JUBILATE, THE EVERLOW CROSS Poezii 3 Poeziile netiparite Carte 2022 Felix Rian Const

JUBILATE, THE EVERLOW CROSS Poezii 3 Poeziile netipărite Carte 1997-2022 Volumul 3 Poeziile felixienrianiene încă netipărite

Mama. Inscripție pe o stea Sunt opt ani de când ai murit mamă Opt ani ca opt milenii de negru doliu Câți vor mai fi până liber te voi vedea Iar? Oh cât am plâns singur fără prieteni

C,... I,... Miere amară

Și fără tine plecată la picioarele lui Dumnezeu într-o altă lume luminată Nu-ți amintești cum m-ai privit în urmă O să mă lași tu aici pe veci ori mă vei lua?

John_Everett_Millais__Christ_in_the_House_of_His_Parents_(`The_C arpenter's_Shop')_-_Google_Art_Project

Înviere

+2020 Felix Rian Constantinescu

Dacă morții ar învia Când am vrea Ar învia și mama mea Dar odată plecată De lume uitată Copil fără tată. Inimă rea Mama mea Inimă rea Vreau să mor La ce mi-e dor De când ai plecat Nu te-am uitat În pământ m-ai vârât În cer m-ai suit. Deșteaptă-te română Deșteaptă-te română Limbă stăpână Ieși din carte Sari peste moarte Și de va fi Isus Să fie nespus Și de va fi mama Vreau să trec vama.

Mortalitate De oamenii n-ar muri Mult ei s-ar mai veseli Dar fără de Dumnezeu Nu e trai de fiul său Așa că mori când îți vine Poate că îți fi mai bine La ce bun să tot trăiești Tristă lume de ferești? Confesiunea domnișoarei Kenton Ah iubite Eliezer de câte ori te-am părăsit Hotărâtă ca un clipper în vânt doar pentru A reveni la picioarele tale precum un molah Dragă domnule Stevens cât te-am iubit O viață și cât te voi mai iubi cât voi mai fi Poate cerurile sunt mai iertătoare și ne vor Da voie să ne ținem de mână o vecinicie Iubite Eli cap al meu pe veci și împărat.

Dacă aș ști unde să te găsesc Pe ce căi umbli Doar să te văd Piatra mea. Poezie Shi Acum cu tata Împartașim același petec de cer Care către mama ne poartă Vecinicie Vecinicie. Poezie Shi Tată Te iubesc mai mult ca viața Clipa despărțirii mă înfioară Am văzut un mac în câmp Și m-am gândit la stigmatele lui Francisc. Poezie Shi

Shi {vara 2019}

Macii roșii gemă-n colțul ochiului Curg pe cale prin grâul sfânt Eu plâng versete sfinte De la părinți vestite Părinte.

Poezie Shi

Poezie Shi

Cu tristețe privesc în urmă Cu tristețe privesc înainte Ajuns la jumătatea ornicului Mama e în indigo O iubire pe ce căi mergi?

Sunt iarăși timpuri medievale Și unde să-ți întâlnești iubitul Când ziduri oameni temple foruri Stau între ce-ai mai scump pe lume Suflete?

Poezie Shi

Poezie Shi

Pierit-au oare macii în câmp? Nu ci pâlpâie în grâu ca o granată De pe alte meleaguri Cine să nu-i iubească Macii nepieritori.

Tata stând la laptop Cu șapca albă cu roșu Ca un măr trandafiriu Scrisul poemelor Înnobilează.

Poezie Shi

Poezie Shi

În orașul răcoros

Zbatere de apă

de Sânt Ilie Tesviteanul Mamă Cum ai plecat?... Te-ai întors? Poezie Shi Cearceaful în vișinul uscat L-a înfrunzit Mă gândesc la toate tabuurile Copilăriei mele Purtate de vânt. Poezie Shi O pânză nouă apare la orizont Dar eu țin de iubirea veche Tot ce iubesc ce am mai sfânt Ca petalele macului În ploaie în vânt.

În mine galaxia nevăzută. Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi? Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit. RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode) dedicată cărții Ruth Felix Rian Constantinescu Septembrie 2018

Poezie Shi Ii scriu Prințesei din turn Scrisoare nesfârșită Gândindu-mă doar Când voi primi răspuns? Să fie niciodată? Poezie Shi Am putea sa ne jucam ceva De-a ce sa ne jucam Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea Nu - sa ne jucam miuta Nu; sa ne jucam de-a videoclipurile la Wimbledon.

ÎNTÂIA RUGĂCIUNE

Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu+mi În jertfă necăutată iubirea o găsești X Te rog te plâng ca pe propriu+mi trup Din Voroneț

Poeme Shi

Galaxia necunoscută

Nu căuta în marea din tine să te’neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț

Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice

Înainte să îmi spun Aminu+mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie

Marianic Voroneț.

Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț

CĂTRE LUCEAFĂR

Mai mult cuvinte n+am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină. Yin Voroneț.

Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț

OCI BOLNEV... Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D+zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? + vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine. LUMINA UMILINȚEI Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă+te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește+te dar naște ca Hiero Născătoarea Poate durere e viața noastră deci s+o durăm Și ireal prin iubire iubirea s+o invingem; în Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre

Dianei Baciu Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta! Ce poate fi decât inima de două ori din carne? Iresponsabil+ Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Române Nu nu sunt obosită X nu am decât nevoie să termin VersurileXmi persane + să+mi obosesc mintea zilnic Ca+n Diata Dumnezeiască X ca Regina din Saba *+ În Novgorod Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă + scrie! X Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n+am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie caut+o,

În tine. Dintr+un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, RugânduXmă Ție.

La mama mea Tyriană. HAIKU MODERN 4 {mama copilului adormit} Hendrickje - ca o albină „în combineu” dimineața. Școala crizei din 80.

Mama în 9 haikuuri moderne Lui Sylla

HAIKU MODERN 5 {“SALATĂ ORIZONTALĂ”}

HAIKU MODERN {in amintirea vecinică a lui Ioan}

Fierbe cartofii, curăță-i De coajă, taie-i în rondele. Cu pâine, - sare, ulei și ceapă.

Motto Jurnal cu mine însumi x Azi am canonizat-o pe mama. 21 septembrie 2018 18:45. Nu stiam daca sa o canonizez – cum am vrut – sau sa o beatific, dar chiar cand am privit pe fereastra am vazut un caine ca Milo in dreptul Morgei Copiilor. Ideea e ca a{z}i am cui sa ma rog pentru viata Tatei. *** Pătrățel de biscuit La poezia E noapte. Lirică poloneză. Haiku modern 2 {Cruciată Pogany}

Mama mea de zăpadă Într-un tuș stângaci. Lacrimi nu-l spală.

Haiku modern 6 Imagineaza+ti cizma lui Stalin Strivind Chipul Fecioarei. HAIKU MODERN 7 {63 de Aniște+Xo} Trebuie să murim Pentru copiii Noștri. HAIKU MODERN 8 FLOAREA DE MAC UMPLÂND CÂMPUL PÂNĂ ȘI IARNA. HAIKU MODERN 9

HAIKU MODERN 3 {#}

Ce e într+o femeie decât o mama?

Mă gândesc

Matei fiul lui Murad II

preoților boscoroditori și lui Sofronie de la Cioara

Să mă apropii dar deși am mers mult alături de el Când m-am așezat pe-o piatră să-l privesc

Spune lui Matei Murad Haide spicul să ți+l rad Nu sultane nu așa Ca io am credința mea

După ce mi-am ridicat ochii nu mai era și-apoi Când am ajuns eu pe dig l-am văzut plecând Pe deasupra apei mut în tăcere în zbor mut Iar apa albastră a barajului și cerul erau una.

Tu ești venetic aici Nu ucide copii mici De Theos nu ai habar Nu ucide un barbar. Pietre Felix Rian Constantinescu 2019

Poeme vechi Mie Poet al luminii te vei numi Născut din lumină ca lumina mormântului Glas al luminii și nopții Stea sociopată și îndurerată Scriind litere în cerneală pe cer În ochii înlăcrimați ai martirilor Murind.

