Medical Market - Medicina de Laborator 2026

Prof. Univ.

Dr. Minodora Dobreanu

Președintele Conferinței Naționale a AMLR

Dr. Daniela Jitaru

Președintele

Medicină de Laborator

Dr. Antoanela Curici

Director Medical Synevo România

Biolog

Dr. Ecaterina Tataru

Dr. Georgeta Hanganu

Medic Director Centrul de Transfuzie Ploiești

Drd. Adrian Neculai

UMF „Carol Davila” București Șef Lucrări

Dr. Mădălina Simoiu

UMF „Carol Davila“ București

Dr. Stela Rodica Lumpan

Spitalul de Pediatrie Ploiești

Dr. Constantin Alexandru Albu

TOTUL ÎNCEPE CU TINE

CITOLOGIA ÎN MEDIU LICHID

Noul standard de calitate pentru sănătatea femeii.

Un singur recipient mai multe teste

TESTUL BABES PAPANICOLAU

HPV genotipare

HPV ARNmesager E6/E7

Clamydia trachomatis

Trichomonas vaginallis

Mycoplasma genitalium

Neisseria Gonorrhoeae

O singură recoltare mai multe rezultate.

„Într-un sistem modern, medicul de laborator bine pregătit nu este doar „cel care validează analize”, ci un actor esențial în decizia clinică“

Interviu cu Prof. Univ. Dr. Minodora Dobreanu

„Anul 2026 este pentru AMLR un an de consolidare și de continuitate, în care capitalizăm inițiativele lansate în 2024–2025 și le ducem la un nou nivel“

Interviu cu Dr. Daniela Jitaru 10

Modele prognostice în leucemia limfocitară cronică: busolă clinică sau labirint de acronime

Asist. Univ. Dr. Cristian Barta

Sindromul de hepatocitoliză în context infecțios

Drd. Adrian Neculai, Șef Lucrări Dr. Mădălina Simoiu

Rolul testelor de metilare ADN pentru screening și predicția recurenței în cancerul colorectal Șef Lucrări. Dr. Antoanela Curici

Testarea mutaţiilor genei ESR1 în cancerul mamar și implicaţiile sale în decizia terapeutică

Biolog Medical Principal Dr. Ecaterina Tataru

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE

12

16

24

Emergența Candida auris în patologia nosocomială: Provocări în diagnosticul diferențial și managementul rezistenței antifungice Dr. Stela Rodica Lumpan, Dr. Constantin Alexandru Albu

Boala grefă contra gazdă post transfuzională Dr. Georgeta Hanganu

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Trimite email pe adresa redactie@finwatch.ro, solicită un abonament la revista Medical Market şi primeşti 10 puncte EMC.

Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

„Într-un sistem modern, medicul de laborator bine pregătit nu este doar „cel care validează analize”, ci un actor esențial în decizia

clinică“

În perioada 27-29 mai se desfășoară a 17-a Conferință Națională a Asociației de Medicină de Laborator din România, ce va avea loc la Hotel Business din Târgu Mureș. Cu această ocazie, doamna Prof. Univ. Dr. Minodora Dobreanu, președintele acestei prestigioase manifestări, ne oferă detalii despre tematică, participare și sesiunile științifice din cadrul evenimentului.

Stimată doamnă profesor, vă rugăm să ne comunicați care sunt principalele teme de interes ce vor fi abordate în cadrul evenimentului, cu ce noutăți ne întâmpină această ediție şi cât de amplă va fi participarea.

Printre temele de interes care domină programul din acest an aș dori să precizez măsurarea albuminuriei sau proteinuriei pentru screeningul și monitorizarea bolilor cronice de rinichi; măsurarea în laborator a glicării proteinelor în era medicinei de precizie – biomarkeri ai disfuncției metabolice și declinului sănătății; metabolomică clinică: progrese în spectrometria de masă.

Deasemeni, vom discuta despre transplantul de organe solide și alotransplant de măduvă osoasă; monitorizarea moleculară a neoplasmelor; medicină transfuzională, și nu în ultimul rând despre laboratoare mai inteligente: AI, roboți și automatizare totală în laboratoarele clinice: oportunitate sau risc.

Ca și participare, mizăm pe un număr de peste 750 de participanți înscriși care, sperăm că vor fi încântați de noutățile prezentate.

Conferințele AMLR oferă oportunitatea unui schimb de informații şi experiențe atât de

necesare în educația medicală continuă. Vă rugăm să nominalizați câteva personalități care onorează cu prezența acest eveniment.

Printre invitații străini care ne onorează cu prezența menționez pe Prof. Panagiotis Tsiamyrtzis, Dept. of Mechanical Engineering, Politecnico di Milano & Dept. of Statistics, Athens University of Economics and Business, Prof. Ágota Drégelyi-Kiss, Óbuda University, Budapest, Prof. Anatolie Vișnevschi, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău.

Evenimentul va fi unul de excepție,

alături de colegii și partenerii noștri din România, Prof. Asoc. Ioana Brudașcă, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca, Prof. Rodica Bălașa, director CSUD al UMFST „GE Palade” Târgu Mureș, Prof. Claudia Bănescu, Prorector UMFST „GE Palade” Târgu Mureș, Prof. Ileana Constantinescu UMF „Carol Davila” București, Prof. Liliana Georgeta Foia, Prorector UMF „Gr T. Popa” Iași, Prof. Daniela Cristina Dimitriu, Departmentul de Biochimie, UMF „Grigore T. Popa” Iași, Prof. Monica Licker, UMF „Victor Babeș” Timișoara, Prof. Tudor Rareș Olariu, UMF „Victor Babeș” Timișoara, Prof. Ana-Maria Vlădăreanu, UMF „Carol Davila” București, Prof. Asoc. Cristina Mambet, UMF „Carol Davila” București, Dr. Andrei George Iancu, Institutul Național de Tranfuzie Sanguină, București. Specialiştii în medicina de laborator, prin acuratețea rezultatelor, au o contribuţie decisivă, influențând astfel luarea deciziilor medicale. Cum vedeţi, în acest context, rolul pregătirii permanente a medicului de laborator?

Rolul pregătirii continue în medicina de laborator este o condiție directă pentru siguranța pacientului și pentru calitatea deciziilor clinice. Pregătirea continuă

a medicului de laborator este parte din actul medical, (nu separată de el), un factor direct în: acuratețea rezultatelor, calitatea diagnosticului, siguranța pacientului.

Dacă rezultatul de laborator influențează diagnosticul și tratamentul, atunci nivelul de actualizare al specialistului influențează indirect evoluția pacientului. Între riscurile apărute dacă aceasta lipsește, aș putea enumera: rezultate corecte tehnic, dar interpretate greșit, utilizare excesivă sau insuficientă a testelor, întârzierea diagnosticului, creșterea costurilor (teste inutile).

Într-un sistem modern, medicul de laborator bine pregătit nu este doar „cel care validează analize”, ci un actor esențial în decizia clinică.

Deşi sistemele de AI sunt avansate, ele nu sunt infailibile şi pot genera informații false sau eronate.

AI promite totuşi să aducă o revoluție în medicina de laborator.

Cum considerați implementarea

AI după ultimele statistici?

Cum arată realitatea ?

1. Creștere explozivă a pieței și adoptării reale în sistemele medicale

• Piața AI în diagnosticul medical din Europa: creștere anuală ~30%.

• În SUA (indicator util pentru trend global):~70% dintre spitale folosesc deja AI în procese clinice sau operaționale.

• În Europa: AI este deja utilizată în diagnostic imagistic, managementul fluxurilor în unitățile medicale, dar implementarea este inegală și dependentă de infrastructură.

2. Paradoxul actual: acceptare mare, utilizare limitată

• Studii europene arată că majoritatea medicilor consideră AI „transformatoare”, dar implementarea practică este încă fragmentată.

• Bariere principale: lipsa de training, lipsa strategiilor instituționale, preocupări etice și de responsabilitate.

AI este instrument de suport, nu înlocuitor, AI excelează în recunoaștere de pattern (imagini, biomarkeri), triere, detecția anomaliilor, dar nu înțelege context clinic complet și poate genera rezultate eronate („hallucinations” în unele sisteme).

AI nu înlocuiește laboratorul — îl face mai eficient, implementarea corectă fiind una etapizată:

Etapa 1 (actuală) utilizare în triere probe, control calitate, alertare automată.

Etapa 2 (în curs) suport decizional pentru interpretare rezultate complexe și corelare cu date clinice.

Etapa 3 (viitor) integrare completă: diagnostic asistat AI și medicină personalizată. Zone unde AI deja aduce valoare reală în laborator:

• Biochimie/hematologie: detectarea erorilor pre- și post-analitice, algoritmi de testare reflexă.

• Microbiologie: identificare rapidă, predicție rezistență antimicrobiană.

• Anatomie patologică: detecție tumorală, cuantificarea markerilor.

Riscuri reale: bias în algoritmi, date incomplete sau necalibrate, supraîncredere în sistem, responsabilitate juridică neclară. De aceea, UE a introdus reglementări stricte (AI Act 2024) pentru sisteme medicale, care vor intra invigoare în august 2026.

AI în medicina de laborator nu este o opțiune — este o tranziție inevitabilă, dar nu este încă matură complet, nu este uniform implementată, nu poate funcționa fără expert uman („medic de laborator augmentat de AI”, nu înlocuit de AI). AI nu va înlocui medicul de laborator, dar medicul care folosește AI îl va înlocui pe cel care nu o folosește.

Depistarea bolilor maligne în stare incipientă este unul dintre obiectivele medicinei mondiale. Cu ce provocări în diagnosticul şi monitorizarea patologiei tumorale se confruntă medicul de laborator? Ce progrese s-au înregistrat în ultima perioadă?

Oncologia de precizie este subiectul la ordinea zilei, în conexiune directă cu provocările și progresele majore în domeniu.

Provocări majore în diagnosticul și monitorizarea tumorilor:

1. Detectarea precoce a „tumorilor silențioase” rămâne una dintre cele mai mari limite actuale, multe cancere fiind asimptomatice în stadii incipiente. Metodele clasice pot rata boala sau o detectează tardiv, unele teste au sensibilitate insuficientă sau dau rezultate fals pozitive.

2. Heterogenitatea tumorală

Tumorile nu sunt uniforme diferă între pacienți și chiar în interiorul aceleiași tumori, de aceea o singură biopsie poate să nu reflecte întreaga boală, iar acest lucru complică diagnosticul, alegerea terapiei, monitorizarea.

3. Limitările biopsiei tisulare Este metodă „gold standard”, dar e invazivă, dificil de repetat, uneori imposibilă (tumori inaccesibile).

4. Sensibilitate și specificitate imperfectă Biomarkerii pot fi nespecifici, influențați de alte condiții, exemple recente: ADN liber crescut la vârstnici →fals pozitive, mutații non-tumorale confundate cu cancer.

5. Integrarea volumelor uriașe de date complexe -genomics, proteomics, metabolomics, provocarea majoră fiind interpretare corectă și integrare clinică.

2. Progrese majore recente (ultimii ani)

1. Biopsia lichidă – schimbare de paradigmă, detectează ctDNA (ADN tumoral circulant), celule tumorale circulante, exozomi, microARN.

Avantaje: minim invazivă, repetabilă, monitorizare în timp real.

Utilități: detectare precoce, monitorizare recidive, identificare rezistență la tratament a devenit „instrument central” în oncologie modernă.

2. Medicina de precizie și biomarkerii moleculari pentru identificarea mutațiilor specifice tumorii și alegerea terapiei „țintite”, de exemplu: EGFR, ALK, ROS1 în cancer pulmonar - tratamentul devine personalizat, nu standard.

3. Integrarea inteligenței artificiale pentru analiză de pattern-uri complexe, identificare biomarkeri noi, suport în interpretare, accelerează diagnosticul și crește acuratețea.

4. Tehnologii „omics” - secvențiere genomică (NGS), profilare multi-omică permit caracterizarea completă a tumorii, identificarea mutațiilor rare, fiind esențial pentru oncologia modernă.

5. Monitorizarea bolii minime reziduale (MRD) - detectarea recidivei înainte de apariția clinică.

Paradoxul actual

Avem tehnologii extrem de avansate, biomarkeri promițători, dar standardizarea și validarea clinică sunt incomplete, interpretarea rămâne dificilă.

Concluzie

Diagnosticul oncologic se află într-o tranziție majoră de la morfologie → la biologie moleculară. Rolul medicului de laborator devine interpret, integrator și validator al datelor complexe. Viitorul nu mai înseamnă doar „a detecta tumora”, ci a înțelege comportamentul ei molecular și a anticipa evoluția.

„Anul 2026 este pentru AMLR un an de consolidare și de continuitate, în care capitalizăm inițiativele lansate în 2024–2025 și le ducem la un nou nivel“

Interviu realizat cu doamna Dr. Daniela Jitaru, Președinte al Asociaţiei de Medicină de Laborator din România, cu ocazia unei noi ediții a Conferinței Naţionale a AMLR

În calitate de Preşedinte al Asociației de Medicina de Laborator din România, vă rugăm să ne comunicați care este strategia AMLR pentru acest an. Ce proiecte aveți în desfăşurare şi câte dintre proiectele stabilite anul trecut au fost implementate?

Anul 2026 este pentru AMLR un an de consolidare și de continuitate, în care capitalizăm inițiativele lansate în 2024–2025 și le ducem la un nou nivel. Strategia noastră are trei axe majore: dezvoltare profesională, calitate și acreditare, respectiv digitalizare și internaționalizare.

Pe componenta de dezvoltare profesională, pilonul central este cea de-a 17-a Conferință Națională a AMLR, organizată la Târgu Mureș, în perioada 27–29 mai 2026, în colaborare cu UMFST „George Emil Palade” și cu celelalte universități de medicină din centrele universitare mari, având ca societăți partenere Societatea Română de Microbiologie și Societatea Română de Hematologie. Continuăm, de asemenea, programele de educație continuă, școlile de vară, atelierele tematice și proiectele dedicate tinerilor medici inițiate în 2025, precum Programul de Mentorat „Generația Viitoare”.

În zona calității, extindem schemele de evaluare externă și sprijinim laboratoarele în implementarea și menținerea standardului SR EN ISO15189, în linie cu recomandările europene. Ne-am propus ca, până la finalul anului, un număr semnificativ de laboratoare să fie incluse în programele de control interlaboratore coordonate sau susținute de AMLR.

Dimensiunea digitală vizează finalizarea și utilizarea curentă a platformei

online AMLR pentru înscrieri la manifestări, acces la resurse educaționale, comunicare cu membrii și derularea cursurilor de e-learning. În același timp, menținem și întărim parteneriatele internaționale prin IFCC, EFLM și Federația de Laboratoare Clinice Balcanice, astfel încât o parte cât mai mare din proiectele propuse pentru 2025–2026 să fie implementate sau cel puțin contractate până la sfârșitul acestui an.

Medicina de laborator traversează o perioadă de transformare rapidă, cu progrese spectaculoase, în care automatizarea şi inteligența artificială schimbă deja practica de zi cu zi. Ce progrese în domeniile de vârf ale medicinei de laborator s-au înregistrat în ultima perioadă?

În ultimii ani am trecut de la automatizare „clasică” la platforme integrate, extrem de robotizate, care acoperă întreg fluxul de lucru – de la recepția probelor,

la analiză și validare. Acest lucru se traduce în timpi de răspuns mai scurți, trasabilitate completă și reducerea semnificativă a erorilor preanalitice și analitice.

Inteligența artificială începe să fie integrată în mod concret în activitatea de laborator, în special în morfologia hematologică, imagistica digitală și interpretarea datelor complexe, unde algoritmii ajută la trierea rapidă a cazurilor și la identificarea pattern-urilor subtile pe care ochiul uman le-ar putea trece cu vederea. Aceste instrumente nu înlocuiesc expertiza medicului, ci o amplifică, permițându-i să se concentreze pe cazurile dificile și pe deciziile clinice cu impact major.

