în 2 etape (5) Toate aceste artificii tehnice au fost făcute, deoarece este foarte greu de condus și realizat la dimensiunile dorite capsulorexisul în cataracta albă intumescentă. Dificultățile se datorează cortexului lichefiat aflat sub pre-
siune, care va ieși spontan la deschiderea capsulei anterioare, cu risc foarte mare de derapare, chiar de la inceputul operației. Noi efectuăm de peste 10 ani tehnica CCC în 2 sau 3 etape, la pacienții cu cataractă albă, intumescentă, după protocolul de mai jos:
După aplicarea câmpului operator și montarea unui blefarostat cu șurub, care să nu creeze presiune suplimentară pe globul ocular, se efectuează iniciza principala de 2,2 mm și 2 paracenteze de 1,2 mm la limb. Se colorează capsula anterioară cu Trypan blue sub protecție de aer pentru o colorare omogenă; se introduce substanța vîscoelastică dispersivă pentru a proteja endoteliul cornean în timpul lucrului și substanța vîscoelastică coezivă pentru a aplatiza capsula anterioară și a stabiliza CA; Începem capsulorexisul puncționând capsula anterioară in centru, cu aceeași pensă Utrata pe care o folosim la efectuarea lui. Efectuăm un capsulorexis mic, de 1-2 mm, prin care aspirăm cu canula de 25 G cortexul lichefiat, realizându-se decompresiunea sacului capsular, apoi umplem CA cu substanță vîscoelastică coezivă. (fig. 4)
Fig. 4 – Aspirarea cortexului lichefiat, cu canula de 25 Gauge pentru decompresiunea sacului cristalinian.
Cu forfecuța Vanas, creăm o incizie în capsulorexisul mic și cu aceeași pensă se decupează o langhetă circulară pentru a crea un capsulorexis de aproximativ 5 mm. (fig. 5, 6)
Dacă acest lucru nu este posibil și capsulorexisul nou creat este mai mic de 5 mm, el se va lărgi după implantarea cristalinului artificial (etapa 3 a CCC). Fig. 5 – Lărgirea capsulorexisului
Datorită cortexului lichefiat, hidrodisecția nu este necesară, iar rotirea nucleului se face aproape spontan.
Facoemulsificarea nucleului nu pune probleme deosebite, deoarece nucleul alb este casant și se fragmentează ușor. Utilizăm de rutină tehnica stop and chop, iar la pacienții tineri, doar irigație-aspirație. De când utilizăm această tehnică de efectuare a capsulorexisului în 2-3 etape, nu am mai avut ruptura capsulei și nu a mai fost necesar să convertim facoemulsificarea la extracția extracapsulară clasică.
Un alt element important pentru succesul chirurgical este biometria, utilizată pentru calculul valorii dioptrice a implantului.
Din ce în ce mai mult, atât noi chirurgii, cât și pacienții ne dorim ca refracția postoperatorie să fie cât mai aproape de 0, ca să reducem dependența de ochelari. Pentru a atinge acest deziderat s-au dezvoltat biometrele optice, care furnizează toate măsurătorile necesare formulelor de calcul de ultimă generație, respectiv lungimea axială (LA), adâncimea CA, puterea refractivă a corneei, grosimea centrală a corneei, diametrul corneei, grosimea cristalinului, lungimea vitrosului, diametrul pupilar, oferind informații despre precizia și calitatea măsurătorilor.
Cu toate acestea, nu toate biometrele optice pot măsura parametrii necesari calcului dioptriei implantului la pacienții cu cataracta albă intumescentă, ci doar cele ce folosesc tehnologia Swept Source OCT și doar la pacienții tineri cu cataractă „moale”. Chiar și atunci când aparatul măsoară parametrii necesari, pot apărea mici erori, de aceea ținem cont de biometria ochiului congener, de istoricul refractiv al pacientului și întotdeauna efectuăm și o biometrie cu ultrasunete, de contact sau prin imersie, în funcție de experiența examinatorului.
În practica noastră clinică utilizăm bio metrul optic Argos, cu tehnologie Swept Source OCT și ghidare imagistică, care permite măsurarea parametrilor și la cataractele dense și la cele albe, intumescente, într-un timp scurt, de sub 1 secundă, cu o viteză de scanare superioară și o precizie de sub 0,02 mm în măsurarea lungimii axiale.
Erorile de biometrie nu țin numai de gradul de opacifiere al cristalinului, de tehnica utilizată, ci și de calitatea filmului lacrimal și de lungimea axială. Se știe din practică că erori de biometrie pot apărea la ochii cu lungimi axiale extreme, respectiv sub 20 mm și peste 30 mm, indiferent de metoda de calcul utilizată.
În concluzie, anestezia parabulbară cu oculopresiune, agenții hiperosmolari, colorarea capsulei, utilizarea SVE dispersive și coezive, capsulorexisul in 2 sau 3 etape, sunt pași importanți pentru a efectua o facoemulsificare sigură în cataracta intumescentă.
Capsulorexisul manual rămâne totuși dependent de abilitățile și experiența chirurgului, pe când cel efectuat cu femtolaserul conferă confort și siguranță chirurgului și centrarea corespunzătoare a implantului în sacul capsular. (fig. 7)
Fig. 7 - Centrarea cristalinului artificial în sac, la 6 luni de la operație
Bibliografie
1. Gimbel HV, Willerscheidt AB. What to do with limited view: the intumescent cataract. J Cataract Refract Surg. 1993 Sep;19(5):657-61. doi: 10.1016/s08863350(13)80021-1. PMID: 7980732.
2. Gavriș M, Mateescu R, Belicioiu R, Olteanu I. Is Laser Assisted Capsulotomy better than standard CCC? Rom J Ophthalmol. 2017 Jan-Mar;61(1):18-22. doi: 10.22336/ rjo.2017.4. PMID: 29450366; PMCID: PMC5710047.
3. Nagy ZZ, Kránitz K, Takacs AI, Miháltz K, Kovács I, Knorz MC. Comparison of intraocular lens decentration parameters after femtosecond and manual capsulotomies. J Refract Surg. 2011 Aug;27(8):564-9. doi: 10.3928/1081597X-20110607-01. Epub 2011 Jun 20. PMID: 21688765.
4. Kara-Junior N, de Santhiago MR, Kawakami A, Carricondo P, Hida WT. Mini-rhexis for white intumescent cataracts. Clinics (Sao Paulo). 2009;64(4):309-12. doi: 10.1590/s1807-59322009000400007. PMID: 19488587; PMCID: PMC2694457.
5. Kılıç R, Konuk ȘG, Güneș A, Çomçalı SÜ. A safe and successful capsulorhexis technique for the intumescent cataracts; modified two-stage continuous curvilinear capsulorhexis. BMC Ophthalmol. 2023 Apr 4;23(1):138. doi: 10.1186/s12886-023-02895-4. PMID: 37016354; PMCID: PMC10074661.
Fig. 6 – Capsulorexis final
Noi abordări terapeutice
în presbiopie
Presbiopia reprezintă o condiție oculară fiziologică, legată de vârstă, determinată de reducerea progresivă a elasticității cristalinului și a eficienței mecanismului de acomodație, manifestată clinic prin dificultăți de vedere la aproape.
PDr. Diana Grigoriu
Medic primar oftalmolog Clinica Oftapro
e măsură ce înaintăm în vârstă, lentila naturală a ochiului (cristalinul) devine mai rigidă și nu mai reușește să se adapteze la fel de ușor pentru a vedea clar la diferite distanțe mai mici. Din acest motiv, activități precum cititul, folosirea telefonului mobil sau lucrul la calculator pot deveni obositoare, necesitând îndepărtarea textului sau o iluminare mai bună. Acest fenomen este unul normal și apare la majoritatea persoanelor după vârsta de 40 de ani.
Pe lângă rigidizarea cristalinului, mai intervin modificări ale pupilei și schimbări fine la nivelul sistemului nervos, care pot influența claritatea vederii la aproape.
Înțelegerea acestor mecanisme explică de ce presbiopia nu este o boală, ci o etapă firească a vieții, și de ce soluțiile moderne de corecție urmăresc nu doar îmbunătățirea vederii, ci și creșterea confortului vizual în activitățile zilnice.
Progresele din oftalmologie au extins semnificativ opțiunile terapeutice disponibile pentru presbiopie. Alegerea soluției optime depinde de vârstă, stil de viață, nevoile vizuale și așteptările fiecărui pacient.
Corecția optică rămâne cea mai utilizată și accesibilă metodă de tratament. Aceasta include ochelarii de citit, ochelarii progresivi și lentilele de contact multifocale. Aceste soluții compensează eficient deficitul de acomodație și oferă un confort vizual crescut în activitățile zilnice. Sunt ușor de adaptat și reprezintă prima opțiune pentru majoritatea pacienților.
Soluțiile chirurgicale pentru corectarea presbiopiei includ atât intervenții la nivelul corneei, cât și proceduri care vizează cristalinul. Soluțiile bazate pe cristalin presupun înlocuirea acestuia cu lentile intraoculare multifocale fiind adesea indicate pacienților cu cataractă asociată. Alegerea tipului de intervenție necesită o evaluare riguroasă și o informare corectă a pacientului, astfel încât beneficiile, limitele și așteptările realiste să fie corect aliniate.
O direcție relativ nouă în tratamentul presbiopiei este reprezentată de terapia farmacologică, sub formă de picături oftalmice. Acestea acționează prin mecanisme precum micșorarea dimensiunii pupilei, cu optimizarea profunzimii de câmp, îmbunătățind temporar vederea la aproape pentru 5-10 ore. Există câteva picături aprobate de FDA pentru presbiopie, care ajută ochiul să vadă mai bine de aproape. Ele conțin pilocarpină cu concentrații între 0,4 și 1,25%, având însă și efecte adverse, cum ar fi durere de cap sau senzație de oboseală oculară. Picăturile cu aceclidină 1,44 %, aprobate în 2025, au un efect mai scurt, de 4-6 ore și sunt bine tolerate. Aceste picături nu vindecă presbiopia, dar oferă o vedere mai clară la aproape pentru câteva ore, fără chirurgie sau ochelari. Ele nu sunt încă autorizate și comercializate în farmacii în România.
O mențiune specială merită făcută pentru o altă terapie inovatoare, non-invazivă, aprobată FDA - terapia RevitalVision.
Conceptul pleacă de la ideea că, în presbiopie, claritatea redusă de aproape nu se datorează doar rigidizării cristalinului, ci şi modului în care cortexul vizual interpretează semnalele vizuale. Prin-
tr-un set structurat de exerciții pe calculator, 30 de sesiuni în 2 luni, personalizate pe nevoile fiecărui pacient, programul RevitalVision stimulează specific neuronii din zona responsabilă cu vederea, ceea ce poate duce la o creştere medie de aproximativ 2 linii pe optotip şi la o sensibilitate mai bună la contrast. Exercițiile sunt efectuate acasă, pe calculator, şi sunt concepute pentru a fi realizate de 3-4 ori pe săptămână.