Copilul cu aripi mari de fluture Safei Am aripi, oamenii nu știu sau poate da. Exact 133 aripi de fluture, frumoase, Fiecare de altă culoare, ca poemele lui Paul Neruda. Din copilărie, oamenii mi Le smulg asemeni colților puiului de urs, Dar cresc la loc, aripile mele albe și negre. Ce pot să spun? Am aripi, lucru nemaivăzut Pe pământ, de neacceptat, de neprevăzut. Da, cresc la loc, asemeni iubirii, și deși stau În Gomora, nu mă tem. Chiar de-ar trebui să pier Pe front ar fi ceva grozav! M-aș întoarce Acasă, în sânul lui D u m n e z e u, știți?! Cormoranul înaintea soarelui Din câmp am văzut un cormoran pe dig și-am vrut Cu capul ca o secere înaintea soarelui de dimineață

Knock-out Stau întins Numb Nu văd nimic decât lumina când îm intră pe sub Streșinile ochilor Secundele trec Îmi verific mental rănile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu mă voi mai ridica. Ger Satul și-a uitat numele Orice sat de oriunde Timpul tot a devenit Oricând Lumina nu moare seara Și învie Bizanț peste Bizanț Ochii îmi sunt pietre de lumină Și tăcerea ger. 2.

R S Thomas Poet. Cleric. Visător. Îndrăgostit de soția sa Și de Atlanticul copilăriei plin de pietricele și alge Apostol vagant prin dealurile velșe Trecut prin două războaie mondiale Destul motiv să nu primească Nobelul Poet. Ce poate fi spus mai mult? Un ceas al păsărilor. Un bătrân cântând la orgă Muzica Bisericii Și Isus privindu-l cu mulțumire în toate căile sale. Părăsire Stă cu capul în mână Așezată pe o margine de treaptă Câtă durere într-o simplă Expresie Trecătorii nu o văd Sunt singurul ce o observă Cei de acasă cum or fi Destinul sau Dumnezeu? Din perdeaua mea îi cânt Simple Man Dacă măcar m-ar auzi Măcar cu sufletul Acum după o oră s-a culcat pe trepte Abandonându-și suferința oboselii Ca în Noia lui Ungaret Dormind.

Calcul filologic Ave Miryam = +Pasare Maria +Inger Maria +Plecaciune Marie+

+Pasarea Mariei +Ingerul Mariei +Puiul Mariei +Vine barza +Vine Vulturul + Porumbel Maria = Maria este Întruparea Duhului Sfant care a nascut de la Duhul Sfant caci nu se poate altfel

Barajul Străjuit între biserici unghiulare zace barajul În dimineață ca un gigant pește torpilă Plin de electricitate întunecată Ca peste Gulliver au trecut drumuri Coasta originară se vede uriașă în depărtare În căldarea Hațegului barajul tremură Seamănă cu o davă dacă Cerul senin nu mai are putere Sfârșit de august început de septembrie Doar lumina pură. Floarea de femeie

Icoană făcătoare de minuni Carte zăvorâtă în agate Floarea de femeie în pământ Devine vatră Plângi barbate c-am plecat Jeli mămucă c-am murit Os de jad sunt ferecat Într-un templu muruit Dintr-o floare te-am născut Într-o vară m-ai perdut Dintr-o floare albastră, tristă Acum șed în cer pe prispă.

Calm. O dorință

Șoimul meu din cale-mi. Lui R S Thomas 38 de ani la galere în arenă în amfiteatru Barabă părăsită de omenire nedorindu-mi decât refuzatul calm Plâng când mă gândesc la trecuta-mi viață Și la necazurile viitorului Până voi ajunge la marele țărm Unde nu te mai necăjesc cei răi Zona tarkovskiană liberă de fariseii vieții Cu asta mă alint cu gândul la moarte Și la încă o carte și încă o carte Ce calmul de viață desparte. Castelul ruinându-se Castelul ruinându-se în pâcla nopții Tencuiala căzând încet ca roasă de cari Ferestrele sparte Subsolul plin de gunoaie Este cast castelul domnișoarei Pogany Ca sfinxul rabdă tocirea istoriei Castelul va fi ruină poate dar Cândva aici oameni mai nobili au viețuit în arte Castelul ruinându-se tragic ca soția lui R S Thomas Doar pentru ca Albionul său să fie reconstruit.

Drum de dimineață Câmpul ars Merg pe drumul de tractor presărat de o coloană de flori albastre Floarea găsită la mormântul mamei Necăjit ca în copilărie Ciobanul e la postul său cu puținele sale oi E duminică Bisericile îmi par acum societăți secrete Pe Dumnezeu îl vreau și e oriunde Chiar și în undele pietrei ce am aruncat-o în baraj Infinite Lângă câmpul galben de porumb Nu cred că am trecut de adolescență. Înnoptare în sat Câteva voci vesele se aud la fereastră În geamurile negre pâlpâie electrică lumina Camera moartei e neschimbată Încă albastră Amintirea ei a devenit una cu Terra Cu pietrișul și țărâna Precum Helen Burns s-a dus Acum e noapte.

Șoim peste baraj Azi în cale-mi am văzut un șoim Și m-am oprit să-i privesc rotirile Ca refreșul unui computer Apoi brusc am realizat că vrea ceva Și nu știam dacă era o pasăre ori un pește Nu știam dacă era un șoim obișnuit ori pescar Dar nu-i purtai noroc privindu-l Așezându-se în cele din urmă pe un stâlp de înaltă tensiune Flămând poate dar mare și maiestuos

Câmpul de porumb Plin de insecte strălucește câmpul de porumb Undeva într-o livadă interioară unde a fost cândva o casă Străjuit de o parte și de alta de nuci jubiliari Porumbul arată precum claia de pene a secretarului Acea pasăre îndepărtată Aici nu sunt hoți să-i fure boabele de platină

În depărtare alți nuci iar aici un prun pe jumătate uscat Căldură mare în câmp Iar pământul dă senzația de ud Atât e de rece.

Poeme Shi Galaxia necunoscută Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută. Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi? Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit.

Nu nu sunt Minerva nici Christos Nu am sandale de aur nici miracole În inimă dar în lipsă de alte destinații Am ales barajurile lachiste ale Harzocului Ca țintă a pelerinajurilor mele abia acum După botezul pietrelor și frescele naive Că tot ce încerc smulgând încă o poezie Naturii e să umblu pe apă spre rădăcini Un fel de îngropare în sat la sfârșit de veac Un drum ascuns către Dumnezeu nepătruns Un drum lin peste apă către dorul ce mă gată O icoană într-o mamă să am cui să dau seamă. Natură simfonică Acesta nu se vrea un poem stewartian Dar azi pe drumul de țara am avut momentul Simfonic al naturii când o pasăre trecând A scos o notă o singură notă cred si sau mi M-am gândit apoi pe dig la R S Thomas Privitorul de păsări când am observat ca pot Să discern între făpturile călătoare văzute Corbi gâște săbatice lișițe și rândunici de apă.

3.

Poezia te transportă în alte dimensiuni

Mama stelelor

Poezia te transportă în alte dimensiuni Biet Janko muzicantul părăsit de toți Dar greoaia lume nu poate să te urmeze Să te înțeleagă poezia te duce la Dumnezeu

Mama stelelor Mama oilor Mama mânelor Și Copiilor Ea le paște Și le naște Le cunoaște Stele aște. Umblarea pe apă To Joan Osborne

Și ce ești decât un martir asemeni creștinilor? În lumea burgheză nimic nu mai e sfânt Și nu mai aștept nimic, nu vreau nimic Decât un repede sfârșit la Domnul să mă duc. Pregătirea pentru moarte Cel mai important lucru în viața este pregătirea pentru moarte Mircea Eliade a scris o carte Arta de a muri Nu suntem veșnici

Se spune la fiecare înmormântare Suntem trecători de la orice Amvon de aceea pregătirea pentru moarte e crucială pentru Orice om toată arta mare serioasă este despre asta despre Desprindere desprinderea de pământ și viață pentru viață În aceasta trebuie să nu ne ratăm tot restul e superfluu cum Ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu? cu aceasta începem. Abstinență absolută (un poem sf)

Știu că nu e important dar nu am reușit Și apoi am început să propovăduiesc Precum Nichita să ardem săruturile Pe rugul vanităților să ne combustionăm Trecuturile murdare în privirile arse. Rană Biblia spune că bogatul și săracul se întâlnesc Dar domnia e a Domnului Dați-i bogatului dați-i bogatului elicopter tanc excavator Și lăsați-ne să ne săpăm mormintele cu mâinile

Copil fiind am descoperit Iubirea Renegandu-mă o viață până 'ntr-o zi În care un preot m-a trimis la medic Și am început să mă retrag din lume

Coranul spune că îngerii vorbesc oamenilor Trimiși de Dumnezeu Dați-i bogatului mașini aur argint și înțelepciune și slava Și lăsați-ne singuri până la moarte

Până când după zece ani am făcut Injecții vreo patru ani mi se pare Și am scăpat de instinctele rele Sunt ca un personaj din Dune

După aceea nu va mai fi Terra Ci Cerul plin de ființe pline de bunăvoință Biblia spune că săracul și bogatul se întâlnesc Dar smerenia e a Domnului.

