• Tranzaminaze normale, dar factori de risc metabolic prezenți
• Steatoză sau ficat gras depistate ecografic
FibroMax cuprinde 5 teste: FibroTest, ActiTest, SteatoTest, NashTest și AshTest
Rolul evaluării fibrozei hepatice în hepatita cronică cu VHC
FibroMax este un instrument de valuare a fibrozei hepatice la începutul tratamentului fără interferon, ce ghidează medicul în alegerea schemei și a duratei de tratament, dar și în privința monitorizării ulterioare a pacientului.
(Aliment Pharmacol Ther. 2016)
FibroMax este un test pentru identificarea cirozei sau a unui stadiu de fibroză avansat în cazul pacienților recent diagnosticați, fără evaluări anterioare și fără semne clinice (pacienți la risc).
(BMJ Open 2015)
FibroMax este un instrument de evaluare a regresiei fibrozei sau a riscului de a progresa. Chiar și după vindecarea virusologică a VHC, pacientul poate rămâne cu un risc de evoluție a fibrozei în prezența comorbidităților.
(Aliment Pharmacol Ther. 2018)
FibroMax este util în screeningul populației generale. La persoanele de 40 de ani, fără factori de risc identificați, prevalența observată a fibrozei hepatice avansate este de aproximativ 3%.
(Lancet Gastroenterol. Hepatol 2017)
Pacienții de sex masculin, cu ALD (boală hepatică alcoolică) sau NAFLD (ficat gras de cauză non-alcoolică), vârsta peste 30 ani, cu sau fără alte comorbidități, prezintă un risc crescut de progresie a fibrozei hepatice.
(J. Hepatol 2012)
FibroMax la inițierea tratamentului fără interferon permite:
Trierea pacienților cu VHC în vederea alegerii schemei terapeutice adecvate și a duratei tratamentului (stadiu F3F4 vs F0F1F2).
Identificarea pacienților cu fibroză avansată care necesită monitorizare post RVS. Identificarea pacienților cu steatoză metabolică care vor necesita monitorizare ulterioară cu FibroMax.
FibroMax pentru monitorizarea pacienților cu fibroză avansată:
Scopul principal al terapiei fără interferon este vindecarea infecției, respectiv obținerea unui răspuns virusologic susținut (RVS).
Un RVS este în general asociat cu normalizarea rapidă a enzimelor hepatice, îmbunătățirea sau dispariția activității necrotico-inflamatorii hepatice (evaluată cu ActiTest) și regresia fibrozei (evaluată cu FibroTest).
Pacienții cu fibroză severă (scorul METAVIR F3) sau ciroză (F4) rămân cu risc de complicații majore, în principal cancerul primitiv hepatic, chiar și după RVS. (Aliment Pharmacol Ther. 2018)
În comparație cu pacienții netratați sau non-responderi, riscul de cancer primitiv hepatic și mortalitatea hepatică sunt reduse în mod semnificativ după obținerea RVS, dar nu complet eliminate pentru pacienții cu RVS la stadiul de ciroză. (FibroTest stadiu F4 METAVIR).
Cofactorii de morbiditate hepatică cum ar fi sindromul metabolic, consumul excesiv de alcool și/sau infecția concomitentă cu virusul hepatitei B (HBV), adaugă un risc de persistență a fibrozei severe care poate fi reevaluată prin FibroMax.
„Implementarea unor programe eficiente de antibiotic stewardship nu mai este opțională, ci esențială pentru siguranța pacientului și sustenabilitatea practicii medicale“
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Voichiţa Lăzureanu
Ce au în comun cele mai multe infecții din spital? Încep cu lucruri obișnuite
Eradicarea poliomielitei – o speranță mereu amânată
Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi
Tusea convulsivă – un pericol subestimat la adulți.
Prof. Univ. Dr. Victoria Aramă
Respirația sănătoasă începe cu prevenția iar prin managementul riguros al factorilor de risc, se poate conserva funcția pulmonară și reduce incidența patologiilor respiratorii
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Cristian Iulian Oancea
Creșterea capacității prognostice
în COVID-19 prin utilizarea indicilor inflamatori
As. Univ. Dr. Andrejkovits Ákos-Vince,
Prof. Univ. Dr. Anca Meda Văsieșiu
Blefarita la copilul mic Dr. Georgiana Milea
Staphylococcus aureus – un patogen cu dinamică în crearea de noi rezistențe la antibiotice
6
9
10
14
16
Prof. Univ. Dr. Victoria Bîrluțiu 28
Meningită acută cu Virus Herpes Simplex 2 (HSV-2): Prezentare de caz Șef de lucrări Dr. Zaharia Kézdi Erzsébet Iringó, Dr. Kovács Norbert, As. Univ. Dr. Andrejkovits Ákos-Vince
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.
Trimite email pe adresa redactie@finwatch.ro, solicită un abonament la revista Medical Market și primești 10 puncte EMC.
Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, București, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443
TESTE CU MARCAJ CE - IVD PENTRU ÎNCREDERE CLINICĂ 1
Portofoliu PCR complet pentru hepatită, de la A la E
Hepatita rămâne o provocare medicală majoră la nivel mondial, în lume existând aproximativ 304 milioane de oameni care suferă de hepatită cronică de tip B și C2. Infecțiile cronice sunt cauzele principale ale cirozei hepatice și ale cancerului hepatic3. În țări precum România, unde hepatita B rămâne prevalentă4 , testarea completă este esențială pentru diagnosticarea și tratarea corectă a pacienților.
Un
singur portofoliu. Toate virusurile hepatice majore.
altona Diagnostics oferă un portofoliu complet de teste PCR cu marcaj CE‑IVD pentru detectarea și/sau cuantificarea virusurilor hepatice de la A la E:
Infecția cu hepatita D (HDV) apare numai la pacienții infectați cu HBV și se asociază cu prognoze mai severe ale bolii5 . Liniile directoare recomandă ca toți pacienții pozitivi pentru HBsAg să fie testați pentru HDV6, pentru a susține o evaluare clinică mai detaliată – în special în mediile în care HBV este prevalent. Testarea reflexă poate susține identificarea timpurie a unei coinfecții cu HDV.
Flux de lucru integrat. Conceput pentru
eficiență.
Conceput pentru utilizare în cadrul fluxului de lucru pentru diagnosticare moleculară AltoStar®:
• Flux de lucru integrat, de la extracție la configurarea reacției PCR
• O singură chimie de extracție standardizată
• Timp redus de intervenție manuală
• Detectarea fiabilă a monoinfecțiilor și coinfecțiilor
DE LA A LA E INCLUSIV D
Testare PCR completă pentru hepatită. Un singur flux de lucru integrat. AltoStar® permite laboratoarelor să livreze cu încredere diagnostice standardizate și de înaltă calitate.
Referințe: 1 Produsele nu sunt concepute pentru utilizare în detectarea prezenței HAV, HBV, HCV, HDV și HEV în sânge, componente ale sângelui, celule, țesuturi, organe sau oricare dintre derivatele acestora în scopul de a evalua adecvarea acestora pentru transfuzie, transplant sau administrare de celule. | 2 Organizația Mondială a Sănătății. (2024). Global hepatitis report 2024. Geneva: Organizația Mondială a Sănătății. | 3 Organizația Mondială a Sănătății. (2024). Hepatitis B and C fact sheets Geneva: Organizația Mondială a Sănătății. | 4 Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. (2023). Hepatitis B epidemiology in the EU/EEA. Stockholm: ECDC. | 5 Asociația Europeană pentru Studiul Ficatului (EASL). (2023). EASL clinical practice guidelines on hepatitis D virus infection. Journal of Hepatology. | 6 Organizația Mondială a Sănătății. (2024). Guidelines for the prevention, diagnosis, care and treatment for people with chronic hepatitis B infection. Geneva: Organizația Mondială a Sănătății.
„Implementarea
unor programe eficiente de antibiotic stewardship nu
mai
este opțională, ci esențială pentru siguranța pacientului și sustenabilitatea practicii medicale“
Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Voichiţa Lăzureanu - UMF „Victor Babeș” din Timișoara, Spitalul de Boli Infecţioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș”, Timișoara, Președintele Conferinţei Naţionale de Boli infecţioase 2026, Timișoara
Stimată Doamnă Profesor Voichiţa Lăzureanu, ce teme majore vor domina dezbaterile din cadrul Conferinței Naționale de Boli Infecțioase din acest an?
1. Progrese terapeutice în infecția cu HIV: abordări și perspective viitoare
2. Terapia hepatitelor virale: provocări emergente și soluții inovatoare
3. Strategii de prevenție: rolul vaccinării în protejarea adulților
4. Sinergia terapiilor: abordări integrate în lupta împotriva infecțiilor bacteriene și fungice
5. Varia
Cum ați caracteriza momentul actual al specialității de boli infecțioase, în contextul transformărilor epidemiologice din ultimii ani?
Momentul actual al specialității de boli infecțioase este unul de profundă transformare și, în același timp, de reafirmare a rolului său central în sistemele de sănătate.
În primul rând, după experiența globală a pandemiei de COVID-19, specialitatea a trecut dintr-o zonă percepută adesea ca „de nișă” într-una strategică. Crizele recente au demonstrat că bolile infecțioase nu sunt doar episoade izolate, ci amenințări sistemice, cu impact medical, social și economic major. Acest lucru a dus la o recunoaștere crescută a importanței expertizei în epidemiologie, controlul infecțiilor și managementul urgențelor sanitare.
În al doilea rând, ne aflăm într-un context epidemiologic mult mai complex decât în trecut. Pe lângă bolile infecțioase emergente și reemergente, asistăm la:
• creșterea alarmantă a rezistenței antimicrobiene, care redefinește practicile terapeutice;
• globalizarea și mobilitatea crescută, care facilitează răspândirea rapidă a agenților patogeni;
• impactul schimbărilor climatice asupra distribuției bolilor (de exemplu, extinderea vectorilor);
• interfața tot mai evidentă dintre sănătatea umană, animală și de mediu (conceptul One Health).
În același timp, specialitatea beneficiază de progrese tehnologice semnificative: diagnostic molecular rapid, secvențiere genomică, inteligență artificială aplicată în supraveghere epidemiologică și dezvoltarea accelerată de vaccinuri. Aceste instrumente schimbă modul în
care sunt detectate, monitorizate și controlate infecțiile.
Un alt element definitoriu este necesitatea colaborării interdisciplinare. Medicul infecționist nu mai lucrează izolat, ci în echipe complexe, în funcție de patologie și organ/sistem infectat.
Aș caracteriza momentul actual ca fiind unul de tranziție către o specialitate mai vizibilă, mai integrată și mai dependentă de inovație, dar și supusă unor provocări majore. Este o perioadă în care expertiza în boli infecțioase devine esențială nu doar pentru tratamentul pacienților, ci și pentru securitatea sanitară globală.
Ce progrese recente considerați că vor influența cel mai mult practica medicală?
Din perspectiva unui specialist în boli infecțioase, progresele recente care vor influența decisiv practica medicală pot fi grupate în câteva direcții majore, fiecare schimbând concret modul în care diagnosticăm, tratăm și prevenim infecțiile:
Diagnostic molecular rapid și secvențiere genomică
Unul dintre cele mai importante salturi este trecerea de la diagnosticul clasic (lent, cultură-dependent) la: teste moleculare rapide (PCR multiplex, point-of-care) și teste de secvențiere genomică pentru identificarea agenților patogeni și a genelor de rezistență. Aceste tehnologii permit inițierea precoce a terapiei țintite și reducerea utilizării empirice de antibiotic. De altfel, extinderea testării rapide a crescut semnificativ capacitatea de diagnostic și accesul la tratament adecvat.
Inteligența artificială în infecțioase
Inteligența artificială începe să aibă un rol real, nu doar teoretic, în: predicția rezistenței antimicrobiene pe baza genomului bacterian, modelarea evoluției infecțiilor și a epidemiilor, accelerarea descoperirii de antibiotice noi. Modelele moderne pot simula modul în care bacteriile dezvoltă rezistență și pot ghida terapii mai eficiente sau dezvoltarea de molecule noi.
Dezvoltarea accelerată de vaccinuri (platforme noi)
După pandemia COVID-19, tehnologiile de tip mRNA, vectori virali, vaccinuri personalizate au schimbat complet viteza de dezvoltare a vaccinurilor. În paralel, există progrese în vaccinuri pentru boli „vechi”, unde noi candidați sunt în studii avansate. Impactul practic implică o prevenție mai eficientă și posibilitatea de a controla rapid epidemii emergente.
Noi terapii și regimuri terapeutice (inclusiv pentru germeni rezistenți)
Sunt alternative care propun regimuri mai scurte și mai eficiente, utilizarea de molecule noi și abordări personalizate pe baza profilului microbiologic. Acestea cresc rata de succes terapeutic și reduc toxicitatea tratamentelor.
Managementul rezistenței antimicrobiene (AMR)
Probabil reprezintă cea mai mare provocare și, simultan, este motor de progres, ducând la:
• dezvoltarea de antibiotice noi
• programe de antimicrobial stewardship
• integrarea diagnosticului rapid pentru a limita utilizarea inutilă
Datele recente arată că aproximativ 1 din 6 infecții bacteriene este deja rezistentă la tratamentele standard, iar fenomenul este în creștere.
Integrarea conceptului „One Health” reprezintă un progres conceptual major, care face legătura între sănătatea umană, animală și mediu și impune controlul zoonozelor și al rezistenței antimicrobiene la nivel global.
Terapia cu bacteriofagi
Bacteriofagii sunt tipuri de virusuri
care infectează și distrug bacteriile, extrem de specifice pentru anumite tulpini bacteriene.
Sunt importanți pentru că reprezintă un posibil răspuns direct la criza de rezistență antimicrobiană, sunt eficienți inclusiv împotriva bacteriilor multirezistente și afectează minim flora normală (spre deosebire de antibioticele cu spectru larg).
În prezent sunt utilizați deja în cazuri compasionale (infecții severe, fără alte opțiuni), studii clinice în desfășurare (Europa, SUA) în centre dedicate (ex. Europa de Est are tradiție în fagoterapie). Bacteriofagii sunt probabil cea mai promițătoare alternativă reală la antibiotice în următorul deceniu.
Nanotehnologia în boli infecțioase
Nanotehnologia deja influențează practica și iată câteva exemple: nanoparticule pentru livrarea țintită a antibioticelor, sisteme care cresc penetrarea în biofilme bacteriene, nanoparticule cu efect antimicrobian direct (ex. argint, oxid de zinc). Experimental „nanoboți” sunt capabili să: identifice bacterii specifice, elibereze medicamentul local, distrugă biofilmele (o problemă majoră în infecțiile cronice). Nanoboții nu sunt încă în practica clinică, dar nanotehnologia deja schimbă modul de administrare a tratamentelor și va deveni probabil un pilon important în viitor.
Dacă ne uităm „în avangarda” specialității, atât nanotehnologia (inclusiv nanoboții), cât și terapia cu bacteriofagi sunt considerate direcții cu potențial major, chiar dacă se află în stadii diferite de maturitate.
Cât de importantă este consolidarea sistemelor de supraveghere epidemiologică în contextul apariției unor noi agenți patogeni și pentru reemergența unor boli infecțioase considerate controlate?
Consolidarea sistemelor de supraveghere epidemiologică este, în momentul actual, una dintre cele mai importante investiții strategice în sănătatea publică. Aceste sisteme nu mai sunt doar instrumente de raportare, ci infrastructuri critice care determină capacitatea reală a
unui sistem sanitar de a anticipa, detecta și controla amenințările infecțioase.