În biologia moleculară și genetică, programele naționale de oncologie și subprogramele dedicate hemopatiilor maligne sau testării genetice au făcut posibilă dezvoltarea unor platforme de secvențiere, citogenetică și de diagnostic avansat în tot mai multe centre, ceea ce deschide drumul către tratamente cu adevărat personalizate. De asemenea, se afirmă din ce în ce mai clar diagnosticul bazat pe biomarkeri multipli și pe „liquid biopsy”, cu potențial de a detecta boala în stadii tot mai precoce.

AMLR a lansat

Programul de Mentorat Generația Viitoare, prin care tinerii sunt ghidați direct de specialişti cu experiență. Cum funcționează acesta? Ce alte proiecte de susținere a tinerilor medici ai acestei specialități aveți?

Programul de Mentorat „Generația Viitoare” a fost gândit ca un cadru structurat în care un tânăr medic sau rezident în medicina de laborator are, pentru o perioadă definită, un mentor – un specialist cu experiență, implicat activ în

activitate clinică, didactică sau de cercetare. Procesul pornește de la o etapă de selecție și „matching”, în care încercăm să aliniem interesele profesionale ale mentee-ului cu expertiza mentorului.

Ulterior, se stabilește un plan individual, ce poate include: clarificarea parcursului profesional, alegerea unei direcții de supraspecializare, implicarea în proiecte de cercetare, pregătirea pentru susținerea de prezentări și publicații sau chiar sprijin în elaborarea tezei de doctorat. Întâlnirile au loc atât online, cât și față în față, mai ales în marja conferințelor AMLR sau a altor manifestări științifice.

Pentru tineri, AMLR derulează și alte inițiative: Școala de Vară AMLR, sesiuni științifice dedicate „Young Scientists”, premii pentru cele mai bune lucrări, burse de mobilitate în laboratoare de referință și facilitarea accesului la rețelele EFLM și IFCC, unde există structuri specifice pentru tinerii profesioniști. Aceste programe urmăresc nu doar transmiterea de cunoștințe, ci și ancorarea într-o comunitate profesională activă, în care dialogul între generații este real și constant.

Vorbiţi-ne, vă rugăm, despre implicarea societăţilor partenere în activitatea AMLR, cât şi despre participarea internaţională a AMLR?

AMLR a mizat încă de la început pe colaborarea interdisciplinară și pe parteneriate solide cu alte societăți profesionale. În mod tradițional, colaborăm îndeaproape cu Societatea Română de

Microbiologie și Societatea Română de Hematologie, care sunt și parteneri științifici ai conferințelor noastre naționale. De asemenea, suntem în dialog cu societățile de genetică medicală, anatomie patologică, oncologie și alte specialități conexe, pentru a asigura coerență pe întreg traseul de diagnostic.

La nivel internațional, AMLR este membru al International Federation of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (IFCC) și al European Federation of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (EFLM), ceea ce ne permite să participăm activ în comisii științifice, grupuri de lucru și inițiative de armonizare a practicii de laborator la nivel european. În plus, prin Federația de Laboratoare Clinice Balcanice, România are un rol important în rețeaua regională, iar faptul că am găzduit în 2025 întâlnirea Federației împreună cu conferința națională AMLR a întărit această poziționare. Participarea internațională se concretizează atât prin prezența unor invitați străini la manifestările noastre, cât și prin contribuțiile cercetătorilor români la congrese, ghiduri și proiecte multicentrice. Revista Română de Medicină de Laborator, indexată Clarivate Analytics, este un instrument esențial în această deschidere, oferind o platformă pentru publicarea și vizibilitatea internațională a rezultatelor obținute în laboratoarele din România.

La final, am dori să ne spuneți câteva cuvinte despre implicarea dumneavoastră, ca şi coordonator al Subprogramului de diagnostic

şi de monitorizare a afecțiunilor hematologice maligne, în proiectele de cercetare medicală.

Coordonarea Subprogramului de diagnostic și monitorizare a afecțiunilor hematologice maligne înseamnă, în primul rând, responsabilitatea de a asigura accesul pacienților la investigații de înaltă performanță – imunofenotipare, citogenetică, FISH, biologie moleculară – esențiale pentru diagnosticul corect, clasificarea riscului și monitorizarea răspunsului la tratament. În practică, aceasta presupune atât coordonarea tehnică și organizatorică a activității de laborator, cât și dialog permanent cu clinicienii hemato-oncologi.

Pe componenta de cercetare, subprogramul oferă un cadru valoros pentru proiecte multicentrice privind boala minimă reziduală, profilul genetic al hemopatiilor maligne, răspunsul la terapii țintite și evaluarea factorilor prognostici. Accesul sistematic la date și probe biologice, în condiții de etică și reglementare, permite dezvoltarea de studii care se înscriu în obiectivele Planului Național de Combatere și Control al Cancerului, inclusiv în ceea ce privește implementarea medicinei personalizate în hemato-oncologie.

La nivel instituțional, rolul meu este de a construi punți între laborator, clinicieni și factorii de decizie – de la structurile CNAS și ale Ministerului Sănătății, până la partenerii academici – astfel încât rezultatele cercetării să fie rapid convertite în practică, iar programele naționale să susțină tehnologiile moderne de diagnostic de care pacienții au nevoie.

Modele prognostice în leucemia limfocitară cronică:

busolă clinică sau labirint de acronime

LAsist. Univ. Dr. Cristian Barta

Medic specialist Medicină de Laborator, Asistent Universitar UMF „Carol Davila“, București

eucemia limfocitară cronică (LLC) este un neoplasm hematologic caracterizat prin proliferarea necontrolată a unor limfocite maligne, aberante funcțional și acumularea lor în diferite țesuturi precum: sânge, maduvă hematogenă, splină, ganglioni limfatici. Este cea mai frecventă leucemie din emisfera vestică, cu incidență de aproximativ 4.6 la 100.000 de locuitori, în SUA reprezentând între 25-35% din totalul leucemiilor. În România există doar date indirecte privind incidența LLC, obținute din studii efectuate în diferite centre universitare din țară (conform proiectului de lege nr. 293 din 3 noiembrie 2022,” Planul național pentru prevenirea și combaterea cancerului”). Extrapolarea acestor date la întreaga populație a României a permis o estimare a incidenței LLC de aproximativ 4,44-5,55 la 100.000 locuitori. LLC afectează predominant populația vârstnică, cu vârsta medie la momentul diagnosticului fiind 70 ani, însă și populația tânără, 10% dintre pacienți având sub 45 de ani, un număr semnificativ, în contextul incidenței ridicate a acestei boli.

Diagnosticul se bazează pe persistența limfocitozei >5000 limfocite B per microlitru în sângele periferic, cu clonalitate confirmată prin citometrie în flux (coexpresia CD5+ cu markerii de limfocit B tipic CD 19+, CD20+, CD23+). Clasic, LLC este considerată printre neoplaziile hematologice indolente, cu evoluție posibilă pe parcursul mai multor decade, pacienții având adeseori o viață cvasi-normală. Provocarea în managementul bolii apare prin heterogenitatea deosebită de care poate da dovadă, prin tipare extrem de variate, de la indolență anterior menționată, la evoluții trenante, adeseori însoțite de comorbidități și manifestări paraneoplazice cu complicații diverse. Gestionarea costurilor atât în timp, cât și în resurse financiare asociate urmăririi acestor pacienți pentru o perioadă de timp

îndelungată reprezintă o provocare semnificativă chiar și pentru sistemele de sănătate bine dezvoltate.

În încercarea de a aduce un grad superior de predictibilitate, s-a încercat elaborarea a multiple modele prognostice, utilizând biomarkeri diverși, care să permită o stratificare cât mai precisă a riscului acestor pacienți. Devine esențială înțelegerea unor concepte fundamentale care stau la baza analizei performanței acestor algoritmi. Un astfel de model prognostic este, simplificat spus, un grup de biomarkeri selectați astfel încât, după integrarea într-un model matematic, generează un scor. Acest scor estimează posibilitatea apariției unui eveniment clinic specific într-un anumit interval de timp. Indicii prognostici variază de la date clinice (vârstă, sex), biochimice (beta-2 microglobulina) la profiluri moleculare (mutația IGHV, mutația TP53) sau citogenetice (del 17p, del 11p). Alegerea lor nu este un proces facil, numărul, precum și dificultatea determinărilor afectează implementabilitatea în diferite cadre, astfel încât există scoruri care pot fi implementate doar în centre care dispun de anumite tehnici de laborator. Drept exemplu, modelul German CLL Study Group (GCLLSG) utilizează timidin-kinaza în calcularea scorului, parametru biochimic care nu este disponibil de rutină în majoritatea laboratoarelor clinice. Interesant de menționat este faptul că un număr de markeri mai mare nu înseamnă automat o abilitate predictivă superioară. Nu doar numărul indicilor incluși este de interes, ci și analiza interacțiunii, precum și a contribuției independente a fiecăruia dintre ei la valoarea prognostică globală. Astfel, ne lovim în practică de o provocare ubicuitară în prognosticul hemato-oncologic: echilibrul dintre acuratețea predictivă și fezabilitatea clinică.

Un concept fundamental în explorarea prognosticului este evenimentul studiat, adesea denumit punctul final al analizei (end-pointul). În cazul LLC cele mai utilizate sunt TTFT (time to first treatment – timpul scurs până la începerea tratamentului, crucial în cazul LLC, mai ales în contextul viabilității clare a strategiei de ”watch and wait”) și OS (overall survival – timpul total

de supraviețuire), PFS (progression free survival – timpul scurs fără progresie a bolii). Evaluarea performanței unui scor prognostic se bazează, în principal, pe două dimensiuni statistice esențiale: puterea de discriminare și calibrarea. Puterea de discriminare evaluează capacitatea modelului de a separa pacienții care urmează să experimenteze evenimentul de interes (TTFT, PFS, OS) de cei la care acesta nu va surveni deloc sau va apărea după terminarea analizei. Cu alte cuvinte, reflectă cât de precis reușeste modelul să separe pacienții cu risc înalt de cei cu risc scăzut. Pentru a evalua puterea de discriminare se folosește indicele de concordanță - Harrell-c index. Acest index reprezintă probabilitatea ca dintre doi pacienți aleși arbitrar din cohorta analizată, cel la care s-a manifestat evenimentul mai repede să fi fost clasificat drept risc mai înalt. Indexul C reprezintă capacitatea unui model de a stratifica pacienții din punct de vedere al riscului: o valoare de 0,5 relevă o discriminare nulă, puterea de predicție este arbitrară, scorul de 1 arată o predictibilitate perfectă, improbabilă medical (posibil să existe date artefactuale), iar valori >0,7 sunt considerate acceptabile, care semnifică o putere predictivă utilă în practica medicală. În acest punct trebuie menționată una dintre observațiile referitoare la vulnerabilitățile modelelor prognostice: faptul că, altfel spus, chiar și în cazul indicelui de discriminare considerat acceptabil, de 0,7, aproximativ 30% dintre datele oferite de model sunt inadecvate. Drept exemplu, unul dintre scorurile prognostice folosite uzual la nivel internațional CLL-IPI prezintă un indice Harrel-C de 0.73, astfel 73% dintre pacienții ordonați din punct de vedere al riscului sunt clasificați corespunzător.

Calibrarea reprezintă măsura în care riscul estimat de un scor prognostic se suprapune cu riscul observat pe populații reale. Pentru a demonstra această corespondență sunt necesare procese de validare: validarea internă, realizată pe cohorta inițială de dezvoltare a studiului și validarea externă, pe cohorte independente, provenite din alte clinici sau sisteme de sănătate.

În continuare, vor fi prezentate în ordine cronologică principalele modele de stratifi-

Furnizor de reactivi, echipamente,

şi service pentru laboratoarele de biologie moleculară şi imunologie, aplicând o politică bazată pe calitatea înaltă a produselor şi serviciilor precum şi flexibilitatea în întâmpinarea nevoilor clienţilor.

Distribuitor exclusiv în România pentru:

CoDx Box™ (RT-PCR instrument) The CoDx Box™ is cutting-edge magnetic induction technology powering the most advanced qPCR cycler ever, manufactured for Co-Diagnostics by Bio Molecular Systems, the original team behind Rotor-Gene 6000™, X-Tractor Gene™ and CAS-1200™.

Logix Smart ABC (Influenza A_B, SARS-CoV-2)

LogixSmart SARS-CoV-2 DS

ELDON CARD 2521 can easily be divided into two single cards

ELDON ID CARD with your photo. The card can be folded to the format of a credit card.

BIO SUPPLY DEVELOPMENT SRL

București, Sector 3, Str. Vlad Dracu, Nr. 11, Bl. C14, Ap. 58

Tel.: / FAX: 021.322.85.98

E-mail: office@biosupply.ro

oferă o gamă variată de kit-uri și consumabile pentru HLA, secvenţiere, RT-PCR pentru detecţia patogenilor (virusuri, bacterii, fungi și paraziţi) și tehnologia Hi-Res Melting (teste pentru scanarea genelor pentru: cancer, metabolism, markeri cardiaci, hemostază, enzime de transport metabolizante de medicamente, flavine conţinând monooxygenaze, glutathione-S-transferaze, neuronale, familia „solute carrier“. De asemenea comercializează teste pentru monitorizarea gradului de curăţenie în spitale (săli de operaţie, ATI, saloane) cu ajutorul testelor bazate pe tehnologia ATP (Hygiena International-UK).

care a riscului dezvoltate pentru LLC. Vor fi menționate atât limitările, cât și punctele forte ale fiecăruia dintre ele, reliefând în paralel heterogenitatea bolii pe care încearcă să o transpună într-un cadru predictiv. Trebuie avut în vedere faptul că evoluția continuă a tratamentelor posibile amplifică limitările inerente acestor modele statice, dependente de momentul în timp al constituirii. Tema principală a evoluției scorurilor prognostice este implementarea progresivă a noi biomarkeri genetici, precum și încercarea de adaptare la noile realități terapeutice.

Primele două astfel de sisteme, Rai și Binet, au fost propuse acum aproape cincizeci de ani și se bazează pe criterii pur clinice (folosesc gradul de anemie, trombocitopenie, limfocitoza, hepatosplenomegalia etc), relativ simple și ușor de implementat, nu necesită tehnică de laborator avansată, au constituit fundamentul tuturor sistemelor predictive ulterioare. Totuși, limitarea lor majoră este faptul că nu integrează date moleculare, prin urmare nu discriminează cu succes pacienții cu risc mediu-înalt, mai ales in contextul teapiilor moderne.

Următorul model a fost realizat de către MDACC (MD Anderson Cancer Center) în anul 2007, scor bazat pe parametri clinici precum vârsta, beta-2 microglobulina, stadiul Rai, numărul absolut de limfocite și numărul de grupe ganglionare afectate. Ulterior, a fost rafinat prin adăugarea unor markeri moleculari cu valoare prognostică independentă: statusului mutațional IGHV și del 17p. Deși a fost inițial validat pe o cohortă semnificativă numeric la MDACC, puterea sa prognostică în cohorte independente din alte studii a fost inferioară celorlaltor modele, în prezent rolul acestui model a rămas în exclusivitate istoric și didactic.

Următoarea etapă în evoluția scorurilor prognostice a fost deja menționat anterior, GCLLSG, în anul 2014, model care integrează următoarele variabile: sexul, vârsta, statusul Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG), del 17p, del 11q, statusul mutațional IGHV, beta-2 microglobulina și timidin-kinaza. Limitarea majoră constă în disponibilitatea redusă a dozării timidin-kinazei în afara Germaniei, aspect parțial compensat de utilizarea unei variante modificate a scorului, care exclude acest parametru.