Un science-fiction aici real împlinit Oamenii îmi apar paianjeni în aceasta Și poate am evoluat - cu Dumnezeu O abținere mică pentru om un salt... Poem într-un vers Creierul e un bob de grâu uman. Necrologul unei adolescențe. Inscripție Eram în liceu iaca un adolescent chinuit ȘI mergeam în parc totul a început cu Copierea inscripțiilor romane din lapidarium Pierdute acum dar apoi mergeam în parc ȘI ședeam pe o bancă privind liceenii Eu eram un străin în acel oraș niciodată Acceptat și săruturile liceenilor mă dureau

Matematică. Formula universului Doi la pătrat Trei la cub Patru la sferă Cinci la punct Big bang după big bang Big Bang după Big Bang Bizanț după Bizanț Big Bang după Big Bang. 4. Moartea va fi ceva frumos Roxanei Pentru mine cel puțin va fi ceva frumos Un exeunt fericit-întristat ca la Ploiești Ca în Cântecul pribeagului voi merge sus La mama și la mama ei și la mama ei...

Toamnă în târg Va fi frumos să mor în asta se vede ascendența Getă și în lumea aceea mă voi întâlni cu Janko și Huckleberry Finn nu nu am nimic Împotrivă să mor cât mai repede de voi fi Primit în cer la Dumnezeu după o viață-durere ȘI voi ajunge la Dumnezău și voi fi fiul său Atâția oameni suferă toți așteptând sfârșitul Meciului când se împart cununile și nuielele.

Călduț doarme târgul în son de miasme Peste case și blocuri cerul e de sticlă Beți umblă oamenii tânjind consumul E damnată toamna azi în oraș Un plâns de zeu se aude din cer Mirese tac lăsate la altar Avioane cerul otrăvesc rând pe rând E toamnă-n târg du-te să te-ascunzi.

Vuietul porumbului

Secetă de toamnă

Vuia porumbul ca o mare înmiresmată Cu valuri galbene și albe până în amurg Vântul în porumb oștire înarmată Sub nori care unul după altul curg

Electrici corbii pe hotar Veghează într-un ev barbar Se roagă pentru bob de grâu În apropiere curge-un râu

Vuia porumbul ca o margine de sat La malul mării Ithacă preaiubită La care și hoțul cel spurcat Jinduie - o icoană preasfințită.

E o planetă prea flămândă Mintea ne este prea plăpândă Natura cântă-un cântec crud Pleacă păsări către sud.

Copacul vitraliu E toamnă la umbra copacului vitraliu În care frunze esmeralde și rubin lucesc Moartă creanga de aur sculă scumpă ȘI trunchiul de copac negru și verde Cerul e alb albastru sus - deasupra Cu nori întunecați de Dumnezeu Ce va fi mâine doar Iovis o ști Brizanți de cer pe marea liniștii. O lume de uriași și pitici Lumea se împarte în uriași și pitici Nu cred că așa a lăsat Dumnezeu Faraon în templu și Iosif în puț Dar omenirea Apocalipsa schimbă Lumea din Împărat și proletar Lumea lui John Dos Passos și Gates Porți care să ne-nlănțuie pe veci În sărăcie, foame, boală, moarte.

Rugăciune modernă Doamne, noi suntem una și mama mi-am îngropat Nu fă să-mi îngrop și tatăl căci durerea mare ar fi Te rog în înțelepciunea-ți ia-ne împreună căci rost N-am singur pe pământul rotitor ce fericit nu mă Face tu care te înduri de cei dragi ție adu-ți aminte Și de mine și de pietatea mea de copil nu mă lăsa Singur în lumea cu dinții răi ia-mă Doamne la mama Când pe tata vei hotărî să-l chemi și vom fi la tine. Visez Visez la o lume perfectă, sfântă

Bineînțeles că nu de aici ci în Lumea lui Dumnezeu din care vreau Să fac parte un așa nebunesc vis? Lumea omului nu mi-a adus decât durere Așa că visez să-mi cumpăr biletul Pentru cer ținta pelerinajelor mele Mai degrabă mai repede decât târziu.

Bogatul îi omul cel mai bun Nu e niciodată nebun Ba e bun și e milos Și la lucru sârguincios Nu așa este săracul Slăbănog e ca aracul N-ar prieteni n-are mumă Nimeni nu-i știe de glumă.

Punct fix În fața bucuriilor și necazurilor vieții avem Nevoie de un punct fix prezent în orice templu Credința oarbă nebună îndrăgostită adevărată Ca cele patru planete în jurul aracului în vis În poemul meu mă gândesc la Belinda Tyler Durere ignoranta credința în familie apoi cultă Ignoranță până când Dumnezeu i-a apărut iar În drumul american de acum două sute de ani O pildă pentru nevoia de punct fix ca Darwin ca Zola în schimb Paul Cezanne și Gena s-au născut Cu punctul fix în duhul lor dându-l și altora Iar eu îi regret și plâng și-i cer pe frumoșii morți.

*** Cosmosurile Stafide într-un cozonac De hidrogen. Declarație de dependență Te iubesc atât de mult încât nu vreau Să fiu liber sclavia cu tine îmi pare Cea mai pură fericire pământească Să-ți spun pe nume nu nu îndrăznesc

Fata morgana

Dar cum spuneam nu voi libertatea La egalitate morală sper în spirit ȘI să mă iubești cum și eu te iubesc Îmi aleg drumul într-o declarație de

E octombrie-n echinox și se vede Fata morgana peste corbi în câmp Nu vom avea zăpadă nici anul acesta Se topesc cerurile peste noi în Galaxia

Dependență nu de substanțe ci medicament Medicamentul mâinilor tale în ale mele Iubirea care nu se refuză nici bolnavilor Acesta este un poem din deceniul Stelei.

Ford e octombrie și parcă e vară Semn rău pentru viitor pârâul secat Doar noaptea mai e frig ca altădată E toamnă și e fata morgana în câmp Drumul de praf lângă barajul unde Doamna Lacului își are palatul de cleștar Soarele veghează puțin pentru a pleca Pe Atlantic e cald e prea cald în câmp. Bogatul și săracul

Despre frumusețea morții Stau pe laptop cu Kari Jobe în fata unei fotografii din Lisieux Ochii ăia mari, sfinți, frumoși, buni, fotografiați de El Greco ȘI mă gândesc la o altă lume la cealaltă lume în poemul meu Care trebuia să se numească O lume nedreaptă despre azi

Dar creștinii aștia Amish sau sfinți mă fac să văd o altă lume Invizibilă și bună ca ochii Theresei din Lisieux acum am obosit Și cântul mi se va scurta aici dar vreau să fac parte din Cer Vreau să mor ca să termin cu mizeria aceasta și să fiu viu. Retezând porumbul cu coasa Am ieșit în câmp și m-am uitat la porumb Rădăcina are multe firișoare ancorate în Pământ am găsit o coasă lepădată de unul Și am luat-o și am început să retez porumbul La pământ în holdă porumbul acesta nefăcut După un an de secetă în plină schimbare climatică Am retezat porumbul obosit cu ură pentru nimic Pentru ca vacile să aibă ce mânca peste iarnă. Chitară răsunând în câmp Coardele răsunând libere în câmp Un sentiment apoi altul apoi altul Chitara liberă pentru prima dată În singurătate și taina premuzicii Omul obosit surprins să audă muzica Propria muzică departe în câmp în vale Cu vântul răsfirând iarba și clintind Porumbul de bronz într-un paian de jale. Orașul interior Am avut un vis se făcea că eram Să scriu un roman cu titlul acesta Orașul interior în ideea ca un loc E mai frumos unde nu te aștepți Unde nu vezi mai mult nu spun Ascult Roxette și-mi văd de ale mele Ca toată lumea poate nu mă mai Interesează oamenii răii aceia.