Supravegherea epidemiologică - de la reacție la anticipație
Modelul clasic, bazat pe raportarea pasivă a cazurilor, este depășit. În prezent, supravegherea modernă presupune:
• colectare de date în timp real
• integrarea informațiilor clinice, de laborator și genomice
• utilizarea modelelor predictive
Această tranziție transformă supravegherea dintr-un mecanism reactiv într-unul proactiv, capabil să anticipeze evoluția focarelor și să permită intervenții precoce.
Contextul epidemiologic actual: un risc permanent
Apariția de noi agenți patogeni și reemergența unor boli considerate controlate sunt favorizate de factori multipli:
• globalizarea și mobilitatea crescută
• urbanizarea accelerată
• schimbările climatice (extinderea vectorilor)
• scăderea acoperirii vaccinale în anumite populații
În acest context, supravegherea devine singurul mecanism prin care putem menține o imagine fidelă și actualizată a riscurilor epidemiologice.
Integrarea secvențierii genomice și a datelor avansate Un progres major îl reprezintă integrarea supravegherii genomice:
• identificarea rapidă a variantelor noi
• detectarea lanțurilor de transmitere
• diferențierea între reintroducere și transmitere locală
Acest tip de supraveghere a devenit esențial după pandemia COVID-19 și redefinește modul în care înțelegem epidemiologia bolilor infecțioase.
Rol esențial în controlul rezistență antimicrobiană
Supravegherea epidemiologică este fundamentală pentru monitorizarea și combaterea rezistenței antimicrobiene:
• identifică tiparele locale și regionale de rezistență
• ghidează terapia empirică și protocoalele clinice
• susține programele de antibiotic stewardship
Prevenirea reemergenței bolilor „controlate”
Un aspect critic este prevenirea revenirii unor boli precum rujeola, tusea convulsivă, tuberculoza sau alte infecții considerate controlate.
Reemergența acestora este, de cele mai multe ori, rezultatul:
• scăderii vigilenței sistemelor de sănătate
• lacunelor în supraveghere
• întârzierilor în raportare și intervenție
Supravegherea continuă permite:
• detectarea precoce a cazurilor sporadice
• intervenții rapide (vaccinare, izolare, anchete epidemiologice)
• prevenirea transformării focarelor în epidemii
Coordonare internațională și securitate sanitară
Bolile infecțioase nu respectă granițe, iar supravegherea trebuie să fie interconectată la nivel global.
Organizații precum Organizația
Mondială a Sănătății și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor coordonează:
• sisteme de alertă timpurie
• schimb de date între țări
• răspunsuri coordonate la amenințări transfrontaliere
Fără această colaborare, răspunsul ar fi fragmentat și ineficient.
Impact asupra practicii clinice
Pentru medicul infecționist, datele din supraveghere influențează direct:
• alegerea terapiei empirice
• evaluarea riscului pentru anumite infecții
• deciziile de izolare și control al infecțiilor
Astfel, supravegherea nu este doar un instrument de sănătate publică, ci și unul clinic, integrat în practica zilnică.
Provocări actuale
În ciuda progreselor, există limitări semnificative:
Depășirea acestor bariere este esențială pentru eficiența sistemelor medicale.
Consolidarea sistemelor de supraveghere epidemiologică reprezintă un pilon fundamental al securității sanitare moderne. Într-un context caracterizat de emergența continuă a agenților patogeni și de reemergența unor boli considerate controlate, aceste sisteme permit nu doar detectarea precoce a amenințărilor, ci și anticiparea și limitarea impactului acestora. Integrarea datelor clinice, microbiologice și genomice, alături de cooperarea internațională, transformă supravegherea într-un instrument esențial pentru protejarea sănătății populației și pentru ghidarea deciziilor clinice și de sănătate publică.
Ce strategii de antibiotic stewardship considerați esențiale în spitale?
În prezent, implementarea unor programe eficiente de antibiotic stewardship nu mai este opțională, ci esențială pentru siguranța pacientului și sustenabilitatea practicii medicale. Din perspectiva unui infecționist, aceste strategii trebuie să fie integrate, adaptate local și susținute instituțional.
1. Fundamentarea terapiei pe date medicale locale.
Una dintre cele mai importante măsuri este utilizarea datelor locale de rezistență:
• elaborarea de ghiduri interne bazate pe epidemiologia spitalului
• actualizarea periodică a protocoalelor
• adaptarea terapiei empirice la tiparele reale de rezistență antimicrobiană
Practic, „harta” locală a rezistenței este mai valoroasă decât recomandările generale.
2. Diagnostic rapid și țintirea terapiei (de-escaladare), optimizarea duratei tratamentului, restricții de administrare pentru antibioticele „critice”.
Un principiu central în infecțiile severe este: inițierea rapidă a terapiei de prima intenție, urmată de ajustare precoce pe baza rezultatelor microbiologice. De-escaladarea presupune: trecerea la un antibiotic cu spectru mai îngust sau oprirea tratamentului dacă infecția nu se confirmă, reducând selecția de germeni rezistenți și toxicitatea medicamentoasă. Durata tratamentului trebuie eficientiza-
tă iar restricțiile pentru anumite antibiotice „de rezervă” să fie dictate de medicul infecționist, în colaborare cu medicul curant al pacientului.
3. Echipe multidisciplinare dedicate.
Un program eficient presupune colaborare între:
• medic infecționist
• microbiolog
• farmacist clinic
• epidemiolog
• medic curant
Stewardship-ul nu este responsabilitatea unui singur medic, ci a întregului sistem.
4. Audit, feedback și monitorizare.
Foarte importantă este și evaluarea periodică a prescripțiilor, feedback individualizat către clinicieni și indicatori de performanță (consum antibiotice, rate de rezistență).
5. Educație continuă se impune la toate nivelurile:
• training pentru medici și personal medical
• actualizarea cunoștințelor privind ghidurile
• conștientizarea impactului rezistenței Integrarea cu măsurile de control al infecțiilor.
Stewardship-ul funcționează optim doar împreună cu:
Strategiile esențiale de antibiotic stewardship în spitale includ utilizarea datelor locale de rezistență, optimizarea și de-escaladarea terapiei, limitarea duratei tratamentului, restricționarea antibioticelor de rezervă și implementarea unui sistem robust de audit și feedback. Controlul epidemiologic și educația medicală continuă sunt obligatorii pentru a crește rata de succes medical. Aceste intervenții, susținute de echipe multidisciplinare și integrate cu măsurile de control al infecțiilor, sunt fundamentale pentru limitarea rezistenței antimicrobiene și pentru îmbunătățirea calității actului medical.
Ce au în comun cele mai multe infecții din spital? Încep
cu lucruri obișnuite
Îngrijirea modernă se bazează pe protocoale, echipamente și proceduri. Și totuși, infecțiile asociate asistenței medicale continuă să apară, mai ales acolo unde pacienții sunt vulnerabili și fluxul este intens. Rareori există o singură cauză. Există o sumă de detalii: suprafețe atinse frecvent, obiecte folosite ore în șir, pași făcuți sub presiunea timpului.
Acum, un exercițiu simplu: gândiți-vă la obiectul care stă cel mai aproape de fața pacientului, ore în șir, în fiecare zi de spitalizare - Perna.
Perna: confort pentru pacient, zonă oarbă pentru sistem
Într-un salon, pacientul nu doar “doarme” pe pernă. Respiră, tușește, poate salivează, iar uneori apar și situații neprevăzute: secreții, umezeală, picături de sânge în contexte post-procedurale sau de urgență. Toate acestea pot ajunge, inevitabil, pe suprafața sau in interiorul pernei.
Într-o pernă obișnuită, provocarea nu este doar ce se vede la suprafață, ci și ceea ce nu se vede: interiorul. În fluxurile cu rotație mare, perna poate fi folosită apoi de un alt pacient. Dacă întreținerea nu este perfect controlată și standardizată, aceste detalii pot deveni o sursă de contaminare și pot crește riscul de transmitere — exact genul de risc pe care prevenția încearcă să-l reducă la minimum.
În prevenție, “curat la suprafață” nu este întotdeauna suficient. Spitalul are nevoie de soluții care reduc incertitudinea — nu o mută în altă parte.
SleepAngel: când perna devine un dispozitiv medical, nu un simplu textil
SleepAngel nu este o pernă obișnuită. Este o pernă medicală, destinată utilizării
în unități sanitare, livrată cu documentație și acte care atestă caracterul de produs medical (conform producătorului)
Diferența se vede în construcție: perna este gândită ca un sistem-barieră pentru mediul clinic, conceput să limiteze pătrunderea contaminanților în interior și să permită o rutină de întreținere standardizată, rapidă, ușor de integrat în secții cu flux mare. Particularități și avantaje (față de o pernă obișnuită)
• Barieră impermeabilă: ajută la limitarea pătrunderii umezelii și contaminanților în interior.
• Tehnologie de filtrare PneumaPure unica in lume (conform producătorului): concepută să limiteze pătrunderea particulelor microbiene.
• Mai mult control asupra “zonei invizibile”: interiorul pernei este protejat prin design, reducând riscul de contaminare “în profunzime”.
• Procedură repetabilă: întreținerea poate fi standardizată, reducând variația “de la tură la tură”.
• Potrivită pentru secții cu risc: ATI, UPU, chirurgie, oncologie, boli infecțioase, saloane cu rotație intensă.
Un avantaj major: fără spălare, doar dezinfectare la suprafață
Spre deosebire de pernele textile clasice, care intră în circuitul de spălare, pro-
dusele SleepAngel sunt concepute pentru dezinfectare la suprafață, conform instrucțiunilor, fără a fi necesară spălarea pernei ca textil în utilizarea clinică uzuală. Cum se face dezinfectarea (procedură scurtă, practică):
1. Ștergere/dezinfectare cu alcool ~70% pe suprafața pernei, respectând timpul de contact al soluției folosite.
2. Alternativ, dezinfectare cu soluții pe bază de clor activ (până la 1000 ppm), conform protocolului unității.
3. Ștergere finală cu lavetă umezită cu apă, pentru îndepărtarea reziduurilor, apoi verificare vizuală a integrității suprafeței.
Rezultatul este direct: după dezinfectare, perna poate fi pregătită rapid pentru următorul pacient, fără a aștepta timpii și logistica din spălătorie.
Impact pentru spital:
flux mai bun, costuri mai mici
• Pregatire mai rapida al patului: compatibil cu realitatea ATI/UPU/chirurgie.
• Standardizare ușoară: pași clari, repetabili, mai ușor de auditat.
• Reducerea costurilor indirecte: scad cheltuielile asociate circuitului de spălare (transport, manipulare, procesare) și pierderile de timp din perioadele de vârf.
• Predictibilitate: proces simplu, mai puțin dependent de condiții ideale.
În prevenție, diferența o fac soluțiile care adaugă control acolo unde există incertitudine. Iar când vorbim despre un obiect folosit zilnic, în contact direct și prelungit cu pacientul, o pernă medicală proiectată ca sistem-barieră devine o decizie practică, nu un “detaliu”.
Cartomed aduce în premieră în România gama de produse medicale SleepAngel (perne și soluții pentru patul de spital)
office@cartomed.ro www.cartomed.ro 031 005 0399
Eradicarea poliomielitei – o speranță mereu amânată
Poliomielita, enteroneuroviroză acută cu evoluție posibil severă, cauzată de cele trei tulpini de poliovirus, are ca element de recunoaștere și îngrijorare faptul că poate genera simptome neurologice ireversibile sau deces. În deceniile de manifestare epidemică extinsă a bolii, preocuparea privind riscurile de producere a acestei îmbolnăviri a determinat o complianță crescută a populaţiei la măsurile de prevenție, mai ales prin aplicarea, în toate țările lumii, a strategiilor de vaccinare. Astfel că la nivel global ca urmare a vaccinării, în funcție de contextul epidemiologic, cu preparatele vaccinale viu atenuate și respectiv cu cele inactivate, au fost înregistrate progrese semnificative pentru reducerea cazurilor, a invalidităților și a deceselor. (1) Organismele internaționale care au urmărit evoluția favorabilă a poliomielitei și au luat în considerare, atât acoperirea vaccinală globală cu niveluri satisfăcătoare spre niveluri optimale, cât și șansa determinată de posibilitatea transmiterii virusului numai de la surse umane și nu și de cele extraumane, au lansat programe având ca țintă eradicarea bolii, încă din urmă cu mai multe decenii. (2) Exemplul de succes al eradicării variolei a creat premisele unui entuziasm justificat, la un moment dat, de situația diverselor continente declarate succesiv ca „zone libere“ de poliomielită, existența celor două tipuri de preparate vaccinale care s-au dovedit a fi cu eficiență crescută în contextul unor acoperiri vaccinale înalte de 95% și ținerea sub control și chiar întreruperea circulației virusurilor poliomielitice, demonstrate a fi absente în diversele componente de mediu cum ar fi apele utilizate pentru consumul și nevoile casnice cât și în apele menajere. Acest deziderat care a avut mai multe termene de realizare este încă departe de a fi atins ca urmare a mai multe cauze printre care: reducerea încrederii populației în utilitatea și consecințele salvatoare ale vaccinării sistematice globale; extinderea fenomenului de imigrație a populațiilor din zonele cu nivel socio-economic scăzut către cele dezvoltate și nu în ultimul rând instabilitatea socială și politică mondială cauzate de multiple focare de conflict armat care împiedică aplicarea corectă a strategiilor de sănătate, cu referire în special la cele de protecție a populației prin vaccinare. (3)
1. Eradicarea poliomielitei un deziderat al secolului XXI
Cu toate că noțiunea eradicare este frecvent incorect utilizată, inclusiv în lumea medicală, ea poate fi definită în cazul poliomielitei prin elemente precise care includ asocierea dintre: zero cazuri globale, prin dispariția totală a îmbolnăvirilor determinate de virusul sălbatic (WPV) sau de variantele derivate din vaccin (cVDPV); întreruperea circulației virusului ceea ce semnifică absența acestuia din etiologia bolilor infecțioase acute cât și ca agent patogen identificat în mediu, exprimând astfel absența eliminării de către persoanele potențial infectate; acoperire vaccinală optimă la 95% din populația eligibilă sau de 97% la cea din comunitățile aflate în zone defavorizate. În finalul acestor eforturi de atingere a dezideratelor amintite, după ce eradicarea este certificată oficial (trecând 3 ani fără niciun caz), se poate decide oprirea utilizării vaccinului antipoliomielitic, numai în contextul absenţei riscului de îmbolnăvire la nivel mondial. (4,5,6)
Eradicarea se bazează pe o strategie complexă stabilită de Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei (Global Polio Eradication Initiative - GPEI) care cuprinde:
• Vaccinarea intensivă (pilonul principal) prin: imunizarea de rutină astfel încât să se mențină acoperiri de vaccinare ridicate în rândul copiilor (acoperire vaccinală necesară de peste 95% iar în zonele defavorizate de 97%); campanii de imunizare suplimentară de tipul celor „door-to-door” (din casă în casă) în zonele cu risc ridicat și cu acoperire scăzută
• Supravegherea epidemiologică sistematică prin: monitorizarea cazurilor de Paraliziei Flasce Acute (PFA); investigarea fiecărui caz de paralizie la copii conform metodologiilor standard cu stabilirea diagnosticului de laborator pentru confirmarea/infirmarea cazului de boală; analiza apelor reziduale (de mediu) care implică prelevarea de probe din apele din canalizarea așezărilor umane pentru detectarea circulației virusului, chiar dacă nu există cazuri de paralizie.