În anul 2016 a fost publicat cel mai utilizat scor prognostic, CLL-IPI (LLCInternational prognostic index), aplicabil și în prezent. Acest model realizează o

combinație de 5 indici prognostici, atât parametri clinici, cât și factori citogenetici: statustul mutațional TP53, IGHV, beta-2 microglobulina serica, stadiul clinic și vârsta, reușind separarea în patru grupe de risc distincte. Modelul s-a dovedit util atât în evaluarea TTFT, cât și a OS, fiind evaluat extensiv pe mii de pacienți, din multiple cohorte independente. O meta-analiză Cochrane recentă a demonstrat o putere de discriminare acceptabilă, cu indicele C de 0,73. CLL-IPI este cel mai utilizat scor prognostic din prezent.

În aceeași perioadă a fost elaborat și modelul Barcelona-Brno, o propunere de simplificare a CLL-IPI, cu putere discriminatorie asemănătoare. Scorul integrează doar două variabile cu valoare prognostică independentă: statusul mutațional IGHV și delețiile 11q, respectiv 17p. Simplitatea scorului reprezintă un avantaj practic, însă acesta este contrabalasnat de către numărul redus variabile incluse. În urma validării externe efectuată pe 4 cohorte independente, scorul a obținut un indice C de 0,65, o capacitate de discriminare moderată. Indicele C acceptabil, în ciuda numărului scăzut de markeri utilizați reflectă importanța profilului genetic în evoluția bolii.

Scorurile prognostice sunt validate de regulă pe perioade de timp îndelungate, astfel încât necesită urmărirea pe termen lung a numeroși pacienți din zone și contexte clinice diferite. Însă, ritmul rapid al progreselor terapeutice face dificilă menținerea acestor indici în pas cu realitatea clinică. Apariția a noi posibilități terapeutice, cu impact semnificativ asupra supraviețuirii și evoluției bolii a evidențiat limitările modelelor tradiționale și a impus dezvoltarea unor noi scoruri adaptate compușilor farmacologici contemporani. Ca răspuns la această provocare au fost elaborați algoritmi prognostici precum BALL, acronim pentru beta-2 microglobulina, anemie, lactat dehidrogenază și ultimul tratament (L= last treatment). BALL utilizează indici accessibili în majoritatea contextelor clinice și este elaborat pentru LLC recăzut/ refractar (R/R). Este interesant de menționat excluderea a doi factori considerați esențiali în alte studii prognostice, statusul mutațional IGHV și del 17p. Este posibil ca în contextul acestor pacienți supuși mai multor linii terapeutice ca OS să depindă mai degrabă de parametri care reflectă extensia bolii, ”tumour burden” (precum LDH) decât de factori mutaționali. Există

de asemenea scoruri precum CLL 4, care încorporează LDH, beta-2 microglobulina, statusul R/R și del 17p. Puterea discriminativă a acestor modele s-a menținut substanțială în cadrul pacienților R/R, practic în contextul cohortelor în care au fost elaborate, însă capacitatea lor predictivă s-a diluat semnificativ când au fost aplicate validări externe independente.

În prezent sunt în proces de dezvoltare modele contemporane, moderne, care încearcă să compenseze limitările discutate anterior, incluzând modele dinamice și algoritmi ce utilizează inteligență artificială. Un astfel de exemplu este PSDPA (personalized stepwise dynamic predictive algorithm), conceput ca alternativă la modelele statice de predicție a TTFT. Acesta integrează date clinice și biomarkeri colectați succesiv la fiecare moment la monitorizării, ajustând continuu nivelul de risc. De asemenea, CIRI (Continuous Individualized Risk Index) este construit pentru a realiza o evaluare dinamică a pacienților care necesită tratament. Acest model combină biomarkerii disponibili la momentul diagnosticului cu markeri care conduc la o reevaluare a evoluției bolii precum boala minimă reziduală (MRD). În acest fel, scorul urmărește să reflecte nu doar riscul de bază, ci și modul în care acesta se modifică în funcție de răspunsul la terapie și de ceilalți parametri biologici.

Desigur, în anul 2025 nicio discuție tehnică nu este completă fără integrarea conceptului de inteligență artificială (IA). Modelele prognostice contemporane au potențialul de a integra algoritmi de IA pentru o stratificare mai performantă a riscului. Un exemplu notabil este CLL-TIM un model bazat pe tehnici de ”machine learning”, conceput pentru predicția necesității momentului inițierii tratamentului sau a riscului producerii unor complicații infecțioase, în primii doi ani de la diagnostic.

Heterogenitatea clinico-biologică remarcabilă a LLC, subliniază necesitatea elaborării unui model predictiv robust, care să poată fi introdus în practica medicală uzuală. Au fost discutate anterior într-o manieră non-exhaustivă, modele care propun soluții parțiale la această problemă. În ciuda acestui fapt necesitatea cercetării continue a acestor factori rămâne evidentă astăzi mai mult ca niciodată, mai ales în contextul aprofundării cunoștințelor noastre despre interacțiunile de natură epigenetică și despre rolul complex al micromediului tumoral.

Erba H7100

Analizator hematologic rapid și precis, cu peste 70 de parametri pentru eficiență maximă în laborator

Analizează detaliat leucemia eozinofilică

Permite intervenție timpurie prin indicatori cheie de sânge LMR, PLR și NLR

Detectează celulele imature din sânge, inclusiv reticulocite, IG și IPF

Utilizează citometrie cu fluorescență pentru peste 70 de parametrii

Laura XL

Analizor de urină complet automatizat, care combină citirea stripurilor de urină cu microscopia digitală

Complet automatizat cu 3 moduri de operare (Chimie, Sediment și Hibrid)

Cuvete reutilizabile

Rezultate de încredere

RFID

Protecție activă împotriva umidității

Analizator de electroliți de ultimă generație cu operare fără întreținere

Ecran tactil color de 8,4 inch și tehnologie de ultimă generație

Cartușe ‘’All in one’’ ușor de utilizat, cu performanțe analitice de <1% CV

Modul QC complet funcțional cu automatizare

Timp de analiză de 35 secunde cu un volum de avansată probă de 35 μL 35

Nord City Tower, Et. 8, Soș. Pipera, Nr. 1/VII, Voluntari, județul Ilfov, cod postal 077191

Sindromul de hepatocitoliză în context infecțios

Drd. Adrian Neculai

Medic Rezident Boli Infecțioase INBI ”Prof. Dr. Matei Balș”, Master în Managementul Serviciilor de Sănătate, Student doctorand UMF „Carol Davila” București, Preparator Boli Infecțioase, UMF „Carol Davila” București

Șef Lucrări

Dr. Mădălina Simoiu

Medic Primar Boli Infecțioase INBI

”Prof. Dr. Matei Balș”, Șef Lucrări Parazitologie Clinică, UMF ”Carol Davila” București

I. Introducere și definire

Ficatul are un rol esențial în metabolism, fiind expus constant atât factorilor toxici externi, cât și celor interni. Sindromul de hepatocitoliză apare atunci când integritatea hepatocitelor este afectată, determinând eliberarea enzimelor intracelulare în circulația sangvină. Această afectare se reflectă, în principal, prin creșterea transaminazelor serice, respectiv ALT (alanin-aminotransferaza) și AST (aspartat-aminotransferaza).

Din perspectivă clinică, ALT (TGP) este considerată mai specifică pentru afectarea hepatică, în timp ce AST (TGO) poate proveni și din alte țesuturi, precum mușchiul scheletic sau miocardul. În bolile infecțioase, intensitatea hepatocitolizei variază de la forme ușoare sau moderate până la forme severe, în care valorile transaminazelor depășesc semnificativ limitele normale. Totuși, aceste valori nu reflectă întotdeauna fidel capacitatea funcțională a ficatului.

II. Mecanisme

fiziopatologice în infecții

Afectarea hepatică în cadrul infecțiilor este rezultatul a două mecanisme principale, care pot acționa simultan: 1) Efectul citopatic direct

Anumiți agenți infecțioși, în special virusuri, pot pătrunde în hepatocite și se pot replica intracelular, perturbând procesele metabolice și determinând distrugerea celulelor. Acest efect direct este frecvent întâlnit în fazele de replicare virală intensă. 2) Răspunsul imun al gazdei

În numeroase situații, leziunile hepatice sunt consecința reacției sistemului imun. Limfocitele T citotoxice recunosc antigenele virale expuse pe suprafața hepatocitelor și inițiază distrugerea acestora. Astfel, eliminarea infecției implică sacrificarea celulelor infectate.

Un exemplu relevant este hepatita B, unde leziunile hepatice nu sunt determinate direct de virus, ci de răspunsul imun al organismului. Distrugerea celulară are loc frecvent prin apoptoză, însă în formele severe poate predomina necroza, amplificând inflamația și degradarea tisulară.

III. Etiologia virală

– virusuri hepatotrope

Virusurile hepatotrope reprezintă principalii agenți care au ficatul drept țintă principală de replicare.

1) Virusul hepatitic A

Acest virus determină o hepatită acută, care nu evoluează către cronicizare. Transmiterea se realizează pe cale fecal-orală, iar afectarea hepatică este, în general, autolimitată, deși poate fi intensă în faza acută.

2) Virusul hepatitic B

Virusul hepatitic B are capacitatea de a produce atât infecții acute, cât și cronice, prin integrarea în genomul gazdei.

• În forma acută, hepatocitoliza este marcată, cu creșteri semnificative ale transaminazelor.

• În forma cronică, afectarea hepatică persistă sau fluctuează, fiind asociată cu risc crescut de ciroză și carcinom hepatocelular.

Tratamentul antiviral modern urmărește suprimarea replicării virale, ceea ce conduce la normalizarea valorilor enzimelor hepatice.

3) Virusul hepatitic C

Infecția cu virusul hepatitic C se caracterizează printr-o rată ridicată de cronicizare. În faza acută, manifestările sunt adesea discrete, însă pe termen lung determină fibroză hepatică progresivă. Terapiile antivirale moderne permit, în majoritatea cazurilor, eliminarea virusului și reducerea afectării hepatice.

4) Virusurile hepatitice D și E

Virusul D necesită prezența virusului

B pentru a infecta hepatocitele și este asociat cu forme mai severe de boală. Virusul E determină, în general, hepatite acute, însă poate avea evoluții grave, mai ales la gravide sau la pacienți imunodeprimați.

IV. Virusuri sistemice

cu afectare hepatică secundară

Numeroase infecții virale sistemice pot include afectarea hepatică în tabloul clinic.

1) Virusul Epstein-Barr și mononucleoza infecțioasă

Deși afectează în principal limfocitele B, răspunsul imun intens determină și implicarea ficatului și a splinei (hepatosplenomegalie). Creșterea transaminazelor este frecventă, de regulă moderată, iar icterul apare rar.

2) Citomegalovirusul

Infecția cu CMV poate determina un sindrom asemănător mononucleozei (Sindromul mononucleozic-like), asociat cu hepatită. Formele severe apar mai ales la pacienții imunocompromiși, necesitând tratament antiviral specific.

3) Virusuri exantematice

Infecții precum rujeola, varicela sau chiar scarlatina pot fi însoțite de afectare hepatică:

• Rujeola la adulți poate evolua mai sever și se poate asocia cu creșteri ale transaminazelor

• Varicela poate determina hepatită în formele severe

• Scarlatina poate produce, în unele cazuri, hepatită toxică.

4) Virusurile gripale

În formele severe de gripă pot apărea manifestări sistemice, inclusiv afectare hepatică. Un exemplu grav este sindromul Reye, asociat administrării de aspirină la copii, caracterizat prin afectare hepatică severă și creșteri marcate ale transaminazelor.

V. Cauze bacteriene și parazitare ale hepatocitolizei

Deși virusurile reprezintă principalii factori etiologici, există numeroase infecții bacteriene și parazitare care pot determina afectare hepatică importantă, manifestată prin sindrom de hepatocitoliză.

5) Febra Q (Coxiella burnetii)

Febra Q este o zoonoză sistemică produsă de bacteria Coxiella burnetii, un agent patogen cu dezvoltare exclusiv intracelulară. După pătrunderea în organism, de regulă prin inhalare, bacteria este fagocitată de macrofage și diseminată hematogen, afectând în special plămânii și sistemul reticuloendotelial (ficat și splină). Răspunsul imun determină apariția unor granuloame hepatice caracteristice. Hepatita acută febrilă este frecventă în anumite regiuni, reprezentând un procent semnificativ din cazuri. Clinic, se observă hepatomegalie dureroasă, uneori asociată cu splenomegalie. Creșterea transaminazelor este, în general, moderată, iar icterul apare rar. În unele cazuri poate fi prezent și un sindrom colestatic, evidențiat prin valori crescute ale fosfatazei alcaline.

2) Leptospiroza

și alte infecții bacteriene

Leptospiroza este o cauză importantă de afectare hepatică, frecvent asociată cu insuficiență renală. Hepatita poate avea o evoluție severă, cu creșteri marcate ale transaminazelor și bilirubinei.

Alte bacterii, precum Streptococcus pyogenes, pot induce hepatită toxică, în special în contextul scarlatinei, prin acțiunea toxinelor eliberate.

3) Malaria (Plasmodium spp.)

Malaria, în special infecția cu Plasmodium falciparum, reprezintă o cauză majoră de hepatocitoliză acută în zonele endemice. Distrugerea hepatocitelor are loc în etapa de multiplicare hepatică a parazitului, înainte de afectarea eritrocitelor. Această fază determină eliberarea enzimelor hepatice în circulație și este corelată cu modificări biochimice semnificative.

VI. Hepatocitoliza în infecția cu SARS-CoV-2

Pandemia de COVID-19 a demonstrat că virusul SARS-CoV-2 nu afectează exclusiv aparatul respirator, ci are un impact sistemic, inclusiv asupra ficatului. Implicarea hepatică este explicată prin mai multe mecanisme:

• efectul direct al virusului asupra hepatocitelor, prin legarea de receptorii ACE-2

• reacția inflamatorie sistemică intensă („furtuna de citokine”) care produce leziuni tisulare extinse

• toxicitatea medicamentoasă asociată tratamentelor utilizate .

Creșterea valorilor ALT și AST este frecvent întâlnită în formele moderate și severe de boală. Afectarea hepatică acută este considerată o complicație importantă pe termen scurt. În practica din clinică, anumite antivirale, precum Remdesivir, sunt contraindicate în cazurile cu citoliză hepatică severă.

VII. Diagnosticul diferențial: abordare de laborator și imagistică

Stabilirea cauzei hepatocitolizei necesită o evaluare complexă, bazată pe corelarea datelor clinice cu investigațiile paraclinice.

1) Investigații de laborator

• Gradul citolizei: valori foarte crescute ale ALT sugerează, în mod tipic, o hepatită virală acută.

• Hemoleucograma: poate orienta etiologia; limfo-monocitoza indică infecții virale (ex. EBV, CMV), în timp ce neutrofilia sugerează, mai degrabă, o infecție bacteriană.

• Sindroame asociate: în bolile cronice pot apărea modificări imunologice (hipergamaglobulinemie, autoanticorpi) și semne de insuficiență hepatică (hipoalbuminemie, tulburări de coagulare).

2) Metode imagistice

• Ecografia abdominală: investigația de primă intenție, utilă pentru evidențierea hepatomegaliei, splenomegaliei sau modificărilor cronice.

• Tomografia computerizată: indicată în cazuri complicate, poate identifica leziuni profunde sau tumori.

• Scintigrafia hepatică: poate evidenția afectarea funcțională difuză a ficatului în bolile cornice.

VIII. Tratamentul hepatocitolizei de cauză infecțioasă Managementul terapeutic urmărește atât tratarea cauzei, cât și susținerea funcției hepatice.

1) Terapia antivirală

• Hepatita B: se utilizează antivirale care inhibă replicarea virală și normalizează enzimele hepatice.

• Hepatita C: tratamentele moderne (antivirale cu acțiune directă) permit vindecarea în majoritatea cazurilor.