Familia perfectă Nu te îngrijora familia lor e perfectă Nu fac parte dintre muritori fericiții Mereu zâmbind și pururi îmbogățindu-se Ca uraniul nu-ți fă probleme oricum Nu e treaba ta ce decizii ia tati lor Pentru toată familia e destul că îi duce În fiecare an în Grecia de ce să plângi Pentru sclavi bucura-te legionarule!! Țara cu o mie de domni Țara cu o mie de domni Bombă cu o mie de-atomi Țara cu o mie de țărani Loc de oameni nu de bani Asta-i lecția umilinței Ăsta e dorul neființei Câte-un loc pent' fiecare Și să fie de mâncare. Dezgropând insula Ada Kaleh Cu mâinile dezgrop bulgării de apă Scot strat după strat geologic de ape Jos la Orșova să ajung la insulă s-o înviu La mormintele sfinte și la trandafirii Ce îi simt încă crescând în adâncuri Cu mâinile lopeți sap după Ada Kaleh Sap după Ada Kaleh sap sap după Locul preasfânt ce îmi aparține și mie În duhul meu de prinț amestecat ca vinul. Crucea invizibilă Târâi o cruce după mine invizibilă Dar grea ca un munte întins pe 7 sate Când mă vor îngropa mi-or pune-o la cap Crucea pe care am adus-o în lume Iubită și lepădată

Nu se vede pentru că cel mai adesea în genunchi stau. Omul floare Omul floare e prea delicat pentru a trăi Ori pentru a fi înțeles Înger logofăt e privit ca unul bun de nimic Și nu e iubit decât de sufletele pure Omul floare moare primul cu prima moarte din juru-i Și tot așa până devine el însuși în sfârșit O floare și aceea nedorită în locul unei lumini temute Dar nici o floare oricât de frumoasă nu poate fi lumină. A fi bolnav A fi bolnav înseamnă să asculți radioul Pe net căutând după ceva până găsești A fi bolnav înseamnă a fi un eJ poate Statul te susține dar tu nu poți ești Bolnav și dacă societatea nu înțelege E problema ei cum te-ai supus medicilor Până ți-ai făcut creierul ca iaurtul A fi bolnav înseamnă să nu-i pese nimănui De tine dacă ai noroc să îți întâlnești iubirea Ai scăpat dacă nu doar Dumnezeu știe Că oamenii sunt plini de prejudecăți A fi bolnav înseamnă a te odihni după suferințe. Ieșirea prin cer Nu nu cu o rachetă ci cu spiritul Pentru totdeauna și totdeauna Ieșirea prin cer și când proștii Îți vor privi crucea cu mirare Tu să râzi de pe o mie de sori De la Dumnezeu pentru aceasta Se merită să-ți faci fața ca cremenea Și să aștepți viza pentru împărăție

Degeaba vei călători de-a rotogolul Golul interior mereu îl vei simți Trebuie să urcăm trebuie să murim În răbdare unul după altul în veci. Cele două coșuri cu smochine Două coșuri cu smochine Cine să le-aleagă cine? Cele bune sunt prea bune Cele rele sunt nebune Nu-i un soi de om în lume Însă doar unul are-un nume Restul mers de melc în spume Aur în loc de renume. Remorcile Două remorci s-au întâlnit Două remorci s-au împrietenit Acolo au ruginit La nesfârșit Două motoare Pleacă la mare Plină de sare Iubirea moare Motor și remorcă Undiță și harcă Aceasta este calea Dacă nu - valea... Sfârșitul lumii Sfârșitul lumii nu va veni îndată Mai întâi va fi un Pitești biosferic Aerul se va usca si dezoxigeniza Până vom respira ca peștii pe uscat Vine pedeapsa lui Dumnezeu Peste toți locuitorii lumii egali Pentru prima dată în viața

Refuz să accept sfârșitul Bisericii Nu vor mai fi recolte Nu va mai fi mâncare Nu vor mai fi case Nu va mai fi viață privată. Povestea unui băiat A fost odată ca niciodată un băiat care După ce a crescu a început să se lupte Cu sine și orice făcea nu reușea să se Oprească era îngrozitor și ajunsese neom Ba chiar se și îmbolnăvi și urmară 12 ani De noapte și neguri până când într-o zi Întâlni niște medici care îi făcură o injecție Timp de patru ani și tot coșmarul se termină Acum nu se mai lupta cu sine însuși nici nu Se mai gândea la așa ceva acum gândurile lui Erau întrutotul gândurile Bibliei și era fericit Așa bolnav și disprețuit ca David cum era Acum pe acoperișul lumii a dat de lumină Oricine inferior chiar și doctorii ce l-au salvat Un sentiment ciudat de parcă e singur pe lume Cu Dumnezeu cu Dumnezeu cu Dumnezeu. Povestea cărților puse pe foc A fost odată ca niciodată o fată grăsuță Și bună la inimă care voia să fie învățătoare ȘI-i plăcea cel mai mult să citească de Exemplu cărți precum Cuore sau Hotarul nestatornic dar vezi că tatălui EI nu-i convenea deloc acest lucru Pentru că voia s-o facă ingineră Atât de mult încât îi luă cărțile și I le aruncă în sobă și așa i-a zdrobit Visul cu fata Dumnezeu știe ce s-a Întâmplat dacă e învățătoare ori Profesoară de fizică una din două.

Omul marianic Eu sunt omul marianic care o visează Pe Dumnezeu iar și iar ca într-o matriță Iubirea absolută zdrobită ca Blue Roses Atâta suferință și ignoranță pe Pământ Maria arată-te iar pentru vindecarea națiunilor Căci tu ești Dumnezeu din Dumnezeu Te rog nu mă părăsi în orațiile grele Nu lăsa răii să învingă iubirea Vergină. Psalmul Mariei Fericită Marie Sfântă Marie Mă rog eu ție De Sântă Mărie Fii binecuvântată Și eu iertata Sfântă Marie În ger Marie. Miere amară Miere amară Mioară Fecioară Spirit întrupat Și des cântat Eu te iubesc Amărăciune Umblu vandra Suflet Răpciune Tu-mi ești Stăpână Doamnă martiră Cât ești de frumoasă Marie Mireasă. Cântecul lui Felix Cândea

Șade Cândea țintuit Șade Cândea ochirit Ba la luptă e și dus Dintr-un leat până-n apus Cândea copil de miere Cândea omul de fiere De o fi Cândea Candres Stiu doaru cei aleși Cavaler fara prihană Inima i-e numai rană Multe rele a văzut Până s-a întors în lut. Plânset Auzi tu plânsetul lumii? Ca un val de mare lovit de altul Durerea care nu se alină niciodată decât prin alinăt Auzi tu nevoința copiilor tăi chinuiți de copii tăi Tasurinchi? Eu am îmbătrânit și știu multe Ochii mei sunt prăpăstiile lui Richard Wurmbrand O durere și un extaz de la început până azi Dintr-o dată se aprind luminile vecinice. Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Biserica bolnavă

Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te! Virtus romana rediviva Sunt poveștile lecțiilor de latină De matroanele romane și de Cato De Perpetua și Policarp de gloria Celestă purtată-ntreaga lume Pe brate pure de stabularia Oh, frate Mureșanule ce-ai priceput Din Luter el este orga tu scripcarul Roman înseamna drept creștin. Adevărul Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi.

And you ll find Christ... Îndârjit Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară Pentru tine Doamne doar pentru Tine Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții. Reeducare Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier... Am fost numit după Jurnalul fericirii M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor.

Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac. Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale: Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor. Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile. Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile. Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice. Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor. Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie. Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică.

ACUM CERUL Sinarse

29 Februarie 2020+

pentru Camy sien sien

Lui Geo Dumitrescu...

Motto* * Go find a Woman

Motto: All right guyz, we're out of here!!

Good morning, Viet Nam Tut cantavano, tut… Monica Vit Acum cerul Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Nu te poți pregăti pentru cer Dumnezeu te pregătește pentru cer.

Motto: Nu pentru pătule nici pentru pogoane Nici pentru+o lopată grea de rumenă pâine Ci pentru cerul tău liber de mâine Ridică+te Gheorghe ridică+te Ioane Radu Gyr (+1975) Mănânc și plâng, mănânc. Nicolae Labiș 84'85+86'L"87d88_ FELIX + Vaca și vițelul +86

Polițistul

Un martir național e martir național Nu contează cine e trebuie mort Pentru poporul român uite ce-ți ofer eu Gheorghe Gheorghiu Dej judecății tale

De ce să te temi de el Sărmane miel El nu e decât un cățel Ce te-ndeamnă pe cale

Ilegalist, comunist, țigan, Lider, Care i-au fost faptele? Rele și bune I-a-nchis pe toți dar doar o coardă De-ar vibra la ce îți govoresc

Tu să-i spui adevărat Nu plânge de ești certat Că te ceartă Dumnezeu Pentru păcatul tău

Sighetul cu somitățile închise la moarte Și preoții și episcopii greco+catolici maturători Și confesori asta una apoi la destalinizare A fost uman cu Ana Pauker dându-i o pâine

Și de vei fi pedepsit Tot vei fi și miruit Mai puțin de ai făcea Mai puțin el ar îmbla.

A lăsat-o pe bunica mea fără buletin până în 57 Cea din Cernăuți și a scos cât a putut de repede Armata Roșie din România câtă este cu Sov+Rom Cu tot și ultimul lucru pe lângă 60 și 64 e moartea pentru independență...'