• Răspunsul rapid la apariţia de focare prin intervenție epidemiologică imediată în situația depistării unui caz sau a identificării unei variante de virus
circulant; desfășurarea de campanii de vaccinare de urgență pentru a împiedica extinderea fenomenului.
• Eforturi de întrerupere a unei posibile persistențe a riscului (containment) prin: distrugerea sau stocarea strict limitată şi securizată a materialelor infecțioase conţinând poliovirus în laboratoare, pentru a fi evitată reintroducerea accidentală a virusului în comunitate.
2. Evoluţia etapelor în atingerea dezideratului de eradicare
Cu toate că poliomielita este menționată ca maladie gravă, invalidantă încă din cele mai vechi timpuri, cunoștinţele știinţifice sunt rapid acumulate după anul 1908 când virusul a fost identificat de către Karl Landsteiner și Erwin Popper și ulterior în 1931 datorită cercetătorilor Sir Macfarlane Burnet și Dame Jean MacNamara care demonstrează existenţa a trei tulpini de virus poliomielitic (tipurile 1, 2 și 3). Interesul pentru cercetările populaţionale va crește începând cu anul 1900 ca urmare a derulării unor fenomene îngrijorătoare determinate de epidemii extinse în Europa, respectiv în 1916 a unei epidemii devastatoare în SUA și în restul lumii. Cercetătorii John Enders, Thomas Weller și Frederick Robbins reușesc în 1946 să cultive virusul
Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi
UMF „Grigore T. Popa” din Iaşi
Străluceşte în orice rol şi la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali şi vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea şi rezistenţa la stres, crește tonusul şi grăbește recuperarea la copii, adulţi activi şi vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală
L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
SINGURA COMBINAȚIE
DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Indicat în stări de convalescenţă1:
• După intervenţii chirurgicale
• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic şi intelectual (fenomen de Burnout)
• După evenimente vasculare acute
• În dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară
Asigură suportul organismului în boli cronice1:
• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)
Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
în laborator pe țesuturi umane, descoperire care a fost încununată cu decernarea Premiului Nobel și a deschis perspective pentru obținerea de vaccinuri. Acest moment nu a întârziat și în 1955 Jonas Salk a obținut și aplicat la nivel populaţional vaccinul polio inactivat (IPV) care a fost o primă etapă în strategia de prevenire a bolii prin imunizare. Cu toate că vaccinul a fost considerat imunogen, situația epidemiologică dramatică a impus o schimbare a strategiei de vaccinare prin utilizarea vaccinului oral poliomielitic (OPV), dezvoltat în 1961 de către Albert Sabin și care a permis efectuarea unor campanii de imunizare mai ușor de implementat și mai eficientă.
Se remarcă interesul pentru lansarea Strategiilor mondiale privind vaccinarea anti poliomielită în întreaga lume astfel că în 1956 este introdusă această vaccinare în programele naționale, devenind obligatorie prin calendarul național de imunizare, fapt realizat inclusiv în România din 1979. Urmează decenii de vaccinare intensivă la nivel mondial, ceea ce a determinat scăderea semnificativă a incidenței bolii, iar ulterior la eliminarea virusului sălbatic din multe regiuni. În consecință Organizația Panamericană a Sănătății (Pan American Health Organization - PHAO) lansează în 1985 programul de eliminare a poliomielitei în Emisfera Vestică, cu termen de realizare până în anul 1990. În anul 1990 Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră oportună intensificarea eforturilor pentru eradicarea poliomielitei la nivel mondial stabilind ca moment de atingere a acestui deziderat anul 2000. Deoarece acest proiect nu a fost finalizat, s-a avansat un alt termen de eradicare a poliomielitei respectiv până în anul 2005. Anul 2000 a fost totuși un an marcat de rezultate promiţătoare prin certificarea Regiunii OMS a Pacificului de Vest ca „zonă liberă” de poliomielită. La scut timp a urmat momentul de certificare ca zonă fără poliomielită a Regiunii europeane a OMS în anul 2002. În acest context și România a obținut această recunoaștere, fiind îndeplinite condiţiile prin: absenţa cazurilor de boală (cu virus sălbatic sau postvaccinal), întreruperea circulaţiei virusului sălbatic cât și a virusului vaccinal și o acoperire vaccinală de 92%. (7) Înainte de împlinirea termenului asumat de eradicare a poliomielitei în 2005,
OMS revine cu indicarea anului 2008 ca an de certificare a eradicării. Anul 2005 reprezintă totuși o etapă de progres a strategiei mondiale fiind introduse noi vaccinuri orale monovalente împotriva poliomieliticei (mOPV) care devin disponibile pentru a spori impactul activităților suplimentare de imunizare. În 2008 o nouă epidemie extinsă de poliomielită împiedică ducerea la îndeplinire a țintei propuse de eradicare iar cazurile de boală se răspândesc din Nigeria în Africa de Vest. Se consideră în acest context că eradicarea poliomielitei constituie „prioritatea operațională principală” a Organizației Mondiale a Sănătății. Alte etape sunt reprezentate de: Regiunea OMS din Asia de Sud-Est este declarată liberă de poliomielită de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 2014; în aprilie 2016 se realizează trecerea sincronizată la nivel global de la vaccinul oral antipoliomielitic trivalent la cel bivalent, aceasta fiind prima parte a retragerii treptate a vaccinurilor orale antipoliomielitice. (8)
Alte momente importante pot fi amintite:
În sinteză sunt de menționat următoarele momente esențiale în strategia de eradicare a poliomielitei:
Certificarea regiunilor POLIOFREE pentru circulaţia virusurilor polio sălbatice (WPV)
Regiunea Americilor: Certificare în anul 1994.
Regiunea Pacificului de Vest: Certificare în anul 2000.
Regiunea Europeană: Certificare în anul 2002.
Regiunea Asiei de Sud - Est: Certificat în anul 2014.
Regiunea Africană: Certificare în august 2020*
*Această certificare se referă la poliovirusul sălbatic deoarece regiunea a continuat să se confrunte cu cazuri de boală generate de poliovirus de tip 2 derivat din vaccin (cVDPV2), care au apărut în comunități cu acoperire vaccinală redusă, fiind necesare acțiuni susținute de supraveghere epidemiologică, clinică și cu laboratorul.
• 2010 (Rusia/Tadjikistan): a fost identificat un focar de poliomielită cu virus sălbatic de tip 1 (WPV1) în Tadjikistan, cazurile fiind importate în Federația Rusă.
• 2021 (Ucraina/Tadjikistan): se derulează evenimente semnificative prin evoluția unor focare de poliomielită cu virus derivat din vaccin de tip 2 (cVDPV2) în Tadjikistan și Ucraina.
• 2022 (Regatul Unit și Israel): virusul poliomielitic derivat din vaccin de tip 2 (cVDPV2) a fost identificat în probe de ape uzate din Londra. În același an, două cazuri de poliomielită paralitică la copii nevaccinați au fost raportate în Israel (zonă considerată ca parte a regiunii europene în anumite scopuri de supraveghere). (9) În 2022, în SUA, a fost confirmat un caz local prin prezenţa virusului derivat din vaccin (cVDPV2) la un pacient cu PAF, în comitatul Rockland, New York. Center of Disease Control and Prevention (CDC) prin rețeaua de supraveghere a apelor uzate din statul New York (înființată ca răspuns la COVID-19) a început testarea pentru poliomielită în apele uzate din comitatul Rockland, comitatele înconjurătoare, orașul New York și Long Island.
• 2024-2025 (Europa detectări din ape uzate și ocazional prin cazuri importate). 2024 septembrie-decembrie, virusul poliomielitic derivat din vaccin circulant de tip 2 (cVDPV2) a fost detectat în probe de ape uzate din Finlanda (1 detectare), Germania (25 detectări), Polonia (2 detectări), Spania (2 detectări) și Regatul Unit (6 detectări).
• 2025 noiembrie, virusul poliomielitic sălbatic de tip 1 (WPV1) a fost detectat în apele uzate din Hamburg, Germania, ultima detectare în Europa în 2010. (10)
Anul 2025 se remarcă prin faptul că dintre cele trei serotipuri de poliovirus sălbatic, a fost înregistrat ca circulant doar WPV1. Astfel WPV2 a fost declarat eradicat în septembrie 2015 (ultimul caz detectat în India 1999) iar WPV3 a fost detectat ultima dată în noiembrie 2012 în Nigeria și a fost declarat eradicat în octombrie 2019. (7,8,9) OMS lansează în anul 2026 semnalul de prelungire a certificării țintei de eradicare a circulației virusului poliomielitic sălbatic de tip 1 (WPV1) până la sfârșitul anului 2027 și certificarea eliminării variantei de virus poliomielitic circulant derivat din vaccin de tip 2 (cVDPV2) până la sfârșitul anului 2029. Urmează ca în mod practic această viziune să fie realizată cu adevărat. (11,12,13)
3. Situația care justifică faptul că eradicarea poliomielitei este o speranță în prezent amânată
Din analiza condițiilor care ne permit să apreciem o evoluție spre o etapă apropiată de eradicare a poliomielitei remarcăm faptul că:
• Zero cazuri de pliomielită la nivel global: Condiție neîndeplinită la momentul actual deoarece în anul 2025 au fost înregistrate 232 cazuri de poliomielită (cu virus sălbatic sau cu virus derivat din vaccin) iar în anul 2026 până la data de 2 martie au fost înregistrate 12 cazuri. Țările consemnate cu circulaţie a virusurilor poliomielitice în 2025 au fost: Afganistan - WPV1 și probe de mediu pozitive pentru WPV1; Pakistan: probă de mediu pozitivă pentru WPV1; Ciad: caz de cVDPV2; RD Congo: cazuri de cVDPV2; Nigeria: cazuri de cVDPV2, caz de cVDPV3 și probe de mediu pozitive pentru cVDPV2; Togo: caz de cVDPV2; Zambia: probă de mediu pozitivă pentru cVDPV2.
• Întreruperea circulației virusurilor poliomielitice sălbatice (WPV) și a celor derivate din vaccin (cVDPV)
Condiție neîndeplinită la momentul actual deoarece circulaţia endemică a virusului poliomielitei sălbatic (WPV1) continuă și în lunile februarie/martie 2026. Acesta a fost detectat în Afganistan (3 cazuri, 2 probe de mediu) și Pakistan (1 probă de mediu). În privința circulaţiei virusului poliomielitei derivat din vaccin (cVDPV) se remarcă înregistrarea de evenimente recente raportate în Ciad (1 caz), RD Congo (3 cazuri), Nigeria (7 cazuri, 1 cVDPV3, 2 probe de mediu) și Togo (1 caz).
Riscul estimat actual se bazează pe faptul că prin măsurile de supraveghere a mediului se detectează în continuare prezența virusului în apele uzate din diferite regiuni, subliniind necesitatea unei acoperiri vaccinale ridicate. (13)
• Acoperire vaccinală optimă 95% - 97%
Condiție neîndeplinită la momentul actual deoarece ratele de acoperire vaccinală la nivel mondial sunt de 84-85% ceea ce nu corespunde cu nivelul estimat a fi optim în vederea certificării poliomielitei. Acest fapt subliniază că există regiuni sau țări cu acoperiri vaccinale extrem de scăzute după cum este și exemplul României iar în acest context, în corelație cu celelalte două condiții neîndeplinite, se dovedește a fi dificilă menţinerea speran-
ței ca ultimele termene stabilite respectiv anul 2027 și anul 2029 să fie atinse. (14) România în anul 2025 a prezentat pentru vaccinul hexavalent (care include și componenta de imunizare cu antigen poliomielitic inactivat) o valoare raportată minimă de 29,9% și o valoare maximă de 70,9%. Totodată în 28 de județe (reprezentând 66,7% din total judeţe) acoperirea vaccinală s-a situat între 50,1% și 69,4%, în 12 județe (28,6%) acoperirea vaccinală a fost între 34,1% și 48,8% respectiv într-un județ (2,4%) acoperirea vaccinală a fost sub 30%. Este de remarcat că această acoperire vaccinală semnificativ redusă se încadrează în contextul general a unei acoperiri vaccinale globale de 55% pentru vaccinurile hexavalente, 47,4% pentru rujeolă-rubeolă-parotidită, 54% pentru vaccinul pneumococic, acestea fiind vaccinurile din Programul Național și de 6,1% în populația generală pentru vaccinul gripal. (15)
Concluzii
Comitetul de Urgență OMS a analizat datele recente epidemiologice privind virusul poliomielitic sălbatic de tip 1 (WPV1) și virusurile poliomielitice circulante derivate din vaccin (cVDPV) în contextul obiectivelor globale de: întrerupere a transmiterii endemice a WPV1 în 2027; oprirea focarelor produse de cVDPV2 până în 2029 și certificarea ulterioară a eradicării WPV1 și a eliminării cVDPV2.
La acest moment (martie 2026) situația poliomielitei continuă să constituie o urgență de sănătate publică la nivel internațional (Public Health Emergency of International Concern (PHEIC) în ceea ce privește circulația WPV1 și cVDPV fiind imperios necesară respectarea recomandărilor Regulamentului Sanitar Internaţional pentru reducerea riscului de răspândire internațională a virusurilor poliomielitice și o nouă programare a momentelor de referință pentru atingerea dezideratului de eradicare a poliomielitei. (16)
Bibliografie:
1. Mehndiratta MM, Mehndiratta P, Pande R. Poliomyelitis: historical facts, epidemiology, and current challenges in eradication. Neurohospitalist. 2014 Oct;4(4):223-9.
2. Global Polio Eradication Initiative World Health Organization, Geneva History of Polio: Key Milestones & Global Eradication, 1989.
3. Albanese CV, Reddy S. The Current State: Epidemiology and Working Toward Eradication. Phys Med Rehabil Clin N Am. 2021;32(3):467-476.
4. World Health Organization. Executive board eb154/18, 154th session 6 december 2023. Raport Polio Eradication Strategy 2022–2026.
5. Chumakov K, Ehrenfeld E, Agol V et al.Polio eradication at the crossroads. Lancet Global Health, 2021; 9, e1172-e1175.
6. Wassilak SGF.; Mohamed A.; Bigouette J.P. Impediments to Progress Toward Polio Eradication During 2014–2024: Effectively Addressing the Current Challenges. Vaccines 2025, 13, 1060.
7. Crăciun Dorina. Poliomielita în România. 2006. Teză de doctorat UMF „Carol Davila” Bucureşti.
8. Cooper, LV; Bandyopadhyay AS; Gumede, NS. et al. Risk factors for the spread of vaccine-derived type 2 polioviruses after global withdrawal of trivalent oral poliovirus vaccine and the effects of outbreak responses with monovalent vaccine: A retrospective analysis of surveillance data for 51 countries in Africa. Lancet. Infect. Dis. 2022, 22, 284–294.
9. Klapsa D; Wilton T; Zealand Aet al. Sustained detection of type 2 poliovirus in London sewage between February and July, 2022, by enhanced environmental surveillance. Lancet 2022, 400, 1531–1538.
10. Huseynov S.; Saxentoff E; Diedrich S at. Al. Notes from the Field: Detection of Vaccine-Derived Poliovirus Type 2 in Wastewater-Five European Countries, September-December 2024. MMWR Morb. Mortal. Wkly. Rep. 2025, 74, 122–124.