• Hepatita E: în formele cronice, mai ales la imunodeprimați, se poate administra tratament antiviral specific.

2) Tratamentul altor infecții

• Febra Q: răspunde favorabil la tratament antibiotic (de exemplu, Doxiciclină timp de 14-21 zile).

• Gripa: administrarea precoce a medicației antivirale reduce riscul complicațiilor sistemice, inclusiv hepatice.

IX. Concluzii

Sindromul de hepatocitoliză în context infecțios reprezintă o manifestare complexă, care reflectă atât acțiunea directă a agenților patogeni, cât și răspunsul imun al organismului. Deși virusurile hepatotrope sunt cele mai frecvente cauze, diagnosticul trebuie să includă și alte etiologii, precum infecțiile bacteriene, parazitare sau virale sistemice.

Stabilirea rapidă a etiologiei, prin investigații de laborator și imagistice adecvate, este esențială pentru inițierea tratamentului corect și prevenirea complicațiilor severe, precum fibroza, ciroza sau carcinomul hepatocelular.

Bibliografie

1. Coulibaly, H. , Samaké, K. , Dicko, M. , Sidibé, D., Tounkara, M. , Diarra, O. , Konaté, A. , Diarra, M. and Maiga, M. (2021) Etiologies of Liver Cytolysis in the Service of Hepato-Gastroenterology of the Gabriel Toure University Hospital. Open Journal of Gastroenterology, 11, 211-219. doi: 10.4236/ojgas.2021.1111022.

2. Streinu-Cercel A, Aramă V, Calistru PI, eds. Boli infecțioase. Curs pentru studenți și medici rezidenți. Volumul 1. București: Editura Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”; 2019.

3. Streinu-Cercel A, Aramă V, Calistru PI, eds. Boli infecțioase. Curs pentru studenți și medici rezidenți. Volumul 2. București: Editura Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”; 2019.

4. Etiologies of Liver Cytolysis in the Service of Hepato-Gastroenterology of the Gabriel Toure University Hospital. www.scirp.org/journal/papercitationdetails?paperid=112954&journalid=817.

PlasmaQuant MS Elite

Cu seria PlasmaQuant MS, Analytik Jena Germania oferă ICPMS-ul care depășește toate așteptările în materie de fiabilitate, precizie, debit și îndeplinește toate cerințele pentru manipularea probelor, robustețe și conformitate.

Nivelul inegalabil de sensibilitate al PlasmaQuant MS vă oferă avantaje analitice care se reflectă în eficiență și costuri mai mici per probă.

Designul patentat al aparatului asigură cele mai mici limite de detecție și o calitate analitică consecventă pentru timpii de integrare extrem de scurți și factori de diluție ridicați cu cele mai mici costuri de funcționare.

Robust - stabilitate pe termen lung independent de matrice.

Debitul mai mare al probei reduce semnificativ costul per probă. Acesta consumă cu până la 50% mai puțin gaz argon, adică aproximativ 10 l/min. Combinația dintre puterea de detectare, viteza, consumul redus de argon și debitul mare se traduce printr-un cost semnificativ mai mic pe probă analizată.

Analytik Jena Germania oferă platforme automate de manipulare a lichidelor și automatizare de laborator personalizată - soluția optimă pentru fluxul dumneavoastră de lucru.

Descoperiți gama noastră largă de sisteme de manipulare a lichidelor și echipamente de automatizare a laboratorului: www.analytik-jena.com/products/liquid-handling-automation

Vă oferim sisteme de automatizare a laboratoarelor ELISA pentru precizie, eficiență și fiabilitate de neegalat în laboratoarele medicale, farmaceutice, biofarmaceutice și de științe ale vieții.

Liquid Handling & Automatizare

Gata de utilizare și deja dovedite a fi de succes în rândul clienților, aceste sisteme pot fi adaptate și extinse pentru a satisface nevoile specifice. Prin asigurarea unor condiții de mediu stabile, sistemele noastre protejează fluxurile de lucru de influențele externe, asigurând rezultate de înaltă calitate.

Sistemele noastre preconfigurate de automatizare pentru prepararea probelor MALDI-TOF-MS oferă disponibilitate imediată și cea mai mare eficiență. Cu componente precise, cum ar fi pipetatorul CyBio Well vario 1536 și uscătorul activ CyBio, asigurăm integritatea și reproductibilitatea probelor dumneavoastră.

CyBio FeliX Workcell oferă automatizare printr-un sistem modular inteligent și ușor de extins, care se adaptează fluxurilor dvs. de lucru, oferind o flexibilitate excepțională pentru personalizare și asigurând eficiență pe termen lung, fără complexitate sau costuri suplimentare inutile.

Analytik Jena permite utilizatorilor să înceapă să automatizeze pregătirea bibliotecii NGS la nivelul care se potrivește cel mai bine nevoilor actuale - configurațiile personalizate permit integrarea perfectă în fluxurile de lucru existente.

Modelele de standard PCR TAdvanced și real time PCR qTOWER iris disponibile în configurații de 96 și 384 godeuri satisfac nevoile actuale și viitoare în standard PCR și qPCR, ca niște sisteme cu adevărat deschise: sunteți liber să alegeți ce este necesar pentru proiectul dvs. - de la consumabile, teste, configurații, știind că ați ales niște sisteme concepute pentru utilizare pe termen lung, care funcționează silențios și fără probleme, oferind o precizie imbatabilă.

Analytik Jena România srl | Str. Locotenent Aviator Vasile Fuică Nr. 26, Sector 1 012085 Bucureşti | România | Telefon mobil: +40 720 028 262 e-mail: carmen.dumitrescu@analytik-jena.com | www.analytik-jena.com

SOLUȚIA COMPLETĂ PENTRU INOVAȚIE ÎN

MEDICINA DE LABORATOR

CINE SUNTEM NOI

Încă din 1999, pentru a crește calitatea vieții din România, am căutat să ne extindem perspectivele și direcțiile de dezvoltare pentru a răspunde la cât mai multe nevoi din sectorul medical. Prin urmare, am reușit să devenim un lider de piață și un partener de încredere pentru toți clienții noștri, prin oferirea de soluții integrate la cheie, a căror performanță a fost demonstrată în cadrul a mai multor proiecte de amploare și medii spitalicești la nivel național.

Totodată, societatea noastră a implementat și menține cu succes sistemele de management al calității în domeniul dispozitivelor medicale și al mediului, o activitate garantată și acreditată prin standardele ISO 9001, ISO 13485, ISO 14001 și 45001

PREZINTĂ

SCANARE DE ÎNALTĂ PRECIZIE

EXPERTIZĂ CONECTATĂ

CELE 3 DOMENII DE ACTIVITATE

Proiectarea și implementarea de camere curate

Distribuția și integrarea de echipamente medicale de înaltă performanță

Proiectarea, execuția și instalarea sistemelor de gaze și fluide medicale

PHILIPS SG60

Scanner digital pentru anatomie patologică

Transformă lamele histologice în imagini digitale de înaltă calitate, integrate într-un flux de lucru eficient, sigur și ușor de gestionat.

• Digitalizare rapidă a lamelor, pentru acces mai facil la cazuri și imagini.

• Calitate constantă a imaginii, utilă în evaluarea microscopică digitală.

• Integrare în fluxul laboratorului, cu acces facil la imagini prin platforma IMS.

PHILIPS IMS

PHILIPS SG300

Scanner ultra-rapid pentru laboratoare cu volum crescut

Digitalizează automat până la 300 de lame, susținând un flux rapid, clar și standardizat pentru laboratoare moderne de anatomie patologică.

• Capacitate ridicată, cu încărcare de până la 300 de lame.

• Scanare automatizată, cu detectare a țesutului și focalizare continuă.

• Flux eficient, inclusiv prioritizarea cazurilor urgente.

Platformă software pentru managementul imaginilor digitale

Centralizează imaginile, cazurile și fluxurile de lucru într-o platformă unică, intuitivă, concepută pentru analiză eficientă, colaborare și acces rapid la date.

• Vizualizare avansată a țesuturilor, cu analiză clară și comparare facilă între imagini digitale.

• Suport pentru evaluare asistată de AI, prin hărți de căldură și instrumente suplimentare de interpretare.

• Management centralizat al slide-urilor, pentru organizare eficientă, acces rapid și colaborare între specialiști.

Rolul testelor de metilare ADN

în screeningul

și predicția riscului

de recidivă în cancerul colorectal

Cancerul colorectal (CRC) se numără printre cele mai frecvente și grave afecțiuni oncologice la nivel mondial. Conform datelor GLOBOCAN 2022, au fost înregistrate aproximativ 1,93 milioane de cazuri noi și peste 900.000 de decese prin cancer colorectal la nivel global, boala ocupând locul al treilea ca incidență și locul al doilea ca mortalitate prin cancer în rândul ambelor sexe. România se situează printre țările europene cu cele mai ridicate rate de incidență și mortalitate prin CRC, cu valori aproape duble față de media europeană — un context epidemiologic care subliniază necesitatea stringentă a accesului la metode eficiente de depistare precoce și supraveghere oncologică.

Prognosticul în cancerul colorectal este puternic dependent de stadiul la momentul diagnosticului. Rata de supraviețuire la 5 ani depășește 90% în cazul depistării în stadiu localizat, scăzând dramatic odată cu progresia bolii. Cu toate acestea, o proporție semnificativă a cazurilor este diagnosticată tardiv, în stadii avansate în care opțiunile terapeutice sunt limitate, iar riscul de recidivă după tratamentul cu intenție curativă rămâne ridicat. Îmbunătățirea aderenței populației la programele de depistare precoce reprezintă, prin urmare, un obiectiv clinic și de sănătate publică de prim rang.

Carcinogeneza colorectală implică acumularea progresivă de modificări genetice și epigenetice la nivelul celulelor epiteliului colonic. Printre acestea, metilarea aberantă a ADN-ului joacă un rol central în patogeneza CRC. Acest proces epigenetic constă în adăugarea excesivă de grupări metil la nivelul regiunilor promotoare ale genelor supresoare tumorale, ducând la silențierea transcripțională a acestora și, implicit, la pierderea controlului asupra proliferării și diferențierii celulare. Spre deosebire de mutațiile somatice, modificările de metilare sunt frecvent specifice tipului tumoral și apar

în stadii foarte precoce ale transformării maligne — uneori anterior oricăror modificări histologice detectabile — ceea ce le conferă un potențial diagnostic deosebit de valoros.

Pe măsura progresiei tumorale, celulele neoplazice eliberează în circulație fragmente de ADN — denumit ADN tumoral circulant (ctDNA) — care poartă amprenta epigenetică a tumorii de origine. Detectarea acestor fragmente de ctDNA cu hipermetilare aberantă din plasma sangvină oferă o modalitate neinvazivă de a accesa informația moleculară tumorală, fără a recurge la proceduri invazive, constituind fundamentul testelor de tip biopsie lichidă bazate pe metilarea ADN.

ColonAiQ® este primul test qPCR multiplex care integrează cinci markeri de metilare specifici cancerului colorectal într-un singur assay, vizând regiuni hipermetilate aberant ale genelor SEPT9 (2 loci), BCAT1, IKZF1 și VAV3. Selecția acestor markeri a rezultat dintr-un proces riguros de validare multicentrică, pornind de la profilarea metilomului a sute de probe tisulare și plasmatice, cu scopul de a identifica combinația care oferă cea

mai bună acoperire a heterogenității epigenetice tumorale. Utilizarea simultană a mai multor markeri într-un singur test permite captarea unui spectru mai larg de semnale tumorale față de testele bazate pe un singur marker.

Testul este destinat a fi utilizat în două contexte clinice distincte și complementare. În screening-ul primar, ColonAiQ® detectează CRC în toate stadiile cu o sensibilitate globală de 86% și o specificitate de 92% în populația sănătoasă, depășind semnificativ performanța testului imunochimic fecal (FIT) — în special în stadiul I, unde sensibilitatea ColonAiQ® este de 86% față de 29% pentru FIT — precum și a CEA (86% față de 38%) și a SEPT9 individual (85% față de 72%). Sensibilitatea pentru adenomul avansat, leziune precanceroasă cu potențial semnificativ de transformare malignă, este de 42%, superioară alternativelor disponibile. În supravegherea postoperatorie, ColonAiQ® adresează una dintre cele mai importante nevoi clinice neacoperite în managementul CRC: detectarea precoce a bolii reziduale moleculare și predicția recurenței după chirurgia cu intenție curativă. Aproximativ 30–40% dintre pacienții cu CRC rezecat în stadii localizate vor recidiva, aceasta fiind frecvent detectată tardiv prin metodele imagistice standard sau prin CEA — marker cu sensibilitate limitată, în special la pacienții cu CEA preoperator negativ. Statusul ctDNA determinat la o lună postoperator s-a dovedit a fi un factor prognostic independent major pentru riscul de

Recomandări pentru efectuarea

Screening primar pentru cancerul colorectal la persoane cu risc mediu sau crescut

testului ColonAiQ®

Depistarea adenomului avansat (leziuni precanceroase cu potențial de transformare malignă)

Supraveghere postoperatorie la pacienții cu CRC rezecat, pentru detectarea precoce a bolii reziduale moleculare și predicția riscului de recidivă

Monitorizare longitudinală la pacienții cu CRC stadiile I–III, în completarea sau ca alternativă la CEA, în special la pacienții cu CEA preoperator negativ

Evaluarea riscului de recidivă după finalizarea chimioterapiei adjuvante, pentru ghidarea deciziilor terapeutice

recidivă, superior stadializării clinice și celorlalți factori clinicopatologici evaluați în analiza multivariabilă. Absența ctDNA la o lună postoperator identifică cu mare acuratețe pacienții cu prognostic favorabil, cu o valoare predictivă negativă de 94,4%. Mai mult, monitorizarea longitudinală prin ColonAiQ® permite detecția recidivei cu o mediană de 3,3 luni înaintea confirmării radiologice standard, deschizând o fereastră pentru intervenție terapeutică precoce. Pacienții cu ctDNA persistent pozitiv postoperator prezintă un risc semnificativ crescut de recidivă comparativ cu cei cu ctDNA persistent negativ (până la ~69 de ori în studiile disponibile), ceea ce conferă testului o capacitate discriminativă ridicată în stratificarea riscului.

Aceste caracteristici fac din ColonAiQ® un instrument cu dublă utilitate clinică: un test de screening neinvaziv cu performanță superioară metodelor actuale şi un marker de supraveghere postoperatorie cu valoare prognostică independentă, integrabil în protocoalele de follow-up ale pacienților cu CRC rezecat.

Testele de metilare a ADN-ului reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții în medicina de precizie aplicată cancerului colorectal, având un potențial semnificativ atât în screeningul populațional, cât și în evaluarea riscului de recidivă. Dovezile acumulate în ultimul deceniu demonstrează că modificările epigenetice,

în special hipermetilarea genelor implicate în controlul ciclului celular, apoptoză și stabilitate genomică, apar precoce în carcinogeneza colorectală și pot fi detectate înainte de instalarea modificărilor clinice sau histopatologice evidente.

Dincolo de screening, profilurile de metilare ADN oferă informații valoroase privind heterogenitatea tumorală și comportamentul biologic al cancerului colorectal. Studiile recente arată că persistența sau reapariția markerilor de metilare specifici în perioada postoperatorie sau după tratamentul adjuvant este asociată cu un risc crescut de recidivă, sugerând utilitatea acestora în monitorizarea bolii minime reziduale și în stratificarea prognostică a pacienților.