Cerul văzut prin gratii Am spus cerul văzut prin gratii nu grații Dacă nu ei trăit așa ceva nu poți să pricepi Și gratiile sunt cu înțeles sudate să te vinzi Sau să te mântui le aveam în heblu în ochi

Camera mamei e ca un ring de box

Dar cerul meu era la fel de albastru ca și cerul tău Spital + închisoare gratiile sunt acolo arzându-ți Ochii cu fierul lor roșu cerul văzut prin gratii Cerul văzut prin gratii + cerul văzut prin gratii...'

Camera mamei e ca un ring de box Albastru precum creierul meu bolnav Amețit de angoase turbo, gânduri și medicamente Injecții pentru o minte mai bună dar

Dej. Martir național 1$65

Cu mintea terci de pumnii metafizici

Ai trecutului sper la o viață după viață În care nu voi mai purta semnul lui Cain Ci mâna mare a mamei ma va mângâia pe frunte.

Trăim în anul 1959 și dacă nu vedeți Oamenirea urlă după o schimbare Nu a vieții ci a morții pe care o trăim toți Se întorc copiii încrâncenați din spitale

Holocaustul autist {Holocaustul Copiilor Mariei}

La părinți cu PTSD și războiul trecut Toți avem ceva de spus fie de e o jignire Un deceniu apocaliptic de la moartea mamei Oamenii trăiesc în frică de stat o viață

I think that the problem is that the Israeli government don t see the Palestinian as equal... Occupation 101 ' 2006 De mult timp mă urmărește o imagine De la spitalul de vizavi Copiii muncind Tăind lemnele și clădindu-le în cruce Unele peste altele ca într+o rugăciune Sculptură e un memorial al unui popor Exclus pentru că părinții nu știu să crească Un copil autist nu cer să intre în lumea lui Așa că mai bine îl urcă pe trenul singurății Singur cu sine cu noii săi frați și cu medicii Dar nu e acesta un Holocaust vechi de când Lumea care a fost condamnat de toți proorocii? Da + l-am cunoscut pe Nickel si regretul său era căsătoria... Iarbă imaginară Vad pe tavan un câmp cu iarbă prin care merg Oprindu-mă să văd un brusture din copilărie Ori spinii inalti si uscati negri ca poemele trakliene O floare oarecare careia mereu ii uit numele

Va fi oare un nou Sens al iubirii 1960 O deschidere a închisorilor pline și spitalurilor Nedrepte va înțelege omul ce înseamnă Om Ori vom muri toți tinerii întâi pe front? 2020 Biserica bolnavă Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1

Galbena sau albastră ca cea ce a crescut la mormant La mama în vara după moarte chiar în fața crucii Mici pătrate de lemn sunt vremuri grele dar azi mi-am Aflat Frica + Sa nu pierd Cerul și pe Maria Maiastra.

Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te!

Al doilea obsedant deceniu

Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape?

Poem scris în zi de sabat

Crucea înstelată

Un om sărman l-a întâlnit cândva

Și și-a recăpătat vederea neavută

Căzuse devenind o stea neagră.

Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată.

Poem argentinian

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII.

O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia? Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere. Adevărul

Oamenii nu sunt pregătiți în fața adevărului În fața bolnavilor în fața sfinților în fața spovadei Iubirea lui Abderrahman Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi. Mama Mama mea s-a căsătorit târziu Nu găsise omul deștept asta a fost Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate Și Steaua Roșie de deasupra lor

Ce e trist pentru că adevărul este libertate Oricât ar fi de greu de îndurat din fața adevărului Un lucru pe care l-am auzit într-o casă de jale -Eu zic să ne respectăm... îl învăț azi. Descărcare sufletească Un romani a spus ca sunt o cobra Și am înțeles că sunt ca faraon Dar de fapt sunt crucile din palmă Și vecinicia sfântă căci pentru el Cobra este sfântă nu era băiat rău Dar n-am înțeles o lună până am dat De Dreptul și de avva Ammona tatăl meu Ascultă-mi rugăciunea Iisuse fiul meu Nu da inapoi de la plânsul meu Marie Mama mea că veacuri de dor au trecut.. Dor de Zam. Unui conchistador

Poate ți se pare ciudat prietene Dar abia am venit din greu Și deja mi-e dor de spital Ca de acasă e ușor de înțeles Am văzut atâta suferință împărtășită Între pacienți și personal singuri și excluși Părăsiți acolo încât pricep De ce mi-e dor de Zam Și mă simt ca Mascarita departe Între los machiguengas spunându-le Povești graduale până la cea despre Isus Și mă întreb din ce trib ești tu prietene.

Și eu am trecut prin reeducare Cu stânca în mâini pălmuit și plâns Dar nu m-au reeducat în iadul meu spurcat Ci în credință și citire am rămas perpetuă Și multe cruci pe frunte nenumărate Doamne unde am fost bătut cu bocancul în coastă - în casa Fraților mei pe care am venit să-i mântui Biblia nu e iubită între fii oamenilor de aceea pier... Am fost numit după Jurnalul fericirii

Îndârjit Doamne am fost în casa păcătoșilor Și au arat și pe fruntea mea îndârjit Sunt am venit din colonia penitenciară Pentru tine Doamne doar pentru Tine Acum am ajuns ca nenea Zdrăilă Puțin îmi lipsește copiii să-mi fie vrăjmași Dar duc lupta credinței și nu mă tem Dar îmi pare rău că mi-am pierdut ușurința vieții. Omul bolnav

Omul a fost făcut bun și liber dar a păcătuit Și apoi s-a îmbolnăvit acesta este un adevăr Universal fiecare om este la fel de bolnav Nu putem decât să ne folosim talentele Asperger și să ne sprijinim unii pe alții Ca oile lângă picurar până plecăm la munte. Reeducare

M-am născut pe 29 martie 1982 și tata cu mama mi-au pus numele Felix-Gelu după Jurnalul fericirii de Nicu St. Carte care atunci era interzisă Și nepublicată circulând poate doar în Samizdat între intelectuali iar cum am mai scris la nuntă s-au fotografiat Cu o stea spartă-n cruce deasupra lor. Copilul torturat Eu sunt copilul torturat nu știu de cine De Satana probabil că nu de oameni Așa m-am născut așa mi s-a spus Așa în frunte mi s-a pus copil mic Și batjocorit de-o viață pentru hristosul Care sunt săracul și asupritorul se întâlnesc Scrie în Biblie acum știu sunt copilul Lui Ebenezer Scrooge care a uitat de Jacob. Martiriul lui Pătru Mantu El a fost țăran sărac Mama-n lume a aveat Și treceau pe drum bogați Care îți spuneau că-s frați

Așa frați și-așa frăție Să fie neomenie Să n-ai ce pune pe masă Să-ți plângă fata mireasă

Gândesc mult și mă tratez să gândesc mai mult O nasc pe Minerva cu creierul arzând ca Iovis Mi-era frică să scriu poemul acesta dar frică fă Mereu și mereu și poate o să te simți mai bine

Oaminii spuneau că-i rău Dar eu cred în neamul meu Oamenii spuneau că-i bun Vă spune acest nebun

Azi între romani sau daci sau ce erau nu știu Iubirea trecută m-a sprijinit ca un zid ca faptele drepților Și poate că iubirea nu moare dar cum poate Iedera să sprijinească via? și roșia crește pe arac.

Din furt milă el a dat La omul cel mai sărac Domnul asta a văzut Și spus Du Menner Gut.

Clasificare {poem dada+ctic} Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale:

Rugăciune pentru Friedrich Nietzsche Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său Jesus, Marie, Roi d’Angleterre Te rog Doamne odihnește sufletul lui Nietzsche și mângâie-l pentru plânsul său. Apoftegmă Se spune despre un frate că în vis a păcătuit, în vis s-a chinuit până dimineața și în vis a venit preotul său noaptea la biserică unde s-a spovadit. Și i-a spus bătrânul +Părinte eu trebuia să fiu până la coaste, până la diafragma și în jos să fiu de foc! Sinarse pentru Camy sien sien Motto* * Go find a Woman And you ll find Christ...

