Universitatea „Alexandru Ioan Cuza’’, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Iași
Prof. Univ. Habil. Dr. Adela Magdalena Ciobanu
UMF „Carol Davila”, București, Președinte Asociația Psihiatrilor Liberi din România
Prof. Univ.
Dr. Virgil Ciomoș
DCSU, Filiala Cluj a Academiei Române, Psihanalist practician, membru al EPFCL, Paris
Prof. Univ.
Dr. Anca Dobrean
Universitatea „Babeș-Bolyai’’, Cluj-Napoca, Dept. de Psihologie Clinică și Psihoterapie
Prof. Univ.
Dr. Laura Nussbaum
UMFT „Victor Babeș”, Vicepreședinte SNPCAR
Conf. Univ.
Dr. Cozmin Mihai
Citește revista integral
Neurologie Psihiatrie
Nyrvusano
Institutul Socola Iași
Conf. Univ.
Dr. Lavinia Duică
Universitatea “Lucian Blaga”, Spitalul Clinic de Psihiatrie
„Dr. Gh. Preda”, Sibiu
Conf. Univ. Dr. Grațiela Grădișteanu Pîrcălăbioru
Facultatea de Biologie, Dept. Botanică și Microbiologie, Universitatea București
Soluții Neurologice Nihon Kohden
Performanță de vârf pentru diagnosticul neurologic și neurofiziologic
Nihon Kohden, lider mondial în tehnologie medicală cu o experiență de peste 70 de ani, continuă să revoluționeze domeniul neurologiei prin echipamente de înaltă precizie, disponibile în România prin distribuitorul autorizat Primera Med, garantând suport tehnic local și expertiză în implementare.
Electroencefalografie (EEG)
CerebAir (AE-120)
Acum, cu CerebAir, oferim o tehnologie inovatoare pentru a permite EEG pentru toată lumea, ducând la creșterea rezultatelor clinice. Headset-ul EEG CerebAir este un amplificator EEG telemetric, dezvoltat pentru monitorizarea EEG rapidă și ușoară, realizată într-un cadru de îngrijire critică - nu este necesară expertiza în aplicarea electrozilor EEG.
• Prin utilizarea comunicării Bluetooth, pacientul nu este legat de cablurile din jur. Acest lucru este ideal pentru un mediu de terapie intensivă în care multe cabluri de la mai multe dispozitive medicale sunt conectate la corpul pacientului.
Electroencefalograf Neurofax EEG-1200
Sistem EEG de referință utilizat în clinici din întreaga lume, oferind calitate superioară a semnalului și funcționalități avansate de analiză pentru diagnosticul precis al afecțiunilor neurologice.
• Până la 256 canale
• Filtrare digitală avansată
• Analiză automată
Electromiografie (EMG)
Neuropack S3 (MEB-9600)
Sistemul compact Neuropack S3 oferă examinări EMG, NCS și EP eficiente și rapide, disponibil cu amplificator cu 2 sau 4 canale, în configurație desktop sau notebook.
AVANTAJE PRINCIPALE:
• Amplificator cu zgomot redus - convertoare A/D 18-biți pentru forme de undă clare
• Filtrul iASF - tehnologie inovatoare pentru eliminarea artefactelor de stimulare electrică
• Panou de control intuitiv - operare one-touch, fără necesitatea tastaturii sau mouse-ului
• NeuroReport - sistem avansat de raportare cu șabloane personalizabile și conversie automată în PDF
Neuropack X1
Cel mai avansat sistem EP/EMG din portofoliul Nihon Kohden. Disponibil cu amplificator cu șase sau douăsprezece canale și până la două stimulatoare electrice, acest sistem a fost proiectat pentru a maximiza eficiența fluxului de lucru.
• Amplificator cu zgomot redus și electrozi activi - reducerea artefactelor de stimulare pentru obținerea rapidă a unor forme de undă clare
• Panou de control funcțional mobil - permite efectuarea examinării complete fără utilizarea tastaturii sau mouse-ului
• Fereastră multitasking - deschidere simultană a până la opt protocoale de testare pentru navigare facilă
• NeuroReport - instrumente avansate de raportare cu șabloane personalizabile și conversie automată în PDF
• NeuroNavi - ghid de examinare pe ecran cu informații despre electrozi și poziții de stimulare
Scanați codul QR de mai jos pentru a accesa întreaga gamă de echipamente neurologice Nihon Kohden disponibile prin Primera Med Technology.
Contact & Suport
Primera Med Technology
Distribuitor autorizat Nihon Kohden Tel: +40 21 123 4567
Email: office@primeramed.ro
Web: www.primeramed.ro
Servicii complete de instalare, instruire personal, mentenanță și suport tehnic
soluție orală
În SLG, SD & CST
SUSȚINE MANAGEMENTUL COMPLEX, PENTRU A VEDEA NOI
ORIZONTURI . 1–9
Cum poate fi EPIDYOLEX® (canabidiol) o parte integrantă în tratamentul crizelor epileptice asociate cu SLG, SD și CST:
EPIDYOLEX® poate reduce povara numărului crizelor epileptice convulsive la pacienții de diferite vârste*3–8
EPIDYOLEX® poate îmbunătăți rezultatele la nivelul stării generale precum: cognitiv, comportamental și comunicațional, conform raportărilor aparținătorilor†9
EPIDYOLEX® are un profil de tolerabilitate bun‡3–7
EPIDYOLEX® este indicat pentru utilizare ca tratament adăugat în caz de crize epileptice asociate cu sindromul Lennox-Gastaut (SLG) sau cu sindromul Dravet (SD), în asociere cu clobazam, la pacienții cu vârsta de 2 ani și peste.3 Epidyolex® este indicat pentru utilizare ca tratament adăugat în caz de crize epileptice asociate cu complexul sclerozei tuberoase (CST), la pacienții cu vârsta de 2 ani și peste.3
*EPIDYOLEX® a demonstrat reduceri semnificative clinic ale crizelor epileptice convulsive asociate cu SLG, SD și CST comparativ cu placebo în studiile clinice.3
†Rezultatele care nu au legătură cu crizele epileptice convulsive (starea generala) au fost evaluate utilizând studiul global BECOME.9 ‡Cele mai frecvente evenimente adverse asociate cu EPIDYOLEX® sunt scăderea poftei de mâncare, somnolența, vărsăturile, pirexia, diareea și oboseala. Pentru informații mai detaliate privind siguranța, vă rugăm să consultați rezumatul caracteristicilor produsului – Ianuarie 2026.3
QR Code
Referințe: 1. Marchese F, et al. SN Compr Clin Med. 2021;3:2167–2179. 2. Raga S, et al. Epileptic Disord. 2021;23(1):40–52. 3. EPIDYOLEX® Summary of Product Characteristics. 4. Patel AD, et al. Epilepsia. 2021;62(9):2228–2239. 5. Scheffer IE, et al. Epilepsia. 2021;62(10):2505–2517. 6. Thiele EA, et al. Epilepsia. 2022;63(2):426–439. 7. Thiele EA, et al. American Epilepsy Society Annual Meeting, 2–6 December 2022. Nashville, TN, USA. Poster 2.237. 8. Saurer TB, et al. American Epilepsy Society Annual Meeting, 2–6 December 2022. Nashville, TN, USA. Poster 3.428. 9. Dixon-Salazar T, et al. American Epilepsy Society Annual Meeting, 2–6 December 2022. Nashville, TN, USA. Poster 3.429. Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală PR. Vă rugăm să consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului Epydiolex®, înainte de prescriere. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată contactând Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, București 011478 - RO, e-mail: adr@anm.ro sau reprezentantul local al deținătorului autorizației de punere pe piață, Swixx Biopharma SRL la următoarele date de contact: e-mail medinfo.romania@swixxbiopharma. com; tel +40 371 530 850. Pentru aspecte legate de promovarea și distribuția medicamentului în România, vă rugăm să vă adresați reprezentantului local Swixx Biopharma SRL, e-mail romania.info@swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850.
1A
Scanați
pentru RCP complet - Ianuarie 2026
„Psihiatria pediatrică trebuie privită ca o investiție strategică în sănătatea mintală a generațiilor viitoare și implicit, în siguranța societății.“
Interviu realizat împreună cu Conf. Univ. Dr. Ciprian Băcilă, președinte ARPP
Lucrările Conferinței Naționale
ARPP se vor derula în martie la Iaşi şi vor avea ca principală idee „Perspective bio-psihosociale în sănătatea mintală contemporană”. Care sunt temele importante ale reuniunii, cum este structurată şi cum va arăta aceasta din perspectiva participării interne şi internaționale?
Conferința Națională de Psihiatrie din acest an are într-adevăr ca temă centrală „Abordări integrative: perspective bio-psiho-sociale în sănătatea mintală contemporană” și sperăm sa reflecte necesitatea unei viziuni complexe, orientată spre respectarea demnității umane, protejarea drepturilor pacienților și promovarea unei îngrijiri centrate pe persoană.
Vor fi abordate teme actuale, precum vulnerabilitatea și autonomia persoanelor care suferă de tulburări psihice, drepturile persoanelor cu dizabilități, deasemenea provocările legate de sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. Capitole aparte vor avea în vedere implicațiile etice, clinice și de echitate ale instrumentelor emergente (inclusiv inteligența artificială, aplicațiile digitale, știința datelor și receptivitatea culturală în îngrijirea psihiatrică), noile direcții de cercetare în neuroștiințe, precum și alte aspecte legate de etică, legislație și politici publice.
Programul științific cuprinde 10 sesiuni preconferință, 42 de simpozioane, 11 mese rotunde, 23 de comunicări orale, peste 200 de prezentări orale, 15 postere și workshopuri, reunind 16 lectori internaționali și peste 170 de lectori naționali de prestigiu, împreună cu rezidenți și tineri specialiști.
În cadrul acestui eveniment științific, cei peste 900 de participanți vor avea posibilitatea să interacționeze direct, pentru a promova dialogul interdisciplinar,
cu accent pe excelența actului medical în domeniul sănătății mintale.
Ce alte evenimente pregăte şte ARPP pentru membrii săi în acest an? Va fi organizată la Paltiniş a V-a ediție a Școlii de vară de psihopatologie?
Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie își continuă activitatea și în acest an prin organizarea unor evenimente științifice de referință precum: Conferința Națională Alzheimer, Conferința Națională „No Addict” (Iași), Conferința Națională a Asociației Române de Studiu a Personalității (Târgu Mureș), Zilele Medicale și Științifice ale Spitalului „Prof. Dr. Alexandru Obregia” (București), Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mintală ”Galatia”, Psihopatologia crizei în medicină (Timișoara), Zilele Institutului de Psihiatrie „Socola” (Iași), Conferința Alianței Române de Prevenție a Suicidului, Conferința de Psihiatrie și Psihologie Medico-Legală (Sibiu).
În județul Sibiu, ARPP a fost partener la inițierea proiectul pilot ”O comunitate pentru sănătatea mintală”, dedicat educației pe această temă. Acest proiect are un rol de conștientizare a importanței sănă-
tății mintale și își propune să ofere suport în dezvoltarea unor mecanisme de gestionare a stresului și emoțiilor. Prin dezvoltarea unor asemenea programe, dedicate promovării și protejării sănătății mintale, sperăm ca acest proiect să fie extins la nivel national.
Școala de vară de psihofarmacologie și psihopatologie continuă și anul acesta la Păltiniș cu ediția a V-a, în perioada 26 iulie-01 august 2026, evenimentul devenind deja unul de tradiție în rândul tinerilor specialiști și medicilor rezidenți. Aceștia au ocazia de a fi formați sub îndrumarea profesioniștilor cu experiență din domeniul psihiatriei, în aplicarea unor metode de evaluare și tratament esențiale pentru practica clinică. Ne propunem ca Școala să devină o constantă în pregătirea și formarea viitoarelor nume din psihiatria românească.
Unul dintre principalele obiective care se regăsesc în Ghidul de Organizare al Conferințelor ARPP este: „O cre ştere a vizibilității Organizației prin atragerea atenției asupra problemelor Psihiatriei la nivel național, în discuții cu autoritățile locale şi guvernamentale, cu decidenții politici şi cu mass media“. Câte astfel de dezbateri inițiate de ARPP au avut rezultate pozitive şi ce subiecte vor fi reluate în discuții viitoare?
Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie a inițiat și a participat la mai multe dezbateri, care au generat dialoguri constructive între profesioniștii din domeniu și factorii decizionali din legislativ. Unele dintre acestea s-au concretizat prin transmiterea de puncte de vedere oficiale către diverse autorități ale statului și prin participarea activă la consultări publice sau grupuri de lucru.
comprimate lmate
Alege să ai grijă dincolo de dispoziția depresivă!
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală: PRF. Pentru aspecte legate de promovarea și distribuția medicamentului în România, vă rugăm să vă adresați reprezentantului local Swixx Biopharma SRL, e-mail romania.info@ swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată contactând Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro sau reprezentantul local al deținătorului autorizației de punere pe piață, Swixx Biopharma SRL la următoarele date de contact: e-mail: medinfo.romania@swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare privind acest medicament consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului Brintellix®, noiembrie 2025 accesând codul QR alăturat.
Acest produs este comercializat și distribuit în prezent de către Swixx Biopharma în baza unui acord cu Lundbeck
Swixx Biopharma S.R.L., Șos.București-Ploiești
Clădirea A, sector 1, 013681, București, România Tel. +40 371 530 850; e-mail romania.info@swixxbiopharma.com
„În combaterea bolii Alzheimer, trebuie să pregătim, prin educație, atât societatea, cât și instituțiile care oferă servicii medicale”
Doamna Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose este Profesor de psihiatrie în cadrul Departamentului de Neuroștiințe Clinice din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Domeniile sale de interes includ psihopatologia și psihofarmacologia, psihiatria vârstnicilor, îngrijirea comunitară, aspect confirmat de numărul important de studii, granturi de cercetare și studii multicentrice pe care le-a efectuat. Este membru în grupurile europene de experți în psihiatria vârstnicilor și în domeniul demenței, responsabil pentru dezvoltarea programelor educaționale, a politicilor de cercetare și sănătate (OMS, EPA, JPND, ELTECA, ALCOVE). Este membru fondator a tot ce înseamnă asociație profesională din România din domeniile Psihiatrie, Sănătate Mintală, Psihanaliză, Psihoterapie, Psiho-Neuro-Endocrinologie, Doamna doctor Cătălina Tudose este co-autor al „Ghidului Român pentru Diagnosticul și Tratamentul Demenței”, este fondatoare a primei Clinici de Memorie din România, este Cavaler al Ordinului Național al Serviciului Credincios.