Tehnologia RevitalVision oferă o nouă alternativă pentru pacienții cu vârste cuprinse între 40-50 ani cu presbiopie incipientă. Deşi programul nu schimbă refracția ochiului sau elasticitatea cristalinului, scopul său este să optimizeze modul în care creierul procesează imaginea, astfel încât literele se văd mai clar la aproape, reducând dependența de ochelari.
Această abordare reprezintă o di recție emergentă în managementul presbiopiei, care completează soluțiile existente și oferă pacienților o opțiune non‑farmacologică și non‑chirurgica lă ce poate fi accesată și în România.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, oftapro.ro
Dificultăți în diagnosticul și tratamentul Glaucomului Malign
Autori: Conf. Dr. Nicoleta Anton, Dohotariu F., Ciolacu A., Zaharia T., Plahotniuc A., Shtrepi A.
Universitatea de Medicină și Farmacie
”Gr. T. Popa” Iași / Spitalul Județean de Urgențe “Sf. Spiridon” Iași
1. Introducere și Definiție
Glaucomul malign, cunoscut și sub denumirea de glaucom cu bloc ciliar sau misdirecție a umoarei apoase, este o formă rară și severă de glaucom secundar cu închidere de unghi. Această afecțiune se manifestă prin creșterea presiunii intraoculare (PIO) și aplatizarea camerei anterioare, în ciuda existenței unei iridotomii periferice funcționale. Patogeneza exactă a acestei afecțiuni nu este complet elucidată, însă se presupune că implică o redistribuire anormală în posterior a fluxului de umoare apoasă (Fig. 1), determinată de interacțiunea dintre corpul ciliar, hialoida anterior și cristalin, precum și de modificări ale permeabilității vitrosului.
2. Epidemiologie și Factori de Risc
Această condiție apare de obicei ca o complicație postoperatorie după intervenții pentru glaucom cu unghi închis (incidență 0,6% - 4%), dar poate apărea și după chirurgia cataractei sau spontan. Deși este o complicație tipic postoperatorie, misdirecția umorii apoase poate apărea și tardiv, la luni sau chiar ani după intervenție, în special după întreruperea tratamentului cu cicloplegice Factorii de risc includ:
• Hipermetropia axială (ochi cu ax scurt < 21 mm, RO > +6D)
• Glaucomul cronic cu unghi închis, cu sinechii anterioare periferice
• Sexul feminin
• Intervenții intraoculare anterioare
3. Fiziopatologie
Mecanismul principal implică relație anormală între procesele ciliare, cristali-
nul (natural sau implant intraocular) și fața anterioară a vitrosului/hialoidei. Această anomalie determină deviația posterioară a fluxului de umoare apoasă. Rezultatul este deplasarea anterioară a diafragmei cristalin–iris, însoțită de aplatizarea camerei anterioare și închiderea secundară a unghiului camerular (Fig. 2).
Fig. 2 Fiziopatologie glaucomului malign
4. Tablou Clinic
Pacienții prezintă durere oculară intensă, scăderea acuității vizuale și, uneori, fenomene vegetative (greață, vărsături).
Semne clinice (Fig. 3, Fig. 4):
• Congestie conjunctivală
• Cameră anterioară uniform îngustă (atât central, cât și periferic) - trebuie efectuat testul Seidel pentru a exclude o perforație, în special dacă PIO nu este semnificativ crescută
• PIO crescută (deși poate fi normală în prezența unei bule de filtrație funcționale)
• Pupilă în semi-midriază slab-reflexă
3 Glaucom
– aspect microscopic
5. Diagnostic pozitiv
• UBM sau AS-OCT: vizualizează rotația anterioară a corpului ciliar și deplasarea anterioară a vitrosului (Fig. 5)
• Răspuns la tratament: lipsa adâncirii camerei anterioare după midriază sau scăderea PIO susține diagnosticul
Fig. 5 Glaucom malign – UBM înainte și după efectuare NdYAG laser (la 10 minute, 6 ore și 3 luni postprocedural)
6. Diagnostic Diferențial Este esențial să se facă distincția între glaucomul malign și:
Glaucom cu bloc pupilar
Camera anterioară centrală rămâne moderat profundă, cu bombarea periferică a irisului. Blocul pupilar este puțin probabil la ochii pseudofakici sau afakici sau dacă există o iridotomie patentă.
Decolare coroidiana După tratamentul chirurgical al glaucomului, hipotonia poate provoca o cameră anterioară îngustă și decolarea coroidei, imitând glaucom malign. Acești pacienți prezintă de obicei presiune intraoculară scăzută. Diagnosticul se confirmă prin examen fundoscopic cu pupila dilatată sau ultrasonografie.
Hemoragie supracoroidiană
Închiderea secundară a unghiului
Hemoragia suprachoroidiană postoperatorie se poate manifesta prin cameră anterioară îngustă, durere oculară și presiune intraoculară crescută. Diagnosticul se confirmă prin examen fundoscopic cu pupila dilatată sau ultrasonografie.
Afecțiunea este de obicei moderată, neprogresivă și adesea asociată cu efuzii coroidiene, ceea ce ajută la diferențierea de glaucom malign.
Fig.
malign
Zilele Miopiei 2026 – un eveniment dedicat controlului miopiei în practica zilnică
Interviu realizat cu doamna Dr. Daniela Goicea, Coordonator al Secțiunii Române a EurOK
Ce sunt Zilele Miopiei şi cui se adresează?
Anul acesta se va desfășura a 5-a ediție a Zilelor Miopiei, reper educațional la nivel national dedicat medicilor oftalmologi și optometriștilor, axat pe managementul modern al miopiei. Ne adresăm tuturor celor care lucrează cu copii și adolescenți și care doresc să integreze controlul miopiei în practica zilnică, conform recomandărilor europene.
De ce a fost nevoie de un eveniment dedicat exclusiv miopiei?
Miopia a devenit una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică în domeniul oftalmologiei și optometriei. Creșterea rapidă a prevalenței miopiei la copii și adolescenți impune nu doar corectarea vederii, ci și implementarea strategiilor de control al progresiei.
Zilele Miopiei răspund acestei nevoi printr-o abordare practică, bazată pe dovezi științifice și adaptată realității clinice din România.
Care este tema centrală a Zilelor Miopiei?
Tema centrală este controlul progresiei miopiei. Vom discuta despre identificarea precoce a copiilor cu risc, alegerea metodelor optime de control, monitorizarea corectă a evoluției și adaptarea tratamentului în funcție de fiecare pacient. Accentul este pus pe ce poate fi aplicat concret în cabinet.
Ce tip de conținut vor găsi participanții la eveniment?
Programul include prezentări clinice
aplicate, studii de caz, sesiuni interactive și workshopuri. Vom aborda teme precum lentilele pentru controlul miopiei, ortokeratologia, rolul defocusului miopic, stilul de viață și comunicarea cu părinții. Ne dorim ca fiecare participant să plece cu instrumente practice și protocoale clare de lucru.
Cum se aliniază evenimentul la ghidurile europene de management al miopiei?
Structura programului este construită în concordanță cu principiile europene actuale: prevenție, intervenție precoce, monitorizare periodică, tratament personalizat. Scopul nostru este să aducem aceste recomandări mai aproape de realitatea clinică din România și să le transformăm în decizii zilnice de practică.
Ce rol joacă educația părinților în controlul miopiei?
Educația părinților este esențială. Părinții trebuie să înțeleagă riscurile asociate
cu miopia. Știm că nu există un nivel sigur de miopie. Chiar si o miopie de -2.0D dublează riscul de cataractă, glaucom, maculopatie și dezlipire de retina. Succesul controlului miopiei depinde nu doar de metoda aleasă, ci și de complianța familiei și de modificarea stilului de viață al copilului. În cadrul evenimentului vom discuta despre cum pot profesioniștii să comunice eficient cu părinții și să explice importanța intervenției timpurii și a monitorizării.
De ce este importantă componenta practică a acestui eveniment?
Pentru că profesioniștii au nevoie de soluții reale, nu doar de teorie. Zilele Miopiei sunt gândite ca un eveniment aplicat, cu exemple concrete și situații întâlnite frecvent în cabinet: ce faci când miopia progresează rapid, cum alegi metoda potrivită, cum interpretezi topografia sau cum ajustezi tratamentul în timp.
De ce ar trebui medicii
şi optometriştii să participe la Zilele Miopiei?
Pentru că incidența miopiei este în creștere, iar soluțiile de control evoluează rapid. Participarea la acest eveniment oferă acces la informații actualizate, la schimb de experiență între profesioniști și la o abordare practică, adaptată realității din cabinet. Este un pas important spre uniformizarea practicii și creșterea calității îngrijirii pacienților.
Cum vedeți impactul pe termen lung al acestui eveniment?
Impactul real va fi reflectat în modul în care profesioniștii vor aplica aceste cunoștințe în cabinet și în calitatea vieții copiilor tratați corect și la timp.
Zilele Miopiei își propun să transforme controlul miopiei dintr-un concept teoretic într-o practică clinică standard. Evenimentul reprezintă un pas important în alinierea profesioniștilor din România la ghidurile europene și în construirea unei strategii coerente de prevenție a miopiei progresive.
Ochi sănătoși – rolul nutrienților
Înțelegerea faptului că dieta și nutriția reprezintă factori fundamentali pentru menținerea sănătății generale este recunoscută încă din Antichitate, fiind sintetizată sugestiv în celebra afirmație atribuită lui Hipocrate: „Fie ca hrana să-ți fie medicament și medicamentul să-ți fie hrană”. În prezent, dovezile științifice susțin în mod constant relația strânsă dintre aportul adecvat de nutrienți și prevenirea sau încetinirea progresiei numeroaselor patologii sistemice și oculare.
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
Clasele de nutrienți și rolul lor fiziologic
Organismul uman utilizează șase clase principale de nutrienți: carbohidrați, lipide, proteine, vitamine, minerale și apă. Aceștia sunt implicați în reglarea funcțiilor esențiale ale organismului, inclusiv menținerea temperaturii corporale, susținerea metabolismului, reglarea transpirației, controlul presiunii arteriale și funcționarea optimă a glandei tiroide. În context oftalmologic, anumite vitamine, minerale și acizi grași prezintă un interes deosebit datorită rolului lor în menținerea integrității structurale și funcționale a țesuturilor oculare.
Vitaminele și sănătatea oculară
Vitamina A este esențială pentru menținerea unei vederi normale, fiind componentă structurală a rodopsinei, pigmentul vizual responsabil de adaptarea la lumină scăzută. De asemenea, aceasta intervine în dezvoltarea și diferențierea epiteliului corneean, este indispensabilă pentru funcția celulelor caliciforme și susține producția de mucină la nivelul suprafeței oculare. Deficitul de vitamina A poate conduce la uscăciune oculară și tulburări de vedere nocturnă [1]
Vitamina D reprezintă singura vitamină care poate fi sintetizată endogen, sub acțiunea radiațiilor ultraviolete asupra pielii. Formele sale principale sunt ergocalciferolul (D2) și colecalciferolul (D3), denumite colectiv calciferol. Activarea sa presu-
pune un proces în doi pași, la nivel hepatic și renal, dar și în celule ale sistemului imunitar [2,3]. Datele recente sugerează un efect protector al vitaminei D în cadrul proceselor fiziopatologice implicate în degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV), existând dovezi privind reducerea riscului de apariție a acestei patologii în condițiile unui status adecvat al vitaminei D [3] .