11. Global Polio Eradication Initiative. Kingdom of Saudi Arabia confirms US$500 Million Commitment to Global Polio Eradication Effort. 2025. Press Release 24 February. 2025.
12. World Health Organization; UNICEF; Gavi; Bill & Melinda Gates Foundation. Global Partners Announce a New Effort—“The Big Catch-Up”—To Vaccinate Millions of Children and Restore Immunization Progress Lost During the Pandemic. Press Release 24 April. 2023.
13. World Health Organization. Statement of the Forty-third meeting of the Polio IHR Emergency Committee 11 November 2025, Geneva.
14. World Health Organization; UNICEF. Global Childhood Vaccination Coverage Holds Steady, yet over 14 Million Infants Remain Unvaccinated–WHO, UNICEF. Press Release 15 July. 2025.
15. Institutul Naţională de Sănătate Publică. Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, Bucureşti.
16. World Health Organization. Statement of the Forty-fourth Meeting of the Polio IHR Emergency Committee, 4 March 2026.
Tusea convulsivă – un pericol subestimat la adulți.
Importanța rapelului vaccinal diftero-tetano-pertussis (Tdap) la adulți
Într-un context epidemiologic în care tusea convulsivă este percepută aproape exclusiv ca o boală pediatrică, experiența clinică din ”real life” ne obligă să privim dincolo de stereotipuri: adulții nu doar că se îmbolnăvesc, ci devin veriga tăcută a transmiterii către populațiile cele mai vulnerabile.
TProf. Univ.
Dr. Victoria Aramă
Institutul Național de Boli Infecțioase
„Prof. Dr. Matei Balş”, UMF „Carol Davila”, Membru corespondent al Academiei de Științe Medicale
usea convulsivă („tusea măgărească”) este o boală infecțioasă transmisă pe cale respiratorie, cauzată de Bordetella pertussis, care se caracterizează printr-o contagiozitate extrem de ridicată, având o rată de atac în rândul contacților nevaccinați de până la 90%1. Transmiterea se face pe cale aerogenă, prin picături de secreții respiratorii sub formă de aerosoli, ceea ce facilitează răspândirea rapidă a infecției în interiorul comunităților.
Deși continuă să fie considerată o afecțiune pediatrică (o boală a copilăriei), tusea convulsivă afectează toate grupele de vârstă, inclusiv adulții și vârstnicii2, la care boala îmbracă deseori un tablou clinic nespecific și în absența unei confirmări bacteriologice rămâne nediagnosticată, fapt ce conduce inevitabil la o subestimare a bolii la adulți. Tusea poate persista săptămâni sau chiar luni de zile, iar complicațiile la adult pot include fracturi costale, exacerbări ale bolilor respiratorii cronice, pneumonii secundare și epuizare severă.
Comorbiditățile, cum ar fi astmul bronșic, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), obezitatea sau diabetul zaharat reprezintă factori de risc pentru evoluția severă a tusei convulsive. Vârstnicii și pacienții imunodeprimați reprezintă alte categorii populaționale la risc pentru formele severe de tuse convulsivă. Totodată, adulții și vârstnicii reprezintă
o verigă importantă în transmiterea infecției cu B. pertussis către nou-născuții și sugarii încă nevaccinați sau vaccinați incomplet anti-pertussis, percum și către persoanele imunodeprimate.
Un aspect crucial este reprezentat de simptomatologia nespecifică a bolii la adulți, fapt care nu conduce medicul către suspiciunea clinică de tuse convulsivă și nici către recomandarea testelor specifice de laborator necesare confirmării acestui diagnostic, motiv pentru care majoritatea cazurilor rămân ne-confirmate și ne-raportate, fapt care explică subestimarea poverii acestei boli la adulți și vârstnici.
Datele din literatura de specialitate internațională sugerează că la fiecare caz diagnosticat de tuse convulsivă la adult, există aproximativ 33 000 de cazuri nediagnosticate și nereportate3. Această „mască” epidemiologică permite menținerea neîntreruptă a Bordetellei pertussis în circulație și păstrarea permanentă a unui rezervor de infecție în comunitate, fapt care crește riscul de expunere la această infecție a persoanelor vulnerabile.
Datele oficiale din România arată o creștere alarmantă a numărului de cazuri în ultimii 2 ani:
• În 2024 au fost raportate 2 960 cazuri de tuse convulsivă, inclusiv 5 decese la sugarii prea mici pentru a fi vaccinați4.
• În 2025 au fost înregistrate 519 cazuri de tuse convulsivă și 2 decese, tot la copii mici5.
Din păcate, acoperirea vaccinală în România la adulți rămâne foarte redusă, în pofida faptului ca începând din octombrie 2023, a fost introdusă compensarea vaccinării adulților și vârstnicilor pentru o serie de vaccinuri, printre care și rape-
lul la fiecare 10 ani împotriva difteriei-tetanosului-tusei convulsive (Tdap)8. Cu toate acestea, pe parcursul anului 2025 doar câteva mii de adulți au beneficiat de rapelul cu vaccin Tdap5.
Tusea convulsivă (pertussis) nu trebuie considerată o boală uitată a copilăriei, ci o amenințare reală și în creștere pentru adulții cu vârsta de peste 50 de ani. Studii recente din SUA arată că incidența cazurilor confirmate cu tuse convulsivă după vârsta de 50 de ani a crescut semnificativ în intervalul 2006 - 2010, iar costurile directe asociate îngrijirior medicale necesare acestor pacienți pot ajunge până la 14 000 dolari per pacient6.
În pofida acestor date, infecția cu Bordetella pertussis la adulți și vârstnici rămâne subdiagnosticată și subraportată. Din toate aceste motive, este momentul să privim tusea convulsivă ca pe o problemă de sănătate publică la adulți și să promovăm activ importanța vaccinării anti-pertussis, ca măsură esențială de prevenție a bolii la adulți și vârstnici.
Începând cu luna decembrie 2023, vaccinul Tdap (vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular – Adacel7) este 100% compensat pentru toți adulții și vârstnicii, fiind recomandat un rapel la fiecare 10 ani. La gravide se recomandă efectuarea unui rapel în timpul fiecărei sarcini, în timpul trimestrului 3 de sarcină. Rețeta compensată poate fi eliberată de către orice medic aflat în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, indiferent de specialitatea sa8
Fiecare medic, indiferent de specialitate are responsabilitatea de a recomanda administrarea rapelului Tdap adulților, inclusiv femeilor gravide. Această intervenție simplă poate reduce semnificativ
riscul de complicații și de transmitere a infecției către populațiile vulnerabile, precum nou-născuții și sugarii.
Fiecare doză de Tdap administrată este un act de prevenție cu impact real asupra sănătății individuale și colective.
Acest articol a fost realizat cu sprijinul Sanofi Romania.
Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală PRF. MAT-RO-2500803-1.0 - 10/2025
Referinte:
1. CDC. Pertussis. In: Hamborsky J, et al, eds. Epidemiology and Prevention of Vaccine-Preventable Diseases. 13th ed. Washington, DC: Public Health Foundation; 2020
2. Goodenough D, et al. Antimicrob Agents Chemother. 2016;60(5):30513056
3. McGirr A, et al. PLoS One. 2013;8(12):e83850
4. Analiza date supraveghere –Institutul Național de Sănătate
Publică, Tuse covulsivă anul 2024 analiză
5. Analiza date supraveghere –Institutul Național de Sănătate Publică Tuse convulsivă anul 2025 analiză
6. Grace M. Lee, Clin Infect Disease, 2004 Dec 1;39(11):1572-80
7. Adacel - Rezumatul caracteristicilor produsului, data revizuirii textului: aprilie 2025
8. Ordin 5135 din 2024-10-11 / 1766 din 2024-10-15, MO PI 1054/2024-10-21
„Respirația sănătoasă începe cu prevenția iar prin managementul riguros al factorilor de risc, se poate conserva funcția pulmonară și reduce incidența patologiilor respiratorii“
Interviu realizat cu Domnul Prof. Univ. Dr. Cristian Iulian Oancea, UMF
Stimate Domnule Prof. Univ. Dr. Cristian Iulian Oancea, cum a evoluat profilul epidemiologic al infecțiilor respiratorii severe în ultimii ani în practica pneumologică, și ce factori considerați că au influențat aceste schimbări?
Evoluția profilului epidemiologic al infecțiilor respiratorii severe în ultimii 5-6 ani ani a fost profund dinamică modificând semnificativ practica clinică. Dacă în perioada pandemică virusul SARSCoV2 a „acaparat” aproape tot spectrul de infecții respiratorii, după această perioadă apare un model epidemiologic foarte interesant „triplu viral” + bacterian. Nu mai există un singur agent dominant, virusuri ca Influenza, RSV, SARS-CoV2 coexistă sezonier acompaniate și de alte virusuri (rhinovirusuri, adenovirusuri, hMPV, etc.). Acest lucru a condus la o variabilitate în simptomatologia clinică dar și la o creștere în complexitatea diagnosticului.
Dacă SARS-CoV2 rămâne endemic dar mai puțin sever, RSV este asociat cu rate mai mari de spitalizare și Influenza cu forme severe. Se decelează în practica clinică o frecvență crescută a co-infecțiilor (atât viral/viral dar și viral/bacterian) cât și recăderi multiple (infecții succesive) la intervale relativ scurte. Valuri sezoniere suprapuse cu sezonalitate distorsionată poate să fie un marker al manifestărilor infecțiilor respiratorii post-pandemie.
În practica clinică nu mai există un „tipar” clinic unitar, decelându-se mai multe cazuri severe ce pun presiune pe secțiile de boli infecțioase, pneumologie și ATI.
Care sunt cei mai frecvenți agenți patogeni în infecțiile respiratorii severe la pacienții imunocompromiși și ce strategii de profilaxie recomandați conform celor mai recente ghiduri?
Dacă ne raportăm la pacienții imunocompromiși trebuie să defalcăm tipurile
de infecții dar cu mențiunea că la acești pacienți ele pot să co-existe.
Infecțiile virale s-au evidențiat prin cei „Big 3” (SARS-CoV2, RSV, Influenza) urmate și de hMPV, adenovirusuri, rhinovirusuri. Dacă ne raportăm la infecțiile bacteriene, cei mai periculoși sunt bacteriile gram-negative (de exemplu Pseudmomonas) dar și Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Staphylococcus aureus. Alți agenți patogeni care pot să apară dar mai reduși ca frecvență clinică ar fi infecțiile fungice (de exemplu Aspergillus) sau cu micobacterii.
Ca strategii de profilaxie, vaccinarea rămâne pilonul principal când vorbim de persoane sau grupe populaționale „la risc”. Evitarea expunerii în sezon epidemic, igiena riguroasă, purtatul măștii constituie măsuri sanitare care deși în aparență par banale dar pot salva vieți. Vitaminoterapia și fitoterapia s-au dezvoltat mult în ultimii ani, urmate de produsele ce conțin lizate bacteriene. În contextul creșterii incidenței bolilor respiratorii cronice precum BPOC (Chronic Obstructive Pulmonary Disease) și Astmul, care considerați că sunt cele mai mari provocări pentru pneumologia modernă?
Dacă ne raportăm la aceste patologii, de departe reies două probleme majore. Subdiagnosticarea și aderența la tratament. Pacienții cu BPOC își ignoră simptomele incipiente (în special tusea) și ajung să fie diagnosticați în faze moderat și severe de boală. Trebuie să evidențiem faptul că dispneea (setea de aer) apare când aproximativ jumătate din funcția pulmonară s-a pierdut. Accesul și informarea populației referitoare la spirometrie sunt încă scăzute.
Aderența la tratament rămâne o mare provocare când vorbim de patologia obstructiv pulmonară. Pacienții cu astm în momentul când încep să se simtă bine își modifică de la sine schema terapeutică, de foarte multe ori renunțând la tratament. Același lucru se întâmplă și cu pacienții cu BPOC care trebuie să înțeleagă faptul că acest „arsenal” terapeutic cu care noi intervenim putem să oprim sau să încetinim declinul funcției pulmonare.
Care este simptomul respirator pe care oamenii îl ignoră cel mai des, dar care poate ascunde o problemă serioasă, cum ar fi Pneumonia sau chiar Tuberculoza (TBC)?
Cred că primul simptom care poate „alarma” pacientul ar fi tusea. De cele mai multe ori este ignorată și pacienții „găsesc” o explicație. Dar dacă acest simptom persistă mai mult de 3-4 săptămâni, ar trebui investigat. Un alt simptom adesea ignorat este scăderea în greutate fără o cauză aparentă. Simptome care ar trebui să constituie un semnal de alarmă mai sunt și fatigabilitatea accentuată, hemoptizia, febra sau subfebrilitățile prelungite.
Care este mesajul dumneavoastră referitor la prevenția și managementul infecțiilor respiratorii?
Respirația sănătoasă începe cu prevenția! Ai grijă de tine dar și de cei din jur. Vaccinează-te, protejează-te și nu ignora simptomele persistente.
„Victor Babeș” din Timișoara
Creșterea capacității prognostice în
COVID-19 prin utilizarea indicilor inflamatori
Evoluția clinică a infecției SARS-CoV-2 a variat de la forme asimptomatice, ușoare la forme clinice severe, critice, cu insuficiențe multi-organice, deces. Modificările caracteristice clinice și patologice în COVID-19 se datorează răspunsului hiperinflamator și hiper-citokinic. În acest context apare și sindromul trombo-inflamator obstructiv microvascular, cu afectarea organelor vitale, ceea ce poate culmina cu insuficiență multiplă de organe [1,2]
As. Univ. Dr. Andrejkovits Ákos-Vince
Medic specialist boli infecțioase, UMFST G.E.P. din Târgu Mureş, Facultatea de Medicină, Disciplina B.I., Sp. Clinic Județean Mureş, Clinica B.I. I, Târgu Mureş
IProf. Univ. Dr. Anca Meda Văsieșiu
UMFST G.E.P. din Târgu Mureş, Facultatea de Medicină, Disciplina BI, Spitalul Clinic Județean Mureş, Clinica BI I, Târgu Mureş
ndexurile inflamatorii și raporturile calculate din hemoleucograma uzuală (utilizate și înainte de era COVID-19) au fost reașezate pentru evaluarea prognosticului la pacienții cu boli inflamatorii, în special la pacienții oncologici [2,3] .
Studiile anterioare au evaluat rolul markerilor inflamatorii în alte boli infecțioase și au demonstrat capacitatea acestora de a stratifica pacienții, respectiv de a identifica bolnavii cu risc crescut de complicații/evoluție severă [2,4] .
Scopul studiului nostru a fost evaluarea indexurilor inflamatorii SII (Indexul inflamator sistemic), AISI (Index agregat al inflamației sistemice), SIRI (Indexul de răspuns inflamator sistemic) în dinamică corelate cu fomele clinice, comorbidități, prognostic.
SII este ușor de calculat din hemoleucograma efectuată de rutină. SII = neutrofile × trombocite / limfocite. Acest index poate reflecta starea imuno-inflamatorie a organismului. Studiile anterioare au pus în evidență SII fiind un factor predictiv în prognosticul paciențiilor cu neoplasme, dar și în alte boli inflamatorii. SII a fost studiat ca un indicator prognostic pentru evaluarea mortalității intraspitalicești, respectiv pentru apariția ARDS la pacienții COVID-19 [4-6] .