Bibliografie:

1. Bray F, Laversanne M, Sung H, et al. Global cancer statistics 2022: GLOBOCAN estimates of incidence and mortality worldwide for 36 cancers in 185 countries. CA Cancer J Clin. 2024;74(3):229–263. doi:10.3322/ caac.21834

2. Luo H, Zhao Q, Wei W, et al. A Multilocus Blood-Based Assay Targeting Circulating Tumor DNA Methylation Enables Early Detection and Early Relapse Prediction of Colorectal Cancer. Gastroenterology. 2021;161(6):2053–2056. doi:10.1053/j.gastro.2021.08.054

3. Mo S, Ye L, Wang D, et al. Early Detection of Molecular Residual Disease and Risk Stratification for Stage I to III Colorectal Cancer via Circulating Tumor DNA Methylation. JAMA Oncol. 2023;9(6):770–778. doi:10.1001/ jamaoncol.2023.0425

4. Lukász P, Kis D, Mészáros A, et al. ColonAiQ® – Circulating cell-free DNA methylation profiling for the early detection of colorectal cancer. Clinomics Europe Kft. / Semmelweis University, Budapest, 2024.

5. Clinomics Europe Kft. ColonAiQ Multi-Gene Methylation Detection Test for Colorectal Cancer — Product Brochure. Budapest, 2024.

6. Clinomics Europe Kft. INF-EN05 ColonAiQ Sampling Requirements v03. Effective date: 2024.05.14.

7. Issaka RB, Somsouk M. Colorectal cancer screening and prevention in the COVID-19 era. JAMA Health Forum. 2020. PMID: 39558327

8. Liang PS, Wheat CL, Abhat A, et al. Adherence to competing strategies for colorectal cancer screening over 3 years. Am J Gastroenterol. 2016. PMID: 37464838

9. Selby K, Jensen CD, Lee JK, et al. Influence of patient characteristics on rates of successful follow-up after positive fecal immunochemical test results. Gastroenterology. 2021. PMID: 39922687

10. Meester RGS, Doubeni CA, Lansdorp-Vogelaar I, et al. Colorectal cancer deaths attributable to nonuse of screening in the United States. Ann Epidemiol. 2015. PMID: 34473259

11. Randel KR, Schult AL, Botteri E, et al. Colorectal cancer screening with repeated fecal immunochemical test versus sigmoidoscopy: baseline results from a randomized trial. Gastroenterology. 2021. PMID: 38552670

12. National Colorectal Cancer Round Table. Screening rates and program data. Available at: https://nccrt.org/ our-impact/data-and-progress/

13. Busingye D, Gianacas C, Pollack A, et al. Data quality in primary health care: a systematic review. BMJ Open Quality. 2025;14(1):e003004. doi:10.1136/bmjoq-2024-003004

14. Gkolfakis P, Tziatzios G, Papanikolaou IS, Triantafyllou K. Meta-analysis of randomized controlled trials challenging the usefulness of purgative preparation before colonoscopy. Healthcare (Basel). 2024;12(16):1645. doi:10.3390/healthcare12161645

Testarea mutațiilor genei ESR1 în cancerul mamar

și implicațiile sale în decizia terapeutică

Breast cancer was one of the first oncological pathologies studied in order to find targeted therapy. This began with identification of the oestrogen receptor (ER) by Elwood Jensen, followed by other discoveries (William McGuire and co.), who demonstrated that patients with ER-negative breast cancer did not have a clinical benefit from antioestrogen therapies. Over the last years, the scientists started to study the presence of mutations in the ESR1 gene in metastatic breast cancer patients on ctDNA (circulating cell-free tumour DNA) and also on formalin-fixed paraffin embedded tissue (FFPET). The ESR1 gene encodes the estrogen receptor α (ER), being involved in the progression of hormone receptor-positive breast cancer and therefore being a potential targeted therapy intensely studied in present. Mutations in ESR1 gene are associated with resistance to endocrine therapy, making it a significant point of interest in clinical trials. The presence of certain ESR1 variants is usually associated with sensitivity to novel Estrogen Receptor (ER) inhibitors, like selective ER degraders (SERDs) and selective ER modulators (SERMs).

Cancerul mamar reprezintă unul dintre primele patologii oncologice studiate în scopul găsirii terapiei ţintite. Acest fapt a început odată cu identificarea receptorului de estrogen (ER) de către Elwood Jensen, urmată de alte descoperiri (William McGuirre și colab.), care au demonstrat că pacienţii cu cancer mamar ER-negativ nu au un beneficiu clinic în urma terapiei anti-estrogenice. In ultimii ani, cercetătorii au evaluat prezenţa mutaţiilor în gena ESR1 la pacienţii cu cancer mamar metastatic la nivelul ADNct (ADN circulant tumoral), dar și la nivelul ţesutului inclus în parafină (FFPET). Gena ESR1 codifică pentru receptorul de estrogen α (ER), fiind implicată în progresia cancerului mamar HR-pozitiv și deci fiind o potenţială ţinta terapeutică, intens studiată în prezent. Mutaţiile în gena ESR1 sunt asociate cu rezistenţa la terapia endocrină, ceea ce le face un punct de interes semnificativ în studiile clinice. Prezența anumitor variante ESR1 este de obicei asociată cu sensibilitate la noii inhibitori ai receptorilor de estrogen (ER), precum degradanți selectivi ai RE (SERD) și modulatori selectivi ai RE (SERM).

Introducere

Cancerul mamar afectează îndeosebi femeile și este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer, pentru care se fac eforturi considerabile de găsire a unor terapii ţintite eficiente, mai ales datorită naturii eterogene a acestei patologii. In funcţie de expresia receptorilor hormonali (receptorul pentru estrogen - ER si receptorul pentru progesteron - PR) și a statusului HER2, cancerul mamar este clasificat în patru subtipuri moleculare principale, și anume: luminal A, luminal B, HER2-pozitiv și triplu-negativ.

In prezent, se utilizează mai multi agenţi terapeutici în terapia adjuvantă și neoadjuvantă, adesea întrebuinţati împreună cu intervenţia chirurgicală. Totuși, cercetări recente au scos în evidenţă o nouă provocare: creșterea frecvenţei de apariţie a cazurilor de rezistenţă la terapie. Pentru a rezolva aceasta provocare, se caută abordări noi, personalizate, inclusiv terapii combinate.

Peste două treimi din femeile cu cancer mamar sunt ER-pozitive (ER+), acestea exprimă receptorul de estrogen α, codificat de gena ESR1, si s-a constatat că la o bună parte dintre acestea apar mutații în gena ESR1 (gena pentru receptorul de estrogen 1). Aceste mutații au fost descoperite la nivelul căii de semnalizare ER-independentă de ligand (estrogen), observație care a susținut ideea că tratamentul cu inhibitori de aromatază (AI) ar fi ineficient în cancerele care prezintă mutații ESR1. Deși mutaţiile genei ESR1 au fost descoperite în cazul cancerului

mamar în anul 1997, rolul lor semnificativ în rezistenţa faţă de terapia endocrină a fost evidenţiat abia în anul 2013, prin secvenţiere. Se estimează ca peste 20-40% dintre pacientele cu cancer mamar metastatic tratate cu inhibitori de aromatază au mutaţii ESR1, frecvenţa variind în funcţie de locul de metastazare.

Ce abordări personalizate de tratament există în prezent pentru pacienţii cu mutaţii ESR1?

Prezenţa mutaţiilor ESR1 este asociată cu posibilitate crescută de a obţine beneficiu clinic în urma tratamentului nou aprobat cu inhibitori ai receptorilor de estrogen (anti-ER), inclusiv degradanți selectivi ai ER (SERD) și modulatori selectivi ai ER (SERM).

În prezent, există mai mulţi inhibitori SERD aflaţi în testare în mai multe studii clinice, aflate în diverse faze. Dintre aceștia, primul tratament oral care a primit aprobare FDA, apoi EMA, este Elacestrant (2023), care are indicaţie pentru femei la postmenopauză sau barbaţi adulţi, cu cancer mamar avansat sau metastatic, cu status ER+, HER2- , cu mutaţii ESR1, care au înregistrat progresie tumorală după cel puţin o linie de terapie endocrină. Aceste terapii actionează prin degradarea și blocarea receptorilor de estrogen, în special în cazul tumorilor care au progresat după terapia endocrină. Studiul EMERALD de fază 3 a demonstrat o supraviețuire fără progresia bolii (PFS) îmbunătățită, în comparație cu terapia endocrină standard, în special la pacienții cu mutații ESR1.

Modelăm soluții

Clinical analysis

BA400 Analizor automat biochimie turbidimetrie și modul ISE

Veterinary analysis

iPRO Procesator automat de imunofluorescenţă

Food & Beverage analysis

Y15 Analizor automat enologie

Strada Amurgului nr. 29A bis, Popești-Leordeni, Ilfov. Tel / Fax: 021 335 78 15 / 021 335 78 13 e-mail: office@biosystems-diagnostic.ro

www.biosystems.global

Spre finalul anului 2025, FDA a aprobat o nouă terapie SERD orală, Imlunestrant. Într-un interviu acordat publicației Oncology Nursing News, dr. Komal Jhaveri a explicat că prezența unui nou inhibitor ESR1 în contextul post-cancer mamar endocrin este o completare naturală la terapiile existente disponibile pentru cancerul mamar. Există și alte molecule aflate în prezent în testare, alegerea opţiunii terapeutice potrivite revenindu-le medicilor specialiști oncologi, care au menirea de a analiza toate datele în context clinic.

De asemenea, trebuie menționat că diferite țări au modalităţi de rambursare diferite, astfel aceste tratamente nu sunt rambursate peste tot, însă chiar și așa, este importantă identificarea acestor mutaţii și găsirea unor opţiuni terapeutice eficiente.

Ce particularităţi au mutaţiile genei ESR1 și ce tip de probă se testează?

Toate mutațiile de rezistență ale ESR1 se află în domeniul LBD (Ligand Binding Domain): cele mai frecvente sunt mutaţiile D538G (ESR1 c.1613A>G p.(Asp538Gly)) și Y537S (ESR1 c.1610A>C p.(Tyr537Ser)), ambele întalnite în exonul 8 al genei; urmate de mutaţiile ESR1

Y537N, Y537C, L536H, L536P, L536R, S463P și E380Q. O caracteristică a mutațiilor ESR1 este policlonalitatea acestora, întâlnită la peste 20-70% dintre pacienți. Fuziunile genei ESR1 sunt rare, dar prezintă rezistență completă la tratamentele anti- ESR1, deoarece acestor fuziuni le lipsește domeniul LBD.

Subclonalitatea, policlonalitatea și efectele distincte ale diferitelor mutații ESR1 indică utilitatea biopsiei lichide, în comparație cu testarea de țesut solid inclus în parafină. Totuși, biopsia lichidă este supusă unor limitări, are sensibilitate mai scăzută de detecţie a mutaţiilor comparativ cu probele de ţesut, datorită diferenţelor în ceea ce privește eliberarea celulelor circulante tumorale sau ratele de eliminare a cfDNA, care pot varia în funcție de micromediul tumoral și de mutațiile în sine, ceea ce face importantă continuarea testărilor comparative între biopsia lichidă și probele de ţesut împarafinat. Ghidurile NCCN1 preferă testarea mutațiilor ESR1 din probe de plasmă (ADNct), dar atenţionează cu privire la

rezerve în ceea ce privește interpretarea în cazul probelor negative sau cu fracţie tumorală scăzută (când testul furnizează acest parametru), avându-se în vedere repetarea testării în viitor dintr-o nouă probă de plasmă sau o testare adiţională din proba de ţesut prezentă.

Care sunt modalităţile de testare potrivite pentru detecţia mutaţiilor genei ESR1?

Pentru a detecta aceste mutații sunt utilizate diverse metodologii, precum secvențierea de nouă generație (NGS), ddPCR și Real-Time PCR. Fiecare dintre aceste tehnici prezintă avantajele și dezavantajele sale, alegerea metodei de testare depinzând de cerinţele specifice, precum studiul în care sunt folosite, tipul de probă disponibilă, sensibilitatea sau acoperirea cerute și resursele disponibile.

Tehnica Real-Time PCR (qPCR)

Este o tehnică bazată pe PCR, care monitorizează “în timp real” amplificarea secvenţelor ţintă de ADN, foarte fiabilă și cu aplicabilitate extinsă, în cuantificarea expresiei genice, în detecţia diferitelor mutaţii, identificarea unor virusuri sau bacterii etc. Tehnica permite detecţia mutaţiilor ESR1 inclusiv la frecvenţe alelice scăzute, folosind primeri specifici pentru fiecare dintre mutaţiile ţintă, fiind potrivită atât pentru probe de biopsie lichidă, cât și de ţesut. Limitările acestei metode constau în faptul că nu poate identifica decât mutaţii cunoscute și necesită obţinerea de acizi nucleici de calitate. Nu este amplificată întreaga genă ESR1.

Secvenţierea de nouă generaţie - NGS (Next-Generation Sequencing) este o metodă de înaltă precizie care permite secvenţierea simultană a milioane de fragmente ADN, permiţând detecţia a numeroase mutaţii în cadrul unor paneluri complexe. De asemenea, această tehnică permite identificarea mutațiilor de-novo, ceea ce face din NGS un instrument valoros în cercetare. Dezavantajul este costul, durata mai mare de execuţie comparativ cu tehnica qPCR sau sensibilitatea mai mică de detecţie a variantelor cu frecvenţa scazută, faţă de ddPCR, dar compensează prin complexitatea panelurilor și posibilitatea de a obţine un rezultat personalizat prin analiza a zeci sau sute de gene.

Droplet Digital PCR (ddPCR) ddPCR este o tehnică foarte sensibilă și reproductibilă care permite cuantificarea absolută a moleculelor de ADN ţintă. Este frecvent utilizată în cazul mutaţiilor ESR1 din probe de plasmă (biopsie lichidă), având capacitatea de a detecta și variantele cu o frecvență alelică mică. Dezavantajul este acela că poate identifica doar mutații cunoscute. Ca și NGS, necesită un nivel de pregătire ridicat al personalului, atât din punct de vedere tehnic, cât și legat de interpretare.

Concluzii și perspective:

Mutaţiile genei ESR1 sunt asociate cu rezistență la terapia endocrină. Identificarea lor a permis găsirea unor opţiuni terapeutice valoroase pentru pacienţii cu cancer mamar avansat sau metastatic, cu status ER+, HER2-, cu mutaţii ESR1, care au înregistrat progresie tumorală post-terapie endocrină.

Tratamentul personalizat oferă mult mai multe șanse pacienţilor faţă de tratamentul clasic, direcţiile actuale în oncologia personalizată, bazată pe testare genetică fiind găsirea de noi biomarkeri moleculari, îmbunătăţirea continuă a tehnicilor de testare și conturarea profilului genetic al pacienților oncologici.

Referinţe:

1. NCCN Guidelines: Breast cancer NCCN Guidelines, versiunea 3.2026

2. Jamie O Brett @ all.- ESR1 mutation as an emerging clinical biomarker in metastatic hormone receptor-positive breast cancer; Breast Cancer Research; 2021 Aug 15;23:85. doi: 10.1186/ s13058-021-01462-3

3. David Chu, Costanza Paoletti @ allESR1 Mutations in Circulating Plasma Tumor DNA from Metastatic Breast Cancer Patients; Clin Cancer Res; 2016 Feb 15;22(4):993-9. doi: 10.1158/10780432.CCR-15-0943. 2015 Aug 10.

4. Dan R Robinson @ all - Activating ESR1 mutations in hormone-resistant metastatic breast cancer; Nat Genet; 2013 Dec;45(12):1446-51. doi: 10.1038/ng.2823. Epub 2013 Nov 3.