Vitaminele C, E, B5, B6, B12 și acidul folic exercită efecte antioxidante importante, contribuind la reducerea riscului de apariție sau progresie a diverselor patologii oculare prin neutralizarea stresului oxidativ.
Mineralele și oligoelementele
Minerale precum magneziul, seleniul, cuprul, zincul și fierul sunt oligoelemente esențiale care îndeplinesc roluri cheie în fiziologia oculară. Acestea participă la reacții enzimatice, la menținerea echilibrului redox și la susținerea funcției retiniene.
Xantofilii retinieni și pigmentul macular
Luteina (L), zeaxantina (Z) și mezozeaxantina (MZ) sunt carotenoizi din clasa xantofilelor care conferă culoarea galbenă maculei. Acești pigmenți nu pot fi sintetizați de organism și trebuie obținuți exclusiv prin dietă. Concentrația luteinei în organism scade odată cu înaintarea în vârstă. Mezozeaxantina rezultă prin izomerizarea luteinei la nivel retinian, proces care nu este eficient la toate persoanele și este prezentă exclusiv în țesuturile oculare, în special la nivelul foveei centrale.
Xantofilii retinieni sunt prezenți în cantități crescute în structurile oculare cu activitate metabolică intensă și îndeplinesc roluri fundamentale antioxidante și
fotoprotectoare. Aceștia filtrează lumina albastră (aproximativ 460 nm), reducând impactul fotooxidativ la nivelul fotoreceptorilor și limitând generarea speciilor reactive de oxigen (ROS). În plus, contribuie la reducerea dispersiei luminii, la îmbunătățirea sensibilității la contrast, la accelerarea recuperării după fotostres și la diminuarea fotofobiei. Proprietățile antioxidante ale luteinei, zeaxantinei și mezozeaxantinei sunt superioare atunci când acești pigmenți sunt administrați în combinație, comparativ cu administrarea individuală. Studiile clinice au demonstrat asocierea dintre aportul crescut de luteină și zeaxantină și reducerea riscului de progresie a DMLV [4,5]. Un nivel scăzut al pigmentului macular reflectă o reducere a concentrației xantofililor retinieni și se asociază cu diminuarea potențialului antiinflamator, antiapoptotic, neuroprotector și antiangiogenic, favorizând apariția patologiilor retiniene.
Acizii grași Omega-3
Acizii grași polinesaturați Omega-3 joacă un rol esențial în modularea proceselor inflamatorii și imune și sunt indispensabili pentru menținerea sănătății retiniene. Aceștia exercită un efect protector împotriva sindromului de ochi uscat și a DMLV. Studiile au evidențiat o relație inversă între aportul dietetic de Omega-3 și riscul de apariție sau progresie a DMLV [6]
Nutriția și patologiile oculare
Afecțiuni precum sindromul de ochi uscat, cataracta, glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă sunt influențate de statusul nutrițional al pacientului [6]. În acest context, modelul dietei mediteraneene s-a remarcat prin beneficiile sale semnificative asupra sănătății generale, fiind asociat cu o creștere a longevității și cu reducerea riscului de boli cardiovasculare, demență și cancer. Dieta mediteraneană se caracterizează printr-un aport crescut de alimente de origine vegetală (legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci), utilizarea uleiului de măsline ca principală sursă de grăsimi, consum moderat de pește, produse lactate, carne de pasăre și vin roșu și limitarea consumului de carne roșie și dulciuri. Acest model alimentar poate contribui la prevenirea cataractei, glaucomului, DMLV și sindromului de ochi uscat [7] .
Prof. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdănici
Beneficiul transplantului de membrană amniotică
în tratamentul subțierii corneei secundare unei sclerite necrozante cu perforație – Prezentare de caz
Plăcile calcifice senile sunt foarte frecvente la pacienții vârstnici și apar la inserțiile mușchilor drepti orizontali. Histologic, ele constau dintr-un miez de calciu înconjurat de o margine de colagen acelular [1]. Se crede că se formează din cauza deshidratării sclerale, a leziunilor solare actinice sau a stresului mecanic exercitat asupra sclerei de mușchii drepţi orizontali [2]. Cel mai adesea, ele sunt benigne și pot fi observate. Au existat însă și raportări rare de perforație sclerală asociată cu dehiscența plăcii [3,4] .
SConf. Univ. Dr. Roxana Ursea
Associate Clinical Professor of Ophthalmology, Dep. Of Ophthalmology, Univ.Of Arizona, College of Medicine Phoenix
clerita necrozantă este un proces inflamator care poate provoca distrugerea sclerei și perforarea globului. Subțierea sclerei face ca aceasta să pară gri-albăstruie pe măsură ce uvea subiacentă devine vizibilă [5]. Managementul chirurgical al perforației din cauza scleritei necrozante este dificil. Opțiunile includ grefarea plasturelui cu fascia lata, pericard procesat, grefe de plasture dermice și sclerale. Enuclearea poate fi singura opțiune dacă defectul este prea mare și nu poate fi reparat [6-9]
Raportăm un caz la un pacient în vârstă cu o placă calcifică senilă dehizată dureroasă cu subțiere corneană asociată și perforație sclerală secundară scleritei necrozante.
Prezentare de caz
O femeie caucaziană în vârstă de 90 de ani, cu antecedente de posibilă artrită reumatoidă, a prezentat o creștere semnificativa a ochiului drept asociată cu durere severă, fotofobie și pierderea progresivă a vederii pe o perioadă de 6 luni. Antecedentele oculare au fost semnificative pentru pseudofachie și degenerescență maculară neexudativă la ambii ochi. O pierdere neintenționată în greutate de 30 lbs., leziuni cutanate ne-vindecate localizate pe nas, și dureri de spate au fost observate în ultimul an. Cea mai bună acuitate vizuală corectată a fost 20/400
la ochiul drept și 20/60 la ochiul stâng. Ochiul drept a apărut hipoton cu ingustarea camerei anterioare și striuri corneene (Figura 1a). Examinarea microscopica a arătat o masă calcificată semnificativa extrudată in partea temporală a ochiului drept care a erodat prin conjunctivă (Figura 1b). Sclera adiacentă și superonazală masei calcificate a fost foarte subțire, dar nu a fost vizualizată nici o scurgere la examenul cu fluoresceină (Figura 1 c). O subțiere semnificativă a corneei perilimbale a fost observată în apropierea sclerei subțiate de la ora 8:00 la ora 12:00 (Figura 1 d). Presiunea intraoculară prin aplanare a fost de 3 mmHg la ochiul drept și de 13 mmHg la ochiul stâng. Biomicroscopia cu ultrasunete a evidențiat subțierea sclerală severă profundă și posterioară masei calcifice (Figura 2).
Evaluarea sistemică nu a identificat o cauză de bază a scleritei necrozante. După obținerea consimțământului, pacientul a fost dus în sala de operație pentru îndepărtarea masei calcifice senile extrudate și repararea perforației sclerale. Masa conjunctivală a fost disecată cu grijă și excizată din sclera. Masa a fost mult mai mare decât dimensiunea sa vizibilă la examenul microscopic (Figura 3). O membrană amniotică (Ambiodry 2, IOP oftalmics, Costa Mesa, CA) a fost taiata si dimensionată pentru a acoperi defectul scleral și atasata cu adeziv de fibrină (TISSEEL, Baxter Healthcare Corporation, Deerfield, IL). Apoi, o grefă de sclera (Tutoplast, IOP oftalmics, Costa Mesa, CA) a fost suturată peste membrana amniotică cu vicryl 8-0 întrerupt. Conjunctiva adjacenta a fost utilizata ca sa acopere plasturele scleral. O altă membrană amniotică puțin mai groasă (Ambio 5, IOP oftalmics, Costa Mesa, CA) a
fost lipită peste conjunctivă pentru a proteja și a oferi un sprijin suplimentar pentru grefa de sclera, deoarece conjunctiva era foarte subțire și inflamată. În cele din urmă, o lentilă de contact cu diametru mare (Kontur, Hercules, CA) a fost folosită pentru a acoperi întreaga suprafață a corneei, precum și grefa.
Membrana amniotică favorizeaza epitelizarea și prezintă caracteristici antifibrotice, antiinflamatorii, antiangiogenice și antimicrobiene; în același timp oferă un efect de barieră de protecție mecanică.
Postoperator, examinarea histopatologică a țesutului excizat a fost raportată ca fiind o placă calcifică senilă. Pacientul a fost tratat cu picaturi de Ofloxacină și Pred Forte de 4 ori pe zi și Prednison oral. După 6 săptămâni, membrana amniotică a fost absorbită, grefa a fost stabilă, IOP a fost 8 mmHg, iar camera anterioară a fost reformată. Cu toate acestea, ea a avut o subțiere sclerală progresivă care se extinde superonazal din grefa de sclera. Prednisonul oral a fost crescut de la 20 la 60 mg pe zi. După 3 luni, Prednisonul a fost oprit. Durerea pacientei s-a rezolvat complet și subțierea sclerală nu a mai progresat. Cea mai bună acuitate vizuală corectată a fost 20/100 la 9 luni de urmărire.
Discuție
Acest caz reprezintă o complicație rar raportată a plăcilor calcifice senile. Au fost raportate două cazuri anterioare de perforație sclerală asociată cu o placă calcifică senilă dehisce. Una dintre acestea a dus la enucleare [3,4]. Acesta poate fi primul raport de dehiscență a unei plăci calcifice senile în prezența perforației secundare unei sclerite necrozante.
Figura 1.a: Ingustarea camerei anterioare și striuri corneene.
Figura 1.d: Subțierea corneei perilimbale de la ora 8:00 la ora 12:00
Există o varietate de opțiuni pentru tratamentul chirurgical al perforației sclerale asociate cu sclerita necrozantă, inclusiv grefarea plasturelui cu fascia lata, pericard procesat, grefe de plasture dermice și sclerale [6-9]. În acest caz, au fost utilizate mai multe straturi de materiale diferite, inclusiv o grefă de plasture donor scleral fixată pe loc între două membrane amniotice cu membrana mai groasă la exterior. Prezența scleritei necrozante a făcut acest caz excepțional de dificil de tratat; enuclearea a fost luată în considerare datorita durerii oculare severe a pacientului și a prognosticului limitat. Dar, în cele din urmă, aranjamentul unei grefe de plasture donator scleral intercalat între straturi de membrană amniotică a rezistat bine de-a lungul timpului și a împiedicat ca pacienta să-și piardă ochiul [10]
Grefarea membranei amniotice umane a fost efectuată de mai bine de un secol. Grefele de membrană amniotică promovează epitelizarea acționând ca o membrană bazală și facilitând migrarea celulelor conjunctivale. Celulele amniotice secretă mai mulți mediatori chimici: antagoniști ai receptorilor de interleukină-1 și -2, inhibitori ai factorului derivat din epiteliul pigmentar, endostatina și metaloproteinaza matriceală (MMP) și au o matrice extracelulară bogată în laminină, fibronectină și colagen de tip I, II și V [11, 12]. Amnionul inhibă expresia receptorilor transformatori ai factorului de creștere-p în fibroblaste și, prin urmare, împiedică inflamația,
1.b: Extrudarea masei calcifice prin conjunctivă
cicatricile și angiogeneza. Membranele amniotice prezintă imunogenitate scăzută. În concluzie, sclerita necrozantă poate fi rareori asociată cu dehiscența unei plăci calcifice senile și perforarea sclerei deja subțiate adânc pe placă. Aceste cazuri pot fi tratate eficient folosind o combinație de grefare cu plasture scleral si cu transplant de membrană amniotică.