SIRI - metoda de calcul: neutrofile x monocite / limfocite. S-a observat că acest index se corelează cu formele clinice de cancer gastric și sân. Este considerat marker prognostic la această categorie de bolnavi. SIRI este utilizat pentru estimarea inflamației și a dezechilibrului imunitar la pacienții cu infecție SARS-CoV-2 [7-9]
AISI este un alt marker simplu și ieftin. Se calculează: neutrofile x trombocite x monocite / limfocite. Este considerat un index unic, care a fost utilizat la pacienții oncologici, de exemplu la cei cu cancer pulmonar cu celule mari. Conform studiilor recent publicate, AISI se consideră la pacienții cu fibroza pulmonară idiopatică factor de prognostic valoros în ceea ce privește riscul de mortalitate [8,10,11]
Material şi metodă
Este un studiu retrospectiv, transversal pe un lot de 427 de pacienți confirmați cu infecție SARS-CoV-2, internați în Clinica de Boli Infecțioase I, Spital Clinic Județean Mureș, în perioada ianuarie 2020 - ianuarie 2021. Analizele de rutină (hemoleucograma) au fost recoltate la internare și al doilea set la un interval de 7-10 zile. Criterii de includere: pacienți internați cu test pozitiv RT-PCR, hemoleucogramă efectuată la inernare și la 7-10 zile, cu formă clinică medie și severă. Criterii de excludere: pacienții cu forme clinice asimptomatice și ușoare.
Raporturile au fost calculate și notate cu „/1” cele calculate din hemoleucograma efectuată la internare și „/2” din hemoleucograma efectuată la 7-10 zile de la prima. Au fost calculate raporturile: SII, SIRI, AISI. Rezultatele au fost corelate cu datele demografice, comorbiditățile pacienților și evoluția bolii. Analiza statistică s-a efectuat cu ajutorul programului SPSS. S-a cosiderat valoarea p<0,05 semnificativă statistic.
Rezultate
Majoritatea pacienților au fost de sex feminin, a predominat ca și factor de risc patologia cardiovasculară cronică și s-au înregistrat în total 56 de decese. În Tabelul 1. sunt prezentate caracteristicile lotului de studiu. Am urmărit vârsta și parametrii biologici pe care i-am utilizat pentru calcularea raporturilor studiate (Tabelul 2.). Am calculat cele trei raporturi în momentul internării și după un interval de 7-10 zile (Tabelul 3.). Raporturile urmărite în dinamică au fost corelate cu formele clinice, comorbiditățile și evoluția clinică.
Valoarea medie a raportului SII/1 a fost semnificativ statistic mai mare în forma clinică severă comparativ cu forma medie (p < 0,001), evidențiind o creștere progresivă a acestui parametru odată cu agravarea tabloului clinic, cu valori maxime înregistrate în formele severe. O tendință similară a fost observată și pentru raportul SII/2, diferențele între formele clinice fiind, de asemenea, semnificative statistic (p < 0,001), cu cele mai ridicate valori în formele clinice severe.
În același context, mediile raporturilor AISI/1 și AISI/2 au fost semnificativ mai crescute în formele severe (p < 0,001), confirmând asocierea acestor indicatori cu severitatea bolii. De asemenea, analiza raporturilor SIRI/1 și SIRI/2 a evidențiat diferențe semnificative statistic între formele clinice (p < 0,001), valorile cele mai mari fiind înregistrate în formele clinice severe.
În ansamblu, s-a constatat că mediile tuturor raporturilor studiate se corelează semnificativ statistic cu evoluția clinică, sugerând utilitatea acestora ca markeri ai severității bolii; dintre acestea, raportul SII/2 a înregistrat valoarea maximă.
În contextul evaluării modificărilor raporturilor studiate, analiza distribuției
Tabelul 1. Caracteristicile lotului de studiu.
FORMA CLINICĂ
Vârstă
Leucocite (/mmc)
Neutrofile (/mmc)
Limfocite (/mmc)
Monocite (/mmc)
Trombocite (x 103/µl)
SII (medie)
SIRI (medie) AISI (medie)
Tabelul 2. Valorile parametrilor studiați în raport cu forma clinică
Tabelul 3. Media raporturilor calculate analizate în dinamică
Tabelul 4. Analiza statistice a raporturilor calculate în funcție de comorbidități
pe sexe a identificat o diferență semnificativă statistic pentru raportul SIRI/1 (p = 0,023).
În Tabelul 4. sunt reprezentate rezultatele analizei statistice a raporturilor calculate în funcție de comorbidități. Figura 1., 2., și 3. ilustrează dinamica acestor raporturi, în corelație cu sexul, forma clinică, prezența comorbidităților și evoluția bolii.
Se observă că valorile medii ale raporturilor SII/1, AISI/1 și SIRI/1 la momentul internării sunt semnificativ mai crescute la pacienții cu comorbidități asociate, independent de forma clinică.
În ceea ce privește analiza în dinamică a acestor parametri, comparativ între pacienții cu și fără comorbidități, nu au fost evidențiate diferențe semnificative statistic. Aceste rezultate sugerează că pacienții cu comorbidități prezintă încă de la internare un sindrom inflamator mai intens.
Figura 1. Dinamica raportului SII în funcție de sex, forma clinică, comorbidități și evoluție clinică
Figura 2. Dinamica raportului AISI în funcție de sex, forma clinică, comorbidități și evoluție clinică
Figura 3. Dinamica raportului SIRI în funcție de
clinică,
și
Figura 4. Distribuția valorilor SII/2 (mediana ± deviație standard) în funcție de evoluția clinică și forma clinică a bolii
Analizând valorile SII/2, am constatat că valoarea medie a SII/2 a fost semnificativ mai mare la pacienții cu formă clinică severă și evoluție nefavorabilă (5461,50 ± 763,92), comparativ cu celelalte grupuri (p < 0,0001). (Figura 4.).
În urma analizei curbelor ROC, s-au obținut următoarele valori ale ariei de sub curbă (AUC): 0,806 (IC 95%: 0,741–0,870; p < 0,0001) pentru SII/2, 0,771 (IC 95%: 0,701–0,842; p < 0,0001) pentru SIRI/2 și 0,700 (IC 95%: 0,622–0,779; p < 0,0001) pentru AISI/2 (Figura 5.).
Figura 5. Curba ROC în funcție de evoluția clinică
Pragurile optime (cut-off), determinate în funcție de evoluția clinică, au fost de 1961,59 pentru SII/2, 8,23 pentru SIRI/2 și 2536,74 pentru AISI/2.
Figura 6. Curba Kaplan-Maier în funcție de cut-off SII/2
Analiza mortalității a fost realizată cu ajutorul curbei Kaplan-Meier, iar comparația între grupuri a fost efectuată prin testul Log-rank (Figura 6.).
Discuţii
Rezultatele studiului evidențiază utilitatea raporturilor inflamatorii derivate din hemoleucogramă (SII, SIRI, AISI) în evaluarea pacienților cu COVID-19. Un avantaj major al acestor parametri îl reprezintă accesibilitatea lor: pot fi calculați rapid și ușor și sunt disponibili pentru toți pacienții, indiferent de severitatea bolii. Acest aspect le conferă o aplicabilitate practică importantă, inclusiv în contexte clinice cu resurse limitate.
În lotul analizat, valorile acestor raporturi au prezentat diferențe semnificative statistic în funcție de forma clinică și evoluție, susținând rolul lor în aprecierea severității inflamației sistemice. De asemenea, corelația semnificativă cu prezența comorbidităților sugerează că pacienții cu afecțiuni asociate prezintă un status inflamator de bază mai accentuat, ceea ce poate contribui la o evoluție clinică nefavorabilă.
Monitorizarea în dinamică a acestor raporturi s-a dovedit utilă din punct de vedere prognostic, valorile determinate la 7-10 zile având o capacitate superioară de discriminare a evoluției clinice, conform analizei ROC. Dintre parametrii evaluați, SII/2 a înregistrat cea mai mare valoare a ariei de sub curbă (AUC = 0,806; IC 95%: 0,741–0,870; p < 0,0001), urmat de SIRI/2 (AUC = 0,771; IC 95%: 0,701–0,842; p < 0,0001) și AISI/2 (AUC = 0,700; IC 95%: 0,622–0,779; p < 0,0001), sugerând o acuratețe predictivă bună, în special pentru SII.
Conform literaturii de specialitate, valorile AUC raportate pentru SII în predicția mortalității la pacienții cu COVID-19 se situează între 0,60 și 0,83, iar pragurile de cut-off variază într-un interval larg (aproximativ 500-3700), în funcție de populația studiată și de endpoint-urile analizate [12,14]. Valoarea identificată în studiul de față (1961,59) se încadrează în acest interval, fiind concordantă cu datele raportate anterior.
În ceea ce privește indexul SIRI, pragurile de referință publicate sunt mai heterogene, cu valori cuprinse între 2,2 și 4,29 [12,14,16,17], în timp ce valoarea obținută în studiul nostru (8,23) este ușor mai ridicată. Această diferență poate fi explicată prin momentul recoltării analizelor biologice, respectiv la 7-10 zile de la internare, când răspunsul inflamator sis-
temic este deja amplificat, determinând creșteri suplimentare ale raporturilor inflamatorii.
Pentru indexul AISI, literatura raportează valori de cut-off variabile (2602769,85) și performanțe heterogene (AUC = 0,630-0,871) [16,17]. Pragul identificat în studiul nostru (2536,74) se încadrează în aceste intervale, susținând validitatea rezultatelor, dar evidențiind necesitatea standardizării acestor parametri pentru o aplicabilitate clinică uniformă.
În urma analizei curbelor ROC, indicii inflamatori evaluați în dinamică (ziua 7-10) au demonstrat o capacitate discriminativă bună pentru predicția evoluției clinice. Pragurile optime identificate susțin utilitatea acestor markeri nu doar în evaluarea inițială, ci și în re-evaluarea riscului pe parcursul spitalizării. Deși literatura subliniază în principal rolul acestor indici la internare, unde valorile crescute se asociază cu severitatea și mortalitatea Zinellu et al.; Fois et al. [12,13], similare cu cele raportate de Briciu et al. și Citu et al. [14,15], rezultatele obținute în studiul de față sugerează faptul că menținerea sau creșterea acestor valori în dinamică este asociată cu un risc persistent crescut.
Această evoluție poate fi explicată prin persistența fazei hiperinflamatorii tardive caracteristice COVID-19 sever (Mehta et al. [16]), la care se pot adăuga efectele tratamentului corticosteroid, precum și impactul suprainfecțiilor bacteriene nosocomiale (Rawson et al. [17]). În contextul unui lot caracterizat prin forme severe și o rată crescută a mortalității, creșterea acestor indici între ziua 1 și ziua 7-10 nu contrazice valoarea lor prognostică, ci reflectă persistența sau agravarea statusului inflamator sistemic.
Rezultatele susțin suplimentar conceptul de re-stratificare a riscului. Astfel, evaluarea lor repetată, în special a SII, permite actualizarea prognosticului inițial și identificarea pacienților la care răspunsul inflamator rămâne necontrolat, contribuind la anticiparea riscului de evoluție nefavorabilă.
Prin urmare, raporturile SII, SIRI și AISI pot fi considerate instrumente utile pentru stratificarea riscului la pacienții cu COVID-19. Integrarea acestora în evaluarea clinică poate facilita identificarea precoce a pacienților cu risc crescut de evoluție severă și optimizarea managementului terapeutic.
În concluzie, acești markeri reprezintă parametri accesibili, rapizi și relevanți pentru evaluarea prognosticului, iar monitorizarea lor în dinamică aduce informații suplimentare valoroase. Sunt necesare studii prospective suplimentare pentru validarea acestor biomarkeri și pentru stabilirea unor valori de cut-off standardizate, cu aplicabilitate clinică largă.
Concluzii
Raporturile inflamatorii derivate din hemoleucogramă (SII, SIRI, AISI) sunt accesibile, ușor de calculat și aplicabile în evaluarea tuturor pacienților cu COVID-19, inclusiv în contexte clinice cu resurse limitate.
Valorile acestor indici se corelează cu severitatea bolii și cu prezența comorbidităților, reflectând intensitatea inflamației sistemice.
Monitorizarea lor în dinamică optimizează re-stratificarea riscului și poate contribui la identificarea pacienților cu răspuns inflamator persistent și implicit la sprijinirea deciziilor clinice privind managementul terapeutic.
SII, SIRI și AISI reprezintă instrumente utile atât pentru stratificarea inițială a riscului, cât și pentru urmărirea prognosticului, consolidând rolul lor ca markeri inflamatori relevanți în practica clinică.
Bibliografie:
1. Eissa, M.; Shaarawy, S.; Abdellateif, M.S. The Role of Different Inflammatory Indices in the Diagnosis of COVID-19. Int. J. Gen. Med. 2021, 14, 7843–7853, doi:10.2147/IJGM. S337488.
3. Wang, Z.; Qin, Z.; Yuan, R.; Guo, J.; Xu, S.; Lv, Y.; Xu, Y.; Lu, Y.; Gao, J.; Yu, F.; et al. Systemic Immune‐inflammation Index as a Prognostic Marker for Advanced Chronic Heart Failure with Renal Dysfunction. ESC Heart Fail. 2022, 10, 478–491, doi:10.1002/ ehf2.14217.
4. Huang, Y.; Gao, Y.; Wu, Y.; Lin, H. Prognostic Value of Systemic Immune-Inflammation Index in Patients
with Urologic Cancers: A Meta-Analysis. Cancer Cell Int. 2020, 20, 499, doi:10.1186/s12935-020-01590-4.
5. Muhammad, S.; Fischer, I.; Naderi, S.; Faghih Jouibari, M.; Abdolreza, S.; Karimialavijeh, E.; Aslzadeh, S.; Mashayekhi, M.; Zojaji, M.; Kahlert, U.D.; et al. Systemic Inflammatory Index Is a Novel Predictor of Intubation Requirement and Mortality after SARS-CoV-2 Infection. Pathog. Basel Switz. 2021, 10, 58, doi:10.3390/ pathogens10010058.
6. Fois, A.G.; Paliogiannis, P.; Scano, V.; Cau, S.; Babudieri, S.; Perra, R.; Ruzzittu, G.; Zinellu, E.; Pirina, P.; Carru, C.; et al. The Systemic Inflammation Index on Admission Predicts In-Hospital Mortality in COVID-19 Patients. Mol. Basel Switz. 2020, 25, 5725, doi:10.3390/molecules25235725.
7. Li, S.; Lan, X.; Gao, H.; Li, Z.; Chen, L.; Wang, W.; Song, S.; Wang, Y.; Li, C.; Zhang, H.; et al. Systemic Inflammation Response Index (SIRI), Cancer Stem Cells and Survival of Localised Gastric Adenocarcinoma after Curative Resection. J. Cancer Res. Clin. Oncol. 2017, 143, 2455–2468, doi:10.1007/s00432-017-2506-3.
8. Hamad, D.A.; Aly, M.M.; Abdelhameid, M.A.; Ahmed, S.A.; Shaltout, A.S.; Abdel-Moniem, A.E.; Ragheb, A.M.R.; Attia, M.N.; Meshref, T.S. Combined Blood Indexes of Systemic Inflammation as a Mirror to Admission to Intensive Care Unit in COVID-19 Patients: A Multicentric Study. J. Epidemiol. Glob. Health 2021, 12, 64–73, doi:10.1007/s44197021-00021-5.