5. www.cap.org/member-resources/articles/esr1-mutations-in-hormone-receptor-positive-breast-cancer

6. www.oncnursingnews.com/view/imlunestrant-vs-elacestrant-moa-and-clinical-trial-differences

Emergența Candida auris în patologia nosocomială:

Provocări în diagnosticul diferențial și managementul rezistenței antifungice

Candida auris (Candidozyma auris) a apărut rapid ca o ameninţare globală critică în sistemele de de sănătate. De la prima sa descriere în Japonia în 2009, aceasta levură multirezistentă s-a răspândit în unitațile sanitare de pe toate continentele și a fost desemnată patogen de prioritate critică de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și clasificată ca amenințare urgentă de Centrele pentru Controlul și Prevenția Bolilor din Statele Unite (CDC). În Europa, ancheta

ECDC din 2024 a documentat 4.012 cazuri în ţările UE/SEE între 2013 și 2023, cu 1.346 de cazuri raportate exclusiv în 2023, iar patru ţări — Spania, Italia, Grecia și România, înregistrand endemicitate regională.

AMedic specialist Microbiologie Medicală, Spitalul de Pediatrie Ploiești

Dr. Constantin Alexandru Albu

Medic specialist Microbiologie

Medicală DGASPC, Complex Multifuncțional Caraiman

ceastă revizuire a literaturii îsi propune sa abordeze principalele probleme pe care C. auris le pune la nivel de diagnostic,testare, supraveghere si control al infecției. Au fost trecute în revistă mecanismele moleculare care stau la baza rezistenței la antifungice cuprinzând clasele de medicamente azolice, echinocandinice și polienice și provocările diagnostice semnificative întâlnite în practica de laborator, inclusiv identificarea greșită prin metode convenționale, limitările platformelor comerciale de testare a sensibilității și cadrul pentru adoptarea punctelor de ruptura EUCAST nou-stabilite (2025).

1. Introducere

Candida auris — recent reclasificată ca Candidozyma auris— este o levură patogenă care, în mai puțin de două decenii de la prima sa izolare, a obținut distincția rară de a fi desemnată patogen de prioritate critică atât de OMS, cât și de CDC.1,2 Aceasta provoacă infecții invazive grave

cu rate de mortalitate cuprinse între 30% și 72%, predominant la pacienții imunocompromiși și critic bolnavi din unitățile de terapie intensivă (UTI).3

Ceea ce distinge C. auris de majoritatea speciilor de Candida cu importanță medicală este o convergență de proprietăți care complică unic managementul clinic: rezistența intrinsecă și dobândită la multiple clase de antifungice, colonizarea cutanată persistentă care permite transmiterea nosocomială inter-pacienți, persistența în mediu pe suprafețe abiotice și echipamente medicale timp de săptămâni, și — în mod critic — identificarea eronată în mod sistematic prin metodele diagnostice convenționale.4,5

Publicarea în 2025 a primelor puncte de ruptura clinice EUCAST pentru C. auris reprezintă un progres important — dar aplicarea lor corectă necesită o validare internă riguroasă, date fiind variabilitatea documentată și consecințele clinice ale variabilității CMI inter-metode.6

2. Epidemiologie

Tabloul epidemiologic al C. auris în Europa s-a transformat rapid în ultimul deceniu, de la câteva cazuri importate la o situație de endemicitate regională în multiple țări. Ancheta ECDC din 2024 oferă cea mai clară imagine privind răspândirea în Europa.

Între 2013 și 2023, un total de 4.012 cazuri de colonizare sau infecție cu C. auris au fost raportate în țările UE/SEE.7 Cele cinci țări cu cea mai mare povară a cazurilor au fost Spania, Grecia, Italia, România și Germania.8 Crucial, mai mult

de jumătate din toate cazurile raportate au apărut doar în 2022 și 2023, reflectând o accelerare abruptă a răspândirii. Numai în 2023 au fost raportate 1.346 de cazuri în 18 țări — o cifră despre care ECDC avertizează că reprezintă doar vârful aisbergului”, dat fiind că supravegherea sistematică lipsește în multe state membre.7 ECDC utilizează un sistem de stadializare epidemiologică în cinci etape. Conform anchetei din 2024: zece țări nu au raportat niciun caz; nouă au raportat doar cazuri importate (stadiul 1); șase au raportat cazuri sporadice dobândite local (stadiul 2); cinci au experimentat focare sporadice cu răspândire limitată inter-facilități (stadiul 3); una a raportat focare multiple cu răspândire inter-facilități verificată; iar trei țări — Spania, Italia și Grecia — au atins stadiul 5 (endemicitate regională).9 România a fost adăugată ulterior acestui grup. Franța, Germania și Cipru au raportat focare noi, încă controlabile. Traiectoria de la primul caz la endemicitate regională a durat doar 5–7 ani pentru Grecia, Italia și Spania — o rată alarmantă de progresie.

Numai 17 din 36 de țări anchetate dispun de un sistem național de supraveghere pentru C. auris, iar doar 15 au orientări naționale specifice de prevenire și control al infecțiilor (PCI).10 Numai 25% din țările europene impun notificarea obligatorie. În absența acestor sisteme, laboratoarele funcționează practic fără un cadru național — ceea ce face protocoalele locale de laborator, strategiile active de screening și raportarea voluntară la centrele naționale de referință micologică cu atât mai critice.

2.2 Date privind România România figurează în prezent printre țările cu endemicitate regională stabilită. O contribuție semnificativă la caracterizarea moleculară a tulpinilor circulante provine din studiul lui Surleac și colaboratori (2025), care a realizat prima analiză clinică și moleculară cuprinzătoare a izolatelor de Candidozyma auris din România, colectate în perioada 2022–2023.34 Studiul a identificat predominanța Cladei I (Sud-Asiatice) în rândul tulpinilor din România cu un profil de rezistență concordant cu datele europene — rezistență ridicată la fluconazol (>90% din izolate), rezistență variabilă la echinocandine și susceptibilitate relativă la amfotericină B. Analiza de secvențiere a genomului a permis identificarea mutațiilor ERG11 (Y132F, K143R) și a markerilor moleculari ai rezistenței la echinocandine (FKS1). Acest studiu constituie o referință fundamentală pentru laboratoarele din Romănia care implementează protocoale de depistare și caracterizare a C. auris.

3. Mecanisme de Rezistență la Antifungice

Rezistența multidrugică a C. auris nu este atribuibilă unui singur mecanism, ci unei convergențe de strategii moleculare care protejează colectiv organismul față de toate clasele majore de medicamente antifungice.11 Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru interpretarea rezultatelor de sensibilitate, predicția profilurilor de rezistență specifice cladelor și identificarea markerilor moleculari pentru supravegherea țintită.

3.1 Rezistența la Azoli

Rezistența la azoli — predominant față de fluconazol — este cel mai prevalent fenotip de rezistență epidemiologic dominant în C. auris, cu aproximativ 90% din izolatele clinice rezistente în cohortele de supraveghere.12 Datele obtinute din caracterizarea izolatelor di România confirmă această prevalență ridicată, tulpinile din studiul Surleac et al. prezentând în principal mutații ERG11 Y132F și K143R ca mecanisme de rezistență la azoli.34

3.1.1 Mutații ale ERG11

Principala țintă a azolilor în fungi este lanosterol 14α-demetilaza, codificată de

ERG11. Mutațiile mis-sens în această genă reduc afinitatea de legare a antifungicului de enzimă, producând rezistență la azoli fără a modifica funcția enzimatică. Cele mai bine caracterizate mutații la C. auris sunt Y132F și K143R, care sunt larg distribuite între clade și s-a demonstrat experimental că conferă rezistență la fluconazol și, în grade variabile, la voriconazol.13,14 Variațiile numărului de copii ale ERG11 au fost asociate în mod particular cu izolatele din Clada III (Sud-Africană).15

3.1.2 Supraexpresia

pompelor de eflux

Reducerea concentrației intracelulare a medicamentului se realizează prin supraexpresia transportorilor de eflux legați de membrană. Sunt implicate două superfamilii: transportori de legare ATP (ABC) — în principal CDR1 și CDR2 — și transportori ai superfamiliei facilitatorilor majori (MFS) — în principal MDR1. Studiile funcționale au demonstrat că supraexpresia CDR1 produce rezistență pan-azolică, în timp ce supraexpresia MDR1 împreună cu mutațiile ERG11 Y132F/K143R rezultă în profiluri de rezistență mai înguste.16 Mutații cu câștig de funcție în factorii de transcripție TAC1b și MRR1 reglează ascendent expresia pompelor de eflux.17

3.2 Rezistența la Echinocandine Echinocandinele — anidulafungina, micafungina și caspofungina — sunt recomandate în prezent ca tratament de primă linie pentru majoritatea infecțiilor invazive cu C. auris, ceea ce face rezistența la această clasă o problemă de urgență terapeutică directă. Mecanismul principal implică mutații în gena FKS1, care codifică enzima țintă β-1,3-glucan sintetaza. Mutațiile hot-spot din FKS1 — în special la serina 639, generând variantele S639F și S639P — sunt asociate cu creșteri semnificative clinic ale CMI.15 Distribuția acestor mutații este dependentă de cladă: izolatele din Clada I (Sud-Asiatică) prezintă o povară mai mare de mutații FKS1, consistent cu observația că ratele de rezistență la echinocandine sunt mai mari în setările dominate de tulpini Cladă I.

O preocupare clinică și de laborator suplimentară este apariția de izolate pan-rezistente la echinocandine. Un focar dintr-un spital grec a documentat recuperarea unui izolat de C. auris purtând

mutația FKS1-S639F care era rezistent la toate cele trei echinocandine disponibile — primul caz documentat de acest fel în Europa.19

3.3 Rezistența la Poliene (Amfotericina B)

Polienele acționează prin legarea ergosterolului din membrana celulară fungică, formând pori care perturbă integritatea membranei. Rezistența la C. auris apare în primul rând prin mutații în genele căii de biosinteză a ergosterolului — în special ERG3 și ERG6.20 Ratele de rezistență la amfotericina B raportate variază larg — de la 5% la 85% în funcție de regiune și metoda de testare.21 Noile puncte de separare EUCAST au adresat specific această problemă stabilind un ECOFF de 2 mg/L, clasificând astfel întreaga distribuție wild-type ca susceptibilă cu expunere crescută (I).6

3.4 Profile de rezistență specifice cladelor

C. auris cuprinde cel puțin șase clade genetic distincte (I–VI), fiecare cu origini geografice caracteristice și profile de rezistență. Izolatele din Clada I (Sud-Asiatică) prezintă cele mai ridicate rate de rezistență multidrugică. Izolatele din Clada II (Est-Asiatică) arată rate generale de rezistență mai scăzute. Focarele europene au fost dominate de tulpini din Clada I, deși tulpinile din Clada IV au fost documentate în creștere.15 Datele robtinute în România în studiul (Surleac et al., 2025) confirmă predominanța Cladei I în România, subliniind necesitatea metodelor moleculare de tipizare pentru supravegherea continuă.34

3.5 Rezistența mediată de biofilm Formarea biofilmului reprezintă un mecanism de rezistență suplimentar de relevanță directă pentru interpretarea în laborator clinic. C. auris formează biofilme robuste pe dispozitivele medicale și pe pielea umană, iar organismele asociate biofilmului demonstrează CMI marcant crescute pentru toate clasele de antifungice comparativ cu celulele planctonice.22 Testarea standard in vitro BMD se efectuează pe celule planctonice și poate subestima concentrațiile eficiente de medicament necesare pentru a elimina infecțiile asociate biofilmului pe dispozitivele medicale implantate.

Toxinometru pentru detecția timpurie a infecțiilor fungice - LIMUSAVE MT-7500, FujiFilm

Spre deosebire de metodele clasice, LIMUSAVE MT-7500 oferă rezultate în doar 40–90 de minute de la prezentarea pacientului sau recoltarea probei.

Avantaje cheie:

• Inițiere rapidă a tratamentului antifungic, cu impact direct asupra evoluției pacientului

• Timp total de lucru: maximum 90 de minute

• Integrare completă cu LIS pentru transmiterea automată a rezultatelor

Analizor de imunofluorescență cu quantum dot ISIA 01A, IsiaBio

• analizor de ultimă generație bazat pe tehnologia de imunofluorescență cu quantum dots

• conceput pentru a oferi rezultate rapide, precise și reproductibile în diagnosticul modern.

• Precizie ridicată în detecția biomarkerilor

• Rezultate rapide, ideale pentru diagnostic în timp util

• Sensibilitate superioară datorită tehnologiei quantum dots

• Operare intuitivă, ușor de utilizat de către personalul medical

• Reducerea timpului de răspuns în laborator

• Integrare facilă în fluxurile de lucru existente

Analizor complet automat de imunologie prin chemiluminiscență

ECL25, Epitope Diagnostics

Sistem complet automatizat de imunotestare prin chemiluminiscență, cu acces continuu și flexibil la probe (random-access), concepute pentru a oferi o soluție completă și integrată destinată laboratoarelor clinice. Panel complex de markeri tumorali serici (AFP, CA 125, CA 15 3, CA 19 9, CA 242, CA 50, CA 72 4, CEA, Chromogranin A, CYFRA 21 1, HE4, NSE, ProGRP, PSA total, PSA liber, SCC) pentru screening, monitorizare și urmărire terapeutică.

Panel gastric extins cu markeri din materii fecale (calprotectina, lactoferrin, secretory IgA, pancreatic elastase 1, hemoragii oculte cantitative – qFOB, antigen H. pylori, C. difficile GDH, C. difficile toxina A+B, C. difficile toxina A, C. difficile toxina B, antigen Giardia lamblia, antigen Cryptosporidium parvum) și markeri serici asociați (tissue transglutaminase IgA/IgG, anti deamidated gliadin IgG/IgA, pepsinogen I și II, gastrin 17) pe o singură platformă CLIA compactă.

Sistem modular de prelucrare a probelor, LA-60, Dirui

1. Module de intrare și ieșire: 700 probe/ oră

2. Reduce în mod eficient TATș 3 tipuri: Tip I, Tip U, Tip L

3. Suportă conectarea cu analizoarele DIRUI: Analizor automat de chimie CS-2000/ CS-2000i, Analizor de imunologie chemiluminescență CM-320/CM-320i, Analizor de hematologie BF-7200/BF-7200Plus, Analizor de coagulare BCA-3000

Analizor imunologic de proteine, OPTILITE, T.B.S

Destinat testelor de imunoturbidimetrie și diagnostic de precizie în laboratoarele clinice moderne

Caracteristici cheie:

Sistem complet automatizat pentru eficiență ridicată

Tehnologie avansată de imunoturbidimetrie

Rezultate rapide și reproductibile

Capacitate mare de procesare a probelor

Operare intuitivă și management eficient al datelor

Ideal pentru testarea proteinelor specifice și monitorizarea bolilor imunologice

Sistem de preparare probe în mediu lichid, CYTOfast Plus, Hospitex

Principiul de operare se bazează pe tehnologia NST (Nephelometric Smart Technology), care realizează analiza pre-analitică a probei și selectarea automată a volumului optim pentru prepararea lamelor citologice standardizate.

CYTOfast Plus utilizează principiul:

• citologiei în mediu lichid (Liquid-Based Cytology – LBC), bazat pe:

• dispersia celulelor în mediu lichid,

• filtrare/concentrare celulară,

• depunerea controlată a celulelor pe lamă.

Proton Impex 2000 SRL

Str. Ionel Teodoreanu 5, 077190, Voluntari, Ilfov

Tel: 0728.193.391

Website: http://proton.com.ro

4. Provocări de diagnostic

Laboratorul de microbiologie clinică se confruntă cu C. auris ca o problemă în trei dimensiuni distincte, dar interdependente: identificarea corectă a speciei, testarea fiabilă a sensibilității la antifungice și caracterizarea genomică adecvată pentru investigarea focarelor.

4.1 Problema Identificării eronate și confuziei cu alte specii de Candida

C. auris nu poate fi distinsă fiabil de alte levuri exclusiv pe baza morfologiei sau testelor biochimice, iar platformele comericale de identificare biochimică au rate de identificare eronată deosebit de ridicate.