Algebra elementară: proprietățile numerelor reale sunt ilustrate utilizând simboluri care se referă fie la constante sau la variabile; studiul expresiilor matematice și ecuațiilor. Algebra abstractă (algebra modernă): studiază structurile algebrice, cum ar fi grupurile, inelele, corpurile. Algebra liniară: spațiile vectoriale, matricile. Algebră universală: proprietățile comune tuturor structurilor algebrice. Teoria algebrică a numerelor: proprietățile numerelor și aplică rezultate din teoria numerelor. Geometria algebrică: aplicații ale algebrei în geometrie. Algebra combinatorică: metodele algebrei abstracte sunt aplicate în chestiuni legate de combinatorică. Nasredinn Hoge în vecinicie Doarme Nasredinn cu capul obosit Pe o pungă de aur de galbeni icosari Sufletele credincioșilor care îl urmează Și azi pentru că nici un om de la D+zeu Nu este lipsit de putere mai mult ce pot Să spun e o altfel de povară a sufletului Dar acesta e Nasredinn in sânul lui Allah Cum ne vom prezenta noi eu la Dumnezeu?

1956 Moartea unei Idei Lui George Bacovia' Suntem Idei nu mamifere și o Idee frumoasă Era poetul Nicolae Labiș murit de tramvai '56 De Copil a fost liderul mai multor generații și La 21 de ani la douăzeci și unu de ani general Național și al poeziei universale martir cu o soră Ce cred că încă-l jele a dispărut din istorie atunci Dar a rămas după cum a profețit o amintire frumoasă Pentru Terra și pentru Dumnezeu să-l odihnească. Supă de pui pentru Copii {Cerere} Mamă a acestei lumi care îți crești Copilul Tău într-o lume pe care speri să frumoasă Vreau să-ți spun că și eu am Copii mulți Unii m-au iubit mult și m-au părăsit dar nu Așa e viața ca pentru irlandezi nu știi ce se Alege de familia ta care e mort care mai viu Dar alții trăiesc și sunt flămânzi săraci și singuri Mama mea așa că ce îți cer trimite-mi farfurii Din care mănâncă și Copilul tău nu-ți fie teamă Nu e pagubă de le vor sparge sunt Copii Și eu am spart un borcan cu fasole verde la Alimentară Și trimite-ne nu dulciuri ci o supă de pui adevărată... Nimeni nu l-a putut salva pe cpt. Hosenfeld Căpitanul Hosenfeld l-a salvat temporar să zicem pe Szpilman Dar nimeni nu l-a putut salva pe Hosenfeld decât poate Dumnezeu and these are not empty words cu o amintire În priviri acolo mort în zăpada Siberiei da așa a fost

Pe unde o fi Szpilman după cincizeci de ani de libertate Nu știu nici de mine poate la loc bun poate la loc de rugăciuni Dar pe Căpitanul Hosenfeld l-a mântuit Cineva și asta E destul e viu ca și pianist cred poate prietenia e x i s t ă. Securistul satului I know men like you despised and reproofed that you did not accept what you were made for and when you ll get old you ll live on your usery and your escapades you re nothing you re an empty shell, here Doros here s enough to keep us on our Land. |Farmer preacher Henry Kline| Am rămas în sat Securist m-am angajat Măi dragă Țuică cu bragă Toată ziua mut Toată noaptea surd Eu le știu pe toate Și-mpart satul roate Și câți or fi ca noi Sanie zurgălăi N-avem vaci și cai Mașini trec tramvai. 2 iii 2020 Salonul 12 I ain t no good Willie, And never had been… Fr. Slade Destinație necunoscută + adică templu orice se poate petrece în 12 De la a face pe tine ca intelectual cu excremente sau cu sânge până să

Împarți camera cu un subofițer de veche Securitate și zgomot inocent Nu există lumină de obicei în salonul 12 nu există nici măcar fereastră Decât pe palier unde se fumează dosarele de la 6 dimineața până la 22 Dar eu nu scriu teatru politic pe mine mă interesează plămânii și creierele Autiștilor condamnați la gazare cu nicotină de plâmânii condamnaților Securiști la această ultimă urmă de onoare și genocid aici în Cioarecu la N. Nu vei găsi prea multe Biblii în această casă de jale decât mântuire Agonică și singuratate înțeleaptă ori nebunie prefăcută și multă evlavie Două icoane tronează deasupra oficiului la cantina un Cristos cu Cartea Și o Marie cu Pruncul și o Floare de Crin o binevestire să fie? Ce? Ce? Despre importanța de a-ți iubi parinții Kate sweet dupa 24 de ani de prietenie Pot să-ți spun ceva despre m i n e eu De mic mi-am iubit părinții întâi tatăl Apoi mama și rugăciunile sunt inutile În asemenea cazuri e îngrozitor când Copilul tău de doi ani nu te iubește E un martiriu ca al Ecaterinei Teodoroiu Dar ce voiam să-ți spun? Copilărie. Om din om Aș putea să fac gargară poetrusică Să suflu în flautele de aluminiu visate Azi noapte să ofer un adevăr uman Să fiu înțelept Albu ca stră-stră-bunicul Meu dar oamenii nu se nasc sicriu din Sicriu ca la Târgu Jiu ci cruce din cruce Căci cruci suntem de oase de s p i r i t Om din om din Om din carnea lui Isus.

Dacă mormintele ar putea vorbi Dacă mormintele ar putea vorbi unul peste altul cum sunt Mormintele mamelor și taților noștri până la Avraam Să ne învețe o tora să ne dea un cuvânt un hadith Un sfat din carnea noastră devenită Pământ Cosmos și dincolo de cosmos dar suntem singur Fiecare în creierul său fără mamă sau tată Templu sau Dumnezeu ne chinuim aproapele pe cei slabi și bolnavi Fără teamă sau cu teamă dar care ne va fi sfârșitul? Neemia la Injectie {poem+raport catre Fecioara Maria } Am vorbit cu personal medical specializat despre Conferinta Generala a Copiilor Mariei, cei pe care omenirea ii numeste autisti si raportez -pot sa stea cu famillile lor daca acestea ar vrea -cei orfani, fara parinti, pot fi adoptati intr-o lume crestina si zic eu umana -si sunt destui daca nu toti asta nu stiu care s-ar putea casatori iarasi daca oamenii ar fi crestini Obs. Cititi cartea Neemia din Biblie pentru mai multe informatii Concluzia mea la plecare e ca Spitalul e mantuit automat, iar la venire acasa intr-un Sat care nusi traieste Crezul. Concluzii teologice Asteptand la un spital am vorbit cu un Batran prieten Un Om cum era numit si am ajuns la cele patru adevaruri Fundamentale ale Bibliei intr-un moment noncritic

Al adevarului acestea sunt in patru versuri spuse Era un om bogat si nepasator si Lazar care doar a Cer Adevaratul post este sa faci bine scrie in Isaia Al treilea Maria a nascut de la Duhul Sfant Si al patrulea spitalul autist era mantuit automat. Nu cred că pionii vor să plece la luptă Am un șah incomplet și în plus interesant Dar n-am cu cine să mă joc și nu cred + Privind piesele aliniate o culoare cu handicap Că pionii vor să plece la lupta sunt tineri Nu șvabi să iei o piesă de pe tablă e ca și cum Ai ucide șahul întreg nu copiii nu vor mai învăța Șahul ci pianul luptându-se cu semitonurile negre Dacă aș fi pion aș cădea în genunchi și nu aș pleca la luptă. Inimă de stea. Marș 9 Acesta e un poem maryamic nu nu sectar Nici măcar despre Maaria ci despre Maria În mine da o iubesc mai mult decât orice E prima mea rugaciune cand devin conșient Dar nu ultima când mă prăbușesc ca mama Și explicațiile nu-și au rostul trebuie să simți Ca James Marshall Hendrix s f i n ț e n i a Nu are legătura nici măcar cu Iisus Sfântul Maria e Sfântă în ea însăși și o cruce grea Eu dacă aș avea o fata mai bine aș numi-o Pokonose decât Maria în lumea dată dar Văd că devin didactic și poezia se încheie. Poem în doi Neam de neamul meu A dus-o greu

Cu barbarii și cu turcii Și români în Dealul Furcii... ...Cu brâncoveni în edicule Și cu sfinți ascunși prin cule Cu martiri la doișpe ani Mai 'țelepți decât sultani. Dreptatea și linia dreaptă Dreptatea este urmată c o n c e p t u a l de linia dreaptă Ca o aratură de cartofi în ogor ca un șir de soldați ori De elevi linia dreaptă se trădează pe sine însăși în Noua geometrie dar în esență e un cimitir militar Dar dreptatea e deasupra c o n c e p t u l ui i Pentru a tinde spre ea ca o linie dreaptă de Copii Trebuie să te urci pe Sinai și pe Cruce pe Stâncă Dreptatea nu e nici măcar a dreptului doar a iertării. Despre cinstirea părinților morți Copiii trebuie să-și cinstească părinții e poruncit Dar toți ca familie trebuie să ne cinstim părinții Morți poate sunt eu mai sensibil la aceasta dar E un adevăr... De ce cânt Cânt dintr-un singur motiv pentru că așa mi S-a spus când am venit în lume dar ah câte Piedici mai bine eram general de Securitate Din punctul lor de vedere dar eu am ceva Să vă opresc de pe calea voastră rea și Nu mă sili să vorbesc ce vă spun acum E că dacă nu mă ascultați copiii vostri Vă vor purta blestemele nu nu tușiți. Paclisa