Referințe
1. Reidy JJ (2012) Boală externă și cornee. Academia Americană de Oftalmologie, San Francisco, California, SUA.
2. Rosa RH (2012) Patologie oftalmică și tumori intraoculare. Academia Americană de Oftalmologie, San Francisco California, SUA.
3. Manschot WA (1978) Plăci sclerale senile și scleromalacie senilă. Br J Ophthalmol 62: 376-380.
4. Lyall DA, Arran NH (2010) Perforație sclerală secundară unei plăci sclerale dehisced spontan: caracteristici clinice și management. Clin Experiment Ophthalmol 38: 533-534.
5. Watson PG, Hayreh SS (1976) Sclerită și episclerită. Br J Ophthalmol 60: 163-191.
Figura 1.c: Subțierea sclerală adiacentă masei
6. Zheng X, Kodama T, Goto T, Ohashi Y (2011) Fascia autologă lata grefe pentru repararea sclerală în ochi cu sclerită necrozantă infecțioasă. Arch Ophthalmol 129: 1225-1227.
7. Lazzaro DR (2010) Repararea scleritei necrozante în colita ulcerativă cu pericard procesat și o grefă de membrană amniotică Prokera. Lentila de contact pentru ochi 36:60-61.
8. Nguyen QD, Foster CS (1999) Grefa de plasture scleral în managementul scleritei necrozante. Int Ophthalmol Clin 39: 109-131.
9. Sangwan VS, Jain V, Gupta P (2007) Rezultatul structural și funcțional al grefei de plasture scleral. Ochi (Lond) 21: 930-935.
10. McSwain W, Ursea R, Yu L (2015) Placă calcifică senilă dehizată mare asociată cu sclerita necrozantă și perforație. J Ophthalmic Clin Res 2: 013.
11. Liu, J., Li, L. & Li, X (2019) Eficacitatea transplantului de membrană amniotică crioconservată în ulcerația corneei: o meta-analiză. Cornea 38, 454–462.
12. Schuerch, K., Baeriswyl, A., Frueh, BE & Tappeiner, C (2020) Eficacitatea transplantului de membrană amniotică pentru tratamentul ulcerelor corneene. Cornea 39, 479–483
Figura
Figura 2: Biomicroscopie cu ultrasunete care arată subțierea sclerală severă sub masă
Figura 3: Placă calcifică senilă care măsoară aproximativ 8 mm
SMILE Pro, o procedură sigură și eficace pentru corecția hipermetropiei
Studiu de caz 99 operații hipermetropie
SMILE Pro, cea mai recentă iterație a tehnicii SMILE de corecție cu laser a viciilor de refracție, s-a impus, inclusiv în practica clinică din România, ca procedură de elecție minim invazivă în managementul miopiei și a astigmatismului miopic. SMILE Pro aduce o serie de avantaje majore pentru pacient: rezultate postoperatorii similare sau mai bune decât LASIK, în condițiile în care este conservată integritatea structurală a corneei, dat fiind că procedura nu implică realizarea unui lambou. În consecință, această procedură se impune treptat ca tehnică standard în ceea ce privește corecția miopiei, devansând LASIK și PRK.
Abia de curând, în anul 2024, SMILE Pro a primit aprobarea Comisiei Europene pentru a fi folosită și în tratamentul hipermetropiei. În cele ce urmează, vom prezenta o serie de rezultate din practica noastră clinică, după un an de utilizare a SMILE Pro pentru corecția hipermetropiei. În ansamblu, datele noastre se aliniază rezultatelor din studii clinice anterioare, confirmând siguranța și eficacitatea acestei proceduri pentru corecția hipermetropiei.
Hipermetropia reprezintă în continuare o zonă de interes pentru chirurgia refractivă. În mod tradițional, hipermetropia este rezolvabilă prin corecția vederii cu ochelari. Progresele în managementul chirurgical al hipermetropiei au fost însă mai lente.
Odată cu lansarea platformei ZEISS VisuMax 800 și introducerea tehnicii SMILE Pro, corecția hipermetropiei prin extracție de lenticulă a devenit posibilă din punct de vedere tehnic. Cel puțin deocamdată însă, există puține studii mari referitoare la SMILE Pro pentru hipermetropie, astfel că experiența clinică acumulată în centre individuale este cea care conturează profilul acestei proceduri.
Astăzi, SMILE Pro pentru hipermetropie este accesibilă și pacienților din România, în cele trei clinici Dr. Holhoș care dispun de platforme VisuMax 800, respectiv cele din Cluj-Napoca, Sibiu și Târgu Mureș.
În practica noastră curentă, în cursul ultimului an calendaristic, am realizat peste 1600 de intervenții de corecție SMI-
LE Pro, din care am selectat, pentru acest material, un eșantion de 52 de pacienți, intervențiile fiind realizate în perioada ianuarie-septembrie 2025.
Este important de subliniat că aceste rezultate provin dintr-o analiză observațională, realizată într-un cadru de practică reală, și nu dintr-un studiu clinic controlat. Cu toate acestea, ele sunt relevante deoarece confirmă studii anterioare, inclusiv unele care au stat la baza decizie Comisiei Europene de a aproba SMILE Pro pentru hipermetropie.1
Profilul pacientului și investigații preoperatorii
Profilul pacientului este cel al unui adult în vârstă de 18-40 ani, cu dioptrii stabile sau în evoluție nesemnificativă
(sub +/- 0.5 D în cursul ultimului an), cu o cornee de grosime normală, de aproximativ 500 de microni, ochi clinic normal și cu dorința de a renunța la portul ochelarilor.
Contraindicațiile sunt similare celor întâlnite și la alte proceduri de chirurgie refractivă corneană și includ ectaziile, keratoconusul, infecțiile herpetice recente, sarcina sau sindromul sever de ochi uscat.
Investigațiile preoperatorii au inclus pupilometria, tomografia și OCT cornean, precum și evaluarea densității celulelor endoteliale. Aceste investigații au fost completate de examinarea detaliată și de confirmarea stabilității dioptriilor.
Procedura SMILE Pro
SMILE Pro constă în excizia cu un fascicul femtolaser a unei lenticule intrastromale din stroma anterioară, care este ul-
terior extrasă printr-o incizie localizată de regulă supratemporal. Platforma operatorie este ZEISS VisuMax 800. Ochiul este stabilizat cu ajutorul unui inel de vid care se atașează la nivelul corneei/limbului cu o forță de sucțiune redusă. Faza critică a intervenției, respectiv excizia lenticulei, poate dura circa 7-10 secunde, în funcție de specificul fiecărui caz.
În intervenția SMILE Pro de corecție a hipermetropiei, planul superior al lenticulei nu este convex, ci concav în zona centrală. Această caracteristică geometrică impune anumite ajustări față de procedura standard, de corecție a miopiei. În particular, corecția hipermetropiei cu SMILE Pro dă rezultate mai bune cu definirea unei zone optice mai mari, respectiv prin adăugarea unei zone de tranziție periferice față de diametrul lenticulei; scopul acestei zone este de a reduce gradientul de curbură al stromei, care la rândul său scade gradul de remodelare epitelială post-operatorie, contribuind la o mai bună stabilitate a rezultatului clinic.
Rezultate după un an de SMILE Pro pentru hipermetropie
Pentru această serie de 99 de intervenții pentru hipermetropie (OD = 49, OS = 50), datele au indicat o îmbunătățire progresivă a acuității vizuale necorectate în primele luni de după operație, cu tendință de stabilizare între una și trei luni. Profilul de siguranță a fost favorabil, fără complicații majore raportate în perioada de urmărire.
În ansamblu, rata de succes a intervențiilor SMILE Pro a fost de 99%. Pacienții au raportat îmbunătățirea vederii imediat după intervenție, cu precizarea că dioptriile se stabilizează, de regulă, într-un interval de până la 3 luni, cu o ușoară regresie după aproximativ o lună, care se recuperează ulterior.
UCVA preoperator a fost de 0.34 OD, respectiv 0.43 OS. La 3 luni postoperator, UCVA s-a stabilizat la 0.83 OD, respectiv
0.79 OS. De asemenea, anterior intervenției, gradul dependență de ochelari era semnificativ: 94% OD, 96% OS, cu o scădere clară postoperator, la 8% OD și 15% OS. În lipsa unor studii multicentrice ample, cu urmărire pe termen lung și metodologie standardizată, poziționarea exactă a SMILE Pro în managementul chirurgical a hipermetropiei rămâne deschisă. Cel puțin pentru moment însă, procedura reprezintă un avans tehnologic semnificativ în chirurgia refractivă, cu rezultate clinice comparabile sau superioare LASIK, și un profil de siguranță excelent, implicând mult mai puține riscuri intra- și postoperatorii.
1 Reinstein D.Z., Sekundo W., Archer T.J., Stodulka P., Ganesh S., Cochener B., Blum M., Wang Y., Zhou X., “SMILE for Hyperopia With and Without Astigmatism: Results of a Prospective Multicenter 12-Month Study”, Journal of Refractiver Surgery, decembrie 2022, vol. 38(12), pp. 760-769. doi: 10.3928/1081597X-20221102-02.
De la angiogeneză la terapia țintită:
tipuri de VEGF
și anti-VEGF în oftalmologie
Angiogeneza. Factorul de creștere a endoteliului vascular (VEGF) a fost recunoscut drept cel mai important în apariția neovaselor.
AAsist. Univ. Dr. Bobescu Doina
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Prof. Univ. Habil.
Valeriu Cușnir Dr. Șt. Med.