Sistemele biochimice identifică cel mai frecvent C. auris ca Candida haemulonii, datorită similarității fenotipice.23 VITEK 2 (bioMérieux) — cel mai utilizat sistem automatizat de identificare a levurilor la nivel global — are un istoric bine documentat de identificare greșită a C. auris ca C. haemulonii atunci când baza de date de identificare a instrumentului nu este actualizată.24 Actualizările bazei de date trebuie implementate activ și verificate de fiecare laborator, cu documentarea versiunilor curente în înregistrările de management al calității.

4.2 Metode de Identificare Recomandate

4.2.1 Spectrometrie de Masă

MALDI-TOF

Spectrometria de masă prin ionizare și desorție asistată de matrice cu timp de zbor (MALDI-TOF MS), cu o bază de date spectrală actualizată, este în prezent metoda de identificare cea mai fiabilă și practică pentru C. auris în setările de laborator de rutină.25

O aplicație emergentă este utilizarea MALDI-TOF pentru testarea rapidă a sensibilității la antifungice prin platforma MBT ASTRA (Bruker), cu date pilot arătând 100% sensitivitate pentru detectarea nesusceptibilității la echinocandine în 6 ore.26

4.2.2 Metode Moleculare

PCR în timp real permite detectarea directă, independentă de cultură, a C. auris din probe clinice și tampoane de screening.25 Secvențierea genomului complet

Tabelul 1. Performanța Comparativă a Metodelor de Testare a Sensibilității la Antifungice pentru C. auris

Metodă Producător Format

E.Def 7.4 BMD EUCAST Referință

Sensititre YeastOne Thermo Fisher

Microdiluție 96-godeuri

BMD colorimetric

MICRONAUT-AM Bruker Daltonics BMD colorimetric (EUCAST)

VITEK 2

Etest / MTS strip

bioMérieux

bioMérieux / Liofilchem

MBT ASTRA (MALDITOF) Bruker Daltonics

Automatizat

Difuzie gradient

Fenotipic / bazat pe creștere

Performanță AMB

Standard de aur

Supraestimează rezistența

Performanță Echinocan.

Observații cheie C. auris

Standard de aur Laborios; necesar pentru validare

Bun; rezultate dicordante la caspofungină

Cea mai bună opțiune comercială Concordanță bună

Supraestimează rezistența

Avertizare EUCAST — de evitat

Nevalidat

Citire la 72h; corecție AMB necesară

Subestimează rezistența la FLC

~23,5% ME micafungină Nu utilizat ca ghid unic; confirmare BMD

Acceptabil dacă validat local

100% sensitivitate (pilot echinocan.)

AMB- Amfotericină B, FLC- Flucitozină, BMD-metoda de refeință

Tabelul 2. Punctele de ruptură EUCAST 2025 și ECOFF-urile pentru Candida auris (după Arendrup et al., CMI 2026)

Antifungic ECOFF (mg/L) S (mg/L) R (mg/L) Note

Distribuții bimodale AMB; rate fals rezistente 45–63%

Rapid (6h); tehnologie în investigare

Amfotericină B 2 ≤0,001 (I: distribuție WT) >2 Toți izolatele WT clasificate I; Izolate I -susceptibilitate la expunere crescută-5 mg/kg liposomal zilnic sau 1mg/kg liposomal zilnic copii< 2luni

Anidulafungină 0,25 ≤0,25 >0,25 Utilizată pentru inferarea sensibilității la caspofungină

Micafungină 0,25 ≤0,25 >0,25 Utilizată pentru inferarea sensibilității la caspofungină Discordanță cu anidulafungina → secvențierea FKS1

Rezafungină 0,125 Fără BP Fără BP Doar ECOFF; fără breakpoint clinic; precauție datorită T½ lung

Flucitosină 0,5 Fără BP Fără BP Exclusiv supraveghere; fără BP clinic stabilit

Fluconazol N/A R (intrinsec) Toate izolatele Nu se testează de rutină; se raportează ca R

BP-breaking point (punct de ruptură), ECOFF- epidemiological cut-off value (punct de ruptură epidemiologic), WT-wild type (tulpina salbatică), t½- timp de înjumătățire

(WGS) oferă cea mai înaltă rezoluție pentru caracterizarea C. auris: permite atribuirea cladei, identificarea mutațiilor genelor de rezistență (ERG11, FKS1, ERG3, ERG6), gruparea filogenetică pentru investigarea focarelor și detectarea evenimentelor de transfer orizontal al genelor. Studiul românesc Surleac et al. (2025) a utilizat WGS pentru caracterizarea completă a tulpinilor locale, demonstrând utilitatea acestei abordări în contextul supravegherii epidemiologice naționale.34 Amplificarea izotermică mediată de buclă (LAMP) oferă o alternativă cu resurse reduse față de PCR pentru setările fără infrastructură termocicler.23

4.3 Screening și supraveghere

Screeningul activ al pacienților cu risc ridicat — în special al celor admiși la UTI sau transferați din facilități de îngrijire cu activitate cunoscută de C. auris — este esențial pentru detectarea și containmentul focarelor. Situsurile de eșantionare recomandate sunt tamponul axilar/inghinal combinat, care are cea mai înaltă sensitivitate pentru colonizarea cutanată. Mediile de cultură selective includ CHROMagar Candida Plus și Sabouraud Salt Dulcitol Broth. Incubarea la 42°C exploatează termotoleranța C. auris pentru a îmbunătăți selectivitatea. Orice

colonii prezumtive trebuie confirmate prin MALDI-TOF sau PCR înainte de raportare.

4.4 Testarea Sensibilității la Antifungice: metode comerciale și limitările lor

Provocarea centrală pentru laboratoarele care efectuează testarea sensibilității la antifungice (AST) pentru C. auris este că metodele comerciale disponibile pe scară largă au fost dezvoltate și validate pentru de alte specii de Candida, iar o bunî parte sunnt inexacte cu consecințe clinice semnificative atunci când sunt aplicate la C. auris — în special pentru amfotericina B și fluconazol. Tabelul 2 oferă o comparație a metodelor disponibile.

VITEK 2 prezintă atât supraestimarea rezistenței la Amfotericina B, cât și subestimarea rezistenței la Fluconazol pentru C. auris. Acordul esențial global cu metodele BMD de referință scade la 70–72% — sub pragul acceptat de 90%.28 MICRONAUT-AM este cea mai bună opțiune comercială pentru testarea Amfotericinei B la C. auris. EUCAST a emis un avertisment specific care recomandă evitarea benzilor de difuzie gradient (Etest/MTS) pentru testarea amfotericinei B în C. auris, ratele de rezistență eronate atingând un procent de 45–63%.30

4.5 Punctele de ruptura EUCAST 2025 — Un Progres de Referință În 2025, Subcomitetul EUCAST pentru Testarea Sensibilității la Antifungice (AFST) a publicat primele puncte de ruptura clinice oficiale pentru C. auris, rezolvând un deficit major clinic și de laborator.6 Metodologia a fost deosebit de riguroasă: un panel de 30 de izolate din 11 țări reprezentând 5 clade și 21 de genotipuri unice a fost testat în 5 laboratoare independente folosind metodologia E.Def 7.4, generând peste 100 de CMI non-clonale per antibiotic. Tabelul 1 rezumă punctele de separare stabilite. Pentru amfotericina B, întreaga distribuție a tulpinilor sălbatice (wt) se încadrează în categoria susceptibil, expunere crescută” (I) — ceea ce înseamnă că toate izolatele WT de C. auris trebuie raportate ca I (nu rezistente) și aceasta este indicație pentru amfotericina B lipozomală în doze mari (5 mg/kg zilnic), nu o contraindicație.6 Rezultatele concordante de sensibilitate la anidulafungină și

micafungină permit inferarea sensibilității la caspofungină; discordanța este un trigger obligatoriu pentru secvențierea genei FKS1.6

4.6 Validarea Internă a Metodelor AST — Obligatorie înainte de Aplicarea Punctelor de ruptura EUCAST

EUCAST stipulează explicit că laboratoarele trebuie să-și valideze metoda de testare CMI internă înainte de aplicarea noilor puncte de separare pentru interpretarea clinică.6 Aceasta nu este o recomandare consultativă — este o condiție prealabilă, dată fiind variabilitatea documentată a CMI inter-metode pentru C. auris.

5. Implicații Terapeutice

Echinocandinele sunt tratamentul de primă linie actual pentru majoritatea infecțiilor invazive cu C. auris. Cu toate acestea, apariția rezistenței la echinocandine — atât dobândite în cursul terapiei, cât și transmise ca parte a tulpinilor de focar — înseamnă că AST de bază este obligatoriu și retestarea esențială pentru pacienții “non-responderi”.18

Amfotericina B (preferabil lipozomală) este cea mai adecvată alternativă pentru infecțiile rezistente la echinocandine. Noua clasificare EUCAST I pentru C. auris wild-type nu trebuie interpretată ca indicând activitate slabă; ea indică că doza standard este insuficientă și că este necesar regimul cu doze mari (5 mg/kg liposomal zilnic).6 Agenți antifungici noi de interes includ ibrexafungerpa (inhibitor al glucan sintetazei triterpenoidice), rezafungina (o echinocandinã cu acțiune prelungită) și manogepix (inhibitor al enzimei Gwt1), cu activitate in vitro potentă împotriva C. auris la toate cladele și CMI foarte scăzute.33

Concluzii

Candida auris confruntă laboratorul de microbiologie clinică cu o provocare care este simultan diagnostică, moleculară și epidemiologică. Identificarea sa sistematic greșită prin metodele convenționale poate perimite propagarea focarelor nedetectate; rezistența sa multidrog complică tratamentul; iar absența îndelungată a criteriilor validate de testare a

sensibilității a lăsat laboratoarele fără un cadru interpretativ solid.

Situația epidemiologică la nivelul Europei a suferit o constantă deteriorare, numărul de cazuri accelerând brusc la nivelul spațiului European începând cu anul 2020.

A fost stabilită endemicitate regională în cel puțin patru țări UE, incluzând România, confirmată prin date clinice și moleculare publicate în 2025 34

Importanța laboratorului sau a compartimentului de microbiologie este de netăgăduit în acest context epidemiologic, ca prim responder si reprezentând mecanismul prin care C. auris este detectatâ, caracterizatâ, rezistența sa identificată, focarele sale trasate și răspândirea sa potențial întreruptă.

Referințe

1. World Health Organization. WHO Fungal Priority Pathogens List to Guide Research, Development and Public Health Action. Geneva: WHO; 2022. https://www.who.int/ publications/i/item/9789240060241

2. Centers for Disease Control and Prevention. Antibiotic Resistance Threats in the United States, 2019. Atlanta: CDC; 2019. https://www.cdc.gov/antimicrobial-resistance/data-research/threats/index.html

3. Lockhart SR, Etienne KA, Vallabhaneni S, et al. Simultaneous emergence of multidrug-resistant Candida auris on 3 continents confirmed by whole-genome sequencing and epidemiological analyses. Clin Infect Dis. 2017;64(2):134-140. https:// pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27988485/

4. Chowdhary A, Sharma C, Meis JF. Candida auris: a rapidly emerging cause of hospital-acquired multidrug-resistant fungal infections globally. PLoS Pathog. 2017;13(5):e1006290. https://pubmed. ncbi.nlm.nih.gov/28542486/

5. Hsu C, Yassin M. Diagnostic approaches for Candida auris: a comprehensive review of screening, identification, and susceptibility testing. Microorganisms. 2025;13(7):1461. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/ PMC12298640/

6. Arendrup MC, Guinea J, Arikan-Akdagli S, et al; EUCAST AFST Subcommittee. How to interpret MICs of amphotericin B, echinocandins and flucytosine against Candida auris according to the newly established EUCAST breakpoints. Clin Microbiol Infect. 2026;32(1):56-61. https://pubmed.ncbi. nlm.nih.gov/40651666/

7. European Centre for Disease Prevention and Control. Survey on the Epidemiological Situation, Laboratory Capacity and Preparedness for Candidozyma (Candida) auris, 2024. Stockholm: ECDC; 2025. https://www.ecdc.europa.eu/en/ publications-data/survey-epidemiological-situation-laboratory-capacity-and-preparedness-candidozyma

8. ECDC. Drug-resistant fungus Candidozyma auris confirmed to spread rapidly in European hospitals: ECDC calls for urgent action. News release, September 2025. https://www.ecdc.europa.eu/en/newsevents/drug-resistant-fungus-candidozyma-auris-confirmed-spread-rapidly-european-hospitals

9. AMR Insights. Survey on the Epidemiological Situation, Laboratory Capacity and Preparedness for Candidozyma (Candida) auris, 2024. Summary report. https:// www.amr-insights.eu/survey-on-the-epidemiological-situation-laboratory-capacity-and-preparedness-for-candidozyma-candida-auris-2024/

10. CIDRAP. Multidrug-resistant yeast cases rising rapidly in Europe, survey shows. September 2025. https://www.cidrap. umn.edu/candida-auris/multidrug-resistant-yeast-cases-rising-rapidly-europe-survey-shows

11. Mohamed A, Yousfi M, Asadzadeh M, Ahmad S, Meis JF. Molecular characterization of multidrug resistant Candida auris in Egypt. Sci Rep. 2025;15:4917. https://www. nature.com/articles/s41598-025-88656-3

12. Chaabane F, Graf A, Jequier L, Coste AT. Review on antifungal resistance mechanisms in the emerging pathogen Candida auris. Front Microbiol. 2019;10:2788. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC6896226/

13. Alkaabi S. Multidrug resistance mechanisms and therapeutic strategies in Candida auris. Int J Res Med Sci. 2025;13(8):35443552. https://www.msjonline.org/index. php/ijrms/article/view/15573

14. Li J, Coste AT, Liechti M, Bachmann D, Sanglard D, Lamoth F. Novel ERG11 and TAC1b mutations associated with azole resistance in Candida auris. Antimicrob Agents Chemother. 2021;65(5):e02663-20. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/ PMC8092887/

15. Sears D, Colgrove R, Walker H, et al. Antifungal resistance in Candida auris: molecular determinants. Microorganisms. 2021;9(1):1-15. https://www.ncbi.nlm.nih.

gov/pmc/articles/PMC7558570/

16. Mayr EM, Sharma C, Bhakt P, et al. Functional expression of recombinant Candida auris proteins in Saccharomyces cerevisiae enables azole susceptibility evaluation and drug discovery. mBio. 2023;14(1):e0312222. https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9960696/

17. Lamoth F, Lockhart SR, Berkow EL, Calandra T. Changes in the epidemiological landscape of invasive candidiasis. J Antimicrob Chemother. 2018;73(suppl_1):i4-i13. https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/29304213/

18. Ben-Ami R, Kontoyiannis DP. In vivo evolution of Candida auris multi-drug resistance in a patient receiving antifungal treatment. J Infect Dis. 2025;232(5):1203-1207. https:// pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40463126/

19. Meletiadis J, Siopi M, Spruijtenburg B, et al. Candida auris fungaemia outbreak in a tertiary care academic hospital and emergence of a pan-echinocandin resistant isolate, Greece, 2021 to 2023. Euro Surveill. 2024;29(45):2400128. https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC11544718/

20. Carolus H, Pierson S, Lagrou K, Van Dijck P. Amphotericin B and other polyenes — discovery, clinical use, mode of action and drug resistance. J Fungi. 2020;6(4):321. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33255563/

21. Simon MS, Sfeir MM, Kaur M, et al. Detection of Candida auris. Ann Saudi Med. 2025;45(4):207-217. https://www. annsaudimed.net/doi/pdf/10.5144/02564947.2025.313

22. Kean R, Ramage G. Combined antifungal resistance and biofilm tolerance: the global threat of Candida auris. mSphere. 2019;4(4):e00458-19. https://pubmed.ncbi. nlm.nih.gov/31292228/