În calitatea domniei sale de Președinte și fondator al Societății Române Alzheimer, doamna profesor Cătălina Tudose a avut deosebita amabilitate de a ne acorda cu generozitate din timpul său prețios pentru a ne dezvălui în avanpremieră câteva noutăți de la a 16-a ediție a Conferinței Naționale de Alzheimer, programată anul acesta pentru perioada 24-27 februarie în format online și hibrid 25-27 februarie la World Trade Center, București
Este o continuare a proiectului inițiat din 2011 și care respectă aceleași principii, de a aduce împreună atât specialiști din domeniul medical cât și din domeniul social, al îngrijirilor de lungă durată, specialiști din clinici dar și din cercetare, reprezentanți ai autorităților locale și ai decidenților politici. Cu alte cuvinte, este un eveniment care încearcă să reunească toți specialiștii și factorii implicați în procesul de prevenire, diagnostic și îngrijire a unor afecțiuni atât de complexe cum sunt demențele și tulburările neurodegenerative în general și cu deosebire demența din boală Alzheimer. Conferința este organizată de Societatea Română de Alzheimer sub egida Societății de Gerontologie și Geriatrie, în parteneriat cu asociațiile profesionale de neurologie, psihiatrie și alte organizații ale pacienților. Ce e nou în acest an? Deși există în general multă îngrijorare și pesimism referitor la această patologie, totuși, din punct de vedere al progreselor înregistrate în cercetare, cred că se conturează drept unul dintre cele mai revoluționare domenii medicale, cel puțin din domeniul psihiatriei. Afirm acest lucru deoarece în ultimii 10 – 15 ani s-au
înregistrat rezultate extraordinare. Conferința din acest an abordează în principal noile direcții privind prevenția bolii Alzheimer, modalități de diagnostic precoce prin folosirea de noi biomarkeri, ca și apariția de terapii inovatoare care modifică evoluția bolii, intervenind asupra mecanismelor etiopatogenice. Se va trece în viitorul foarte apropiat de la tratamentele simptomatice la cele curative. Desigur în prezent se elaborează reglementările privind modalitatea de aplicare și monitorizare a acestor terapii, trebuie îndeplinite numeroase condiții, sunt necesare examinări și investigații minuțioase, servicii specializate, care să permită un
diagnostic de înaltă acuratețe, surprins în etapele precoce ale bolii. Chiar dacă în prezent un număr mic de persoane pot îndeplini aceste condiții oriunde în lume, totuși se deschide o perspectivă uluitoare pe care până de curând doar ni le puteam imagina.
În prezent, specialiștii și cercetătorii în domeniu au identificat markeri patologici care pot să sugereze și/sau să confirme o evoluție nefavorabilă spre neurodegenerare. Acest lucru presupune însă existența unei tehnologii avansate și pregătire deosebită a specialiștilor. Deși costurile sunt foarte mari, totuși aceste posibilități există și asta face marea diferență față de trecutul apropiat.
Doamna Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose, Profesor de psihiatrie în cadrul Departamentului de Neuroștiințe Clinice din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București
Următorul pas în tratamentul
Mai puține administrări, mai multă viață între ele1,2
1. Abilify Maintena® 960 mg Rezumatul Caracteristicilor Produsului, octombrie 2025; 2. Pappa et al. Patient Prefer Adherence 2025;19:1179-1195;
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală: PRF. Pentru aspecte legate de promovarea și distribuția medicamentului în România, vă rugăm să vă adresați reprezentantului local Swixx Biopharma SRL, e-mail romania.info@ swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată contactând Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro sau reprezentantul local al deținătorului autorizației de punere pe piață, Swixx Biopharma SRL la următoarele date de contact: e-mail: medinfo.romania@swixxbiopharma.com; tel +40 371 530 850. Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare privind acest medicament consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) accesând codul QR alăturat.
Acest produs este comercializat și distribuit în prezent de către Swixx Biopharma în baza unui acord cu Lundbeck
Biopharma S.R.L., Șos.București-Ploiești
Clădirea A, sector 1, 013681, București, România Tel. +40 371 530 850; e-mail romania.info@swixxbiopharma.com
Stresul parental, inconsistența disciplinei parentale și reglarea emoțională a copiilor – o analiză diadică1
Parental stress, parental discipline inconsistency, and children’s emotional regulation – a dyadic analysis
Perioada preșcolarității este una în care părinții experimentează niveluri ridicate de stres, dată fiind tranziția copilului de la mediul familial, la cel preșcolar. Această tranziție implică, pe lângă schimbarea mediului fizic, adaptarea la noi reguli sociale, îndeplinirea unor expectanțe stabilite către cadrele didactice etc. În acest context, dezvoltarea reglării emoționale devine un obiectiv important de urmărit (Carlson & Wang, 2007; Thompson, 1994). Pe fondul acestei tranziții, se evidențiază preocuparea părinților pentru facilitarea dezvoltării socio-emoționale a copiilor, însoțită în multiple situații de experimentarea stresului parental. Impactul pe care îl are stresul parental asupra reglării emoționale a copiilor, a reprezentat un principal punct de interes pentru studiul realizat.
Univ. „Alexandru Ioan Cuza’’, Facultatea de Psihologie și Stiintele Educatiei, Iasi
Stresul parental și reglarea emoțională a copiilor preșcolari
Stresul parental este definit ca fiind o reacție psihologică apărută drept rezultat al discrepanței dintre solicitările survenite în perioada parentalității și resursele (respectiv expectanțele) părinților, stresul părinților influențând modul în care copiii preșcolari își gestionează emoțiile (Carlson & Wang, 2007; Deater-Deckard, 1998; Holly et al., 2019). Având în vedere că reglarea emoțională a copiilor este un precursor al dezvoltării socio-emoționale a copiilor (Eisenberg et al., 2010), investigarea relației dintre stresul parental și reglarea emoțională a copiilor preșcolari devine o necesitate în scopul prevenirii dezvoltării unor probleme comportamentale (Poulou, 2015). Teoria sistemelor familale (FST) (Minuchin, 1974) asigură un cadru teoretic pentru înțelegerea relației dintre variabilele parentale și dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. Din această perspectivă, există o anumită interdependență între membrii familiei. Conform Modelului tripartit (Morris et al., 2007), o serie de variabile parentale (e.g., practici parentale, atașament părinte-copil) influențează reglarea emoțională a copiilor. Bazându-ne atât pe aceste modele teoretice, cât și pe rezultatul studiilor anterioare, cercetarea desfășurată și-a propus să investigheze la nivel diadic rolul inconsistenței disciplinei parentale ca factor mediator al relației dintre stresul parental și percepția părinților asupra reglării emoționale a copiilor (Cenușă & Turliuc, 2024).
Studiul realizat a inclus 103 diade parentale (103 mame și 103 tați), vârsta medie a mamelor fiind de 34.93 ani (AS = 4.7), iar cea a taților de 37.53 ani (AS = 1.22). Vârsta medie a preșcolarului la care s-au raportat ambii părinți în completarea instrumentelor a fost de 4.72 ani (AS=1.22). Ambii părinți au completat independent, raportându-se la același copil, următoarele instrumente: scala stresului parental (Parental Stress Scale - PSS, (Berry & Jones, 1995), subscala inconsistenței disciplinei parentale din ’’Chestionarul de măsurare a stilului parental Alabama’’, forma scurtă (Inconsistent discipline subscale, Alabama Parenting Questionnaire Short Form for parents - APQ-9, (Elgar et al., 2007), subscala care măsoară percepția părinților în ceeea ce privește reglarea emoțională a propriului copil din ’’Chestionarul de evaluare a percepției părinților asupra emoționalității și reglării emoționale a copiilor’’ (The Emotion Questionnaire for parents – EQP, (Rydell et al., 2003). Pentru explorarea relațiilor diadice a fost utilizat Modelul de mediere actor-partener de analiză a datelor diadice (Actor-Partner Interdependence Mediation Model – APIMeM, (Kenny et al., 2006). Utilizarea acestui model statistic pentru explorarea relațiilor diadice se bazează pe existența interdependenței dintre părinții aceluiași copil, testarea acestei interdependențe fiind verificată prin tehnici statistice specifice.
Rezultatele preliminare obținute prin intermediul statisticilor descriptive au arătat că stresul ambilor părinți corelează pozitiv semnificativ atât cu propria inconsistență a disciplinei parentale, cât și cu cea a celuilalt părinte. De asemenea, atât stresul cât și inconsistența disciplinei parentale corelează negativ semnificativ atât cu propria percepție, cât și cu percepția celuilalt părinte privind reglarea emoțiilor de către propriul
copil. Rezultatele Testului T pentru eșantioane perechi au arătat că tații manifestă un nivel mai ridicat al inconsistenței disciplinei parentale comparativ cu mamele. De asemenea, nu au fost identificate diferențe semnificative între mame și tați, atât în ceea ce privește stresul parental, cât și în ceea ce privește percepția reglării emoțiilor de către propriul copil.
Modelul care a testat rolul mediator al inconsistenței disciplinei parentale în relația dintre stresul parental și reglarea emoțiilor de către părinți, a utilizat modelarea prin ecuații structurale în Amos 26.0 furnizând indicatori de potrivire foarte buni (χ2(6) = 1.82; p = 0.93; GFI = 0.99; AGFI = 0.97; NFI = 0.99; CFI = 1.00; RMSEA = 0.000). Raportându-ne la acest model, s-au analizat efectele directe și indirecte ale stresului parental asupra reglării emoționale a copiilor. În rândul ambilor părinți s-a identificat un efect semnificativ de tip actor al stresului asupra reglării emoționale a copiilor, acesta însemnând că un nivel ridicat al stresului este asociat cu un nivel scăzut al reglării emționale a copiilor (mame: B = -0.022; p = 0.001; CI: -0.034; -0.010; tați: (B = -0.021; p = 0.000; CI: -0.029; -0.012). În ceea ce privește, efectul de tip partener, în rândul taților, s-a identificat un efect direct semnificativ al stresul mamei asupra modului în care tatăl precepe reglarea emoțională a propriului copil (B = -0.013; p = 0.021; CI: -0.023; -0.003). În ceea ce privește efectul indirect al stresului parental asupra reglării emoționale a copiilor, rezultatele au arătat că atât în rândul mamelor, cât și în rândul taților, s-a identificat un efect de tip actor, în sensul că propriul lor stres parental prezice semnificativ pozitiv propria lor inconsistență a disciplinei parentale (mame: B = 0.134; p<0.001; CI: 0.084; 0.181;, tați: B = 0.089; p<0.001; CI: 0.041; 0.137).
Text integral: scanează QR de pe copertă
Prof. Univ. Nicoleta Turliuc
Străluceşte în orice rol şi la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali şi vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea şi rezistenţa la stres, crește tonusul şi grăbește recuperarea la copii, adulţi activi şi vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală
L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
SINGURA COMBINAȚIE
DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Indicat în stări de convalescenţă1:
• După intervenţii chirurgicale
• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic şi intelectual (fenomen de Burnout)
• După evenimente vasculare acute
• În dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară
Asigură suportul organismului în boli cronice1:
• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)
Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
De la frunză la produs: cum definește standardizarea (EGb 761®)
eficacitatea ginkgo biloba
Scurte repere istorice despre Ginkgo biloba. Ginkgo biloba, considerat „fosilă vie” sau arborele-simbol al rezilienței, are o istorie foarte frumoasă și îndelungată. Linia ginkgo s-a desprins foarte devreme în evoluția plantelor cu semințe: strămoșii apar în depozite fosilifere din Permianul târziu (~270 milioane de ani) și devin comuni în Mezozoic. Ginkgo biloba este singura specie rămasă din ordinul Ginkgoales: nu are rude vii apropriate, iar frunzele în formă de evantai, cu nervuri paralele, îl fac inconfundabil. Arborele ajunge în Europa în prima jumătate a secolului XVIII (grădini botanice din Țările de Jos), Linnaeus îi dă numele Ginkgo biloba (aluzie la frunza „bi-lobată”) în secolul XVIII, iar Goethe îi dedică poemul „Gingo biloba” (1815), făcându-l popular în cultura europeană. În 1945, cel puțin șase ginkgo aflate la câteva sute de metri de hipocentrul de la Hiroshima au supraviețuit și trăiesc și astăzi, motiv pentru care arborele a devenit simbol al rezilienței.
Prof. Farm.
Gîrd Cerasela Elena
UMF Carol Davila București, Facultatea de Farmacie, Disciplina Farmacognozie, Fitochimie și Fitoterapie
Ce conține frunza de ginkgo și
care este importanța terapeutică
Produsul vegetal conţine heterozide ale cvercetolului și kemferolului (dominante în frunzele imature), alături de tanin catehic, proantociani, acizi polifenolcarboxilici, biflavonoide (amentoflavonă, bilobetol, ginkgetol, hinokiflavonă, în frunzele mature), derivaţi terpenici (bilobalid), derivaţi polilactonici (ginkgolidele A, B, C și J), acizi ginkgolidici (derivaţi ai acidului anacardic în proporţie de 1-2% în frunze). Prin fitocomplexul pe care îl conține, valențele terapeutice sunt multiple, astfel produsul vegetal prezintă acțiune vasodilatatoare arteriolară, vasoconstrictoare venoasă, antiedematoasă, capilaroprotectoare, activatoare asupra metabolismului energetic celular în special la nivel cortical, antiagregant palchetară, antioxidantă. Frunzele sunt întrebuințate ca materie primă pentru obţinerea extractelor standardizate în ginkgoflavonoide și ginkgolide. Preparatele farmaceutice care conţin extracte
standardizate de Ginkgo biloba se utilizează în tratamentul tulburărilor de atenţie/memorie la vârstnici, sechele după accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, fragilitate vasculară. Deci, cea mai eficientă utilizare a produsului Ginkgo bilobae folium este doar sub formă de extracte standardizate, asociate într-o serie de preparate industriale.