9. Chen, L.; Kong, X.; Wang, Z.; Wang, X.; Fang, Y.; Wang, J. Pretreatment Systemic Inflammation Response Index in Patients with Breast Cancer Treated with Neoadjuvant Chemotherapy as a Useful Prognostic Indicator. Cancer Manag. Res. 2020, 12, 1543–1567, doi:10.2147/CMAR.S235519.
10. Dettori, P.; Paliogiannis, P.; Pascale, R.M.; Zinellu, A.; Mangoni, A.A.; Pintus, G. Blood Cell Count Indexes of Systemic Inflammation in Carotid Artery Disease: Current Evidence and Future Perspectives. Curr. Pharm. Des. 2021, 27, 2170–2179, doi:10.2174/1381612826666201222 155630.
11. Zinellu, A.; Collu, C.; Nasser, M.; Paliogiannis, P.; Mellino, S.; Zinellu, E.; Traclet, J.; Ahmad, K.; Mangoni, A.A.; Carru, C.; et al. The Aggregate Index of Systemic Inflammation (AISI): A Novel Prognostic Biomarker in Idiopathic Pulmonary Fibrosis. J. Clin. Med. 2021, 10, 4134, doi:10.3390/jcm10184134.
12. Fois, A.G.; Paliogiannis, P.; Scano, V.; Cau, S.; Babudieri, S.; Perra, R.; Ruzzittu, G.; Zinellu, E.; Pirina, P.; Carru, C.; et al. The Systemic Inflammation Index on Admission Predicts In-Hospital Mortality in COVID-19 Patients. Molecules 2020, 25, 5725, doi:10.3390/molecules25235725.
13. Zinellu, A.; Paliogiannis, P.; Mangoni, A.A. Aggregate Index of Systemic Inflammation (AISI), Disease Severity, and Mortality in COVID-19: A Systematic Review and Meta-Analysis. J. Clin. Med. 2023, 12, 4584, doi:10.3390/jcm12144584.
14. Briciu, V.; Leucuta, D.-C.; Muntean, M.; Radulescu, A.; Cismaru, C.; Topan, A.; Herbel, L.; Horvat, M.; Flonta, M.; Calin, M.; et al. Differences in the Inflammatory Response and Outcome among Hospitalized Patients during Different Waves of the COVID-19 Pandemic. Front. Immunol. 2025, 16, 1545181, doi:10.3389/ fimmu.2025.1545181.
15. Citu, C.; Gorun, F.; Motoc, A.; Sas, I.; Gorun, O.M.; Burlea, B.; Tuta-Sas, I.; Tomescu, L.; Neamtu, R.; Malita, D.; et al. The Predictive Role of NLR, d-NLR, MLR, and SIRI in COVID-19 Mortality. Diagnostics 2022, 12, 122, doi:10.3390/diagnostics12010122.
16. Mehta, P.; McAuley, D.F.; Brown, M.; Sanchez, E.; Tattersall, R.S.; Manson, J.J.; HLH Across Speciality Collaboration, UK COVID-19: Consider Cytokine Storm Syndromes and Immunosuppression. Lancet Lond. Engl. 2020, 395, 1033–1034, doi:10.1016/S0140-6736(20)30628-0.
17. Rawson, T.M.; Moore, L.S.P.; Castro-Sanchez, E.; Charani, E.; Davies, F.; Satta, G.; Ellington, M.J.; Holmes, A.H. COVID-19 and the Potential Long-Term Impact on Antimicrobial Resistance. J. Antimicrob. Chemother. 2020, dkaa194, doi:10.1093/jac/ dkaa194.
Blefarita la copilul mic
Blefarita (din gr. „blepharon” = pleoapă) reprezintă inflamația marginii palpebrale, adică a porțiunii libere a pleoapei care alunecă pe suprafața ochilor și care conține genele. Blefarita este o afecțiune foarte des întâlnită la orice vârstă și este una dintre cele mai frecvente motive de prezentare în serviciile de oftalmologie. Cu toate acestea, rămâne paradoxal cea mai puțin diagnosticată, deoarece tratamentele se adresează modificărilor pe care blefarita le produce în timp și nu afecțiunii în sine. Unul dintre efectele blefaritei cronice este sindromul de ochi uscat, care poate apărea chiar și la copii.
Marginea palpebrală este împărțită anatomic în două segmentepartea anterioară la nivelul căreia se implantează cilii palpebrali (genele) și partea posterioară, în contact cu suprafața oculară, care găzduiește orificiile a numeroase glande așa-numit meibomiene ce secretă sebum. Acest sebum este esențial pentru sănătatea oculară, deoarece formează o peliculă „uleioasă” care împiedică pe de o parte evaporarea lacrimilor și pe de alta acționează ca o barieră împotriva particulelor microscopice, împiedicând atașarea lor direct de structurile anterioare ale ochiului. În funcție de partea pleoapei care este mai afectată, blefaritele pot fi de două tipuri - anterioare sau posterioare. Deseori, cele două apar în același timp. Blefarita anterioară afectează rădăcina genelor și poate fi cauzată de paraziți de tipul acarienilor (Demodex foliculorum) care se atașează la baza acestor mici fire de păr și proliferează sub forma unor scuame foarte similare cu mătreața capilară. În urma iritației prelungite pe care o produc scuamele apare roșeața, disconfortul ocular, senzația de corp străin. Micii pacienți se pot prezenta cu simptome diferite - de la clipit des, mâncărime, la o aparentă aversiune la lumină, însă afecțiunea nu are predispoziție legată de vârstă. Tratamentul este reprezentat de o igienă locală riguroasă cu șervețele umede sterile până la îndepărtarea completă a paraziților de la baza genelor. La copiii mai mari se pot folosi șervețele îmbibate cu o substanță extrasă din arborele de ceai, care întrerupe ciclul de viață al Demodex și care trebuie utilizată timp de o lună de zile pentru a acționa asupra acestora în toate stadiile evolutive.
Blefarita posterioară, care poate apărea în sine sau ca urmare a unei blefarite anterioare
neglijate, afectează direct glandele care produc sebum. Înfundarea directă a glandelor determină apariția de orjelete („urciorul” în popor) sau chalazioane, iar secreția deficitară de sebum duce la ruperea peliculei protective pe care o creează acesta pe suprafața ochilor și la o evaporare mai rapidă a lacrimilor, implicit la o predispoziție mai mare pentru infecții oculare (conjunctivite, keratite). Deși cu un tratament bine țintit infecțiile se remit, părinții observă la ceva timp după, că ochii sunt din nou roșii, că urciorul a reapărut, sau că „bubița” de pe pleoapă nu mai este roșie, dar s-a închistat. Situații uzuale, cum ar fi privitul la ecrane sau ieșirea în exterior declanșează înroșirea ochilor și usturime, simptome tipice pentru un deficit de film lacrimal. Colirurile locale tratează doar efectul, nu și cauza acestor recrudescențe. Simptomele sunt controlate pentru o vreme, însă tratamentele locale cu antibiotice și antiinflamatoare pe termen lung au propriile efecte secundare. În cazul chalazioanelor, tratamentele locale nu au decât un rezultat parțial, gestul curativ fiind o intervenție chirurgicală care, în cazul copiilor, se realizează sub anestezie generală.
După depășirea fazei acute, trebuie adresată predispoziția. Acest tip de blefarită, specific glandelor palpebrale, se tratează mecanic, prin aplicarea de căldură locală la nivelul pleoapelor, igienă și masaj palpebral. Căldura locală „topește” conținutul glandular, curățarea secrețiilor în exces eliberează porii glandelor, iar masajul ajută la golirea acestora. Masajul și curățarea se pot realiza simultan cu șervețele umede sterile. Lunar, pentru a preveni suprainfecția se pot administra cure scurte de colir cu antibiotic. Tratamentul este însoțit de instilarea de lacrimi artificiale fără conservanți care să mențină o lubrifiere oculară satisfăcătoare
până la reechilibrarea homeostaziei palpebrale, ceea ce, în funcție de caz, durează între 1-3 luni. Pentru simplificarea administrării, se pot folosi lacrimi artificiale sub formă de spray și măști perioculare cu dispozitive de autoîncălzire. De obicei, blefaritele au o evoluție lentă, subclincă, însă la copii se pot manifesta agresiv. S-a observat că există o predispoziție de vârstă la copiii între 3-5 ani și la adolescenți, când pot dezvolta o formă de blefarită care afectează sever suprafața oculară - blefarokeratoconjunctivita (BKC) - și care apare ca urmare a expunerii la Staphylococcus aureus. Deși contactul cu acest microb se poate realiza la orice vârstă, BKC la copil este mai severă prin prisma unui răspuns imun exagerat și a rapidității cu care se poate solda cu leziuni corneene ireversibile. Pe lângă tratamentul antibiotic, igiena palpebrală și instilarea de lacrimi artificiale au un rol substanțial în rezoluția acestei afecțiuni. O altă particularitate a blefaritelor la copii este dată de importanța unei diete echilibrate. Alimentația bogată în grăsimi (mezeluri, cașcaval) și săracă în legume și surse de acizi grași omega-3 (pește, nuci, alune) determină, printre altele, creșterea vâscozității sebumului și blocarea orificiilor glandulare de la nivelul pleoapei. Acest dezechilibru întreține predispoziția către blefarite posterioare și poate fi modificat printr-o abordare nutrițională corespunzătoare. În perioada de tratament se pot administra suplimente alimentare cu Omega-3, însă dieta echilibrată este un reflex ce trebuie învățat și menținut întreaga viață. Înțelegerea patologiei și a cauzelor blefaritei este un pas în plus către succesul tratamentului care, de cele mai multe ori, se întinde pe mai multe luni și solicită multă răbdare și perseverență din partea părinților. Deși nu există o soluție de vindecare rapidă, depistarea semnelor incipiente la un control de rutină poate scuti de multe complicații și intervenții potențial traumatizante pentru copii.
Recepţie: 0219252; 0730 593 534 / 0764 740 081, E-mail: office@oftapro.ro; Bd. Mărășești nr. 15, Sector 4, București, www.oftapro.ro
Dr. Georgiana Milea
Medic specialist oftalmolog
Sensibilitate
Test Rapid Combinat Antigen COVID-19, Gripă A&B, Virusul Sincițial Respirator (VSR) – 4 în 1
Este un imunotest cu flux lateral care
utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele
gripale de tip A și B, COVID-19 și Virusul
Sincițial Respirator (VSR).
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip
A și B, COVID-19 și Virusul
Sincițial Respirator (VSR), fără
reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
Gripă A Gripă B
Sensibilitate = 94.40% (95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Rezultatul testului trebuie citit la 10–15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –Diagnostic in vitro (IVD).
Sensibilitate = 91.82% (95% CI = 85.04% to 96.19%) * Specificitate = 99.63% (95% CI = 97.95% to 99.99%)
Acuratețe = 97.37% (95% CI = 95.21% to 98.73%)
Sensibilitate = 97.52% (95% CI = 93.76% to 99.32%)
Specificitate = 99.13% (95% CI = 96.89% to 99.89%)
Acuratețe = 98.47% (95% CI = 96.69% to 99.43%)
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%)
Specificitate = 97.94% (95% CI = 92.75% to 99.75%)
Acuratețe = 97.76% (95% CI = 93.60% to 99.54%)
Test Rapid Combinat Antigen COVID-19, Gripă A&B, Virusul Sincițial Respirator(VSR), Adenovirus- 5 în 1
Este un imunotest cu flux lateral care
utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele
gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul
Sincițial Respirator (VSR) și adenovirus.
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR) și adenovirus, fără reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
Sensibilitate =
to
Rezultatul testului trebuie citit la 10–15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –Diagnostic in vitro (IVD).
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%) Specificitate = 97.94% (95%
Este un imunotest cu flux lateral care utilizează anticorpi monoclonali de înaltă sensibilitate, specifici pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR),Adenovirus și
Mycoplasma pneumoniae (MP).
Acest test este specific pentru antigenele gripale de tip A și B, COVID-19, Virusul Sincițial Respirator (VSR), Adenovirusși
Mycoplasma pneumoniae (MP), fără reactivitate încrucișată cunoscută cu flora normală sau alți patogeni respiratori cunoscuți.
Testul este destinat utilizării cu probe de exsudat nazofaringian și exsudat nazal.
în 1
Rezultatul testului trebuie citit la 10-15 minute.
Nu interpretați rezultatul după 15 minute. Numai pentru uz profesional –
Diagnostic in vitro (IVD)
Sensibilitate = 94.40%
(95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Sensibilitate = 94.40% (95% CI = 88.80% to 97.72%) *
Specificitate = 98.28% (95% CI = 95.66% to 99.53%) *
Acuratețe = 96.93% (95% CI = 94.57% to 98.46%) *
Sensibilitate = 97.52% (95% CI = 93.76% to 99.32%)
Specificitate = 99.13% (95% CI = 96.89% to 99.89%)
Acuratețe = 98.47% (95% CI = 96.69% to 99.43%)
Test Rapid Antigen Strep A
Streptococcus pyogenes (Streptococ de Grup A) este o cauză comună a infecțiilor precum faringita (amigdalita streptococică).
Diagnosticul rapid poate ajuta la ghidarea tratamentului adecvat.
Testul Rapid Strep A oferă rezultate în 5 minute prin detectarea antigenilor Strep A direct dintr-un exsudat faringian.
Caseta de test conține particule acoperite cu anticorp anti-Strep A și o membrană acoperită cu anticorp anti-Strep A (Linia de test) și anticorp pentru linia de control. Tubul de Extracție conține reactivii necesari pentru extracția antigenului.
Testul Rapid Strep A este un test imunocromatografic calitativ, cu flux lateral.
Sensibilitate = 97.30% (95% CI = 85.84% to 99.93%)
Specificitate = 97.94% (95% CI = 92.75% to 99.75%)
Acuratețe = 97.76% (95% CI = 93.60% to 99.54%)
Sensibilitate = 98.70% (95% CI = 92.98% to 99.97%)
Specificitate = 98.25% (95% CI = 93.81% to 99.79%)
Acuratețe = 98.43% (95% CI = 95.48% to 99.67%)
Sensibilitate = 96.67% (95% CI = 92.39% to 98.91%)
= 99.33% (95% CI = 97.61% to 99.92%) Acuratețe = 98.44% (95% CI = 96.82% to 99.37%)
Anticorpi specifici antigenului Strep A sunt aplicați pe regiunea liniei de test (T).
În timpul testării, proba de exsudat faringian extrasă reacționează cu anticorpii anti-Strep A aplicați pe particule. Citiți rezultatul la 5 minute.
Nu interpretați rezultatul după 10 minute.
Numai pentru uz profesional – Diagnostic in vitro (IVD)
Gripă A Gripă B
Staphylococcus aureus – un patogen cu dinamică
în crearea de noi
rezistențe
la antibiotice
Staphylococcus aureus -SA, reprezintă unul dintre cei mai rezistenți agenți patogeni, responsabil de un număr impresionat de îmbolnăviri la nivel global, implicat în infecții sistemice, endocardite infecțioase, bronhopneumonii, infecții severe tegumentare și de părți moi, artrite, osteomielite, meningite, abcese cerebrale, infecții asociate device-urilor, infecții de biofilm etc. Adevărata dimensiune a prezenței SA o reprezintă colonizarea tegumentară și nazală a 30% din populația generală, de unde poate eluda mecanismele de apărare locale și sistemice, determinând tablouri clinice polimorfe. (1)
DBoli Infecțioase, Universitatea
„Lucian Blaga” din Sibiu, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu
intre mecanismele de rezistență, amintim modificarea țintei, degradarea enzimatică, pompa de eflux, formarea biofilmului, pentru fiecare clasă de antibiotice fiind prezente în mod frecvent un polimorfism de mecanisme de rezistență.