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Conf. Univ. Dr. Dumbrăveanu Lilia
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
ngiogeneza reprezintă procesul de formare a vaselor sanguine noi prin formarea unor ramuri vasculare din vasele existente deja și drept rezultat formarea unui circuit vascular funcțional remodelat. Proliferarea vaselor de sânge este un proces fiziologic necesar pentru creșterea și dezvoltarea țesuturilor. În organismul unui adult, angiogeneza are loc destul de rar, cu excepția cazurilor în care se desfășoară în foliculii ovarieni, în cadrul fazelor de dezvoltare a acestora, în corpul galben în timpul ovulației, în cadrul proceselor reparative din organism, cum ar fi vindecarea rănilor și a fracturilor. În același timp, o angiogeneză necontrolată este patologică și se întâlnește în procesul de vascularizare a tumorilor, în retinopatia diabetică proliferativă, ocluzia venei centrale a retinei și altele. Activitatea tisulară a angiogenezei depinde preponderent de echilibrul dintre factorii stimulatori și inhibitori. Rolul decisiv pentru proliferarea și migrarea celulelor endoteliale, care vor pune baza neovaselor, îl deține VEGF și receptorii săi. Totodată, sistemul de semnalizare
VEGF-dependent este necesar și pentru formarea sistemului vascular embrionar. Neovascularizarea este un proces complex, format din mai multe etape, care include sinteza factorilor pro-angiogenici la nivelul țesuturilor afectate, ceea ce stimulează vasele sanguine existente și determină celulele endoteliale activate să elibereze enzime proteolitice, cum ar fi metaloproteinazele (MMPs, se cunosc 26 de membri ai acestei familii de proteaze, dintre care cu rol în angiogeneză se consideră MMP 2, 9 și 14). MMPs duc la degradarea membranei bazale a vaselor sanguine adiacente, formarea celulelor endoteliale ”de vârf” și germinarea, cu migrarea lor ulterioară în spațiul interstițial. Acolo celulele endoteliale proliferează (se multiplică în mod anormal) și se remodelează formând vase sanguine noi. Așadar, drept răspuns la factorii proveniți din țesuturile deprivate de oxigen și nutrienți, celulele endoteliale, care constituie componenta principală a lumenului vascular, adoptă un comportament morfogenic și astfel apar celule endoteliale (CE) „de vârf” și CE tulpină, care vor coordona angiogeneza. CE „de vârf” au capacitate foarte înaltă de migrare și vor direcționa germenii vasculari în direcția terenului hipoxiat, iar CE tulpină au capacitatea de proliferare și furnizează elementele necesare pentru alungirea germenilor vasculari. Forțele hemodinamice vor contribui la expansiunea lumenului vascular și transportul substanțelor nutritive și a oxigenului în regiunile compromise. Acest proces este reglat minuțios de o multitudine de factori extrinseci și intrinseci de semnalizare a celulelor endoteliale. Odată ce vasele nou formate au reușit să suplinească cerințele țesutului în hipoxie, ele trec într-o stare de repaus.
VEGF și VEGFRs
Factorul de creștere a endoteliului vascular (VEGF) reprezintă o sub-familie în rândul factorilor de creștere derivați din trombocite (PDGF, o familie de
supergene), sunt proteine de semnalizare (citokine), care stimulează formarea vaselor sanguine noi atât în cadrul vasculogenezei (formarea de novo a sistemului vascular embrionar), cât și în cadrul angiogenezei (creșterea vaselor sanguine din vasculatura pre-existentă). În mod fiziologic, VEGF are rolul de a crea vase sanguine noi în timpul dezvoltării embrionare, după traume, la nivel muscular după efort fizic și pentru a crea vase colaterale, care ajută în cazul vaselor sanguine blocate. În situații patologice, VEGF contribuie la creșterea tumorilor prin suplinirea vascularizării acestora și le permite să metastazeze, la nivelul ochiului, excesul de VEGF provoacă boli vasculare.
Actualmente se cunosc șase membri ai familiei VEGF: VEGF-A, factorul de creștere placentar (PGF), VEGF-B, VEGF-C, VEGF-D și VEGF-E.
VEGF A este responsabil pentru angiogeneză (stimulează migrarea celulelor endoteliale, crește numărul lor de diviziuni mitotice, sporește activitatea metaloproteinazelor matriceale, crește activitatea integrinei avb3, stimulează migrarea și proliferarea astrocitelor, ajută la formarea lumenului vascular și crează fenestrații), are rol chemotactic pentru macrofage și granulocite, contribuie indirect la vasodilatare (prin eliberarea de oxid nitric) și participă în limfangiogeneză.
PGF are rol important în vasculogeneză și angiogeneză (dacă există ischemie), în procesele inflamatorii, cicatrizarea rănilor și neoformațiuni.
VEGF B răspunde de angiogeneza embrionară.
VEGF C asigură limfangiogeneza.
VEGF D este necesar pentru dezvoltarea vascularizației limfatice adiacente bronhiolelor pulmonare.
VEGF E a fost descoperit în genomul virusurilor Orf (parapoxvirus).
Toți membrii familiei VEGF acționează prin fixarea de receptorii lor (VEGFRs), care sunt receptori cu sitem de semnalizare tirozin-kinazic. VEGF-A se fixează la VEGFR-1 (codificat de gena FLT1) și VEGFR-2 (codificat de gena KDR, cunoscută și ca gena FLK1).
Integrarea evaluării câmpului vizual în algoritmul de management al retinopatiei diabetice în
perioada postlaser
Diabetul zaharat este o boală metabolică, care afectează întregul organism, îndeosebi sistemul vascular, inclusiv la nivelul ochilor, dând naștere unor modificări specifice, numite generic Retinopatie Diabetică (RD). RD este o afecțiune a vaselor de sânge ce alimentează retina: ele devin subțiri, fragile, ceea ce permit ieșirea plasmei din vase în retină, ducând la apariția edemului macular, în plus, aceste vase de sânge nu mai reușesc sa aducă substanțele nutritive și oxigenul necesare retinei (apare așanumita hipoxie), afectând-o și mai mult. Pacientul sesizează vedere încețoșată, neclară, „pete” în câmpul vizual, estomparea culorilor și uneori deformarea obiectelor. Evoluția este progresivă, iar fără un tratament adecvat duce inevitabil la orbire.
FCatedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Asist. Univ. Cușnir Vitalie
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Conf. Univ.
Dr. Dumbrăveanu Lilia
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
Prof. Univ. Habil.
Valeriu Cușnir Dr. Șt. Med.
Catedra de Oftalmologie
și Optometrie, USMF „Nicolae
Testemițanu“, Chișinău, R. Moldova
actorii de risc pentru progresia retinopatiei diabetice sunt reprezentaţi de tipul și durata diabetului zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia, afectarea renală, anemia, fumatul, consumul exagerat de alcool.
Retinopatia diabetică are 2 forme distincte: forma neproliferativă (RDN) și forma proliferativă (RDP), care se caracterizează prin apariția de neovase. Forma severă a retinopatiei diabetice neproliferative este un stadiu mai avansat, în care hemoragiile și exudatele devin mai numeroase și diverse. Retinopatia diabetică proliferativă reprezintă o complicație gravă a diabetului zaharat, ce poate evolua spre orbire în absența tratamentului adecvat.
Fotocoagularea panretinală (PRP) rămâne o intervenție esențială în RDN forma severă și RDP, însă poate induce constricția câmpului vizual și scăderea
sensibilității retiniene periferice, cu impact funcțional relevant. În practica reală, lipsa accesului la sisteme laser navigat sau micropuls, minimizarea afectării câmpului vizual în urma fotocoagulării panretiniene (PRP) poate fi realizată prin optimizarea parametrilor tehnici ai laserului convențional, integrarea unei terapii farmacologice adjuvante, controlul factorilor sistemici și o monitorizare multimodală riguroasă la intervale prestabilite.
Optimizarea parametrilor laserului argon convențional constă în reducerea difuziei termice iatrogene către straturile interne ale retinei, și anume, utilizarea unor arsuri de intensitate medie până la gri-ușor, evitând arsurile albe intense, care sunt asociate cu o distrucție tisulară extinsă și inflamație secundară; reducerea duratei impulsului (unde tehnica permite) și utilizarea unor spoturi mai bine delimitate, pentru reducerea încărcării termice cumulative și limitarea extinderii cicatricilor („atrophic creep”).
Combinația dintre PRP și terapia farmacologică adjuvantă (în funcție de profilul pacientului și comorbidități) se consideră noul standard pentru a reduce nevoia de laser distructiv extensiv. Această terapie constă în următoarele: sinergia Anti-VEGF înainte sau concomitent cu laserul, ce ajută la regresia rapidă a neovaselor și permite utilizarea unui laser mai „ușor”, protejând astfel câmpul vizual periferic; managementul post-laser cu antiinflamatoare nesteroridiene (AINS) topic, reducând fatorii inflamatori post-laser și riscul de apariție a edemului macular; vasodilatatoare (agenți de optimizare a microcirculației și suport metabolic/ antioxidant), neuroprotectori cu scopul susținerii perfuziei și a recuperării funcționale. Un accent destul de important se pune și pe controlul factorilor sistemici pentru reducerea progresiei ischemiei retiniene (HbA1C <7%, TA <140/90 mmHg, profil lipidic LDL <100 mg/dl).
Analiza periodică este esențială pentru a evalua dacă algoritmul implementat a oprit progresia ischemiei fără a degrada funcția vizuală. Protocolul de monitorizare se efectuează periodic, prima observație fiind îndeplinită înainte de PRP, ulterior la 3-6-9-12 luni post-laser, cu aprecierea parametrilor corespunzători ai perimetriei computerizate program general, și anume indicii Mean Deviation (MD)/ Visual Field Index (VFI), analiza hărții de sensibilitate, și ai OCT-A (mod angiografic non-contrast), precum zonele de non-perfuzie, monitorizarea Zonei Avasculare Foveale (FAZ), densitatea vasculară.
Aplicarea algoritmului sus-menționat în practica postlaser la pacienții cu RDN forma severă/ RDP este asociată cu cîteva rezultate așteptate clinic: stabilizarea sau ameliorarea progresivă a indicilor perimetriei (în special la 6–9 luni), reducerea/limitarea progresiei ariilor de nonperfuzie pe OCT-A la pacienții cu control sistemic îmbunătățit și aderență la tratament, o mai bună individualizare a conduitei (necesitatea de PRP suplimentar vs. monitorizare/terapie intravitreană). În contextul dat, acest management proactiv și personalizat, bazat pe dovezi, transformă tratamentul laser dintr-o procedură pur ablativă într-una de prezervare funcțională maximă.
Referințe bibliografice:
1. American Academy of Ophthalmology. Diabetic Retinopathy Preferred Practice Pattern (PPP). 2024/2025.
2. Stino H, et al. Association of diabetic lesions and retinal nonperfusion assessed by wider-field swept-source OCTA. Ophthalmology Retina. 2023.
3. Waheed NK, et al. Optical coherence tomography angiography in diabetic retinopathy. 2023
4. Xie X, et al. Retinal Laser Therapy: Mechanisms, Innovations, and Clinical Considerations. Photonics. 2025.
5. Lim JI, et al. Diabetic Retinopathy Preferred Practice Pattern®. Ophthalmology. 2025.
6. Maguire MG, et al. Visual Field Changes Over 5 Years in Patients Treated With Panretinal Photocoagulation or Ranibizumab for Proliferative Diabetic Retinopathy (DRCR Retina Network Protocol S). JAMA Ophthalmology. 2020.
Drd. Cristina Draganel
Miopia: „pandemia de după pandemie”
Importanţa măsurării lungimii axiale
Pandemia COVID-19 a schimbat felul în care vedem lumea – la propriu. A fost un fenomen global complex, cu impact multidimensional asupra sănătăţii publice, echilibrului psihologic, sistemelor educaţionale, structurilor sociale, economiei, dezvoltării tehnologice și nu în ultimul rând asupra funcţiei vizuale.