Importanța
standardizării
extractului de Ginkgo biloba
Din frunzele de Ginkgo biloba s-au obţinut inițial trei tipuri de extracte standardizate, și anume EGb 761, LI 1370, EGb; EGb 761, este extractul de Ginkgo biloba standardizat, cu un conţinut de 24% ginkgoflavonoide și 6% ginkgoterpenoide, reprezentate de ginkgolidele A, B, C și bilobalid; LI 1370, este extractul de Ginkgo biloba standardizat în ginkgoflavonoide și terpene, dar fazele de obţinere ale acestuia sunt diferite de EGb 761; EGb, este un extract total de Ginkgo biloba standardizat în ginkgoflavonoide.
Extractul EGb 761® prezintă acţiune: antiischemică, antiedematoasă, antihipoxică, antiradicalară, îmbunătăţește proprietăţile reologice ale sângelui, activează metabolismul neuronal bazal.
Extractul farmacologic activ EGb 761®, trebuie să conţină: minim 24% ginkgoflavonoide; 2,8-3,4% ginkgolide; 2,6-
3,2% bilobalid; sub 0,5 mg acizi ginkgolidici/100 g extract; lipsă biflavonoide.
De ce avem nevoie în terapeutică de un asemenea tip de extract
La nivel sanguin, extractul scade tendinţa de agregare a trombocitelor și eritrocitelor, prin ginkgoflavonoide, ginkgolidele A și B (sunt inhibitoare ale factorului PAF) și bilobalid; se reduce astfel vâscozitatea sângelului, ceea ce se traduce prin îmbunătăţirea calităţilor reologice ale acestuia, cu creșterea vitezei de circulaţie, mai ales la nivelul capilarelor. În peretele vascular, extractul stimulează sinteza de prostacicline (lipide biologic active care se formează din acidul arahidonic, aflat în structura lipidelor membranelor celulare ale pereţilor arterelor și venelor, produc vasodilataţie și inhibă agregarea plachetară), fapt care determină o scădere a tonusului capilar, efectul produs fiind o ușoară vasodilataţie. Reduce și stabilizează permeabilitatea capilară și odată cu aceasta crește toleranţa ţesutului faţă de o eventuală hipoxie, acţiuni datorate ginkgoflavonoidelor. Acţionează ca un ecranant faţă de radicalii liberi de oxigen, prin ginkgoflavonoide (în cazul unei supraproducţii de radicali liberi în organism, sistemul endogen de detoxifiere nu mai face faţă astfel încât se induc o serie de reacţii în lanţ care scad semipermeabilitatea
EXTRACTUL STANDARDIZAT
DE GINKGO BILOBA ® EGB 761
ÎMBUNĂTĂȚEȘTE ȘI NEUROPLASTICITATEA , AVÂND MICROCIRCULAȚIA
EFICACITATE ȘI SIGURANȚĂ 1-6
DEMONSTRATE ȘTIINȚIFIC
® ® EGb 761 din tanakan este singurul extract de ginkgo biloba ce prezintă eficacitate și siguranță demonstrate științific, indicat în tratamentul simptomatic al afecțiunilor cognitive, 2-7 tinitusului și vertijului la adulţi
Proces riguros de extracție, purificare și producție în 8 etape 8 Preparat original, patentat GMP/GLP
Proprietăți neurotrope: neuroprotecție, neurogeneză și neurotransmisie 7,13
Proprietăți vasculotrope: perfuzie cerebrală și acțiune antioxidantă
Scade intensitatea și frecvența zgomotelor în tinitus 12,13
Reduce intensitatea, frecvența și durata vertijului
Are efecte protectoare asupra metabolismului celular, 7 neuronilor cerebrali și celulelor neurosenzoriale
Referințe: 1. Müller et al. Int Psychogeriatr 2012;24 Suppl 1:S21-4; 2. Kaschel et al. Phytomedicine. 2011;18(14):1202-7; 3. Grass-Kapanke et al. Neuroscience and Medicine 2011;2(1):48-56; ® 4. Băjenaru et al. CNS Neurol Disord Drug Targets 2021;20(4):378-84; 5. Amieva et al. PLoS One 2013;8(1):e52755; 6. Vellas et al. Lancet Neurol 2012;11(10):851-9; 7. RCP tanakan cpr Mai ® 2025; RCP tanakan sol Mai 2025; 8. Data on file; 9 Ren et al. Neural Regen Res 2019;14(7):1152-7. 10 Hilton et al. Cochrane Database of Systematic Reviews 2013;3:CD003852; 11 von Boetticher et al. Neuropsychiatric Disease and Treatment 2011;7:441– 447; 12 Hamann K. The Internet Journal of Otorhinolaryngology 2006:6(2):1-7; 13 Sokolova et al. International Journal of Otolaryngology 2014;2014:682439 Medicament care se eliberează pe bază de prescripţie medicală. Acest material promoţional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Este important să raportaţi orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Str Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro, Website: www.anm.ro. Totodată, reacţiile adverse suspectate se pot raporta și către reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă, la Mayoly Romania SRL, Str Mihai Eminescu, Nr 108-112, București, Sector 2. Telefon: +40 371 575 757, e-mail: vigilance.ROU@mayoly.com Adresa de e-mail informații medicale Mayoly Romania: medinfo.rou@mayoly.com
Pentru informaţii complete de prescriere, vă rugăm să scanaţi codurile QR:
membranelor celulare). Acţiunea terapeutică este datorată fitocomplexului, nici unul dintre compușii chimic activi separaţi nu realizează efecte farmacologice similare extractului total. Studiile clinice efectuate asupra extractului EGb 761® în tratamentul demenţelor vasculare și neuronale, a concluzionat că, acesta influenţează factorii cauzali ai bolii și acţionează prin: efect hemoreologic, neuroprotector și de captare a radicalilor liberi de oxigen. Cercetările întreprinse au atestat că extractul EGb 761® este singurul medicament care influenţează benefic toate procesele profunde de dereglare a activităţii neuronale caracteristice neurodemențelor (împiedică peroxidarea lipidică, împiedicând astfel pierderea fosfolipidelor membranare prin inhibarea radicalilor liberi de oxigen toxici, stabilizând membranele neuronale și îmbunătăţind metabolismul energetic al neuronilor; asigură stimularea irigării cerebrale; inhibă agregarea trombocitelor și eritrocitelor; crește toleranţa ţesutului cerebral faţă de hipoxie; păstrează funcţionalitatea ţesutului cerebral mai mult timp, chiar și în condiţii de hipoxie și ischemie).
De ce este importantă standardizarea „precisă”
Evaluarea extractului prin definirea tuturor fracțiunilor terapeutic active, crește profilul de siguranță al extractului în special în asocierea în perioadă îndelungată și permite evaluarea sau evitarea efectelor secundare sau a interacțiunilor medicamentoase. De exemplu, variații mari ale raportului dintre ginkoflavonoide, ginkoterpenoide modifică efectul final, un extract cu „flavone cosmetizate” (prin adaos de rutozidă/cvercetol) dar cu puține lactone terpenice nu se va comporta ca unul corect standardizat; absența biflavonelor din extract este foarte importantă, sunt compuși dimeri, cuochimie etajata, care reduc absorbția ginkoterpenoidelor; o concentrație mai mare de ginkolide poate influența în mod negativ reologia sângelui,. Tot standardizarea precisă referitoare la acizii ginkolici este foarte importantă, concentrația de ≤ 5 ppm, reduce riscul de efecte secundare, știindu-se că acești acizi sunt iritanți și alergeni. În practică, calitatea extractului EGb 761®, se traduce prin: reproductibilitatea compoziției, profilul de siguranță, consistența
rezultatelor clinice. Pe piață există multe produse care afișează „24% flavone / 6% terpene”. Unele pot fi obținute cu diferiți solvenți, ca de exemplu cu alcool/apă, fapt care determină un DER diferit (10:1), nu sunt cuantificate în subclasele importante terapeutic, sau nu ating pragul ≤ 5 ppm la acizii ginkgolici; amestecul acetonă-apă 60% extrage concomitent flavonolglicozide și lactone terpenice cu urme de acizi ginkgolici. Extractele etanolice pot fi valoroase, dar fără „rafinare și cuantificare”, fără DER și sub-intervale terpenice, nu pot fi considerate echivalente. Suplimentele pe pulberi de frunze sau extracte 10:1 „standardizate pe hârtie” explică heterogenitatea rezultatelor în analize mixte, deci, riscul de adulterare este de asemenea mare. Rezultatul: profil chimic diferit, variabilitate mare între loturi și eficacitate imprevizibilă. Concluzia practică: „24/6” este doar un capăt de descriere; fără solvent, DER, sub-intervale pentru fracțiunile terpenice și limita la acizii ginkgolici, precizarea lipsei biflavonoidelor, produsul nu este echivalent cu EGb 761®.
EGb 761® vs extracte generice – consecințe practice
Reproductibilitatea: cu EGb 761® poți anticipa un profil constant al markerilor bioactivi; genericele „24/6” pot varia
În concluzie
semnificativ. Eficacitatea: semnalele clinice cele mai convingătoare provin din studii cu EGb 761®; agregarea „orice Ginkgo” diminuează efectele. Siguranța: limita la acizii ginkgolici reduc riscuri iritative/alergene; unele produse generice pot depăși pragurile acceptate. Interacțiuni: date controlate (de ex. cu rivaroxaban) nu arată influențe relevante pentru EGb 761®; pentru alte extracte nu există neapărat dovezi de același nivel.
Bibliografie selectivă:
Kulic et al Ginkgo biloba leaf extract EGb 761® as a paragon of the product by process concept. Frontiers in Pharmacology 2022;13:1007746; Orhan et al.Estimating the extent of adulteration of the popular herbs black cohosh, echinacea, elder berry, ginkgo, and turmeric – its challenges and limitations. Natural product report, 2024, 10; Singh et al. Neuroprotective and Antioxidant Effect of Ginkgo biloba Extract against AD and Other Neurological Disorders. Neurother. J. Am. Soc. Exp. NeuroTher. 2019;16:666–674; Tang et al. Evidence for the persistence of wild Ginkgo biloba (Ginkgoaceae) populations in the Dalou Mountains, southwestern China. American Journal of Botany 2012;99:1408–1414; Tomino et al. Mild Cognitive Impairment and Mild Dementia: The Role of Ginkgo biloba (EGb 761®). Pharmaceuticals 2021;14(4):305.
„Ginkgo biloba” nu este un singur produs, iar eticheta „24/6” nu garantează nici compoziție, nici siguranță. EGb 761® este un standard tocmai pentru că îndeplinește simultan toate criteriile FE: tehnologie controlată, DER adecvat, raport flavone/terpene verificat și ≤ 5 ppm acizi ginkgolici. Când alegerea merge către un astfel de extract, cresc șansele de reproductibilitate clinică, de beneficiu, util în indicațiile susținute de date, și de siguranță în utilizare. Dacă totuși se folosește un produs alternativ, evaluați: tipul de solvent folosit la obținerea acestuia, DER, sub-intervale pentru lactonele terpenice și dovada privind acizii ginkgolici, lipsa biflavonelor. Este diferența dintre o intervenție cu șanse reale de reușită și una „la noroc”.
PĂSTREAZĂ-ȚI AMINTIRILE CU UN SIMPLU TEST
UN SINGUR TEST - 7 PARAMETRI
phosphorylated Tau217 (pTau217), phosphorylated Tau181 (pTau181), β- amyloid 1-40 (Aβ1-40), β-amyloid 1-42 (Aβ1-42), glial fibrillary acidic protein (GFAP), neurofilament light chain (NFL), and α-synuclein ( în plasma umană.
AFLĂ DIN TIMP RISCUL DE A DEZVOLTĂ MALADIA
ACUM MAI SIMPLU CA NICIODATĂ!
ALZHEIMER
Complexitatea internării nevoluntare și necesitatea unei recunoașteri structurale în sistemul de sănătate mintală
The complexity of involuntary hospitalization and the need for structural recognition in the mental health system
Internarea nevoluntară reprezintă una dintre cele mai complexe intervenții din practica psihiatrică, întrucât presupune restrângerea temporară a libertății individuale în scop terapeutic, în condițiile unei tulburări psihice severe asociate cu risc. Deși cadrul legislativ reglementează procedura și garanțiile legale, sistemele de organizare și finanțare nu reflectă întotdeauna gradul real de dificultate clinică și de responsabilitate profesională ridicată.
RProf. Univ. Habil. Dr. Adela Magdalena Ciobanu
UMF „Carol Davila”, București, președinte Asociația Psihiatrilor Liberi din România
estrângerea libertății în scop terapeutic constituie una dintre cele mai sensibile intervenții din medicina contemporană. Internarea nevoluntară este justificată doar atunci când un medic psihiatru constată prezența unei tulburări psihice care, în absența internării, prezintă un pericol de vătămare iminent pentru sine sau pentru alții, sau riscul unei deteriorări grave a stării de sănătate a persoanei respective, după ce au fost epuizate opțiunile unei internări voluntare. Această intervenție nu este doar o procedură juridică, ci expresia unei decizii clinice de maximă responsabilitate. Ea presupune integrarea rapidă a datelor psihopatologice, a contextului social și a riscului comportamental, într-un cadru reglementat juridic. Legea 487/2002- revizuită nu enumeră diagnostice pentru care se poate dispune internarea nevoluntară. Practic, internarea nu este condiționată de un anumit diagnostic, ci de îndeplinirea unor criterii legale legate de risc și starea clinică.
În mod paradoxal, deși este una dintre cele mai solicitante forme de intervenție psihiatrică, internarea nevoluntară este rareori reflectată diferențiat în mecanismele de evaluare structurală și finanțare.
Complexitatea clinică a internării non-voluntare Internarea nevoluntară este asociată predominant cu forme severe de patologie
psihiatrică, precum episoade psihotice acute, tulburări afective majore cu risc suicidar, stări de agitație severă, delirium cu agitație și risc de auto-vătămare, intoxicații severe cu alterarea discernământului. Aceste diagnostice în sine nu sunt suficiente.
Decizia de internare se ia frecvent în condiții de urgență, necesitând aprecierea proporționalității măsurii și evaluarea capacității de consimțământ. Internarea nevoluntară nu este justificată dacă nu se decelează un risc sau o deteriorare gravă a stării de sănătate.