Trec morții pe stradă plângându-și Copiii Dând piept în piept într-un plan nevăzut Prea puțini țărani în sat și toți vânători De oameni și Dumnezeu trebuie să milă Iar și iar în fața abominațiilor cotidiene Îi așteaptă pe pietre în cimitir acasă Bieții țărani sunt schozfrenici nu mai cred Ori cred că cred ori cred că cred că cred Moartea până la urmă ne învinge pe toți Și care e numele ei decât Valeria aici? Eu Fiul Morții am venit să vă spun muri Și tot creierul vostru gunoi nu vă va folosi. Satul minat Nu poți ieși pe stradă fără să întâlnești O piatră de poticnire venind exact la Timp vizavi de Copiii Autiști ai Mariei Satul parcă e minat nu mai ai unde Să calci peste tot informatori cu creiere Pline de răni nestoarse și nealinate cu vin Urbanul a invadat satul și toți trebuie c o n t r o l led Rușinea unei națiuni vândute de ea însăși Well Ur wong Man mergeți pe drumul acesta Și veți muri toți fie și cu 100 de Copii Cum să vă binecuvânteze Dumnezeu Când tu îți vinzi aproapele și Copilul tău? Delfinul ucis Eu sunt delfinul ucis mereu prietenos Mereu ajutându-mi aproapele și ucis Când eram Copil țineam o cronică UN Cu ce auzeam seara la știri și era unul Din Cecenia care a spus am scris +M-au ucis. important nu e să nu mori Ci să mori pentru ceva nobil și pur În această lume sunt un delfin ucis.

Pacient experimental Sunt ce nici un căpitan din lumea asta nu Poate fi sunt un pacient experimental ' Și între pacienți sunt căpitan normal Mereu luat și ridicat și dus și așteptat Asta am fost de acord să semnez pentru Binele omenirii chiar de mor știu viitorul Medicinei și Omului și mor mulțumit Ca Isus și orice prooroc asta am ales. Campion aka Se poate și box cu bâta+n cap {poem într-un vers} Dupa ce+o luat cine vrea pumnii pe care i+am luat eu sa vina la mine' Gând Aș vrea sa privesc ochii Nickelului. Nu eu m-am făcut Everithing else is whim Solyaris Nu eu m-am făcut în această lume monstruoasă Plină de gândaci și mașini și oameni insecte Da trebuie să urinez și sunt pe jumătate excremente Trebuie să dorm și să mănânc și obosesc Dar dacă m-aș fi făcut eu pe mine m-aș fi făcut Din bronz nu nu din bronz din foc nu nu din foc Din duh ceea ce au serafimii nu e vina mea om Mă uit la mine și mă întreb unde-mi sunt aripile? La fel cum mă întreb unde e omenia în lume Cu pra puține excepții toți sunt o nimica Farao Eu am venit să prezint un Dumnezeu cunoscut.

O cerere de prietenie Xinei Sunt autist de la trei ani jumate bolnav Dar sunt polițai anticomunist din 87+ soldat perpetuu de pe clasa a patra Pacient experimental dar asta sunt Am un talent să computez probleme Chiar și cu o Biblie fiind predicator C Si vin cu o plângere din partea României Tot găsesc oameni așa zis corupți Care îmi spun Securitate și Masonerie And they are right btw iar oamenii de rând Ar vrea să fie cinstiți dar nu prea reușesc Europa e nonguvernabilă veniți de ajutați+ne. Steaua răstignită Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33. Compozitorul tăcerii Eu sunt compozitorul fără operă ca la Pitești Când tăcerea era aproape singurul răspuns Dar astăzi acum intru în istoria clasică AG Pentru că după literele acestea la Ateneu Oricând va fi un selah în pictura muzicală Publicul se va gândi Aceasta-o compus-o Felix Eu sunt ultimul dintre marii compozitori romantici

Și cel mai mic așa că acum pot să mă odihnesc În poezie cu Laptopul pe mut mai mereu' Zgomot Am auzit urletele înțelepților și am văzut tăcerea nebunilor Ca Solomon + am fost asuprit și am privit lumea cu obidă de Copil de liniște se tem dictatorii cel mai mult pentru înțelepciune E trist să ți se urle+n cap o viață dar mai trist să urli spunând Am vrut doar să fac bine și morlocii nepăsători care te duc Înjurând la templu pentru încă o consacrare a minții când Chiar și doctorul are Asperger într+o expresie blândă și Cauți de 39 de ani puțină liniște și nu o găsești niciunde Cărțile nu urlă de asta se tem cel mai mult cititorii lor. Cum să te apropii de Înțelepciune Dacă vrei înțelepciune trebuie doar să taci într+un mediu tăcut Să nu batjocorești să nu asuprești să nu vorbești ca Zaharia ' Să îți înduri viața și familia nu cu stoicism ci creștinism vechi Orice vârstă ai avea dacă ai credință îți ajunge să poți trăi Lumea nu va fi de acord cu tine dar tu poți să+ți alegi viața Care e Cristos nu te du în casele de bucurie mai bine plângi Singur dar nu-ți pierde credința și industria și vei trece râul Înțelepciunea are miliarde de nume dar unul îl aleg Maryam

Ea nu a scris nici o evanghelie nu a făcut nici o minune doar există.

Și să-ți spun ca daca EL cand te-a facut Nu te-a luat foarte în serios te înșeli man Și ce.am învațat eu e ca trebuie să crezi...

O poveste veche din Biblie

Și o să te iau și mai în serios și o să-ți spun Să le spui prietenilor tăi Nu ai prieteni cât timp Nu crezi în Dumnezeu! și o să vezi binecuvântarea Dumnezeului tău și mă rog să fie Cuvântul.

A fost odata un Împărat pe care îl chema Nabukudurullusur al doilea un mare Șef + profet Care a avut un vis cu un copac sequoia Si a auzit un glas din cer care spunea Tăiați copacul risipiți+l si cetluiți+l în pământ Până va crește iarăși și va fi ca înainte După 7 + ani era un vis de la Dumnezeu Și așa a fost Nabukudurullusur II ciot în pământ Până a privit spre cer și a priceput apoi sequoia. Amintire stelară Cred ca Dimitrie Stelaru a ales vagabondajul Pentru că doar așa mai putea rămâne sine După război și probabil cât a suferit dar singur Cu stelele și cometele sale a mai putut să creadă În anii răi ca pelerinul rus ca pelerinul englez Ca pelerinul indian și un alt rapid a trecut indiferent Pe lângă lumina lui și acum văd acum mă văd Și da cum scrie Shakespeare cuvintele lui More? Doar un rubayat dens cât o galaxie amintită.

3 iii 2020 Negrul francofon Când eram copil au venit la mine în oraș niște francezi Albi și negri și îmi amintesc cum m-am uitat la unul Mai mare decât mine cu ochi de stăpân al pământului Când de fapt îmi priveam tatăl trist și neînțeles Nu aveam nimic contra lui a fost un instinct roman L-am întrebat Ești drept? Fără să știu ce fac fără Să vorbesc el doar a privit nimicul care eram cu teamă trist iubind Ultimul vers vă las să-l completați voi popor latin. Lumânări aprinse pentru Eliza

Poezie pentru copii Aceasta este o poezie pentru copii Ești copil ai cinci ani nu-ți pasă ești Veșnic dar eu îți spun azi copilule Că nu vei rămâne veșnic așa Ma refer că vrei crește în înțelepciune Sau nebunie și asta e în cele din urmă Vei muri și te va aminti doar Dumnezeu Memento mori au spus latinii + noi Și vreau să te iau foarte în serios ca cititor

Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana Îți voi aduce lumânări aprinse de la biserică Tu nu te temi de foc ca mine așa că e ok