Dr. Lorena Cioracsim
Medic specialist oftalmolog, Clinica medicală TenMed București, Spitalul de OG Buftea
Clinici TenMed www.tenmed.ro
TenMed Cotroceni, Șoseaua Cotroceni 10, București 060111 • 0743.379.147
TenMed Oltenitei, Bucuresti, Soseaua Oltenitei nr. 140 • 0743.379.147
TenMed 11 iunie, Bucuresti, strada 11 iunie nr. 73 • 0743.379.147
TenMed Giurgiu, Giurgiu, Soseaua Bucuresti nr. 54/2D • 0755.088.069
Estimările arată că în 2050, jumătate din populaţia lumii va avea miopie. Adică 1 din 2 oameni. Iar 10% vor avea chiar miopie mare, deci dioptrii peste -6.00 sferă, asociată cu riscuri exponenţial mai mari de complicaţii precum: dezlipire de retin㸠cataractă, glaucom, maculopatie miopică etc. Acest fenomen a fost accelerat în timpul, cât și după pandemia de COVID-19 începută în 2020, care a favorizat extinderea timpului petrecut în spaţii mici și în faţa ecranelor digitale, cât și reducerea numărului de ore petrecute afară în aer liber.
Expunerea prelungită la distanţe mici, în special în faţa ecranelor digitale, determină alungirea axială prin inducerea unui defocus hipermetropoc cronic, care activează cascada de semnalizare retino-coroido-sclerală. Aceasta este responsabilă de remodelarea sclerei, scăderea rigidităţii peretelui ocular și cu un dezechilibru între mecanismele inhibitorii și promotoare ale creșterii oculare.
Lungimea axială
oculară și creșterea anuală la emetrop
Pentru un ochi emetrop, la 5-7 ani, lungimea medie este 22-23 mm cu o creștere anuală de aproximativ 0.2-0.3 mm/ an. La 7-12 ani este normală o creștere a lungimii axiale in jur de 0.1-0.2 mm/ an, iar între 12-18 ani globul ocular tinde spre stabilizare crescând cu o medie de 0.05-0.1 mm/an. La majoritatea emetropilor, globul ocular este practic stabil având o creștere medie a lungimii axiale de maxim 0.05 mm/an între 18-25 de ani. O creștere anuală peste aceste valori este considerată patologică și cu risc de miopizare, iar conversia utilă de reţinut este că echivalentul a 0.1 mm lungime axială corespunde cu 0.25 dioptrii.
Importanţa clinică a monitorizării acestui parametru la miop.
De ce?
Măsurarea lungimii axiale încă de la primul consult pentru un suspect sau pacient cu miopie este utilă în identificarea mecanismului miopiei (axial sau refrac-
tiv), evaluarea severităţii, monitorizarea progresiei, estimarea riscului de complicaţii și nu în ultimul rând pentru personalizarea tratamentului. În prezent, măsurarea lungimii axiale oculare este considerat în literatura de specialitate, standard de aur în monitorizarea pacienţilor cu miopie, deoarece reprezintă un parametru obiectiv și mai sensibil decât modificările refracţiei cicloplegice.
Cu ce?
Indiferent că avem la dispoziţie în dotarea cabinetului, un biometru optic sau unul ultrasonic, consider de importanţă majoră în abordarea modernă a tratamentului unui pacient miop, măsurarea lungimii axiale, indiferent de vârstă. Bineînţeles că biometria optică reprezintă o alegere elegantă non-invazivă în special pentru copii, însă din practica mea curentă, inclusiv biometria ultrasonică prin contact se poate realiza chiar și la pacienţi de 4 ani cu suficientă empatie și răbdare. Consider importantă monitorizarea acestui parametru utilizând de fiecare dată același echipament pentru un anumit pacient.
Interpretare
Graficul Tideman pe care îl vedeţi în ilustraţia următoare evaluează riscul de apariţie/progresie a miopiei corelând lungimea axială și vârsta pacientului. Din punct de vedere practic, eu în cabinet am acest grafic printat în format A3 și îl utilizez pentru toţi pacienţii cu miopie, considerându-l deosebit de important în a îi face pe părinţi să conștientizeze riscul de progresie. Din păcate, în practica mea, estimativ peste 90% dintre aceștia sunt situaţi peste percentila 75%, ceea ce este considerat risc mare. Astfel, după o prima constatare a acestei probabilităţi înalte de progresie, reevaluez pacientul după 3 luni și de
multe ori constat că monoterapia specială cu metode optice nu este suficientă și situaţia clinică impune tratamentul adjuvant farmacologic cu atropină. De cele mai multe ori aleg să iniţiez pentru 2-3 săptămâni tratamentul farmacologic cu concentraţia 0.025%, urmând să descresc concentraţia în cazul intoleranţei sau să o cresc în funcţie de răspunsul clinic, bazându-mă tot pe monitorizarea lungimii axiale. În momentul în care constat că am găsit tratamentul care îi oferă pacientului o creștere axială oculară sub cea a emetropului de aceeași vârstă, spaţiez controalele în funcţie de fiecare caz în parte. Iniţierea per primam a
tratamentului combinat la acești pacienţi cu risc înalt, este încă în dezbatere la nivel mondial în comunităţile știinţifice. În completarea evaluării scorului de risc, pot fi folosite chestionare care cuantifică vârsta actuală, ocupaţia, mediul urban sau rural, antecedentele heredo-colaterale pentru miopie, numărul de ore petrecute la aproape și obiceiurile vizuale, timpul petrecut afară în aer liber, însă tot lungimea axială rămâne cel mai fidel parametru obiectiv de evaluare a riscului de progresie, celelalte date incluse în chestionar permiţând personalizarea recomandărilor și a tratamentului igieno-dietetic oftalmologic.
Concluzii
Așadar, catalogarea miopiei drept „pandemia de după pandemie” subliniază atât amploarea curentă a fenomenului, cât și necesitatea unei schimbări de abordare clinică diagnostică și terapeutică. Integrarea lungimii axiale oculare în practica zilnică permite o monitorizare precisă și reproductibilă, dar și o individualizare mai riguroasă a strategiilor de management. În acest context, eu consider că acesta a devenit un parametru indispensabil în evaluarea actuală, modernă a pacientului miop.
2. Wolffsohn JS, Kollbaum PS, Berntsen DA, Atchison DA, Benavente A, Bradley A, et al. IMI – Clinical Myopia Control Trials and Instrumentation Report. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2019;60(3):M132–60.
3. Cheung SW, Cho P. Validity of axial length measurements for monitoring myopic progression in orthokeratology. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2013;54(3):1613–1615.
4. Yam JC, Jiang Y, Tang SM, Law AKP, Chan JJ, Wong E, et al. Low-concentration atropine for myopia progression (LAMP) study. Ophthalmology. 2019;126(1):113–124.
5. Tideman JWL, Polling JR, Vingerling JR, Jaddoe VWV, Williams C, Guggenheim JA, et al. Axial length growth and the risk of developing myopia in European children. Acta Ophthalmol. 2018;96(3):301–309.
Ablația laser de suprafață, cea mai simplă și eficietă
tehnică pentru miopie și astigmatism miopic
Miopia prezintă o creștere endemică în cohorta de pacienți tineri (Conform studiului E3 47.2% între 25-29 de ani) [1], fiind estimată a ajunge la circa 50% dintre pacienți indiferent de vârstă până în 2050 [2]. Viciul refractiv miopic reprezintă defocusarea pozitivă a imaginii formate în fața retinei datorită creșterii lungimii axiale și mai rar de cauză refractivă fie de index (ex. Cataractă), fie prin creșterea curburii corneene (ex. Keratoconus) [3] .
Prof. Univ. Dr. Călin Petru Tătaru
UMF Carol Davila București, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“, Institutul pentru Urgențe Oftalmologice
„Prof. Dr. Mircea Olteanu“, București
CAsist. Univ. Dr. Paul Filip Curcă
UMF Carol Davila București, Spitalul Universitare de Urgență
Militar Central „Dr. Carol Davila“
hirurgia refractivă prin TransPRK (Stream Light by Alcon în cazul nostru) oferă o soluție laser excimer simplificată în care ablația dioptriilor este realizată direct cu laserul fără a modifica biomecanica corneeană. Trans-PRK poate fi asociat cu profilele refractive topografice personalizate, precum și cu procedura de crosslinking la pacienții cu keratoconus (protocolul Atena) [4]. Procedura realizează secvențial ablația epiteliului cu laser excimer, urmată de corecția dioptrică stromală (Figurile 1 și 2).
În acest studiu, realizat în Clinica Alcor, au fost urmărite rezulatatele vizuale (total 137 ochi, 71 pacienți), cât și recuperarea epiteliului cornean (158 de ochi).
Chirurgia Trans-PRK este eficace în tratamentul miopiei și astigmatismul miopic. Trans-PRK a corectat un echivalent sferic mediu de -4.087 D, 95.1% dintre pacienți având la un an postoperator vedere fără ochelari (acuitate vizuală fără corecție) cel puțin egală cu vederea preoperatorie cu ochelari (acuitate vizuală corectată preoperator) (Figura 3). Indicele de sigu-
Figura 1: Trans-PRK: ablația cu laser excimer secvențială a epiteliului și corecția dioptrică prin ablația stromală
ranță chirurgical a atins 100% la 1 an postoperator nefiind pacienți care au pierdut 2 sau mai multe linii Snellen de acuitate vizuală folosind corecția optică. Echivalentul sferic postoperator s-a încadrat între ±1.00 la 87.2-90% dintre pacienți la 1 an postoperator. Analiza vectorială a relevelat valorii medii ale astigmatismului țintă
Figura 2: Aspect intraoperator Trans-PRK. Laserul excimer (puncte albastre vizibile pe suprafața corneei) prezintă minimă-invazivitate, fără a necesita flap LASIK sau lenticul SMILE
(TIA) de 0.86D Ax 3° versus astigmatismul indus chirurgical (SIA) de 0.91D Ax 9°, cu un indice corectiv de 1.01 medie geometrică și 1.07 medie aritmetică; valori aproape coincidente cu idealul de 1.00. În plus unghiul erorii (schimbarea axului astigmatismului) a fost în datele antemenționate în medie doar 6° (Figura 4).
Figura 3 – Acuitate vizuală postoperatorie fără corecție vs preoperatorie folosind corecția
e-mail:
SIFI oferă soluţii foarte eficace pentru tratamentul glaucomului, într-o nouă formulare multidoză fără conservanţi care ajută la protejarea sănătăţii suprafeţei oculare, pentru un succes terapeutic pe termen lung.
Ecbirio Amiriox
Bimatoprost 0,3 mg/ml + timolol 5 mg/ml
Bimatoprost 0,3 mg/ml
90 de zile valabilitate după deschidere
Stilul de viață al pacienților cu infestare cu demodex ocular
Ce este demodex? Este un parazit, un acarian care trăiește pe pielea oamenilor. Se prezintă în două forme, 0,3-0,4 mm folicular (în gene) și 0,2 până la 0,3 mm (în glandele Meibomiene).(Fig.1) Se pare că 100% dintre persoanele peste 70 de ani sunt purtători. La nivelul ochiului poate duce la blefarită refractară cronică, disfuncție a glandelor Meibomiene, ochi uscați, intoleranță la lentilele de contact.