Literatura arată că tulburările psihotice și afective severe sunt asociate cu mortalitate crescută și risc suicidar semnificativ, ceea ce justifică intervenții protectoare în situații selectate [1,2]. Evaluarea riscului este însă un proces probabilistic, nu determinist, ceea ce amplifică responsabilitatea profesională.
În plus, aceste cazuri sunt adesea complicate de comorbidități somatice sau consum de substanțe, ceea ce crește gradul de dificultate al managementului clinic.
Cadrul legislativ
În România, internarea nevoluntară este reglementată prin Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice (Legea nr. 487/2002, republicată), care stabilește criteriile, procedura și garanțiile legale.
Internarea nevoluntară poate fi dispusă atunci când: persoana suferă de o tulburare psihică, există risc iminent pentru sine sau pentru alte persoane, tratamentul nu poate fi realizat în alt mod.
Această succesiune procedurală implică o rigoare documentară și o asumare profesională considerabilă.
Dimensiunea etică și juridică
Internarea nevoluntară implică o punere în balanță a autonomiei pacientului, pe de o parte, și a principiului protecției, pe de altă parte. Etica medicală contemporană recunoaște autonomia ca principiu fundamental, dar condiționează exercitarea acesteia de existența unei capacități decizionale adecvate [3] .
În România, Legea nr. 487/2002, republicată, reglementează condițiile internării non-voluntare, stabilind criteriile de pericol și procedurile de control judiciar [4] Această reglementare introduce o dimensiune juridică formalizată în actul clinic, crescând nivelul de responsabilitate documentară și instituțională.
Internarea nevoluntară situează psihiatrul într-o zonă de tensiune între două principii fundamentale: respectul pentru autonomie și obligația de protecție și beneficiență.
Decizia de restrângere a libertății trebuie să fie proporțională, justificată și temporară. Ea implică o responsabilitate morală care depășește simpla aplicare a unui protocol.
Problema indicatorilor de performanță
Sistemul actual de finanțare și evaluare a performanței spitalicești este predominant cantitativ și administrativ, bazat pe: - durata medie de spitalizare, - rata de ocupare a paturilor, - numărul de cazuri externate, - coduri DRG.
Aceste criterii nu reflectă complexitatea internării nevoluntare.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Metode psihanalitice de diagnosticare precoce a autismului
Psychoanalytic methods for early diagnosis of autism
Ca și în cazul altor afecțiuni psihice, cauzalitatea proprie autismului se distribuie până astăzi între una organică,’’pur materială” și alta psihică, ’’pur formală”. După revoluția științifică a geneticii și drept consecință a evaluării recursive a raporturilor dintre fenotip, un fel de „materie” sui-generis și genotip, un fel de „formă” sui-generis, s-a emis ipoteza posibilității stimulării formale a unei „materii” a cărei „formă” pare a fi deficitară. Este ceea ce astăzi ține nu atât de o geneză, cât de o epigeneză. De unde și întrebarea care ghidează această intervenție: cum anume am putea interveni nu atât formal cât „epi-formal”, pentru a spune astfel, în cazurile de autism, dat fiind faptul că plasticitatea creierului unui copil se modifică în mod semnificativ după vârsta de un an? Pot fi, oare, tăieturile sinaptice o modalitate de restructurare formală la nivele superioare - dependente, treptat și în mod esențial, de limbaj – a unei materii inițiale care pare să reziste acestui proces? Să reamintim, în context, teza analogă a lui Freud, după care progresul psihic al copilului are loc mai degrabă prin „lipsă”, nu prin „prezență”. Imaginația, bunăoară, nu se poate dezvolta decât în lipsa percepției. Întrebări grele ale căror răspunsuri necesită, credem, câteva clarificări prealabile. Să mai reamintim, de asemenea, că puterea formei și prin urmare autonomia relativă a acesteia în raport cu materia apăruse deja în biologie: funcția creează organul, se spunea cândva. Dar poate că cele mai spectaculoase exemple în acest sens ni le oferă tocmai științele așa-zis „dure”. Iată câteva dintre acestea: anticiparea, “pur formală”, a tabelului elementelor chimice al lui Mendeleev, ipoteza cu totul neverosimilă a contractării și dilatării spațiului și timpului a lui Einstein, cea a antimateriei a lui Dirac și poate cea mai celebră dintre toate, ipoteza bosonului Higgs, „particula lui Dumnezeu”, anticipată cu mai bine de 50 de ani înainte de verificarea ei experimentală1.
Pentru ca această intervenție epi-formală să aibă un efect trebuie să definim, mai întâi, ce anume înseamnă identitatea unui subiect uman. Căci într-adevăr, în cazurile de autism grav nu putem vorbi cu adevărat despre o identitate cu sine, adică de una asumată, reflectată. Altfel spus, autistul poate dezvolta identificări (prin definiție generice), dar are dificultăți majore în a asuma o identitate (prin definiție singulară). De aceea, psihismul autistului se limitează adesea la o pură tranzitivitate. Or, începând cu Parmenide și trecând prin Hegel, principiul identității se definește printr-o relație definită pentru prima dată în mod explicit de Aristotel2, creatorul logicii, și anume, A = A. Ceea ce în logica matematică a devenit A identic egal cu A. Cum se vede, identitatea nu relevă de materie ci de formă. Ea nu este un element ci o relație, mai precis o relație a
elementului cu sine însuși. Am putea astfel redenumi identitatea ca o relație de reflexivitate: primul A, adică A1, este identic egal cu al doilea A, A2. Sau, invers, A2 este identic egal cu A1. Identitatea este comutativă. Pentru a analiza mai îndeaproape această relație de perfectă reflexivitate, am putea spune că imaginea lui A1, adică A2, este perfect identică cu A1. Dacă A2 relevă, așadar, de Imaginar, atunci A1 ar trebui desemnat prin Real. Identitatea funcționează atunci când Imaginarul coincide cu Realul. Or, se întreabă atunci Hegel3 (împreună cu Aristotel4), cine anume spune ca Realul – A1 – și Imaginarul – A2 – sunt una? În mod evident, cel care „constată” că A1 și A2 sunt identice este un A3, care vede cumva „de sus” faptul că cei doi A sunt identici. Răspunsul ultim va fi, așadar, A1 este de fapt A3, adică tocmai acela care, trecând prin poziția lui A2, asumă că este, în fapt, sinteza tuturor celor trei poziții. Fenomenologia, logica matematică și psihanaliza numesc acest al treilea A Simbolicul. Într-un limbaj matematic ad hoc, Realul ar fi un y1 efect al saturării cu un x1 real funcția – y1 = f(x1), Imaginarul ar fi un y2 care rezultă din saturarea cu un x2 imaginar funcția – y2 = f(x2), iar Sim-
bolicul ar fi tocmai f( )5. Până aici a fost vorba doar de logica matematică sau, cum se mai numește adesea, de cea simbolică. Contribuția psihanalizei în acest context precis, a fost de a denumi acest al treilea A – propriu posibilității auto-reflexivității – die dritte Person – „a treia persoană”6 Identitatea unui subiect este deci rezultatul unui proces. Ea presupune parcurgerea completă a unei bucle (bucla pulsiunii umane, după Freud7), pornind de la A1, Realul, trecând prin A2, Imaginarul, pentru a reveni prin A3, Simbolicul, la A1. Pe scurt, A1 este identic cu A2 din punctul de vedere al lui A3, care este… el însuși (insistăm astfel asupra naturii prin excelență auto-reflexive a pronumelui de întărire). Un alt fel de a spune că identitatea unui subiect – eu – presupune o reflexivitate care trece prin celălalt – al doilea eu, adică tu –, pentru a reveni la sine însuși ca al treilea – el – , identic cu primul eu. Pe scurt eu este el, și anume, prin intermediul lui tu. Pentru psihanaliză, semnul esențial al parcurgerii cu succes a acestei bucle este satisfacția pe care o resimte subiectul când se recunoaște în și prin celălalt. O satisfacție pe care Lacan o va redenumi „juisare”8.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Prof. Univ. Dr. Virgil Ciomoș
DCSU, Filiala Cluj a Academiei Române, psihanalist practician, membru al EPFCL, Paris
Primul Holter Doppler transcranian
Monitorizare de lungă durată pentru detectarea emboliei cu o sondă robotizata și un înregistrator / recorder portabil.
Producător: Atys Medical, Franța
TCDx, UN SISTEM UNIC ȘI INOVATIV
• Fixarea sondei este ușoară și confortabilă.
• Sonda este robotizată și cu auto-reglare.
• Recorderul TCDx este mic, ușor și funcţionează pe bază de baterie cu un timp de înregistrare mai mare de 5 ore.
• Pacientul nu mai este atașat de un TCD. Acesta își poate desfășura activităţile zilnice și chiar să practice sport.
• Post-procesarea semnalului TCD pentru detectarea emboliei este automată și rapidă.
Fiecare eveniment embolic este etichetat, iar operatorul are acces atât la semnătura spectrală cât și la caracteristicile acu
FUNCŢII AUTOMATE PENTRU O MAI BUNĂ EFICIENŢĂ
• La montarea sondei pe capul pacientului, TCDx este conectat la computerul echipat cu software-ul pentru Doppler.
• Sonda robotizată este plasată pe fereastra acustică.
• Semnalul Doppler este optimizat prin modului software de auto-căutare si stocat pe un card de memorie.
• Sistem de calitate: certificare ISO 13485
WAKIe Doppler transcranian portabil din clasa premium care oferă software avansat atât pentru diagnostic cât și pentru aplicații de monitorizare.
WAKIe este disponibil în diferite configurații:
WAKIe TCD: Doppler transcranian unilateral cu modul de diagnosticare
WAKIe 1TC: Doppler transcranian unilateral cu module de diagnostic si de monitorizare
WAKIe 2TC: Doppler transcranian bilateral cu module de diagnostic si de monitorizare
• Afișaj M-mode reduce timpul necesar pentru a localiza fereastra transcraniană. De asemenea, permite o identificare mai ușoară a vaselor de sânge şi a redus timpul de instruire.
• PORTABIL ŞI ROBUST
• AFIŞAJ CLAR
• UŞOR DE UTILIZAT
• RAPORT CULOARE CARACTERISTICĂ COMPLET
• MODUL DE MONITORIZARE AVANSATĂ
• DETECTARE EMBOLIEI
• TESTE FUNCŢIONALE
• DEBITUL CARDIAC
WAKIe Doppler transcranian este unic pe piaţă: poate fi echipat cu un monitor cardiac non-invaziv. Această caracteristică este extrem de utilă în terapie intensivă și OR.
Tulburarea de anxietate socială în rândul
adolescenților: mecanisme explicative și direcții inovative de intervenție
Social anxiety disorder among adolescents: explanatory mechanisms and innovative directions for intervention
Social anxiety disorder or social phobia is one of the most common mental disorders in the pediatric population. Epidemiological data indicate that 1 in 3 adolescents suffer from clinical social anxiety, while 50% of them have subclinical levels of the disorder (Jeffries & Ungar, 2020; Ranta et al., 2024).
NUniversitatea ’’Babeș-Bolyai’’, Cluj-Napoca, Departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie
Prof. Univ.
Dr. Anca Dobrean
Universitatea ’’Babeș-Bolyai’’, Cluj-Napoca, Departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie
u toți adolescenții care sunt timizi în interacțiuni sociale se confruntă cu fobie socială.
Cea din urmă reprezintă o tulburare mintală, recunoscută atât de către Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale Ediția a 5-a (DSM-5; American Psychiatric Association, 2013), cât și de către sistemul Clasificării Internaționale Statistice a Bolilor Ediția a 11-a (ICD 11; World Health Organization, 2019). Comparativ cu timiditatea, fobia socială se remarcă prin afectarea severă a funcționării adolescentului în diverse domenii importante ale vieții sale, inclusiv performanța școlară, relațiile cu familia sau funcționarea socială. Mai mult decât atât, adolescenții cu fobie socială se diferențiază de cei care sunt doar timizi prin prezența comorbidităților psihiatrice (Burstein et al., 2011).
Mecanisme explicative: Modelul cognitiv al anxietății sociale
Unul dintre modelele bazate pe dovezi științifice, care explică apariția și menținerea pe termen lung a tulburării de anxietate socială, este modelul cognitiv enunțat de către Clark & Wells (1995),
model al cărui aplicabilitate a fost demonstrată și pe populația pediatrică de către Clark & Leigh (2018).
Modelul propune o serie de mecanisme cognitive și comportamentale care, prin interacțiunea lor, explică tabloul clinic al adolescenților diagnosticați cu fobie socială. Aceste mecanisme sunt definite astfel: ● Îngrijorarea anticipatorie se referă la procesul cognitiv prin care o persoană tinde să anticipeze în detaliu ceea ce crede că va urma să se întâmple într-o situație socială viitoare (de exemplu, le vin în minte eșecuri din trecut, se gândesc că vor fi respinși sau ignorați de ceilalți).
● Cognițiile și atitudinile sociale negative reprezintă conținuturi cognitive negative și disfuncționale despre sine sau despre ceilalți care se activează în mintea persoanei atunci când anticipează o situație socială (de exemplu, “O să mă blochez” sau “Ceilalți vor râde de mine”).
● Distorsiunea negativă de interpretare se referă la tendința unei persoane de a interpreta evenimente sociale ambigue sau neutre într-o manieră negativă și de a le catastrofa pe cele ușor negative. De exemplu, dacă un adolescent trimite un mesaj unui prieten și nu primește răspuns imediat, poate interpreta această situație ambiguă ca însemnând că prietenul este supărat pe ea/el, sau nu mai dorește să comunice, ignorând explicații alternative, precum faptul că acesta este ocupat.
● Atenția orientată asupra sinelui și procesarea deficitară a indiciilor sociale externe surprind procesul prin care resursele atenționale direcționate preferențial către sine (de exemplu, senzații interne pe care le interpretează ca fiind o dovadă a pericolului în care se află), precum și ignorarea semnalelor soci-
ale externe, care ar putea contrazice acest pericol (de exemplu, nu este atent la faptul că persoana cu care poartă o conversație îi zâmbește sau este atentă la ceea ce îi spune).