23. Jeffery-Smith A, Taori SK, Schelenz S, et al. Candida auris: a review of the literature. Clin Microbiol Rev. 2018;31(1):e0002917. https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/29142079/

24. Rudramurthy SM, Chakrabarti A, Paul RA, et al. Candida auris candidaemia in Indian ICUs: analysis of risk factors. J Antimicrob Chemother. 2017;72(6):1794-1801. https:// pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28333219/

25. Borman AM, Szekely A, Johnson EM. Candida auris: diagnostic challenges and emerging opportunities for the clinical microbiology laboratory. Curr Fungal Infect Rep. 2021;15:148-156. https://link.springer. com/article/10.1007/s12281-021-00420-y

26. Vatanshenassan M, Boekhout T, Meis JF, et

al. Candida auris identification and rapid antifungal susceptibility testing against echinocandins by MALDI-TOF MS. Front Cell Infect Microbiol. 2019;9:20. https:// www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC6387932/

27. Pruthvi BC, Nagaraju R. Candida auris — comparison of Sensititre YeastOne and Vitek 2 AST systems for antifungal susceptibility testing. Indian J Med Microbiol. 2024;50:100650. https://www. sciencedirect.com/science/article/abs/pii/ S0255085724000938

28. Escribano P, Munoz P, Vena A, et al. Headto-head comparison of CLSI, EUCAST, Etest and VITEK 2 results for Candida auris susceptibility testing. Int J Antimicrob Agents. 2022;59(4):106554. https://www. sciencedirect.com/science/article/abs/pii/ S0924857922000528

29. Asadzadeh M, Ahmad S, Alfouzan W, et al. Evaluation of Etest and MICRONAUT-AM assay for antifungal susceptibility testing of Candida auris. Antibiotics (Basel). 2024;13(9):840. https://www.ncbi.nlm.nih. gov/pmc/articles/PMC11428412/

30. Arendrup MC, Lockhart SR, Wiederhold N. Candida auris MIC testing by EUCAST and CLSI broth microdilution, and gradient diffusion strips. Clin Microbiol Infect. 2025;31(1):108-112. https://pmc.ncbi.nlm. nih.gov/articles/PMC11931498/

31. EUCAST. EUCAST E.Def 7.4: EUCAST Antifungal MIC Method for Yeasts. October 2023. https://www.eucast.org/fileadmin/ eucast/pdf/AFST/methodology/EUCAST_E.Def_7.4_Yeast_definitive_revised_2023.pdf

32. Siopi M, Meletiadis J, de Groot T, et al. Multicentre study for determination of epidemiological cut-off values for Candida auris with EUCAST broth microdilution reference methodology. J Antimicrob Chemother. 2025;80(9):2459-2466. https://academic.oup.com/jac/article-abstract/80/9/2459/8217003

33. Bidaud AL, Chowdhary A, Dannaoui E. Candida auris: an emerging drug resistant yeast — a mini-review. J Mycol Med. 2018;28(3):568-573. https://pubmed.ncbi. nlm.nih.gov/30017335/

34. Surleac M, Stanciu AM, Florea D, Paraschiv S, Tălăpan D, Flonta M, Vasile CC, Popescu GA, Oțelea D. A clinical and molecular analysis of Candidozyma auris strains from Romania, 2022–2023. Microbiol Spectr. 2025;13:e02809-24. https://doi. org/10.1128/spectrum.02809-24

PANEL TESTE BODITECH

Boala grefă contra gazdă post transfuzională

Deși este de mare utilitate în multe specialități medicale și chirurgicale, uneori tratamentul transfuzional nu este lipsit de reacții adverse nedorite, care trebuie gestionate corect pentru a nu afecta ireversibil viața și sănătatea pacientului.

AMedic Director

Centrul de Transfuzie

Sanguină Ploiești

vând în vedere că tratamentul transfuzional reprezintă în esență un transplant de țesut viu, necesită o vigilență sporită pentru a preveni și trata efectele adverse care țin de transfuzia în sine a componentelor sanguine.

Datorită importanței identificării, tratării și raportării efectelor adverse ale tratamentului transfuzional, au fost elaborate reglementări la nivel european și național, care sunt: DIRECTIVA 2005/61/CE

A COMISIEI din 30 septembrie 2005 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/ CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privesc cerințele de trasabilitate și notificarea reacțiilor și evenimentelor adverse grave și ORDIN Nr. 1228 din 9 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea sistemului de hemovigilenţă, de asigurare a trasabilităţii, precum și a Regulamentului privind sistemul de înregistrare și raportare în cazul apariţiei de incidente și reacţii adverse severe legate de colecta și administrarea de sânge și de componente sanguine umane.

DIRECTIVA 2005/61/CE A COMISIEI din 30 septembrie 2005 la Articolul 5. impune ca: „Statele membre se asigură că unitățile în care are loc transfuzia dispun de proceduri pentru a păstra evidența transfuziilor și pentru a notifica fără întârziere instituțiile de transfuzie sanguină cu privire la orice reacție adversă gravă observată la beneficiari în timpul sau după transfuzie, care poate fi atribuită calității sau siguranței sângelui și a compo-

nentelor sanguine… Și obligă la NOTIFICAREA REACȚIILOR ADVERSE GRAVE… Boala grefei împotriva gazdei.“

ORDIN Nr. 1228 din 9 octombrie 2006 privind organizarea sistemului de hemovigilenţă, de asigurare a trasabilităţii, precum și Regulamentul privind sistemul de înregistrare și raportare în cazul apariţiei de incidente și reacţii adverse severe legate de colecta și administrarea de sânge și de componente sanguine umane, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, face referire la Boala „Grefă contra gazdă“ - reacție adversă severă (RAS), complicație rară a tratamentului transfuzional, care trebuie identificată și raportată.

Deși Boala „Grefă contra gazdă“ post-transfuzională este o complicație relativ neobișnuită a tratamentului transfuzional, cu componente sanguine celulare, faptul că rata de mortalitate este aproximativ 90%, iar decesul survine în 1-3 săptămâni, impune ca să fie încadrată în categoria reacțiilor adverse severe.

Componentele sanguine celulare sunt: concentratele eritrocitare, concentratele trombocitare, concentratele granulocitare. Plasma nu este considerată component sanguin celular, deși mai conține elemente celulare reziduale ca: eritrocite, leucocite și trombocite.

Boala „Grefă contra gazdă“ este cauzată de limfocitele T ale donatorului care ajung în organismul pacientului primitor, prin componentele sanguine celulare transfuzate.

Componentele sanguine conțin limfocite imunocompetente, care își păstrează capacitatea de multiplicare și în organismul primitorului.

Primitorul exprimă antigene tisulare absente la donator, și este incapabil să genereze un răspuns imun eficient, pentru a distruge limfocitele străine.

Limfocitele T sunt capabile să recu-

noască gazda (primitorul), ca urmare a diferentelor dintre antigenele leucocitare. Limfocitele T din componentul sanguin atacă țesuturile gazdei care poartă antigene HLA diferite. Chiar un număr mic de limfocite din componentul sanguin, care pot intra în circulația pacientului în timpul tratamentului transfuzional, pot cauza boala.

În general, primitorul „sănătos“ (cu un sistem imun funcțional) recunoaște limfocitele donatorului (din punga de component sanguin celular) ca non-self și le elimină.

Anumite statusuri de imunodeficiență ale primitorului (pacienții immuno-incompetenți), distrug abilitatea acestuia de a elimina limfocitele de la donator, care au fost transfuzate și se dezvoltă boala grefă contra gazdă. Nu toți pacienții, ci doar cei cu risc mare, dezvoltă boală „grefă contra gazdă“.

Pacienții imuno-competenți pot fi la risc pentru a dezvolta boala grefă contra gazdă, dacă celulele transfuzate de la donator au un mare grad de similaritate HLA. În situația în care donatorul este homozigot HLA A1/A1 şi primitorul este heterozigot HLA A1/A2, chiar dacă pacientul are un sistem imun funcțional, limfocitele pacientului pot să nu recunoască limfocitele donatorului, pentru că partajează acelaşi antigen HLA A1. Dar, limfocitele donate, din componentul sanguin pot recunoaşte HLA A2, a pacientului ca non-self şi pot ataca țesuturile primitorului.

Riscul ca un donator homozigot să împărtășească un haplotip cu un receptor heterozigot în populația generală este foarte scăzut, dar este mult crescut dacă donatorul este rudă de sânge.

Boala „Grefă contra gazdă“ este definită prin: febră, erupție cutanată, disfuncție hepatică, diaree și pancitopenie care survin după tratamentul transfuzional, fără altă cauză aparentă.

Boala apare în câteva zile, până la 6 săptămâni după primirea de componente sanguine celulare. Alte simptome nespecifice ce pot fi prezente sunt: anorexie, greață și vărsături.

Examenele de laborator arată disfuncție hepatică, pancitopenie, himerism leucocitar și modificări histo-patologice de boală grefă contra gazdă, la biopsia cutanată sau hepatică.

Panciopenia dezvoltată în 3-4 săptămâni după transfuzie, este una din complicațiile frecvente, ca și infecțiile și sângerarile. Măduva hematogenă, de obicei hipocelulară sau aplastică, este principala caracteristică de diferențiere între boala grefă contra gazdă post transfuzie și boala grefă contra gazdă care apare după transplantul de celule stem. Descoperirea limfocitelor donatoare sau a ADN-ului donatorului, în sângele periferic, sau biopsia tisulară la pacientul cu scenariul clinic adecvat, confirmă diagnosticul.

Prevenirea bolii

„Grefă contra gazdă“

post trasfuzională

Regula de aur din medicină, care spune că „prevenirea este mai bună decât vindecarea“, este pe deplin aplicabilă în cazul bolii „Grefă contra gazdă“ post trasfuzionale. Prin urmare, aceasta este o afecțiune prevenibilă, și prevenirea este esențială având în vedere că nu există un tratament eficient specific pentru aceasta. De aceea trebuie identificați pacienții cu risc crescut de „Grefă contra gazdă“ post trasfuzională, și transfuzați cu componente sanguine cu limfocite inactivate.

Identificarea indivizilor cu risc crescut de a face boală grefă contra gazdă ar fi ideală (pacienții cu imunitate afectată sau cei care primesc componente sanguine donate de rude) o pre-transfuzie.

Cerința ar fi ca acești pacienți să primească componente sanguine iradiate

Prevenirea Bolii grefă contra gazdă post transplant

Pentru a reduce riscul se pot alege celule stem compatibile cât mai apropiate cu pacientul și pot administra tratamente imunosupresoare înainte și după transplant.

Boala grefă contra gazdă post transplant rămâne o provocare semnificativă în transplanturile alogene de celule stem, și cercetarea continuă pentru a găsi strategii mai bune de prevenire și tratament. Boala „Grefă contra gazdă“ post-transfuzională rămâne de asemenea o reacție adversă severă a tratamentului transfuzional care trebuie luată în seamă pentru iradierea componentelor sanguine administrate pacienților sensibili. Managementul eficient indiferent de cauză, necesită o abordare multidisciplinară și o monitorizare atentă a pacientului pentru a identifica și trata simptomele cât mai curând posibil.

pentru a reduce incidența bolii, dar eliminarea totală a acesteia necesită iradierea universală sau inactivarea limfocitelor, a tuturor componentelor sanguine celulare. Pacienții cu risc crescut de boală „Grefă contra gazdă“ post trasfuzională sunt: fetușii, nou-născuții, care au primit transfuzii intrauterine, prematurii, nou-născuții cu greutate mică, pacienții cu deficiență imună congenitală, pacienții cu boală Hodkin, pacienții tratați curent sau, în general cu derivați de purine, pacienții transplantați cu celule stem hematopoetice, pacienții care primesc componente sanguine de la donatori cu înalt grad de similaritate HLA (transfuzia de granulocite, trombocite HLA compatibile și componente sanguine celulare de donate de rude), pacienții cu boli hematologice, cu tumori de organe solide, cu transplant de organe.

Boala grefă contra gazdă post-transplant este o complicație comună a transplantului alogen de celule stem hematopoietice, care apare atunci când celulele imune donate (grefa) recunosc pacientul receptor (gazda) ca fiind străin și încep să atace țesuturile și organele acestuia. Boala grefă contra gazdă post transplant acută apare de obicei în primele săptămâni, în primele 100 de zile sau câteva luni după transplant și se manifestă prin erupții cutanate, greață, vărsături, diaree și afectare hepatică.

Boala grefă contra gazdă post transplant acută poate varia de la forme ușoare la forme severe care pun viața în pericol.

Boala grefă contra gazdă post trans-

plant cronic poate să apară la câteva luni sau chiar ani după transplant și prezintă simptome care se aseamănă cu cele ale bolilor autoimune sau degenerative.

Majoritatea cazurilor încep în decurs de doi ani. Boala cronică poate afecta pielea, determina uscăciunea ochilor și a gurii, ficatul, plămânii, tractul gastrointestinal, mușchii, articulațiile sau organele genitale

Tratamentul pentru Boala grefă contra gazdă depinde de severitatea și localizarea simptomelor.

Corticosteroizii sunt adesea prima linie de tratament pentru a controla răspunsul imun.

Imunosupresoarele reduc activitatea sistemului imunitar al grefei pentru a preveni sau trata atacul asupra țesuturilor gazdei. Terapii țintite - medicamente sau terapii biologice care vizează căi specifice implicate în răspunsul imun. Terapie cu fotofereză extracorporeală - tratament care implică expunerea celulelor sanguine ale pacientului la lumină UV în prezența unui medicament fotosensibilizant, urmată de reintroducerea lor în corp, ajutând la controlul răspunsului imun.

MT 8000

Automatizare inteligentă pentru performanță continuă

Prin conectivitate avansată și automatizare de înaltă precizie, MT 8000 contribuie la creșterea productivității laboratorului și la obținerea unor rezultate rapide și fiabile.

Sediul secundar: Str. Iederei, Nr 82, Bragadiru-Ilfov

Aplicabil în mai multe domenii

Modul de chimie de mare viteză BS-2800M

• Până la 2.400 T/h, inclusiv ISE, per unitate

• Platformă optică PDR

• Spălare ultrasonică a sondei de probă

• HbA1c din sânge integral

• Baie uscată cu cuvetă din sticlă de cuarț, fără

întreținere, cu durată de viață >5 ani

Modul de imunologie de mare viteză CL-8000i

• Până la 500 T/h per unitate

• VU-Mix (amestecare vortex și ultrasonică), reduce interferența brinei

• Prelevare în toate scenariile, cu tehnologie de analiză a datelor pentru detectarea cheagurilor, corecție și reducerea interferențelor

CAL9000

• Randament ridicat: până la 1.000 T/h

• Soluție All-in-One pentru teste CBC, ESR, CRP și HbA1c

• Analizor automat digital de morfologie celulară pentru îmbunătățirea microscopiei

Modul de coagulare de mare viteză CX-9000

• 450 T/h constant per unitate

• Înlocuire online a reactivilor fără întreruperea analize

• Reactivi tip casetă, deschide și utilizează, cu stabilitate la bord de peste 2 săptămâni

• Proces automat în 7 pași pentru testul de APTT

Sediul secundar: Str. Iederei, Nr 82, Bragadiru-Ilfov

O abordare integrată a excelenței în hematologie și hemostază

O singură

l i n i e d e

BloodScience Workcell este un concept de laborator care integrează, într-un singur flux automatizat, procesarea probelor de sânge recoltate în tuburi cu EDTA și în tuburi cu citrat, prin conectarea liniilor Sysmex pentru hematologie din seriile XR/XN cu linia CN dedicată testelor de hemostază

Automatizarea integrată, modularitatea și scalabilitatea liniilor de hematologie XR/XN și hemostază CN permit realizarea unor configurații flexibile, care combină soluții analitice de înaltă specializare pentru ambele compartimente.

a u t o m a t i z a r e … …

pentru două tipuri de tuburi d e p r o b ă