VProf. Univ.
Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga Sibiu“
Asist. Univ.
Dr. Dan Mircea Stănilă
Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga Sibiu“
Dr. Alina Adriana Stănilă
Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga Sibiu“
iața lui demodex este de aproximativ 14 zile, ouale și larvele traiesc în foliculii genelor, de asemenea, în glandele Meibomius. Demodex nu are anus, se umflă și mor la intrarea în folicul și îl obstrucționează transformându-se într-un material sebaceu, ce se depune la baza genelor, sub forma unor depozite cilindrice.
Infectia oculară cu demodex se prezintă ca o blefarită refractară cronică, cu prezența, la baza genelor, a unui manșon cilindric asociat uneori cu madarose. (Fig.2) Aceste semne sunt patognomice pentru diagnosticul clinic.
Certitudinea diagnostică se face prin evidențiere, vizualizarea parazitului prin microscopie optică sau microscopie confocală. Dar este foarte greu de observat pentru că este foarte mic.
Diagnosticul cu demodex prin examinare clinică se îndepărtează mătreața, se trage de gene, sau se rotesc genele (tehnica Mastrota) și se poate vizualiza coada bestiei.
Scopul acestei prelegeri este de a atrage atenția asupra impactului asupra stilului de viață al pacienților cu infestare cronică cu demodex.
Cele mai frecvente și deranjante simptome acuzate de pacienți au fost: ochii uscați, mâncărime, iritare, vedere fluctuantă și încețoșată.
Anomalii ale pleoapelor și genelor, inflamație a suprafeței oculare.
Eritem vizibil la ochi și pleoape și uneori intoleranță la lentilele de contact și timp redus de muncă.
Alte activități care au fost afectate negativ sunt dificultatea de a conduce noaptea, timp suplimentar necesar pentru igiena zilnică, dificultate în purtarea machiajului pentru ochi (la femei). Infecția cronică cu demodex are un impact negativ semnificativ asupra activităților zilnice și asupra bunăstării mentale și fizice a pacienților afectați.
Cele mai frecvent utilizate tratamente pentru infecțiile cu demodex sunt lacrimile artificiale, compresele calde și șervețelele.
Tratamentul la domiciliu poate fi realizat cu blefarosampon, spălând pleoapele şi zona din jur, cu aplicări locale şi masaj cu şervețele Terpinen-4-ol (ulei de Tee Tree) sau spray, şi la final, aplicând gel pentru gene, mai ales pe timpul nopții.
Uleiul din arborele de ceai australian se dovedește a fi un tratament eficient pentru aceste blefarite. Rezultatele sunt încurajatoare, simptomatologia îmbunătățindu-se considerabil. Tratamentul ar trebui continuat mult timp deoarece distrugerea demodex este foarte dificilă, deoarece recidivele sunt frecvente.
Concluzii: Patologia cronică palpebrală este foarte frecventă; Tratamentul cu ulei de arbore de ceai (TTO) în diverse forme este un adjuvant ideal şi singurul care poate duce la distrugerea demodex, îmbunătățind calitatea vieții pacienților.
Dr. Adriana Stănilă
Fig.1
Fig.2
Vitrectomia ca metodă pentru controlul glaucomului inflamator
Prof. Univ. Dr. Cușnir Valeriu, Asist. Univ. Doina Bobescu
Catedra de Oftalmologie și Optometrie, USMF Nicolae Testemițanu, Chișinău, R. Moldova
Glaucomul inflamator (cunoscut sub denumirea de uveitic) apare ca o complicație secundară a inflamației intraoculare, care duce la creșterea persistentă sau periodică a presiunii intraoculare (PIO) cu apariția unor schimbări anatomice și fiziologice specifice glaucomului cu unghi deschis. Conform revizuirilor istorice și literaturii medicale, Joseph Beer a raportat pentru prima dată legătura dintre uveită (irită) și glaucom în 1813, descriind o formă de „irită artritică” urmată de glaucom și orbire. Aceasta este considerată prima recunoaștere a faptului că inflamația intraoculară poate conduce la creșterea presiunii intraoculare și la glaucomul secundar. Tot literatura de specialitate confirmă că Priestley Smith a publicat în 1891 prima clasificare modernă a glaucomului uveitic (inflammatory glaucoma). Aceasta este considerată una dintre primele abordări sistematice pentru a diferenția formele de glaucom asociate cu inflamația oculară. Inflamația perturbă bariera hemato-apoasă și crește citokinele pro-inflamatorii, fapt ce afectează fluxul umorii apoase și crește PIO. Aproximativ 20% dintre pacienții cu uveită dezvoltă glaucom inflamator pe parcursul bolii. Forma clinică de evoluție a bolii este comparabilă cu cea a glaucomului cronic cu unghi deschis, în situațiile în care există leziuni ale sistemului trabecular, sau cu cea a glaucomului cu unghi închis, atunci când se formează sinechii posterioare, goniosinechii ori apare contactul iridocornean. Diversitatea mecanismelor patogenetice implicate în apariția glaucomului secundar la pacienții cu uveită determină, în consecință, un spectru larg de manifestări clinice ale acestei patologii. Controlul inflamației (tratament medical imunosupresor și corticosteroizi conform indicațiilor) rămâne piatra de temelie în managementul glaucomului inflamator. Intervențiile chirurgicale sunt luate în considerare când terapia medicală nu reușește să compenseze PIO sau când apar complicații structurale. Glaucomul uveitic este caracterizat de un ansamblu complex de interacțiuni
patofiziologice, în cadrul cărora unghiul camerular, producerea și drenajul umorii apoase, precum și răspunsul individual la terapia corticosteroidă joacă un rol central. Mai multe studii au investigat substratul genetic implicat în variabilitatea răspunsului la terapia corticosteroidă. Gena MYOC codifică miocilina, o proteină exprimată în diverse țesuturi oculare, inclusiv la nivelul rețelei trabeculare. Se consideră că miocilina are un rol în menținerea funcției citoscheletale, activitatea sa fiind corelată cu interacțiuni cu alte proteine, precum citocromul P450 și CYP1B1. Acumularea excesivă de miocilină în celulele trabeculare a fost identificată atât la pacienții cu glaucom, cât și la cei cu glaucom juvenil ereditar cu unghi deschis. De asemenea, s-a demonstrat că administrarea corticosteroizilor stimulează secreția de miocilină, favorizând creșterea presiunii intraoculare.
Vitrectomia pars plana (PPV) este o procedură chirurgicală în care se îndepărtează gelul vitros din cavitatea oculară, realizându-se prin incizii mici la nivelul pars plana. Indicațiile tradiționale includ hemoragii vitreene, dezlipiri retiniene, membrane vitreoretiniene, și alte complicații posterioare segmentului ocular.
În uveită, vitrectomia este utilizată mai ales pentru a îndepărta mediile opace, a reduce încărcătura de celule inflamatorii și citokine din vitros și a facilita diagnosticarea etiologică. Mecanisme prin care vitrectomia poate influența procesul inflamator și presiunea intraoculară
1. Reducerea încărcăturii de mediatori inflamatori. Vitrectomia îndepărtează citokine și complexe imune din gelul vitros, ceea ce poate duce la scăderea activității inflamatorii intraoculare și îmbunătățirea simptomatologiei asociate uveitei (chiar dacă nu există dovezi robuste că aceasta se traduce întotdeauna în controlul PIO).
2. Influența asupra dinamicii umorii apoase. Întrucât vitrectomia poate modifica dinamica fluidelor intraoculare și poate influența metabolismul umorii apoase, unii pacienți pot avea modificări ale PIO postoperatorii. Totuși, operația nu este concepută în mod direct pentru a facilita drenajul umorii apoase prin mecanisme similare trabeculectomiei sau implanturilor de drenaj.
Vitrectomia în uveită. Unele studii clinice arată că vitrectomia pars plana poate fi eficientă în scopul îmbunătățirii acuității vizuale și a controlului inflamației, și poate reduce nevoia de medicamente imunosupresoare la unii pacienți cu uveită cronică sau complicată. În glaucomul neovascular, PPV făcută în combinație cu fotocoagulare panretiniană și ciclofotocoagulare poate reduce PIO atunci când este integrată într-un protocol complex, dar mai degrabă ca parte a unei strategii combinate decât ca procedură izolat eficientă.
Concluzii: Vitrectomia nu este o metodă standard primară de „control al glaucomului inflamator” comparativ cu tratamentul medical (anti-inflamator și hipotensor) sau chirurgie glaucomatoasă specifică (trabeculectomie, dispozitive de drenaj). Totuși, vitrectomia poate contribui indirect la controlul glaucomului inflamator prin: reducerea încărcăturii inflamatorii intraoculare; facilitarea accesului la alte intervenții terapeutice; ameliorarea complicațiilor vitreoretiniene care pot agrava situația clinică. Vitrectomia poate avea un rol ca tratament adjuvant în cazul glaucomului inflamator greu de controlat (în special când este asociat cu uveită activă sau complicații vitreoretiniene), dar nu ca procedură de control al PIO recomandată de rutină. Sunt necesare studii prospective, randomizate și bine controlate pentru a defini clar beneficiile vitrectomiei asupra presiunii intraoculare în glaucomul inflamator, integrând factorii inflamației, dinamica umorii apoase și tehnicile moderne de vitrectomie.
Referințe:
1. Alisi L, Armentano M, Visioli G, et al. Clinical outcomes of pars plana vitrectomy for persistent vitreous opacities in infectious and noninfectious uveitis. Ophthalmic Surg Lasers Imaging Retina. 2025;56(10):609–616. doi:10.3928/23258160-20250718-01.
2. Celiker H, Çam F, Özkoçak BY. Outcomes of pars plana vitrectomy in the management and diagnosis of patients with infectious, non-infectious, and unidentified uveitis. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 2024 Jul;262(7):22372246. doi: 10.1007/s00417-024-06407-y. Epub 2024 Feb 16. PMID: 38363356; PMCID: PMC11222255.
3. Wu X, Tao M, Zhu L, Zhang T, Zhang M. Pathogenesis and current therapies for non-infectious uveitis. Clin Exp Med. 2023;23(4):1089–1106.
4. Baudouin C, Kolko M, Melik-Parsadaniantz S, Messmer EM. Inflammation in glaucoma. Prog Retin Eye Res.2021;83:100916.
6. Kaur K, Reddy AB, Mukhopadhyay A, et al. Myocilin gene in primary congenital glaucoma. Clin Genet.2005;67(4):335–340.
INOVAȚIE ȘI ERGONOMIE
Scaunele Medicale LEMI
Scaunele medicale joacă un rol esențial în asigurarea confortului pacienților și a eficienței procedurilor medicale. Printre cele mai renumite branduri din domeniu se află LEMI, un lider global în proiectarea și fabricarea de mobilier medical de înaltă calitate, cu o experiență de peste trei decenii. Originară din Italia, compania se remarcă prin excelența designului, durabilitate și funcționalitate.