● Imaginea de sine negativă, din perspectiva unui observator, surprinde activarea în mintea adolescentului a felului în care își imaginează că este văzut de către ceilalți în acel moment (de exemplu, se poate vizualiza pe sine arătând foarte roșu la față sau tremurând incontrolabil). Această imagine este de obicei asociată cu evenimentul negativ din trecut care a declanșat tulburarea.
● Utilizarea informației interne se referă la procesul prin care o persoană cu anxietate socială folosește informația internă disponibilă pentru a infera cum arată în fața celorlalți. Astfel, se produce o supraestimare a simptomelor fiziologice și a cât de anxioși cred că par în fața celorlalți. ● Utilizarea comportamentelor de siguranță de tip evitare a situației sociale (adolescentul refuză să iasă în oraș cu colegii săi sau chiulește de la școală pentru a nu interacționa cu alți adolescenți), sau de tip gestionarea impresiei (adolescentă care folosește foarte mult fond de ten pentru a nu fi vizibil atunci când roșește în obraji). Problema utilizării comportamentelor de siguranță este reprezentată de faptul că, deși pe termen scurt scad anxietatea percepută, pe termen lung mențin și exacerbează anxietatea socială, deoarece facilitează focalizarea asupra sinelui și ignorarea indiciilor pozitive din mediul extern, afectează negativ interacțiunile sociale și pot provoca apariția consecințelor temute prin atragerea și mai mult a atenției asupra persoanei.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Drd. Iulia Vlad
DIAGNOSTICUL PRECOCE ȘI URMĂRIREA
EVOLUȚIEI NEUROPATIEI AUTONOME PERIFERICE
Preven ia i controlul complica iilor Diabetului Zaharat
Identificarea altor neuropatii
REZULTATE
Determinarea dureaza 3 minute. Raportul este generat imediat după terminarea determinării.
Graficele detaliate permit evaluarea vizuală a rezultatelor.
Valori reale ale răspunsului galvanic al pielii la nivelul palmelor și tălpilor indică severitatea neuropatiei. Această determinare poate fi comparată cu rezultatele testelor ulterioare pentru a evalua răspunsul pacientului la tratament sau alte intervenții prescrise.
Eventualele asimetrii între partea dreaptă și stângă ajută la identificarea tipului de Neuropatie periferică.
Evaluarea riscului Neuropatiei Cardiace.
Evaluarea scorului de aparitie a nefropatiei
Hipnoza regresivă în psihiatria pediatrică: instrument terapeutic
Regressive hypnosis in pediatric psychiatry: a therapeutic tool
Prof. Univ. Dr. Laura Nussbaum
UMFT „Victor Babeș”, Timișoara, vicepreședinte al SNPCAR
Dr. Alexandra Șerban
Doctorand UMFT „Victor Babeș”, Timișoara, secretar general al SNPCAR
1. Introducere
„Hipnoza nu este un somn, ci o stare modificată a conștiinței în care mintea devine mai deschisă la sugestii și vindecare.” Milton H. Erickson.
Tulburările psihice la copil și adolescent constituie în prezent una dintre cele mai importante provocări ale sănătății publice globale. Datele epidemiologice recente indică faptul că aproximativ 1 din 7 copii și adolescenți prezintă o tulburare mintală diagnosticabilă, cu prevalențe în creștere pentru tulburările anxioase și depresive [1]. În rândul adolescenților, prevalența tulburărilor afective poate atinge 20–25% în anumite regiuni europene, iar datele naționale evidențiază o creștere semnificativă a simptomatologiei anxios-depresive în populația școlară [2]. Aceste cifre reflectă nu doar o problemă de morbiditate psihiatrică, ci și o vulnerabilitate developmentală care poate influența traiectoria întregii vieți psihice.
Deși intervențiile farmacologice rămân fundamentale în anumite tablouri clinice, ele nu sunt suficiente pentru a aborda complexitatea dimensiunilor emoționale, relaționale și simbolice implicate în suferința copilului [3]. Psihiatria pediatrică contemporană se orientează tot mai mult către intervenții multimodale, integrative, care să valorifice resursele dezvoltării și particularitățile neuropsihologice ale copilăriei.
În acest context, hipnoza clinică a cunoscut o reevaluare științifică majoră în ultimele decenii, fiind recunoscută de
organisme profesionale internaționale precum American Psychological Association, American Academy of Pediatrics și British Society of Clinical and Academic Hypnosis ca metodă terapeutică validată, cu aplicabilitate în managementul durerii, anxietății și tulburărilor funcționale [4, 5] .
Dintre formele sale de aplicare, hipnoza regresivă suscită un interes particular în psihiatria pediatrică, prin potențialul său de a facilita accesul la experiențe emoționale timpurii, de a susține procesele de restructurare narativă și de a activa mecanisme interne de autoreglare [6] În populația pediatrică, unde imaginația, simbolizarea și regresia tranzitorie sunt procese naturale ale dezvoltării, această abordare poate constitui un instrument terapeutic adaptat specificului vârstei. 2. Repere istorice ale hipnozei: de la ritual la intervenție clinică 2.1. Rădăcini antice și utilizări ritualice
Stări asemănătoare transei au fost utilizate în scop terapeutic încă din Antichitate [7]. În Egiptul antic, așa-numitele „temple ale somnului” facilitau experiențe de vindecare prin sugestie și simbolism. În Grecia, templele dedicate lui Asclepios integrau ritualuri de inducere a unei stări modificate de conștiință, în care pacientul primea „mesaje vindecătoare”. Practici similare pot fi identificate în tradițiile șamanice, unde transa era utilizată pentru accesarea unor dimensiuni simbolice ale experienței umane.
Deși aceste practici nu erau conceptualizate științific, ele conțineau elemente fundamentale regăsite în hipnoza modernă: focalizarea atenției, sugestia, relaxarea profundă și utilizarea simbolurilor [7] 2.2. Secolul XVIII și emergența cadrului științific
În secolul al XVIII-lea, Franz Anton Mesmer introduce teoria „magnetismului animal”, susținând existența unui fluid universal care poate fi manipulat în scop terapeutic [7]. Deși conceptele sale au fost ulterior invalidate, Mesmer a avut meritul de a aduce fenomenul în atenția mediului medical.
Termenul de „hipnoză” este introdus în 1840 de James Braid, care respinge explicațiile magnetice și definește hipnoza drept o stare psihologică modificată, caracterizată prin concentrare și sugestibilitate crescută [8]. Această redefinire marchează tranziția de la un model mistic la unul psihologic. 2.3. Secolul XIX: polarizarea neurologic–psihologică
În Franța, Jean-Martin Charcot studiază hipnoza la pacientele cu isterie, considerând-o un fenomen neurologic patologic [7]. În opoziție, Hippolyte Bernheim și Școala de la Nancy pun accent pe sugestibilitate și relația terapeutică, anticipând abordările psihologice moderne.
Sigmund Freud utilizează hipnoza la începutul carierei pentru explorarea conținuturilor inconștiente, renunțând ulterior la tehnică în favoarea asocierii libere, dar menținând interesul pentru regresia psihologică și procesele de reactivare a experiențelor timpurii [7]
2.4. Secolul XX: modernizarea și integrarea clinică
O transformare majoră are loc prin contribuțiile lui Milton H. Erickson, considerat părintele hipnoterapiei moderne [9]. Erickson dezvoltă o abordare indirectă, metaforică și personalizată, centrată pe resursele pacientului, influențând profund terapiile contemporane.
În anii 1950–1960, hipnoza primește recunoaștere oficială din partea unor organisme medicale și psihologice majore, consolidându-și statutul de intervenție clinică legitimă [4]
3. Fundamente teoretice și neurobiologice ale hipnozei
3.1. Delimitări conceptuale
Hipnoza clinică este definită în literatura contemporană drept o stare modificată de conștiință caracterizată prin focalizarea selectivă a atenției, reducerea conștientizării stimulilor periferici și creșterea receptivității la sugestii [4,10]. Definiția formulată de Divizia 30 a American Psychological Association subliniază caracterul colaborativ al procesului hipnotic și rolul central al relației terapeutice.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Inflamația intestinală și depresia: mecanisme ale axei
microbiotă–intestin–creier și implicații terapeutice
Intestinal inflammation and depression: mechanisms of the microbiota–gut–brain axis and therapeutic implications
The relationship between intestinal inflammation and depressive disorders is increasingly well documented in inflammatory bowel disease (IBD), the comorbidity between the two types of conditions influences the clinical course, therapeutic adherence and patient quality of life. Experimental and clinical data from the field of neuro-gastroenterology support a bidirectional model, mediated by the microbiota-gut-brain axis, which integrates dysbiosis, epithelial barrier dysfunction, systemic immune activation and neuroinflammation, along with neuroendocrine (hypothalamic-pituitary-adrenal axis) and neural (vagus nerve) mechanisms. Epidemiological data suggest an increased prevalence of anxiety and depression symptoms in IBD in approximately 20–30% of cases, with the degree of association varying depending on several variables, including IBD activity. In terms of treatment, the literature supports the need for individualized psychological and pharmacological interventions; antidepressants (ADs) may improve affective symptoms or only some somatic dimensions of IBD (pain, sleep), but the evidence regarding the effect of ADs on IBD activity is still inconsistent. In conclusion, the therapeutic approach to IBD should include systematic mental health assessment and multimodal interventions, considering drug interactions and the safety profile of ADs.
Conf. Univ. Dr. Lavinia Duică
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, Spitalul Clinic de Psihiatrie
„Dr. Gh. Preda”, Sibiu
1. Introducere
Inflamația intestinală și tulburările depresive reprezintă două entități clinice cu importanță deosebită asupra sănătății publice, iar concomitența lor este frecventă în practica gastroenterologică. În bolile inflamatorii intestinale (IBD), în principal boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică, comorbiditățile psihiatrice sunt asociate cu scăderea calității vieții, cu aderența redusă la tratament și cu rezultate clinice nefavorabile, inclusiv risc de recădere și utilizare crescută a serviciilor medicale [1]. Studiile actuale susțin că relația intestin–creier nu este exclusiv „reactivă” (de tip boală cronică - depresie), ci implică mecanisme biologice cu substrat demonstrabil (inflamație, disbioză, stres) cu mecanism bidirectional, funcția intestinală influențează simptomatologia afectivă și viceversa [2]
Axa microbiotă-intestin-creier descrie mai multe căi de comunicare neurale, endocrine, imunologice și metabolice, prin care exercită efecte asupra homeostaziei intestinale și a funcției sistemului nervos central [3]. Acest articol își propune (1) o sinteză a datelor epidemiologice și clinice privind anxietatea/depresia în
IBD, (2) descrierea mecanismelor biologice plauzibile care conectează inflamația intestinală cu simptomatologia depresivă și (3) prezentarea implicațiilor terapeutice, cu accent pe managementul integrat.
2. Dovezi clinice și epidemiologice privind depresia/anxietatea în IBD
Cercetările recente indică o prevalență semnificativ crescută a simptomelor anxioase și depresive la pacienții cu IBD comparativ cu populația generală. Deși IBD este o boală predominant intestinală, aceasta poate genera o activitate inflamatorie sistemică, care, în prezența vulnerabilităților individuale (stres, predispoziție genetică), poate contribui la simptomatologia depresivă [4]
O meta-analiză (Barberio și colab.) a raportat prevalențe de aproximativ 32% pentru simptomele anxioase și 25% pentru simptomele depresive la pacienții cu IBD, cu variații importante în funcție de instrumentul de evaluare, severitatea bolii și contextul clinic [5]. Mai mult decât atât, o meta-analiză recentă a arătat că persoanele cu istoric de depresie prezintă un risc moderat crescut de a dezvolta IBD, chiar și când depresia este diagnosticată cu mai mulți ani înainte [6] .
Dincolo de prevalență, comorbiditățile afective par a fi relevante din punct de vedere al prognosticului IBD. Studiile clinice și observaționale arată că depresia/ anxietatea se asociază cu o activitate mai mare a bolii, utilizarea crescută a corti-
costeroizilor, riscuri de spitalizare și costuri de îngrijire crescute [7]. Înțelegerea relațiilor între cele două tipuri de afecțiuni rămâne însă dificilă, întrucât activitatea IBD poate precipita simptome afective prin povara bolii, inflamația sistemică/ stresul pot contribui direct la neurobiologie, stresul cronic poate determina el însuși simptome digestive, fapt ce susține ipoteza bidirecționalității [8] .
3. Mecanisme ale axei microbiotă-intestin-creier relevante pentru depresie
3.1. Microbioza
Organismul uman adăpostește aproximativ 38 de trilioane de microorganisme, comparativ cu ~30 de trilioane de celule umane. Aceste microorganisme sunt prezente în toate segmentele tractului digestiv, însă în colon se concentrează >99% din microbiota intestinală, masa totală bacteriană colonică fiind estimată la ~200 g. Din punct de vedere taxonomic, două grupuri sunt cele mai importante: Firmicutes (50–70%) și Bacteroidetes (20–40%), raportul dintre ele (F/B ratio) fiind considerat un indicator al sănătății metabolice. La nivel de gen, cele mai relevante sunt: Bacteroides, Prevotella, Faecalibacterium, Ruminococcus, Clostridium, Lactobacillus, Bifidobacterium și Enterococcus, astfel încât se găsesc între 500 și 1.000 de specii bacteriene distincte per individ [9] .
O poveste genetică a minții: Mens
sana in hereditate sana
Dr. Biolog Alexandru Marian Bologa
Dr. Biolog Andreea Țuțulan-Cuniță
Printre cele mai cunoscute afecțiuni neurologice cu substrat genetic sunt bolile Alzheimer, Parkinson, Huntington, Charcot-Marie-Tooth, sindromul X fragil, atrofia musculară spinală, epilepsia și distrofia musculară Duchenne. Dacă ne referim la afecțiunile psihiatrice, merită amintite schizofrenia, autismul, bipolaritatea, tulburarea obsesiv-compulsivă și depresia. Cauzele lor genetice pot fi mutații punctiforme (SNVs) rare, mici deleții sau duplicații (indels), deleții sau duplicații mari care pot afecta numărul de copii ale unor gene sau părți ale acestora (CNVs), alte tipuri de rearanjamente cromozomiale mai mari.