Apariția rezistenței la meticilină este asigurată de achiziționarea genelor mecA și mecC, responsabile de codificarea de PBP2a cu afinitate redusă pentru antibioticele beta-lactamice, comparativ cu sinteza peptidoglicanului tulpinilor meticilino-sensibile, bazată pe proteinele PBP1-4, neutralizate de aceste antibiotice prin acilarea transpeptidazei. Genele de rezistență se transmit rapid prin diseminare orizontală, rezistența obținută fiind raportată la toate beta-lactaminele cu excepția cefalosporinelor de generația a cincea-ceftaroline și ceftobiprole.
Apariția rezistenței stafilococului la vancomicină (VRSA), a fost identificată pentru prima oară în 2002, la un pacient care prezenta infecție de cateter, rezistență asociată cu selecția genei vanA, cu modificări la nivelul precursorilor peptidoglicanilor, respectiv la nivelul situsului de legare, reducând afinitatea de legare a antibioticului.
Tulpinile de stafilococ intermediar sensibile la vancomicină (VISA), au ca mecanism de apariție a rezistenței sinteza excesivă de peptidoglican, care sechestrează moleculele de vancomicină, prezintă mutații ale genelor implicate în sinteza peretelui celular walKR și în sistemele de reglare rpoB. Tulpinile VISA, trebuie monitorizate întrucât pot fi sursa de apariție a tulpinilor VRSA.
Apariția rezistenței la aminoglicozide este asociată prezenței genei AME, fiind izolată la tulpinile MRSA identificate mai ales în infecții asociate asistenței medicale. Mecanismele asociate rezistenței la aminoglicozide sunt rezultatul modificării situsului de legare la nivel ribozomal sau reducerea permeabilității membranare a antibioticului intracitoplasmatic, prin inactivare enzimatică- prin acetiltransferază sau metiltransferază sau activarea pompelor de eflux. Utilizarea intempestivă a fluorochinolonelor în ultimele decenii în tratamentul infecțiilor urinare și a infecțiilor respiratorii comunitare, are impact negativ asupra apariției rezistenței stafilococului la această grupă, în special a MRSA, prin mutații ale genelor grIA și gyrA, care codifică topoizomeraza IV și ADN-gyraza, reducând afinitatea de legare de situs. Un alt mecanism este legat de pompa de eflux, asociat tulpinilor MRSA, cu dificultăți suplimentare în găsirea terapiei eficiente față de aceste tulpini. (2)
Rezistența la cicline, se produce fie prin modificări ale situsului ribozomal, fie prin activarea pompelor de eflux, și poate fi transmisă orizontal prin plasmide sau transpozoni.
Stafilococul posedă multiple mecanisme de rezistență și la macrolide, respectiv prin modificarea țintei, pompe de eflux și inactivare enzimatică-prin esteraze sau fosfotransferaze.
În 2014, a fost identificată în Germania și Olanda, o nouă clonă de SA, extinsă actualmente în cel puțin alte 11 țări europene, denumită clona FAR-MRSA, ST121, tulpină care codifică gene de rezistență pentru acid fusidic, cotrimoxazol și gentamicină, alături de meticilino-rezistență (3) Majoritatea cazurilor de infecții cu noua clonă stafilococică, s-au înregistrat la copii, ca impetigo (asociat prezenței genelor eta, etb și edinC), însă au fost descrise și
tablouri de dermatită exfoliativă sau infecții ale plăgilor, în toate cazurile achiziția clonei fiind comunitară. Utilizarea acidului fusidic în tratamentele dermatologice sau în eradicarea purtătorilor nazali de stafilococ, poate explica presiunea de selecție în apariția clonei FAR-MRSA. (4)
Studii recente confirmă creșterea colonizării tractului digestiv cu SA, fiind posibilă transmiterea gastrointestinală în mediu spitalicesc dar și producerea infecțiilor severe având drept rezervor tubul digestiv, în special pe teren imunocompromis. (5,6)
Toate mecanismele de rezistență prezentate limitează opțiunile terapeutice ale infecțiilor stafilococice la puține molecule pentru infecții severe- linezolid, daptomicină, tygeciclină, ceftarolin, eficiența fiind condiționată atât de teren cât și de situsul infecției (7) și evident, de ecologia locală.
Bibliografie:
1. Laux, C.; Peschel, A.; Krismer, B. Staphylococcus aureus Colonization of the Human Nose and Interaction with Other Microbiome Members. Microbiol. Spectr. 2019.
2. Hooper, D.C.; Jacoby, G.A. Topoisomerase Inhibitors: Fluoroquinolone Mechanisms of Action and Resistance. Cold Spring Harb. Perspect. Med. 2016, 6, a025320.
3. Roer Louise, Yin Nicolas, Denis Olivier et al. Spread of the FAR-MRSA clone, a fusidic acid- and meticillin-resistant Staphylococcus aureus ST121, Europe, 2014 to 2024. Euro Surveill.2025;30(28):2500452.
4. Stegger M, Wirth T, Andersen PS, Skov RL, De Grassi A, Simões PM, et al. Origin and evolution of European community-acquired methicillin-resistant Staphylococcus aureus. MBio. 2014;5(5):e01044-14.
5. Shah, T.; Baloch, Z.; Shah, Z.; Cui, X.; Xia, X. The Intestinal Microbiota: Impacts of Antibiotics Therapy, Colonization Resistance, and Diseases. Int. J. Mol. Sci. 2021, 22, 6597.
6. Khetsuriani, S. Gastrointestinal Colonization by Staphylococcus aureus Strains as Risk Factor for Different Infections (Brief Review). Int. J. Multidiscip. Res. Publ. IJMRAP 2023.
7. Touaitia, R.; Mairi, A.; Ibrahim, N.A.; Basher, N.S.; Idres, T.; Touati, A. Staphylococcus aureus: A Review of the Pathogenesis and Virulence Mechanisms. Antibiotics 2025, 14, 470.
Prof. Univ. Dr. Victoria Bîrluțiu
Meningită acută cu Virus Herpes Simplex 2
(HSV-2): Prezentare de caz
Rezumat: Meningo-encefalita virală constituie o urgență medicală. Etiologia herpetică (în special HSV-2) este frecventă, subdiagnosticată în absența leziunilor cutaneo-mucoase active. Prezentăm cazul unei paciente de 39 de ani, care a dezvoltat meningită acută cu HSV-2. Particularitatea cazului constă în absența prodromului genital, diagnosticul s-a bazat atât pe date epidemiologice, identificarea partenerului sexual ca sursă de infecție (serologie HSV-2 pozitivă) cât și pe utilizarea unor tehnici de laborator, biologie moleculară din lichidul cefalorahidian (PCR multiplex din LCR).
Șef de lucrări Dr. Zaharia Kézdi Erzsébet Iringó
Medic primar boli infecțioase, UMFST G.E.P. din Târgu Mureş, Facultatea de Medicină, Disciplina Boli Infecțioase, Spitalul Clinic Județean Mureş, Clinica Boli Infecțioase I, Târgu Mureş
Dr. Kovács Norbert
Medic rezident boli infecțioase, Spitalul Clinic Județean Mureş, Clinica Boli Infecțioase I, Târgu Mureş
As. Univ. Dr. Andrejkovits Ákos-Vince
Medic specialist boli infecțioase, UMFST G.E.P. din Târgu Mureş, Facultatea de Medicină, Disciplina Boli Infecțioase, Spitalul Clinic Județean Mureş, Clinica Boli Infecțioase I, Târgu Mureş
Pe întregul mapamond, virusul herpes simplex de tip 2 (HSV2) este răspândit pe cale sexuală (ITS). Se estimează că aproximativ 13% din populația globală (între 15 și 49 de ani) au anticorpi anti-HSV-2 [1]. Majoritatea acestor infecții sunt asimptomatice sau nediagnosticate [2]. Meningita acută sau recurentă are o incidență scăzută. Studiile clinice indică faptul că aproximativ 25-36% dintre femei și 11-13% dintre bărbații care au primoinfecție genitală cu HSV-2 pot prezenta simptome neurologice, dar puțini dintre ei necesită spitalizare [3] .
HSV-2 este recunoscut ca agent etiologic frecvent întâlnit în meningita limfocitară benignă acută respectiv recurentă (meningita Mollaret) [4]. Deși se asociază frecvent cu herpesul genital, numeroase cazuri de meningită apar în absența leziunilor active, ceea ce impune o anamneză epidemiologică extrem de minuțioasă, inclusiv a raporturilor sexuale, pentru orientarea diagnosticului etiologic [5]
Conform datelor epidemiologice internaționale, 2% până la 5% dintre cazurile de meningită virală acută se datorează HSV-2 [6]. În Statele Unite și Europa de Vest, studiile bazate pe tehnici PCR estimează că HSV-2 este agentul patogen în aproximativ 10-15% din cazurile de meningită aseptică la adulții imunocompetenți, cu o prevalență mai ridicată în rândul femeilor [7]
În România, datele privind incidența specifică a meningitei cu HSV-2 sunt limitate de posibilitățile de diagnostic și sunt raportate adesea generic sub umbrela „meningitelor virale”. Conform rapoartelor anuale ale Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), meningitele virale au o incidență anuală de aproximativ 3,5-5 cazuri la 100.000 de locuitori [8] . Prezentarea de caz
Pacientă în vârstă de 39 de ani, din mediu urban, fără alergii cunoscute, necăsătorită, vânzătoare, este internată în regim de urgență, cu următoarele acuze: hiperestezie cutanată, cefalee frontală, vărsături (2 episoade), frisoane, astenie generalizată, vertij, grețuri, mialgii, artralgii la nivelul membrelor inferioare.
Antecedentele heredo-colaterale sunt nesemnificative pentru boala actuală. Din antecedentele personale patologice reținem: a fost diagnosticată cu sindromul ovarelor polichistice (PCOS), a avut o sarcină întreruptă la cerere, menarha la
12 ani, ultima menstruație: în urmă cu o lună față de internare.
Condiții de viață şi muncă: corespunzătoare, pacienta lucrează ca vânzătoare într-un magazin.
Comportamente: fumează și consumă alcool ocazional, bea 4 cafele/zi.
Medicamente administrate înaintea internării: Advil (ibuprofen), Vimovo (naproxen cu esomeprazol), Nolicină (norfloxacină) timp de 5 zile.
Date epidemiologice: Pacienta nu relatează înțepătură de insecte, nu îngrijește animale, nu a avut excursii în străinătate. În cadrul anamnezei direcționate, s-a stabilit contextul epidemiologic al infecției: pacienta a fost expusă pe cale sexuală de către partenerul actual de viață la infecție cu HSV-2. Concubinul a relatat multe episoade de afectare virală genitală în antecedente. Investigațiile partenerului sexual au relevat serologie pozitivă pentru HSV-2, acesta fiind identificat ca sursa probabilă a infecției. Pacienta nu a prezentat leziuni veziculare sau ulcerative genitale în momentul internării.
Examen obiectiv la internare: Stare generală influențată, afebrilă (temperatura: 36,4℃); supraponderală (G: 80 kg, Î: 166 cm, IMC: 29 kg/m2); stare de conștiență: păstrată; facies: suferind; tegumente: normal colorate și hidratate; mucoase: limba saburală, faringe difuz eritematos; fanere corespunzătoare vârstei și sexului; țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat; sistem ganglionar: nu se palpează ganglioni limfatici măriți patologic; sistem muscular: normoton, normokinetic; sistem osteo-articular: aparent integru, mobil, dureros la mișcările active și pasive la nivelul membrelor inferioare; aparat respirator: torace normal conformat, participă simetric la mișcările respiratorii, murmur vezicular
Tabelul 1. Rezultate analizelor de laborator efectuate la internare
Categorie Parametru Valoare Unitate
Hemoleucogramă Leucocite (Leu) 11.300 /mm³
Eritrocite (Eri) 5,09 mil/µL
Hemoglobină (Hgb) 14,70 g/dL
Hematocrit (Htc) 43,70 %
Trombocite (Tr) 254.000 /µL
Formula leucocitară Neutrofile (Neu) 82,20 %
Limfocite (Li) 12,30 %
Monocite (Mo) 4,42 %
Eozinofile (Eo) 0,35 %
Bazofile (Ba) 0,74 %
Coagulogramă Timp Quick 13,3 sec
Activitate protrombinică 82,80 % INR 1,10
Biochimie Alanin aminotransferaza (ALT) 11 U/L
Aspartat aminotransferaza (AST) 17 U/L
Bilirubină totală (BiT) 0,99 mg/dL
Creatinină 0,91 mg/dL
RFG calculat 79,23 mL/min
Glicemie 100 mg/dL
Potasiu (K) 4,16 mmol/L
Sodiu (Na) 138 mmol/L
Uree 23,54 mg/dL
Altele D-dimeri 871 ng/mL
prezent bilateral, simetric, fără raluri decelabile stetacustic pulmonar, saturația de oxigen (SpO2): 96% în aerul atmosferic; aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri cardiace supra-adăugate, TA: 122/70 mmHg, AV: 80 bpm; aparat digestiv: abdomen în plan xifo-pubian, suplu, elastic, dureros la palparea superficială și profundă difuz, zgomote intestinale prezente, grețuri; ficat: în limite normale, splina nepalpabilă; aparat uro-genital: manevra Giordano negativă bilateral, micțiuni fiziologice; sistem nervos: orientată temporo-spațial, hiperestezie cutanată, sindrom cefalalgic, reflexe osteo-tendinoase declanșabile simetric bilateral, fără sindrom de iritație meningeană sau semne neurologice de focar. Istoricul bolii. Pacienta în vârstă de 39 ani, fără antecedente personale patologice semnificative, prezintă debutul bolii actuale în urmă cu 2 zile cu hiperestezie cutanată, cefalee frontală, grețuri, două episoade de vărsături, astenie. Se prezintă în UPU-SMURD, unde se efectuează bilanț biologic, sumar de urină care evidentiază 500 leucocite/µL, se recoman-
Tabelul 2. Examinarea lichidului cefalo-rahidian la internare, cu panel PCR multiplex
Categorie Parametru Valoare Unitate / Observații
Aspect LCR Clar hipertensiv
Examen LCR Glicorahie 51 mg/dL
Proteinorahie 1774 mg/dL
Hematii 208 /µL
Leucocite 2568 /µL
Elemente celulare 90% mononucleate
Panel PCR multiplex
Virus Herpes Simplex 2 Detectat
E. coli K1 Negativ
Haemophilus influenzae Negativ
Listeria monocytogenes Negativ
Neisseria meningitidis (Meningococ) Negativ
Streptococcus pneumoniae Negativ
Streptococcus agalactiae Negativ
Streptococcus pyogenes Negativ
Mycoplasma pneumoniae Negativ
HSV-1 Negativ
Virus Varicelo-Zosterian (VZV) Negativ
HSV-6 Negativ
Enterovirusuri Negativ
Parechovirus uman Negativ
Cryptococcus gattii Negativ
dă tratament simptomatic, efectuarea uroculturii. Evoluția nu este favorabilă, motiv pentru care peste 24 de ore se prezintă din nou în UPU-SMURD, unde se efectuează analize de laborator, consult neurologic, puncție lombară, și este indrumată către Clinica Boli Infecțioase I. Târgu Mureș, unde se decide internarea pentru investigații suplimentare și tratament de specialitate.