LEMI în domeniul medical
Scaunele medicale LEMI sunt proiectate să întâmpine cerințele specifice mai multor domenii, inclusiv estetică, ginecologie, dermatologie și stomatologie. Acestea sunt concepute pentru a optimiza fluxul de lucru al medicilor, oferind în același timp confort maxim pacienților. Designul ergonomic reduce oboseala întâlnită în timpul procedurilor prelungite, iar materialele de înaltă calitate asigură durabilitatea pe termen lung.
Caracteristici cheie
1. Ergonomie superioară: Scaunele LEMI sunt reglabile în multiple direcții, adaptându-se perfect nevoilor medicilor și pacienților.
2. Materiale premium: Tapițeriile sunt realizate din materiale rezistente la uzură și ușor de curățat, respectând cele mai înalte standarde de igienă.
3. Tehnologie avansată: Modelele sunt dotate cu sisteme electrice de reglare, telecomenzi intuitive și funcții automate pentru memorarea pozițiilor utilizate frecvent.
4. Design personalizabil: Scaunele pot fi configurate în funcție de cerințele specifice ale cabinetului, cu o gamă variată de culori și accesorii disponibile.
De ce să alegeți LEMI?
Investiția într-un scaun medical LEMI este o alegere strategică pentru orice profesionist din domeniul medical. Aceste scaune nu doar că îmbunătățesc experiența pacienților, dar contribuie și la eficientizarea activităților zilnice. Designul italian, cunoscut pentru eleganță și funcționalitate, înseamnă că fiecare scaun LEMI este o combinație perfectă între estetică și performanță.
Concluzie
Scaunele medicale LEMI reprezintă un standard de excelență în domeniul medical, oferind soluții inovatoare pentru nevoile profesioniștilor. Dacă sunteți în căutarea unui produs care să asigure calitate, confort și durabilitate, LEMI este alegerea ideală.
Distribuție în România
Scaunele medicale LEMI sunt distribuite în exclusivitate în România de către GR Estetica Distribution SRL. Pentru mai multe informații, comenzi sau detalii despre produse, ne puteți contacta la:
- Email: office@grestetica.ro
- Telefon: 0722.183.231
- Website: www.lemi-romania.ro
Explorați gama completă de scaune LEMI și transformați-vă practica medicală cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație!
Panuveită refractară și sacroileită incipientă la un pacient HLA-B27 pozitiv: Provocarea clinică a aderenței la tratament
Refractory Panuveitis and Incipient Sacroiliitis in an HLA-B27 Positive Patient: The Clinical Challenge of Treatment Adherence
Dr. Malaz Almasri, MD
Department of Ophthalmology of Military Emergency Hospital „Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca, Department of Ophthalmology, „Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
Dr. Jennifer Bogdan
„Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
Dr. Abdulrahman Ismaiel, MD, PhD
2nd Department of Internal Medicine, „Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
Dr. Iulia-Maria Gavriș
Department of Ophthalmology of Military Emergency Hospital
„Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca, Romania
Dr. Paul Borodi
Department of Ophthalmology of Military Emergency Hospital
„Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca, Romania
Dr. Maria-Monica Gavriș
Department of Ophthalmology of Military Emergency Hospital
To describe a case of severe, recurrent, bilateral non-infectious panuveitis associated with HLA-B27–positive spondyloarthritis, complicated by delayed immunomodulatory control due to treatment discontinuation and regulatory barriers, ultimately stabilized following systemic immunosuppression and access to biological therapy.
Observations
A 44-year-old male with a highly active lifestyle presented with a 6-year history of alternating bilateral uveitis initially misclassified as rheumatoid arthritis–associated inflammation. The disease course was marked by repeated corticosteroid exposure, self-discontinuation of systemic therapy, and recurrent flares. At presentation, the patient exhibited severe unilateral panuveitis with hypopyon, total posterior synechiae, and profound visual loss. Multimodal evaluation revealed HLA-B27 positivity and incipient bilateral sacroiliitis. Intensive topical and systemic corticosteroid therapy combined with disease-modifying antirheumatic drugs (DMARDs) resulted in clinical stabilization. Subsequent legislative changes permitted initiation of biological therapy for vision-threatening uveitis, enabling sustained inflammatory control.
Conclusion and Importance
This case highlights the diagnostic complexity and therapeutic challenges of HLA-B27–associated uveitis with systemic involvement. It underscores the risks of corticosteroid-dependent disease control, the importance of interdisciplinary management, and the critical role of regulatory frameworks in enabling timely access to vision-saving biological therapies.
Clinical case:
A 44-year-old male was admitted to the Military Hospital in Cluj-Napoca in August 2024 with severe pain, photopho-
bia, and redness of the left eye. His ocular symptoms began in 2018 after a kickboxing session, when he developed acute pain and blurred vision in the right eye. He was diagnosed with rheumatoid arthritis and treated with methotrexate and oral prednisone, which he discontinued after sustaining a biceps rupture attributed to corticosteroid-induced tendon fragility.
Between 2018 and 2022, the patient experienced recurrent episodes of alternating bilateral uveitis. In 2023, bilateral panuveitis was confirmed in Frankfurt, Germany; laboratory testing revealed HLA-B27 positivity and IgM antibodies against Borrelia burgdorferi. He received systemic prednisone and intravitreal triamcinolone with partial disease control.
At presentation, best-corrected visual acuity was 2/50 in the right eye and hand motion in the left eye. Slit-lamp examination showed posterior synechiae, cataract, and dense vitreous floaters in the right eye, and severe active inflammation with posterior synechiae in the left eye. Further evaluation confirmed HLA-B27 positivity, past exposure to Borrelia, Epstein–Barr virus, and Toxoplasma gondii, and magnetic resonance imaging demonstrated incipient bilateral sacroiliitis, more pronounced on the right.
Discussion
This case illustrates the severe ocular consequences of inadequately controlled HLA-B27–associated uveitis. Delayed immunotherapy and corticosteroid discontinuation contributed to visual morbidity. Chronic corticosteroids carry cumulative ocular and systemic risks— including cataract, glaucoma, metabolic disturbances, osteoporosis, and hypertension—especially in younger patients1. Even intermittent use increases longterm risk2. Current guidelines increasingly favor broad immunosuppressant and biologic strategies to maintain vision and minimize steroid toxicity in chronic or recurrent disease3.
Proiectat pentru a fi cât mai ergonomic și ușor de utilizat de către chirurg:
• Bază cu 3 roți (una în partea din față) pentru o poziționare comodă a picioarelor utilizatorului.
• Ajustarea înălțimii suporturilor de brațe prin acționarea unei clapete aflate sub fiecare suport de braț. De asemenea suporturile de brațe se pot roti și pot fi poziționate față-spate față de șezut.
• Reglarea înălțimii prin intermediul a 2 butoane poziționate de-o parte și de alta a bazei, acționate cu ajutorul călcâielor.
• Frână electrică pentru cele 2 roți din spate, acționabilă cu călcâiul.
Scaun pentru chirurg (RINI – SUEDIA) Lampă chirurgicală ACEMST
• Înclinarea șezutului se face printr-un mâner galben, aflat sub șezut.
• Componentele prin care se realizează reglări și ajustări sunt de culoare galbenă pentru identificare rapidă.
(RINI – SUEDIA)
Masă de operații destinată în special intervențiilor în domeniul Oftalmologie, ORL, Chirurgie plastică, Neurologie. Componentele topului sunt detașabile pentru a facilita curățarea și dezinfecția.
Secțiunea de cap, cu sistem de atașare/detașare rapid, are o formă ergonomică ce asigură atât un confort sporit pacientului, cât și o poziționare corectă și stabilă grație formei anatomice. Baza mesei este gândită astfel încât să ocupe o zonă cât mai restrânsă.
Caracteristici:
• Structură solidă din oțel vopsit în câmp electrostatic, cu bază cu sistem de ridicare cu 2 coloane. Dimensiunea bazei este de 60 x 80 cm.
• Înălțimea reglabilă electric, între 50 și 90 cm.
• Componentele topului sunt capitonate și acoperite cu material MedTech.
• Lungimea topului: 200 cm (în poziție pat, incluzând și secțiunea de cap).
• Secțiunea de cap se poate regla pe înălțime 0-8 cm și longitudinal 0-45 cm.
• Spătarul reglabil +90° -20°.
• Funcția Trendelenburg de până la -18°.
• 4 roți pivotante cu sistem de frânare, acționabil la picior, de-o parte și de alta a mesei. Posibilitate de blocare direcțională a roților din dreptul secțiunii de picioare, pentru deplasarea mesei pe distanțe mai lungi.
• Telecomandă pentru operarea tuturor secțiunilor (cap, spătar, picioare, șezut), a înălțimii și a funcției Trendelenburg.
• 4 memorii de poziție. Buton pentru poziția „pat".
• Capacitate maximă de ridicare: 300 kg.
București, Str. Giuseppe Garibaldi
nr. 8-10 sector 2, 020223
Tel.: +40 314 250226/27
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
(ACEM – ITALIA)
• Lampă chirurgicală cu lumină performantă LED cu un indice excepțional de redare a culorilor (Ra 99 / R9 98) și durată de viață de peste 60.000 h.
• Lumina uniformă, fără umbre, cu intensitate de max. 160.000 LUX (la 100 cm), temperatură de culoare reglabilă (3.000-5.700 K) și câmp luminos ajustabil (19-36 cm, ideală pentru vizibilitate optimă și diferențiere precisă a țesuturilor.
• Design compact și ergonomic, compatibil cu fluxurile laminare din blocul operator, cu suprafețe netede și continue, optimizate pentru curățare și dezinfectare rapidă, din materiale rezistente la abraziune și agenți dezinfectanți.
• Control avansat al iluminării prin panou touchscreen, ce permite reglarea intensității luminii, temperaturii de culoare și dimensiunii spotului, precum și activarea funcțiilor dedicate pentru lumină fără umbre, iluminare în profunzime sau proceduri endoscopice; control gestual opțional.
• Sistem inovator opțional de igienizare automată (ASP), ce utilizează emițători speciali pentru dezinfectarea suprafețelor iluminate, reducând bacterii, virusuri și alți agenți patogeni și contribuind la menținerea unui mediu steril în blocul operator.
• Eficiență energetică ridicată și costuri reduse de operare, datorită tehnologiei LED performante, durabilității componentelor și întreținerii simplificate.
• Disponibilă în multiple configurații: montaj pe tavan (simplu sau combinat), versiune cu dublu dom, montaj pe perete, pe stativ mobil sau integrată cu sisteme video și monitor.
Timișoara, Str. Martir Cernăianu, nr. 18, jud. Timiş, 300361
Tel.: +40 720 393269
Fax: +40 356 110233
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Iași, Str. Pepinierii nr. 36C, bloc C1, parter, loc. Valea Adâncă, 707317
Tel: +40 725 119393
Fax: +40 372 560250
office@medicalmall.ro www.medicalmall.ro
Pentru a afla mai multe despre lentilele de ochelari MiYOSMART, vizitați: www.hoyavision.com/ro/