O poveste a genelor
stările emoționale și realizarea sarcinilor cognitive depind de serotonină. Dar la fel de mult depind și de transportorii acesteia. Wilhelm et al. (British J Psychiatry 2006;188:210) au arătat faptul că persoanele care moșteniseră de la ambii părinți o versiune scurtă (s/s) a genei transportoare de serotonină SLC6A4, sunt mult mai influențate de evenimentele negative din viață și sunt mai predispuse să dezvolte depresie. În jur de o cincime din populație poartă acest polimorfism, având șanse în proporție de 80% să dezvolte o depresie clinică dacă experimentează cel puțin trei evenimente negative în decurs de cinci ani. În contrast, cei care poartă versiunea lungă (l/l) au șanse de doar 30% să dezvolte depresie în circumstanțe similare.
logice pediatrice rare și bolile neurodegenerative cu debut tardiv, punte care se întinde ca un continuum pe durata vieții. Analizele biologice și tehnicile de laborator sunt instrumentele fără de care povestea genelor în diagnosticul clinic nu ar exista: testele de secvențiere de tip WES și WGS, precum și panelurile țintite pe diferite gene care pot fi cauzatoare pentru tabloul clinic observat. În cazul afecțiunilor cu debut la vârsta adultă, sunt disponibile paneluri de predispoziție, destinate investigațiilor persoanelor cu risc, în stadii presimptomatice. Genele nu spun toată povestea... În comparație cu cele 20 de mii de gene care reprezintă doar 2% din totalitatea genomului nostru, regiunile necodificatoare ocupă o proporție semnificativ mai mare de 98% considerată în trecut ‘junk DNA’, dar care a început să fie investigată în ceea ce privește bolile umane genetice, inclusiv cele ale creierului. Studiile din ultimii ani, precum arată asocieri semnificative ale acestor regiuni cu boala Alzheimer, depresia, precum și cu multe alte boli neurologice.
Astfel, povestea geneticii minții umane continuă să se scrie, pe de o parte de una singură din cauza naturii întâmplătoare a mutațiilor, pe de altă parte de către moștenirea genetică cu care ne naștem. Mințile geneticienilor citesc această poveste și își propun să-i descifreze toate tainele, pentru a salva alte minți.
Nu este nicio surpriză faptul că principalii actori din scena anomaliilor neurologice și psihiatrice sunt genele: din cele 20 de mii de gene prezente în genomul uman, 80% sunt exprimate în creier, iar patologiile neurologice sau psihiatrice pot apărea și ca urmare a acțiunii factorilor de mediu asupra lor. Spre exemplu,
Mintea umană este unul dintre cele mai complexe lucruri existente în universul observabil. La fel ca toate lucrurile complexe, este supusă hazardului și cusururilor care guvernează universul. Astfel, o entitate specializată în a analiza, a crea, a imagina, a identifica și a corecta este nevoită uneori să înfrunte poate una dintre cele mai mari provocări: defecțiuni în propria funcționare. Pentru ca mintea să funcționeze corect este nevoie ca background-ul genetic să fie unul „curat”, cu alte cuvinte absolvit de mutații patogene. Calea Floreasca nr. 35, București www.cytogenomic.ro Tel. 021.233.13.54/55/56
De regulă, bolile genetice neurologice sunt cauzate de mutații ale unei singure gene. Cu toate acestea, unele patologii pot avea cauze mult mai complexe. În acest sens, un studiu publicat recent pe musculița de oțet, Drosophila melanogaster, indică faptul că procesul de neurodegenerare apare ca urmare a deleției concomitente a unei copii a genelor Gba1b și anne. Ambele gene au omologi în genomul uman, genele GBA1 și ATP13A2, și au fost identificate mai multe cazuri de indivizi afectați de boală Parkinson, prezentând variante în cele două gene (Gu et al. Mol. Neurodegeneration, 2026, in press). Similar, studiul lui Dafsari et al. sugerează că riscul pentru a dezvolta boala Parkinson sau demență crește în urma unor mutații în gena EPG5, cunoscută pentru determinarea sindromului Vici la copii (2025;98:932-950); studiul „construiește” o punte între afecțiunile neuro-
Din această poveste face parte și Cytogenomic Medical Laboratory (cytogenomic.ro) care, prin combinarea tehnologiilor ultramoderne, a expertizei clinice și a abordării centrate pe pacient, oferă o paletă largă de analize genetice celor care își doresc să afle propria poveste a genelor.
Dr. Maria Stratan
Medic specialist Genetică medicală
Psihiatria de precizie începe în intestin: implicațiile
clinice ale microbiomului în tulburările afective
Precision psychiatry begins in the gut: clinical implications of the microbiome in affective disorders
În ultimii ani, neuroștiințele și psihiatria au început să integreze un nou actor biologic, pentru mai buna înțelegere a patologiei neuropsihiatrice: microbiomul intestinal. Dacă în trecut axa intestin–creier era considerată o noțiune mai degrabă teoretică, astăzi dovezile experimentale și clinice susțin existența unei comunicări bidirecționale complexe între sistemul nervos central, sistemul nervos enteric, sistemul imun și comunitățile microbiene intestinale. În acest context, depresia majoră, tulburările anxioase și chiar tulburarea bipolară sunt reevaluate din perspectiva interacțiunii dintre inflamație, metabolism și disbioză intestinală.
Facultatea de Biologie, Dept. Botanică și Microbiologie, Universitatea București
Microbiota intestinală influențează funcționarea cerebrală prin multiple mecanisme. Aproximativ 90% din serotonina organismului este produsă la nivel intestinal, iar metaboliții bacterieni pot modula sinteza și disponibilitatea neurotransmițătorilor. Acizii grași cu lanț scurt, în special butiratul, exercită efecte epigenetice prin inhibarea histon-deacetilazelor și pot influența expresia genică neuronală. În paralel, disbioza intestinală poate crește permeabilitatea barierei intestinale, facilitând translocarea lipopolizaharidului (LPS) și activarea răspunsului inflamator sistemic. Inflamația cronică de grad scăzut, caracterizată prin creșterea IL-6, TNF-α și CRP, este frecvent identificată la pacienții cu depresie majoră și tulburări afective. Datele metagenomice recente evidențiază scăderea diversității microbiene la pacienții cu depresie și reducerea bacteriilor producătoare de butirat, concomitent cu creșterea speciilor proinflamatorii. De asemenea, s-a observat o alterare a metabolismului triptofanului, cu devierea acestuia către calea kinureninei în context inflamator, mecanism asociat cu neurotoxicitate și disfuncție cognitivă. Astfel, microbiomul poate influența direct echilibrul dintre căile neuroprotectoare și cele neuroinflamatorii.
În practica clinică, pacienții cu depresie rezistentă la tratament prezintă frec-
vent comorbidități metabolice, tulburări gastrointestinale funcționale sau sindrom metabolic, sugerând o intersecție patogenică comună. Evaluările exploratorii ale compoziției microbiotei intestinale, utilizând metode precum qPCR țintit sau secvențiere 16S rRNA, indică în mod repetat scăderea genurilor Bifidobacterium și Lactobacillus și reducerea abundenței Akkermansia muciniphila, bacterie asociată cu integritatea barierei intestinale și reglarea inflamației sistemice.
Conceptul de „psihobiotic” a apărut pentru a desemna tulpini probiotice cu potențial efect asupra sănătății mentale. Studii clinice controlate au demonstrat că anumite combinații de Lactobacillus și Bifidobacterium pot reduce scorurile de anxietate și depresie, probabil prin scăderea inflamației sistemice și modularea axei hipotalamo–hipofizo–adrenocorticale. Reducerea cortizolului plasmatic și ameliorarea răspunsului la stres au fost documentate în unele trial-uri, deși rezultatele rămân eterogene și dependente de tulpină.
Un alt mecanism relevant îl reprezintă influența microbiomului asupra microgliei, celulele imune rezidente ale sistemului nervos central. Activarea microglială excesivă este implicată în neuroinflamație și neurodegenerare, iar studiile pe modele animale au demonstrat că absența microbiotei sau disbioza severă determină alterări ale maturării și funcției microgliale. Restaurarea eubiozei poate normaliza aceste procese, sugerând un potențial terapeutic indirect asupra plasticității neuronale.
Din perspectivă terapeutică, intervențiile asupra microbiomului includ dieta, probioticele, prebioticele și, experi-
mental, transplantul de microbiotă fecală. Dieta mediteraneană, bogată în fibre fermentabile, polifenoli și acizi grași omega-3, este asociată cu reducerea riscului de depresie și cu îmbunătățirea diversității microbiene. Fibrele fermentabile stimulează producția de butirat, cu efecte antiinflamatorii și potențial neuroprotectoare. În paralel, reducerea consumului de alimente ultraprocesate poate limita disbioza și inflamația sistemică.
Integrarea profilării microbiomului în psihiatrie ar putea permite, în viitor, identificarea subtipurilor biologice de depresie sau tulburare bipolară, caracterizate prin predominanța mecanismelor inflamatorii. Corelarea markerilor microbieni cu parametrii clinici, inflamatori și metabolici, utilizând algoritmi de inteligență artificială, ar putea deschide calea către o psihiatrie de precizie, în care intervențiile nutriționale și microbiene completează tratamentul farmacologic standard.
În concluzie, dovezile actuale susțin ipoteza că axa intestin–creier reprezintă o componentă esențială în fiziopatologia tulburărilor afective. Microbiomul intestinal influențează inflamația sistemică, metabolismul neurotransmițătorilor, răspunsul la stres și plasticitatea neuronală, conturând o perspectivă integrativă asupra bolii psihice. Deși sunt necesare studii clinice suplimentare pentru standardizarea intervențiilor și validarea biomarkerilor microbieni, integrarea acestei paradigme în practica neurologică și psihiatrică ar putea transforma abordarea terapeutică în următorul deceniu. Creierul nu mai poate fi privit izolat de intestin, iar medicina modernă se îndreaptă către o viziune ecosistemică asupra sănătății mentale.
Conf. Univ. Dr. Grațiela Grădișteanu Pîrcălăbioru
Energie fără agitaţie
Expunerea prelungită la stres fizic și psihic poate influenţa nivelul de energie, capacitatea de concentrare și echilibrul emoţional. În timp, suprasolicitarea reduce rezilienţa organismului și performanţa mentală.
Adaptonic® susţine mecanismele naturale de adaptare la stres printr-o formulă cu ingrediente standardizate, destinată perioadelor de solicitare fizică, psihică sau intelectuală intensă. Acţiunea urmărește menţinerea echilibrului neuro-energetic, fără stimulare agresivă și fără efect tranzitoriu de tip energizant.
De ce să alegi Adaptonic®?
Asociere sinergică a trei adaptogeni, cu mecanisme complementare: Ginseng siberian - sprijină vitalitatea, rezistenţa la solicitări fizice și psihice și susţine echilibrul cardiovascular Rhodiola rosea - favorizează claritatea mentală, concentrarea și rezilienţa la oboseală psihică
Ashwagandha KSM-66® - extract patentat, standardizat, bine documentat, pentru echilibru emoţional și adaptare la stres
Formulă care oferă suport integrat pentru rezilienţă la stres, claritate mentală, echilibru emoţional și protecţie antioxidantă.
Dozaj precis, exprimat per porţie zilnică
Adaptare la stres fără efect de suprastimulare.
Adaptonic sprijină rezilienţa fiziologică, nu doar oferă un impuls temporar de energie.
Potrivit pentru:
• Persoane expuse stresului excesiv
• Contexte de suprasolicitare mentală
• Episoade de oboseală psihică cu impact asupra concentrării
• Perioade solicitante intelectual sau emoţional
• Stări de irascibilitate și iritabilitate
Mod de utilizare: 1 capsulă de 2 ori pe zi, dimineaţa și la prânz.
Pentru mai multe informaţii despre produs scanaţi codul QR sau intraţi pe alevia.ro Acesta este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă variată și echilibrată. Citiţi cu atenţie informaţiile de pe ambalaj.
Rolul culturii în menținerea sănătății
mintale și
a longevității cognitive
Trăim într-o perioadă în care declinul cognitiv și demența au devenit unele dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne. În fața îmbătrânirii populației și a limitelor tratamentelor farmacologice, interesul s-a mutat tot mai mult spre factorii protectori ai funcției cognitive – acele elemente care pot încetini declinul, pot menține autonomia și pot conserva identitatea persoanei.
CConf. Univ. Dr. Cozmin Mihai
Medic primar psihiatru, Medic specialist medicina muncii, Institutul de psihiatrie Socola Iași, Universitatea Apollonia Iasi
Dr. Alexandra Popescu
Medic specialist psihiatru, Institutul Socola Iași
ultura – în sensul participării active la lectură, teatru, muzică, operă, concerte, expoziții sau alte activități intelectuale și artistice – nu este doar un act recreațional. Din perspectivă neuropsihiatrică, cultura reprezintă o formă complexă de stimulare cognitivă, emoțională și socială, care activează simultan multiple rețele neuronale. Studiile din ultimele decenii arată că implicarea culturală regulată este asociată cu o funcție cognitivă mai bună, un risc mai scăzut de apariție al declinului cognitiv și a demenței. Acest efect este explicat prin conceptul de rezervă cognitivă: capacitatea creierului de a compensa modificările patologice prin utilizarea eficientă a rețelelor neuronale existente sau prin folosirea unor rețele alternative.
Activitățile culturale
și funcțiile cognitive
Un studiu longitudinal publicat în anul 2018 în revista Scientific Reports (Nature Publishing Group) desfășurat pe o perioadă de 10 ani a investigat dacă implicarea în activități culturale poate proteja împotriva declinului cognitiv la adulții cu vârsta peste 52 de ani (aproximativ 3500 participanți). Activitățile analizate
au inclus: vizitarea muzeelor, galeriilor, expozițiilor, participarea la concerte, teatru, operă, dar și mersul la cinema.
S-a observant faptul că participanții care vizitau muzee sau mergeau la teatru/ operă/concerte au prezentat un declin cognitiv semnificativ mai mic decât cei care nu participau la astfel de activități. Chiar și participarea anuală a avut efecte protectoare, însă mersul la cinema nu a avut același efect benefic. Autorii studiului susțin faptul că participarea culturală frecventă, chiar și la nivel minim (1-2 ori pe an), poate avea un efect protectiv real împotriva declinului cognitiv.