Analizele de laborator efectuate în serviciul de urgență sunt reprezentate în Tabelul 1.
CT cranio-cerebral nativ: Fără leziuni ischemice sau hemoragice cu caracter acut intracranian supra/infratentorial. Structurile liniei mediene păstrate. Cisterne bazale libere. Fără semne sugestive pentru procese expansive intracraniene (PEIC).
Angio-CT arterial cerebral: Artere carotide comune, interne permeabile. Artere cerebrale mari ale poligonului Willis permeabile. Artera bazilară, arterele vertebrale permeabile. Fără defecte de umplere la nivelul sinusurilor venoase intracraniene transverse, sigmoidiene sagital superior și inferior. Sinus transvers stâng hipopla-
zic. Fără dilatații arteriale cerebrale anevrismale. Fără malformații vasculare arterio-venoase cerebrale decelabile angio-CT. Consult neurologic: Pacienta fără tratament la domiciliu, prezintă cu o zi anterior consultului cefalee frontală - scala durerii 9/10 cu ameliorare parțială sub tratament simptomatic, reflexele cutanate plantare în flexie bilateral, fără tulburări de sensibilitate sau de coordonare, conștientă, orientată temporo-spațial. Examenul CT cerebral nu evidențiază leziuni cu caracter acut. Recomandăm efectuare INR, CK, PCR, D-dimeri. Reevaluare neurologică ulterioară în vederea efectuării puncției lombare.
Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) este prezentat în Tabelul 2. S-a efectuat de două ori urocultură, prima fiind cu peste 100.000 de UFC/mL, floră saprofită, a doua sub 1000 UFC/mL. Investigații serologice: Ac. anti-HSV-1
IgM: negativ (1,88 VU), Ac. anti-HSV-1
IgG: negativ (0,78 VU), Ac. anti-HSV-2
IgM: negativ (3,39 VU), Ac. anti-HSV-2 IgG: negativ (1,42 VU), Ac anti-HCV: negativ (0,12), Antigen și anticorpi an-
Toxinometru cu detecție infecție fungică în
40-90 min de la proba primară LIMUSAVE
MT-7500, fabricat de FUJIFILM Wako
Inițiere rapidă a tratamentului antifungic, cu impact direct asupra evoluției pacientului
Timp total de lucru: maximum 90 de minute
Integrare completă cu LIS pentru transmiterea automată a rezultatelor Principiu de Măsurare: Analiză cinetică turbidimetrică
Acces Aleatoriu (Random Access): Permite introducerea probelor în orice moment, fără a aștepta finalizarea seriei actuale.
Compatibilitate LIS: Permite transferul automat al datelor către sistemul informatic al laboratorului.
Sistem Automat ID-AST MA120, fabricat de RENDER
Capacitate Panel 120 de godeuri (24 pentru ID/96 pentru AST)
Metodă de Detectare: Colorimetrie (ID) și Turbidimetrie (AST)
Viteza de Scanare: < 1 minut per panel
Acuratețe: Rata de identificare corectă este de peste 94.3%.
Sistem Deschis: Permite adăugarea de noi antibiotice sau modificarea regulilor de interpretare conform ghidurilor internaționale.
Analiză de Date: Software inclus pentru gestionarea rezultatelor pacienților și statistici epidemiologice (analiza rezistenței la antibiotice).
Tipuri de Microorganisme: Identifică Enterobacteriaceae, bacterii non-fermentative, Staphylococci, Streptococci, Enterococci și fungi.
Maldi-TOF cu sistem automat identificare,
M-Discover 100, fabricat de RENDER
Peste 2.000 de specii și 6.000 de tulpini (unele versiuni „Excellence” raportează peste 4.000 de specii)
Viteză de lucru: Un panel de 96 de probe în mai puțin de 10 minute
Moduri de Lucru: Suportă atât achiziția automată de probe, cât și modul manual pentru cercetare sau probe dificile.
Algoritm Robust: Utilizează algoritmi avansați pentru filtrarea datelor invalide și a zgomotului de fond din spectrele obținute
Conexiune LIS bidirecțională
Pompă turbomoleculară de mare capacitate cu pompă de pre-vid fără ulei
Laser cu azot (337 nm) sau laser solid-state (355 nm) opțional
Frecvență:0–60 Hz (ajustabilă prin software până la 1000 Hz pe anumite configurații)
Pe baza datelor anamnestice, clinice, epidemiologice și de laborator s-a stabilit diagnosticul pozitiv: Meningită acută cu HSV-2 în perioada de stare. Sindromul ovarelor polichistice. Supraponderalitate. Susținerea diagnosticului pozitiv
Din punct de vedere epidemiologic concubinul pacientei cu multiple episoade de afectare virală genitală în antecedente (ulterior serologie obținută pozitivă pentru HSV-2), clinic meningita a fost susținută de simptome sugestive afectării SNC (cefalee frontală, vărsături respectiv vertij), paraclinic cu CT cranian în limite normale, LCR clar, hipertensiv: pleiocitoză limfocitară (2568, peste 90% celule mononucleate), glicorahie: 51 mg/dL, la o glicemie serică de 100 mg/dL, proteinorahie crescută: 1774 mg/dL. Diagnosticul etiologic a fost susținut de panelul PCR de meningită/encefalită din LCR, cu HSV-2 detectat.
Diagnosticul diferenţial
■ Meningismul - se caracterizează prin: Prezența sindromului clinic meningian, în care pacientul prezintă tahicardie concordantă cu febră, spre deosebire de meningita acută în care pacientul are de obicei bradicardie în context febril. LCR cu aspect citologic și biochimic normal, cu < 5 celule nucleate/mmc.
■ Reacţia meningiană - se caracterizează prin: Prezența sindromului clinic meningian, prezenţa unor minime modificări ale LCR: ușoară pleiocitoză: 5-100 celule nucleate/mm3.
■ Fără modificări biochimice: albuminorahie, glicorahie și clorurorahie norma-
le. Frotiu și culturi negative din LCR, Mecanisme posibile: Inflamarea meningelui în vecinătatea unui focar septic juxtameningian (abces cerebral, osteita, otomastoidita) fără propagarea infecţiei la meninge.
Alte meningite virale, cauzate de:
■ Enterovirusuri (Coxsackie, Echovirus): Cea mai frecventă cauză de meningită virală. Apare în sezonalitate, afectează mai frecvent copiii. Evoluție ușoară, autolimitată.
■ Herpes simplex tip 1 (HSV-1): Rar cauzează meningită izolată, mai des encefalită/meningoencefalită. Poate apărea în asociere cu apariția leziunilor herpetice la regiunea orofacială.
■ Virus varicelo-zosterian (VZV): Poate cauza meningită în absența erupției cutanate (zoster sine herpete). Poate apărea la persoane imunocompromise sau chiar imunocompetente. Uneori asociate cu pareze craniene.
■ Virusul imunodeficienței umane (HIV): în faza acută de seroconversie HIV (la câteva săptămâni după infecție). Clinic se prezintă cu un sindrom viral nespecific (febră, cefalee, mialgii) + semne de meningită. LCR: limfocitoză, proteinorahie ușor crescută, glicorahie normală.
■ Virusul urlian (la copii nevaccinați): apare de obicei după parotidită, dar poate apărea și fără afectare parotidiană. Apare mai frecvent la băieți, poate fi asociată cu orhită, pancreatită sau surditate. Alte meningite bacteriene:
■ Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch): Debut subacut, adesea cu semne generale și neurologice progresive, LCR: clar sau xantocrom, celule: 100–500/μL, predominant limfocite, glicora-
Tabelul 3. Cauze non-infecțioase de meningită limfocitară acută
hie scăzută, proteinorahie crescută (>1 g/L), lentoare la sedimentare a lichidului, colorație Ziehl-Neelsen, PCR, cultură Lowenstein–Jensen.
■ Meningita fungică, cel mai adesea: Cryptococcus neoformans. Apare la pacienți imunodeprimați (ex: HIV, corticoterapie, transplant). LCR: clar, celule: limfocitare (10-200/μL), presiune crescută, glucoză scăzută, proteine crescute. Antigen criptococic pozitiv. Tintația India ink sau cultură Sabouraud.
■ Meningită bacteriană în fază incipientă sau tratată parțial: la debut sau după antibiotic → LCR poate rămâne clar, Ex: Meningococ, pneumococ, Haemophilus, LCR: clar, dar pleiocitoză: neutrofile predominante, glucorahie scăzută, proteinorahie crescută. PCR și antigenii bacterieni pot rămâne pozitivi chiar dacă cultura este negativă.
■ Meningococcemia fulminantă: stare generală profund alterată, LCR clar, fără infiltrat celular, iar pe sediment plin cu meningococi.
Diagnosticul diferențial cu meningitele limfocitare acute de cauză non-infecțioasă sunt reprezentate în Tabelul 3. Tratament și evoluție
Tratamentul a fost instituit imediat cu Aciclovir intravenos (7 zile), urmat de consolidare orală până la 14 zile, asociat cu terapie antiinflamatorie (Dexametazonă) și depletivă (Manitol).
Sub această schemă, evoluția a fost favorabilă, cu remiterea treptată a simptomatologiei neurologice, a cefaleei inițial persistente. Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) efectuat de control este prezentat în Tabelul 4. Având în vedere calea de transmitere, pacienta a fost consiliată privind riscul de recurență și necesitatea screening-ului partenerului pentru alte infecții cu transmitere sexuală (ITS).
Tabelul 4. Examinarea lichidului cefalo-rahidian la externare, cu panel PCR multiplex
Parametru Rezultat
Aspect clar, incolor
Glicorahie normal
Proteinorahie normal
Hematii normal
Leucocite 114/3 µL
Panel PCR multiplex din LCR negativ
Discuții
Meningita cu virusul herpes simplex de tip 2 (HSV-2) este o entitate clinică distinctă, fiind responsabilă pentru o proporție semnificativă din cazurile de meningită virală „cu lichid clar” la adulții tineri [6,7]. Literatura de specialitate subliniază că, spre deosebire de HSV-1 (asociat mai frecvent cu encefalita), HSV-2 are un tropism specific pentru celulele meningiene [9]
O particularitate esențială, regăsită și în cazul pacientei noastre, este absența leziunilor la nivelul mucoasei genitale. Studiile arată că până la 85% din pacienții cu meningită HSV-2 nu prezintă leziuni genitale active în momentul debutului simptomelor neurologice [10]. Conform ghidurilor CDC (2021), transmiterea are loc frecvent de la parteneri fără simptome vizibile, dar care prezintă o excreție virală subclinică la nivelul mucoaselor [11]. Identificarea partenerului cu serologie pozitivă a fost, în acest caz, un factor de risc major.
Distincția între infecția primară și cea inițială non-primară este importantă în interpretarea severității [12]. Având în vedere nivelul marcat al proteinorahiei și pleiocitoza de peste 2000 elemente/mm³, tabloul clinic al pacientei pledează pentru o infecție primară cu HSV-2, etapă în care bariera hemato-encefalică suferă cea mai mare injurie inflamatorie, conform datelor din literatura de specialitate [9]
Urocultura efectuată cu o valoare de peste 100.000 UFC/mL, dar descrisă ca „floră saprofită”, sugerează mai degrabă o contaminare a probei decât o infecție urinară [13]. Simptomatologia urinară apărută la debutul bolii se încadrează mai degrabă în spectrul manifestărilor neurologice asociate infecției cu HSV-2 [14]
Proteinorahia crescută la internare (1774 mg/dL) este considerabil mai mare decât valorile medii raportate în meningitele virale tipice (care depășesc rar 100-200 mg/dL) [6]. Această hiperproteinorahie masivă indică o perturbare severă a barierei hemato-encefalice. În literatura de specialitate, astfel de valori sunt uneori asociate cu mielită/radiculita herpetică (sindromul Elsberg), o complicație în care inflamația se extinde la rădăcinile nervoase sacrate, provocând retenție urinară sau disfuncții senzoriale, aspecte ce necesită monitorizare atentă în perioada de recuperare [14,15]
Tehnica PCR (Reacția de polimerizare în lanț) din LCR utilizată pentru con-
firmarea diagnosticului etiologic asigură rapiditate și acuratețe superioară [16]. În cazul pacientei prezentate, utilizarea unui panel multiplex a permis nu doar identificarea virusului, dar și diferențierea rapidă față de alte patogene și inițierea timpurie a tratamentului antiviral [16]. Meningita cu virusul herpes simplex de tip 2 (HSV2) este o entitate clinică distinctă, fiind responsabilă pentru o proporție semnificativă din cazurile de meningită virală „cu lichid clar” la adulții tineri. Literatura de specialitate subliniază că, spre deosebire de HSV-1 (asociat mai frecvent cu encefalita), HSV-2 are un tropism specific pentru celulele meningiene. Profilaxie și management preventiv Managementul post-externare al pacientei cu meningită HSV-2 necesită o strategie preventivă riguroasă, structurată pe trei paliere: educație epidemiologică, prevenția recurențelor neurologice și monitorizarea statusului imunologic.
Utilizarea metodelor de barieră: Se recomandă utilizarea constantă a prezervativului, deși acesta oferă o protecție parțială (deoarece virusul poate fi eliminat și de pe zone tegumentare neacoperite).
Screening-ul partenerului: Partenerul trebuie evaluat clinic și serologic, fiind necesară tratarea oricărui episod activ pentru a reduce încărcătura virală în cadrul cuplului.
Neuroprotecție și odihnă: Repaus fizic și cognitiv relativ, cu limitarea expunerii la stimuli neuroexcitante (ecrane, băuturi energizante, alcoolice, cacao) și evitarea expunerii prelungite la radiații solare (factor declanșator cunoscut pentru reactivările herpetice).
Screening Imunologic Extins: Având în vedere severitatea inflamației LCR, este necesară excluderea unor co-infecții sau stări de imunodepresie care ar fi putut facilita neuroinvazia (testare HIV, profil hepatitic, imunogramă).
Terapia de supresie: În cazul în care pacienta va prezenta episoade repetate (peste 3-6 recurențe genitale/an sau o nouă descărcare meningiană), se indică terapia de supresie pe termen lung cu Valaciclovir (500mg-1g/zi) sau Aciclovir, care reduce cu până la 80% riscul de reactivare. Concluzii
Meningita cu HSV-2 trebuie luată în considerare în diagnosticul diferențial al meningitelor aseptice la adulții tineri, chiar și în absența leziunilor genitale
evidente. Prezentarea clinică poate fi înșelătoare, iar asocierea manifestărilor neurologice cu antecedente epidemiologice relevante este esențială pentru orientarea diagnosticului. Utilizarea tehnicilor moderne de diagnostic, permite confirmarea rapidă a etiologiei și inițierea precoce a tratamentului antiviral. Recunoașterea formelor potențial complicate, precum radiculita herpetică, impune o monitorizare atentă a evoluției bolii.
Bibliografie:
1. Looker KJ, et al. Global estimates of prevalent and incident herpes simplex virus type 2 infections in 2012. PLoS One. 2015.
2. Johnston C, Corey L. Current concepts for genital herpes simplex virus infection. N Engl J Med. 2016.
3. Benedetti JK, et al. Clinical reactivation of genital herpes simplex virus infection decreases in frequency over time. Ann Intern Med. 1999.