Terapia prin artă vizuală
Un studiu publicat în anul 2024 în revista Frontiers in Aging Neuroscience reprezintă prima cercetare clinică care corelează intervenția prin artă vizuală cu biomarkerii de îmbătrânire celulară (telomerii și epigenetica) la pacienți cu tulburări neurocognitive (stadii ușoare spre moderate).
Terapia prin artă vizuală (Visual Arts-mediated CAT) a fost testată pentru a evalua impactul său asupra funcției cognitive, stării funcționale, depresiei și lungimii telomerilor. Durata studiului a fost de aproximativ 43 de zile și a avut loc în Regional Centre for Cerebral Aging (CRIC), Italia. Au participat aproximativ 20 pacienți cu vârste cuprinse între 64–85 ani, diagnosticați cu tulburări cognitive ușoare spre moderate. Intervenția a presupus organizarea unor sesiuni de terapie prin artă vizuală ghidată (desen, analiză vizuală, activități creative), desfășurate în cadrul centrului, dar și la muzeul civic Eremitani din Padova. Pentru evaluare au fost utilizate teste neuropsihologice și analize de sânge (biomarkeri LTL și DNAmAge).
În ceea ce privește rezultatele studiului, s-au observat îmbunătățiri semnifi-
cative la: testul Rey-Osterrieth (copiere figuri), percepție obiectuală și spațială (VOSP), memorie de lucru (Digit span, Corsi backward), atenție și funcție executivă (Trail Making Test). De asemenea, s-au înregistrat creșteri semnificative ale scorurilor la testele CADL-2 și DAFS, precum și o scădere a simptomelor depresive (GDS). Lungimea telomerilor a crescut semnificativ la pacienții care au parcurs toate sesiunile. Creșterea a fost corelată pozitiv cu nivelul de educație și vârsta mai mică și a fost semnificativă la bărbați, dar nu și la femei. Totuși, DNAmAge (vârsta epigenetică) nu s-a modificat semnificativ.
Astfel, terapia prin artă vizuală este eficientă pentru stimularea cognitivă și funcțională a pacienților cu demență în stadiu incipient. Aceasta poate contribui la încetinirea îmbătrânirii celulare, în special prin creșterea telomerilor, un marker asociat longevității. Beneficiile sunt mai pronunțate la pacienții de sex masculin, mai tineri și cu nivel educațional mai ridicat.
Rolul terapiei vizuale
Un alt studiu publicat în anul 2025 în ACM Proceedings propune un protocol de reabilitare cognitivă bazat pe artă vizuală, desfășurat în medii virtuale 3D de tip galerie/muzeu. Intervenția este concepută pentru persoane cu deficite cognitive ușoare sau moderate, dar și pentru pacienții cu demență incipientă. Au participat 48 de vârstnici cărora li s-a solicitat să exploreze și să analizeze opere de artă virtuale, să discute semnificații, să realizeze sarcini creative (asociere, reconstrucție) și să se implice în activități collaborative. Fiecare sesiune combina stimularea cognitive, interacțiunea social și simțul estetic. Au fost evaluate atenția, memoria vizuală și funcțiile executive.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Interacțiunea factorilor psihici, sociali si culturali,
între ideal și realitate – studiu de caz
Motivația alegerii cazului: Cazul pacientului A a fost selectat pentru analiză datorită complexității sale clinice și multiplelor aspecte psihodinamice pe care le ilustrează. Acesta reflectă un conflict profund de identitate, caracterizat prin dificultăți în procesul decizional, manifestate prin ruminare obsesivă și nehotărâre cronică, influențate atât de factori intrapsihici, cât și extrapsihici, deasemenea de relațiile familiale și influența autoritară a mediului spiritual.
Studiul acestui caz oferă oportunitatea de a explora modul în care factorii psihologici, sociali și culturali interacționează într-un proces de criză existențială și tulburare nevrotică. De asemenea, acesta relevă importanța abordării terapeutice integrate, care să țină cont atât de specificitatea personală a pacientului, cât și de contextul său de viață și de influențele externe. Prin această analiză se urmărește identificarea unor piste de intervenție adecvate în cazul unor conflicte similar, ce implică dileme existențiale, presiuni sociale și spirituale, precum și dificultăți relaționale profunde.
Obiective: Analiza acestui caz urmărește identificarea și înțelegerea mecanismelor psihodinamice implicate în nevroza obsesivă a pacientului A, cu accent pe ruminările persistente și dificultățile decizionale majore. De asemenea, obiectivul este explorarea influențelor familiale și religioase asupra evoluției simptomatologiei și comportamentului pacientului.
Se dorește evidențierea modului în care conflictele interne, susținute de factori externi precum relația cu preotul duhovnic și presiunile sociale, afectează capacitatea pacientului de a-și asuma roluri și decizii în viața personală și profesională. Totodată, scopul este formularea
unor direcții terapeutice adecvate care să susțină procesul de autocunoaștere și integrare psihică a pacientului.
Ipoteze:
1. Nevroza obsesivă manifestată prin ruminări persistente la pacientul A este determinată de conflicte interne nerezolvate, legate de identitatea personală, rolurile sociale și alegerea între călugărie și viața laicã.
2. Relația ambivalentă cu figura paternă și modelul masculin idealizat, reprezentat de preotul duhovnic, contribuie la accentuarea stării de nehotărâre și la dificultatea asumării deciziilor ferme.
3. Influența puternică a mediului religios, combinată cu presiunile familiale și experiențele sociale (eșecuri în relații amoroase, lipsa susținerii familiale pentru decizia de a intra în monahism), amplifică anxietatea și sentimentul de vinovăție.
4. Factorii psihosociali și educaționali, precum investiția în studii teologice și experiența profesională anterioară, generează un conflict între dorința de autonomie și teama de eșec, menținând pacientul într-un ciclu de ruminare și blocaj decizional.
Istoric familial și personal
Pacientul A provine dintr-o familie cu profil socio-cultural specific unei comunități rurale, în care părinții au fost mici comercianți, implicați în viața socială și religioasă a satului. Familia a fost caracterizată printr-un climat social activ, cu petreceri tradiționale și relații extinse cu persoane influente din mediul local, urmărind adesea poziții de putere și influență, mai degrabă decât o conexiune autentică cu indivizii din jur.
În copilărie, A a beneficiat de o libertate relativă, dar a fost marcat de o educație cu elemente de hiperprotecție, în special din partea mamei, care a manifestat o
atitudine ambivalentă față de maturizarea și autonomia sa. Această hiperprotecție, combinată cu o atmosferă familială lipsită de consistență și stabilitate, a contribuit la dificultăți în formarea unui sentiment solid al identității.
Pe plan educațional, A a început liceul, dar a continuat ulterior studiile în seminar teologic, unde a reluat unele niveluri școlare, pierzând un an. A urmat apoi studii superioare și un master în teologie, acumulând peste zece ani de educație religioasă și spirituală.
Din punct de vedere profesional, pacientul a lucrat inițial în domeniul turismului religios la o instituție prestigioasă, unde avea un statut social bun, colaborând cu persoane de rang înalt. Ulterior, a ales să renunțe la această poziție pentru a urma o viață monahală, îndrumat fiind de ”revelațiile” venite prin intermediul preotului său duhovnic, ocupându-se de munca de jos în cadrul unui schit și al unei mănăstiri, fapt care i-a generat nemulțumiri și dificultăți de adaptare.
Din punct de vedere relațional, A a avut contacte amoroase multiple, dar relațiile au fost în general platonice, iar experiențele sale în acest domeniu au fost marcate de o puternică nehotărâre și temeri legate de angajament și sexualitate. Influențele negative ale preotului duhovnic au contribuit la formarea unei perspective pesimiste asupra relațiilor conjugale și a rolului femeii în viața sa, consolidând convingerea că o căsătorie nu i-ar fi potrivită.
Cadrul solicitării și motivația prezentării în cabinet: A s-a prezentat la cabinet împreună cu sora sa, venind împreună la prima ședință. Motivația pentru solicitarea sprijinului psihologic era marcată de o stare de tristețe accentuată, indecizie cronică și blocaj existențial, manifestate în urma unei perioade petrecute la schit și ulterior la o altă mănăstire.
Conf. Univ. Habil. Dr. Simona Trifu
UMF „Carol Davila’’, București
Anda Oana Ailenei
Psiholog clinician
Abordarea
multidimensională
medicală și
consilierea la o adolescentă cu Trisomie X, epilepsie și
disabilitate intelectuală ușoară
Multidimensional medical approach and counseling in an adolescent with Trisomy X, epilepsy and mild intellectual disability
Dismorfiile faciale nu pot întotdeauna orienta etiologia simptomelor unui pacient și evoluția clinică a acestuia. Evaluarea genetică a unui pacient urmează după evaluarea imagistică și realizarea unor investigații standard, funcție de afecțiunea inițială pentru care se prezintă pacientul.
Șef Lucr. Dr. Eva Maria Elkan1
Asist. Univ. Dr. Diana Ciortea1
Dr. Andreea Tovârnac1
Asist. Univ. Dr. Lăcrămioara Ilie1
Dr. Oana Păvăloaia2
Dr. Alexandra Nicoleta Bran1
1Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați
2Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava
Obiective
Dorim să evidențiem importanța diagnosticării din timp a Trisomiei X la o pacientă la care s-au folosit metode genetice specifice și s-au utilizat etapele examenului genetic clasic.
Material și Metode
Prezentăm cazul unei paciente care se află în tratament cronic pentru epilepsie și care a fost trimisă la genetician pentru suspiciunea unui sindrom genetic, după reapariția crizelor epileptice și după un control bun inițial al crizelor epileptice.
Pacienta a urmat strict tratamentul prescris cu acid valproic, iar după descoperirea Trisomiei X și titrarea din nou a dozelor de antiepileptic evoluția a fost favorabilă. Imagistica cerebrală a fost negativă.
Rezultate
S-a decelat prin MLPA afectarea cromozomilor X , diagnosticul orientând spre Trisomie X , ceea ce ne dă date importante pentru consilierea adolescentei de 15 ani și a familiei acesteia. Impactul diagnosticului a fost redus de evoluția favorabilă ulterioară a epilepsiei, deasemenea de lipsa unor
modificări somatice foarte evidente (în afara unei staturi înalte). S-au discutat cu familia aspecte legate de alimentația pacientei și urmărirea cu atenție a curbei ponderale, pentru ca aceasta să nu ajungă sub standardele de greutate pentru vârstă, totodata au fost urmărite cu grijă concentrațiile de amoniac și acid valproic în sânge.
Concluzii
Diagnosticul unei Trisomii X la o pacientă adolescentă poate ajuta la corecta consiliere a familiei și a pacientei, la fel și monitorizarea corectă endocrină și genetică, plus o informare corectă privind planing-ul familial ulterior. De asemenea, dacă asociază o patologie neurologică aceasta poate avea un parcurs firesc, iar în cazul unei epilepsii corect abordate să ducă chiar la vindecarea acesteia. Afectarea cognitivă poate fi foarte ușoară sau chiar absentă , permițând o inserție socială, școlară și familială normală.
Abordarea multidimensională medicală și consilierea la o adolescentă cu Trisomie X, epilepsie și disabilitate intelectuală ușoară Introducere
Trisomia X 47,XXX este o aneuploidie cu un cromozom X suplimentar, ce survine la sexul feminin. Prevalența tulburării este de aproximativ 1/1000 de nou-născuți, nondisjuncția meiotică fiind mecanismul care constituie substratul tulburării (alte formule genetice care pot exista: 46,XX/47,XXX, 47,XXX/48,XXXX, sau variantele 45,X/47,XXX, 45,X/46,XX /47,XXX din Sindromul Turner) [1]. La nou-născuții cu sindrom triplu X greutatea este cu 500 grame mai mică decât media, ajungând până la 2979 grame [2] .
Diagnosticul de Trisomie X poate genera confuzie, neliniște și anxietate în familie. Atât pacienta cât și părinții se adaptează la diagnostic și necesită sprijin psihologic. Simptomele ce pot surveni în această tulburare sunt:
• Tulburare a achiziției limbajului expresiv
• Tulburare de conduită
• Crize convulsive recurente și chiar epilepsie (16,2%)
• Fenomene psihologice cu probleme de internalizare
• Retrognatism
• Prognatism
• Tulburări dentare (44,4%)
• Clinodactilie
• Degetul 5 mai scurt
• Malformații urogenitale (12,2%)
• Insuficiență ovariană, sau amenoree primară
• Disecția aortică este mai frecventă la aceste paciente decât în populația generală
• Hipertensiune
• Osteoporoză
• Tiroidită autoimună
• Intelect normal inferior, sau retard mental ușor
[2][3][4][5][6]Manifestările clinice pot fi discrete, iar diagnosticul este tardiv, uneori în adolescență sau la vârsta adultă (în prezent, statisticile arată că doar 10% sunt diagnosticate). Amenoreea unei femei de 35 de ani, instalată de la vârsta de 19 ani, a atras atenția medicilor, care astfel au semnalat primul caz de acest tip în anul 1959 [1]. Menarha se instalează, în medie, normal ca și la populația generală, sau poate lipsi total. Pe de altă parte, menopauza se instalează, în medie, mai devreme cu 5 ani (dar pot fi și cazuri când menopauza se instalează sub 35 de ani) [3] . Text integral: scanează QR de pe copertă
Tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate la adulți
Attention-deficit/hyperactivity
disorder in adults
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) reprezintă o patologie de neurodezvoltare cu debut în copilărie, iar dintre cazurile diagnosticate inițial doar aproximativ 2–3% mențin un tablou clinic relevant în perioada adultă.6 Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune cu impact semnificativ asupra vieții și funcționalității, estimându-se că afectează aproximativ 2,5% din populația adultă la nivel global.1
DPsiholog clinician
atele epidemiologice susțin o etiologie complexă și multifactorială, în care interacțiunea dintre vulnerabilitatea genetică, factorii prenatali și influențele de mediu joacă un rol determinant. La adult, stabilirea diagnosticului este adesea îngreunată de strategiile compensatorii dezvoltate în timp, precum și de suprapunerea semnificativă a simptomatologiei cu alte tulburări psihice mai frecvent recunoscute în practica clinică. 6 Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate la adulți nu a fost la fel de studiată în studiile epidemiologice precum cea diagnosticata in copilărie, în mare parte din cauza dificultatilor stabilirii unui consens legat de diagnostic.7
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este bine recunoscută în populația pediatrică, fiind descrisă pentru prima dată ca diagnostic clinic în anii 1930; cu toate acestea, interesul științific și clinic s-a orientat progresiv către recunoașterea și managementul terapeutic al tulburării la vârsta adultă.2 Manualul de diagnostic și tratament III (DSMIII) a introdus diagnosticul de ,,tulburare de deficit de atenție, tip rezidual”, pentru adulții diagnosticați în copilărie care continuau să prezinte simptome semnificative clinic. Deși manifestarea ADHD poate suferi modificări odată cu vârsta, DSMIV a venit cu exemple despre cum se
modifică aceste simptome la vârsta adultă. De asemenea, DSM IV atenționează despre enunțarea diagnosticului doar în baza auto raportării, fiind evidențiată importanța surselor colaterale în stabilirea diagnosticului. 8
Diagnosticul ADHD la femei este adesea întârziat comparativ cu cel la bărbați, iar acestea sunt mai susceptibile de a fi diagnosticate mai târziu în viață. Motivele pentru diagnosticul mai rar și mai tardiv al ADHD la femei rămân însă neclare. Unele studii formulează ipoteza că acest fapt se datorează diferențelor în expresia fenotipică a tulburării. Într-adevăr, femeile prezintă frecvent simptome predominant de neatenție și mai puține comportamente perturbatoare evidente. Prin urmare, pacienții de sex masculin au o probabilitate mai mare de a fi direcționați către servicii clinice. Totuși, dovezi recente contestă aceste perspective „tradiționale”, sugerând că femeile cu ADHD prezintă simptome de hiperactivitate comparabile cu cele ale bărbaților. Alte studii indică faptul că femeile trebuie să prezinte simptome mai severe și un grad mai mare de afectare funcțională comparativ cu bărbații pentru a fi trimise la o evaluare pentru ADHD.10, 11 Prin definiție, tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) debutează în copilărie. În consecință, primul demers clinic constă în evaluarea retrospectivă a statusului psihiatric al pacientului în perioada copilăriei și în stabilirea unui diagnostic retrospectiv de ADHD cu debut în acea perioadă.5 Pentru a stabili diagnosticul de ADHD, conform sistemelor actuale de diagnostic, aceste simptome trebuie să prezinte anumite caracteristici în ceea ce privește vârsta de debut, durata și prezența în multiple contexte de viață. Manifestările inatenției sunt numeroase, incluzând dificultatea de concentrare în timpul îndeplinirii unei sarcini, lipsa perseverenței în activități slab moti-
vante, uitarea frecventă, distragerea atenției de către stimuli irelevanți și dezorganizarea. Hiperactivitatea se manifestă prin activitate excesivă, inadecvată; agitație, mișcări repetitive (foială sau bătăi din degete), neliniște sau logoree. Simptomele impulsivității includ luarea deciziilor sau inițierea acțiunilor fără a gândi sau fără a lua în considerare consecințele, dificultăți în a aștepta rândul și comportament intruziv din punct de vedere social.
Simptomele de bază ale ADHD se pot manifesta diferit la adulți. Hiperactivitatea la adulți se manifestă adesea prin ceea ce pacientul descrie ca „neliniște interioară”; supraîncărcarea programului sau incapacitatea de a se relaxa.
Comportamentul impulsiv se poate manifesta prin acțiuni întreprinse fără a gândi sau prin a spune lucruri pe nepregătite, ,,fără filtru’’, cheltuirea excesivă a banilor (sau prea rapidă), punerea imediată în aplicare a planurilor, demisionarea impulsivă, începerea sau încheierea rapidă a relațiilor și dificultatea de a amâna satisfacerea dorințelor sau nevoilor. 9
Adolescenții mai mari și adulții raportează frecvent „căutarea de senzații tari”, „căutarea de noutate”.9
Tranziția de la serviciile comunitare de sănătate mintală pentru copii la serviciile pentru adulți reprezintă o problemă frecventă în managementul ADHD la adulți. Sunt necesare programe specifice pentru a îmbunătăți această tranziție, în special la pacienții cu afecțiuni comorbide, precum tulburarea din spectrul autist, dependențele sau tulburările de conduită.10
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) se asociază cu disfuncții cognitive evidente, deși marcate de o variabilitate considerabilă. În schimb, rolul trăsăturilor de personalitate la adulții cu ADHD rămâne insuficient clarificat, nefiind încă stabilit dacă acestea constituie factori predispozanți sau reprezintă manifestări ale tulburării.4
Dr. Romina Cătuți
Clinica Nutrimed, București
drd. Maloș Clara
Clinica Nutrimed, București, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Consecințele abuzului emoțional în adolescență
The consequences of emotional abuse in adolescence
Prof. Univ.
Dr. Laura Nussbaum
UMFT „Victor Babeș”, Timișoara, vicepreședinte al SNPCAR
Dr. Alexandra Șerban
Doctorand UMFT „Victor Babeș”, Timișoara, secretar general al SNPCAR
Asist. Univ.
Dr. Adriana Cojocaru
UMFT „Victor Babeș”, președinte SNPCAR
1. Introducere
Abuzul emoțional în adolescență reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, cu implicații profunde asupra dezvoltării psihologice și a funcționării pe termen lung. În cadrul formelor de maltratare a copilului, abuzul emoțional este frecvent subrecunoscut, deși studiile sugerează că poate avea efecte la fel de severe, sau chiar mai persistente decât abuzul fizic sau sexual [1]. Caracterul său adesea subtil, lipsa markerilor fizici și variabilitatea manifestărilor contribuie la dificultățile de identificare și raportare.
Adolescența constituie o perioadă de vulnerabilitate particulară, marcată de reorganizări neurobiologice, consolidarea identității și creșterea complexității relațiilor sociale. Expunerea la abuz emoțional în această etapă poate interfera semnificativ cu procesele de reglare emoțională, dezvoltarea imaginii de sine și formarea modelelor relaționale interne [2]. Literatura arată că experiențele adverse timpurii, inclusiv abuzul emoțional, se asociază
cu un risc crescut de tulburări anxioase, depresive și comportamente suicidare în adolescență și la vârsta adultă [3]
La nivel epidemiologic, estimările internaționale indică faptul că maltratarea emoțională este una dintre cele mai prevalente forme de abuz asupra copilului, deși ratele variază considerabil în funcție de metodologia utilizată și de contextul cultural [4]. Subraportarea rămâne o problemă majoră, în special în cazul adolescenților, unde manifestările pot fi atribuite eronat turbulențelor dezvoltative normale.
Interesul științific actual se concentrează tot mai mult asupra mecanismelor prin care abuzul emoțional influențează dezvoltarea psihopatologică, în special asupra rolului dereglarilor emoționale ca mediator central între experiența adversă și simptomatologia ulterioară [5]. Această perspectivă dimensională permite o înțelegere mai nuanțată a traiectoriilor de risc și deschide direcții pentru intervenții țintite.
Scopul prezentului articol este de a sintetiza datele actuale privind consecințele abuzului emoțional în adolescență, cu accent pe impactul asupra reglării emoționale, manifestările psihopatologice asociate și implicațiile pentru identificarea precoce și prevenție.
2. Delimitări conceptuale și definiții
2.1. Definirea abuzului emoțional Abuzul emoțional (sau maltratarea psihologică) este definit ca un tipar repetitiv de comportamente ale îngrijitorului, care transmite copilului sau adolescentului mesaje de lipsă de valoare, respingere, teamă sau neadecvare, afectând dezvoltarea emoțională și funcționarea psihologică [6]. Spre deosebire de alte forme de abuz, acesta nu implică în mod necesar
contact fizic, ceea ce contribuie la dificultatea identificării și validării clinice.
Literatura de specialitate descrie mai multe forme de abuz emoțional, inclusiv umilirea, criticile persistente, respingerea, izolarea socială, intimidarea, expunerea la conflicte severe între părinți și manipularea afectivă [7]. Aceste comportamente pot fi manifeste sau subtile și pot apărea atât în interacțiuni directe, cât și în modele relaționale cronice caracterizate prin invalidare emoțională.
Este importantă diferențierea între abuzul emoțional și neglijarea emoțională. În timp ce abuzul emoțional implică acțiuni comise activ de către adult (denigrare, amenințare), neglijarea emoțională se referă la omisiunea furnizării suportului afectiv adecvat, a răspunsului empatic și a disponibilității emoționale [6]. În practică, cele două forme coexistă frecvent și au efecte cumulative asupra dezvoltării adolescentului.
2.2. Particularități ale abuzului emoțional în adolescență Manifestările și impactul abuzului emoțional capătă caracteristici specifice în perioada adolescenței, etapă marcată de intensificarea nevoii de autonomie, de consolidarea identității și de sensibilitatea crescută la evaluarea socială [2]. În acest context, mesajele invalidante sau critice din partea figurilor de atașament pot fi internalizate profund și pot influența negativ structura imaginii de sine.
Adolescenții expuși la abuz emoțional pot prezenta o vulnerabilitate accentuată la respingere interpersonală, dificultăți de reglare emoțională și tendința de a dezvolta modele cognitive negative despre sine și despre ceilalți [8]. Spre deosebire de copilăria mică, unde manifestările pot fi predominant comportamentale, în adolescență se observă mai frecvent simptomatologie internalizantă, retragere socială, tendință la adicție și distorsiuni ale identității.
Text integral: scanează QR de pe copertă
Un nou centru CREAATIV în cadrul spitalului „Sf. Stelian“ din București
Colaborarea dintre spitalele de psihiatrie și Organizațiile Non-Guvernamentale nu a fost niciodată simplă în România. Dacă luăm exemplul spitalului ’’Prof. Dr. Al. Obregia’’, după entuziasmul începutului anilor 2000 când s-a încercat, printre altele, implementarea conceptului de nursing psihiatric de către un colectiv coordonat de dr. Constantin Oancea, a serviciilor de tip harm reduction și instruire a profesioniștilor din spital în tratamentul adicțiilor prin ONGul coordonat de prof. dr. Dan Prelipceanu, sau a psihiatriei comunitare prin eforturile doctorului Radu Teodorescu și ale colegilor săi, a urmat o restaurare lentă a dominației vechiului mod de a face psihiatrie: azilar, reducționist biologizant și deconectat de comunitatea în care pacienții își desfășoară existența. Astăzi, nursing-ul psihiatric este doar o amintire, ONG-ul profesorului Prelipceanu a fost alungat din spital prin deconectarea de la utilități, iar psihiatria comunitară a rămas un vis pe hârtie. Prof. Mircea Lăzărescu, într-o comunicare personală, nota cu amărăciune că “în anii ’80, în România aveam mai multă psihiatrie comunitară decât avem acum.” Acest mod alienant de a face psihiatrie a fost, din păcate, confirmat de recenta scrisoare publică prin care două asociații ale breslei psihiatrice din România solicitau interzicerea accesului în spitalele de psihiatrie al unui ONG, care a documentat numeroase abuzuri și condițiile dezumanizante în care trăiau pacienții din unele centre rezidențiale și spitale, motiv pentru care în prezent țara noastră se află sub monitorizarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei!
ÎMedic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor
n aceste condiții, este cu atât mai demn de respect și dătător de speranță exemplul celor două spitale, ’’Voila’’ (Câmpina) și ’’Sf. Stelian’’ (București), care au ales nu doar să-și deschidă porțile pentru proiecte și inițiative din mediul non-guvernamental, dar și să construiască parteneriate de durată împreună cu acestea. Astfel, în februarie 2024 se deschidea primul centru CREAATiV (Centru de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor la Adolescenți și Tineri în Voila) printr-un parteneriat între spitalul de psihiatrie ’’Voila’’ și organizația ’’Zi de Bine’’. Scopul parteneriatului era înființarea, în cadrul unei structuri spitalicești publice, a primului centru rezidențial destinat tratamentului specific al minorilor diagnosticați cu tulburări legate de consumul de substanțe psihoactive. Din punct de vedere logistic, înființarea CREAATiV a presupus renovarea mai multor spații de cazare (cu un
total de 24 de paturi), cabinete pentru consultații și un spațiu de terapie de grup și de petrecere a timpului liber pentru tinerii pacienți. Totuși, CREAATiV reprezintă mult mai mult decât un proiect de renovare. El este un demers de schimbare fundamentală a felului în care este gestionată o tulburare gravă de sănătate mintală în cadru intraspitalicesc. Dacă în mod obișnuit pacientul psihiatric este internat într-o secție generală de psihiatrie, unde tratamentul este preponderent medicamentos și obiectivul este stabilizarea în vederea externării, la CREAATiV procesul terapeutic este gândit diferit:
- Pacientul este internat pe termen lung (minim 30 de zile) și obiectivul intervențiilor este unul curativ
- Programul zilnic este înalt structurat, comunicat clar, cu activități care să acopere întreaga zi
- Personalul secției a trecut printr-o serie de evenimente de formare profesională care și-au propus, pe lângă transmiterea de cunoștințe și abilități specifice intervențiilor în adicții, construirea modului de lucru interdisciplinar și colaborativ (la evenimentele de formare au participt toți membrii echipei, de la medici, la psihologi, asistenți, ergoterapeut și infirmieri).
Programul de training coordonat de un formator în domeniul adicţiilor, acreditat de Ministerul Sănătăţii, a cuprins:
- Formare în tehnici ale Interviului Motivaţional
- Formare în aplicarea de intervenţii de tip cognitiv-comportamental, conform modelului Prevenirii Recăderilor
- Ședinţe lunare de supervizare a echipei terapeutice din cadrul programului CREAATiV
- Un training de 2 zile susținut de o psihoterapeută specializată în lucrul cu tehnici proiective
- Un training de 2 zile de prezentare a stilului și instrumentelor de lucru aparţinând modulului de dezvoltare personală
- O vizită de studiu la centre similare de tratare a problemelor de sănătate mintală a copilului și adolescentului din Paris, Franţa.
În cei doi ani de funcționare, centrul CREAATiV de la spitalul ’’Voila’’ a asistat peste 200 de pacienți, cei mai mulți cu vârste între 14 și 16 ani, admiși în majoritatea cazurilor cu policonsum de substanțe. Rata de reinternare a fost relativ mică, de 15%.