Lumini vecinice mult mai frumoase decât Rozele ce mor în fiecare toamnă ca Ana. Despre inutilitatea artei Scriu poezii și povestiri și tragedii dar Nu am mai găsit de peste un deceniu Ceva demn de citit de la Un artist În plus este biased scrisă la ordin Ori cel mult la schimbarea vremurilor R S Thomas face skandenberg cu Frost Ca să mă exprim brut și asta în toate Registrele și gamele artei mereu vs. Apoi sunt cei care dintr-un poem fac un hit Dar nu cum credeți și filmele sunt secrete Totul e întinat ca și viața lui Muhammad Singură Biblia rămâne și poate Coranul. Gânduri adânci {9 poeme} Gânduri adânci Plânsul înseamnă rană sau absență + Dar dacă privești pământul vezi că și El are o rană mult mai mare și mai veche Decât Tunguska ascunsă sub Ocean Groapa Marianelor de 11 kilometri adâncime Nu a apărut la întâmplare ci când ceva A izbit pământul din care s-a născut Luna Cine știe cu câți aioni în urmă Luna e plânsul Pământului + Copilul prințul cerului mama cerului. Steaua de apă Mamă știu ce se află în miezul cosmosului Un ocean imens o stea de apă ce naște Stelele și viața și o să-ți spun ecuația Eu sunt apa vieții a zis Iisus cine vine la mine Nu va înseta niciodată deci dacă Dumnezeu

S-a simbolizat prin apă e cert că ne rotim În jurul unui ocean imens din care se separă Bule de hidrogen/heliu si stele de apă Care în impact cu cometele' devin pământ. Steaua răstignită Trei Stele călătoare s+au întâlnit și au devenit una Care a devenit un Copil născut de o Femeie 0 Istoria e mai lungă și trebuie să dormim cândva Copilul acela era un simbol ca și stelele el nu A avut Copii ci ca drojdia infuzează sufletul uman Stelele Venus Jupiter și Saturn erau nimic El Niște preoți și intelectuali anonimi l+au predat Unui guvernator oarecare numit Pilat din Pont Care a executat această Stea prin răstignire 33. Despre frumusețea lucrurilor simple

E simplu viața chiar civilizată e grea pentru că omul e înapoiat Și revolut nu exista poeme mai frumoase decat în nt al lui Isus Nu puteți iubi și pe Dumnezeu și Banul și Nu e greu să întorci fața Al doilea Război Mondial a fost un fel de epopee homerică Cu Stalingradul reconstruit pentru un timp dar creierele ni Se destind e pace și vedem că e pace măcar în minte prin Isus ne aruncăm aurul minții în țărână și oameni obișnuiți Nu ne mai plângem și nu ne mai interesează ca pe Gyr Încercând să evoluam ne izbim de părinții noștri îngropați de vii.

Corbul și Crinul Corbul și Crinul s-au întâlnit pe câmp Un Corb Albu și un Crin Negru vechi Crinul nu înțelegea cântecul Corbului Și Corbul nu vedea Crinul dar totuși Crinul și Corbul s-au recunoscut pierduți Ce iubit poate exista între un Crin și un Corb Dar când nimic nu e mai important nici Măcar Leul din Iuda tace privind din munte.

Dar azi toți poeți toți fac versuri cuplete se exprimă Ca Gisli la început de saga măcar de ar sfârși ca el Eu scriu pentru că sunt poet și atât fascinat de litere Fascinat de litere fascinat de litere și e trist doamnă Că azi oamenii își fac propriile tviuni în loc să muncească. Tăcerea lui Dumnezeu

Poem armenesc Ne naștem din stele pentru a redeveni stele Ca Dimitrie Stelaru la capătul rătăcirilor noastre Orfane străini în lume și fără drept în ea dar Undeva în ceruri este un loc pentru noi știu Și nu mă stresez din cauza oamenilor plini De creier și scârnă asemeni astrelor călătoare

Dumnezeu e spirit nu vorbește a vorbit 3 ani Așa către ce trebuie să îndemne tăcerea lui Și a cărții lui pe care nici unul nu am citit+o Un plâns un lătrat o tăcere de miel înjungheat Acesta e Dumnezeu tot restul e doar istorie Umană sau mai puțin cu războaie ciclice ca Saturn

Ca să redevii stea trebuie să te combustionezi Ori să lași pe alții să o facă dar când vei fi stea Nici diamantul nu te va mai putea răni doar Dumnezeu.

Astfel dacă Dumnezeu tace nu e mai bine să scrii Fie de doar copiezi Sfânta Evanghelie după Matei Caligrafic pe hârtie glasată și nereușind să o sfârșești...

Distih de Martie

Renașterea unei națiuni

L-am întrebat pe Parmigianino cine? Batjocura mi-a răspuns + crucea.

Românii ajunseseră la grea Posadă se sminteau În lumea largă ce se întâmpla cu ei nimeni știa Și a fost un Copil al Mariei care în mijlocul greutăților

Deva Îmi amintesc când viața părea mai simplă mamă Când n-aveam rude prieteni Patimi ci doar trăiam Da sufeream nespus dar sufeream la altă măsură Eram tânăr și nu înțelegeam nimic deși și acum nu

A chemat țăranii din toată lumea la el în sate și Au venit și a fost iarăși poporul român negru vechi Și erau mulți cartofi și porumb și brânză și Istanbul Poporul se întindea din Groelanda până la Marea de Sud și Dumnezeu era cu ei că vedea cât erau necăjiți

Virtus Romana Rediviva s+a numit Legiunea lui Cristos. Bitter honey

John_Everett_Millais _-_ Christ_in_the_House_of_His_Parents_ (`The_Carpenter's_Shop ') _-_ Google_Art_Project

+2020

Felix Rian Constantinescu

Mother. Inscription on a star

It's been eight years since your mother died Eight years as eight millennia of black mourning How many more will be free until I see you And? Oh how I cried alone without friends

And without you left at his feet

God in another enlightened world

Since you left

You don't remember how you looked at me back then

I have not forgotten

Will you leave me here forever or will you take me?

You threw me to the ground You took me to heaven.

Resurrection

Wake up Romanian

If the dead were resurrected

Wake up Romanian

When we want

Mother tongue

My mother would be resurrected, too

Get out of the book Jump over death

But once gone Forgotten world

And it will be Jesus

Child without a father.

To be unspeakable And why will she be my mother I want to go through customs.

Bad heart death rate My mother Bad heart

He wouldn't die for people

I want to die

They would be much happier

What I miss

But without God He's not living for his son

So you die when it comes to you

I look back sadly

Maybe you'll be better of

I look forward sadly

What good is it to keep living

Reached the middle of the ornic

Sad world of windows?

Mom's in indigo A love in which way?

Miss Kenton's confession

Shi poetry

Ah dear Eliezer, how many times have I left you?

Did the poppies perish in the field?

Determined as a clipper in the wind just for

It does not flicker in the wheat like a grenade

Return to your feet like a molasses

From other lands

Dear Mr. Stevens, how much I loved you

Who doesn't love them Immortal poppies.

A life and how much I will love you as much as I will be Maybe the heavens are more forgiving and want us

Shi poetry

Let us hold hands forever

In the cool city

Beloved, Eli is my head forever and ever.

If I only knew where to find you Which way do you go?

Shi

Just to see you

{summer 2019}

My stone.

Shi poetry

Shi poetry

Now with my father

These are medieval times again

We share the same patch of heaven

And where to meet your boyfriend

Which brings us to our mother

When people walls temples forums

everlasting

They are among the most expensive in the world

Neighborhood.

Shi poetry

Father I love you more than life The moment of parting terrified me I saw a poppy in the field And I thought of Francis' stigmata.

Shi poetry

Red poppies moaned in the corner of his eye They flow through the holy wheat I weep holy verses From famous parents Parent.

Shi poetry

Souls?

Shi poetry

Dad sitng at laptop With white and red hat Like an apple rose Poetry writing It ennobles.

Shi poetry

Water splash of St. Elijah Tesviteanul Mother How did you leave? ... Are you back?

Shi poetry

Shi poetry

The sheet in the dried cherry

We could play something

He leafed through it

Why play

I think about all the taboos

Let's play hide and seek

My childhood

No - let's play mute

Carried by the wind.

Not; let's play Wimbledon videos.

Shi poetry

Shi poems

A new canvas appears on the horizon But I love old love Everything I love is most holy

Unknown galaxy

Like poppy petals In the rain in the wind.

I'm an unknown galaxy Full of people and animals

Shi poetry

A great war took place here And now only dwarf stars shine

I'm writing to the Princess in the Tower

In me the invisible galaxy.

Endless letter Just thinking about it When will I receive an answer? Never be?

Shi poetry

I think sadly of my past love How it was like the endless stream of the lake I'm sad like the Lady of the Lake and I still love Where is my darling where can I find her? God, what a sublime sad fate you have given me.

Please, Saint Sistine, do not drive away my tears In the unsearchable sacrifice you find love X. Please I'm complaining about my body From Voroneț

PRAYERS TO VORONETH (4 Ode)

Don't try to drown in the sea Holy stavrophore, but remember the old words

dedicated to the book Ruth

Like stars like sand you cosmos you are not crying In Voroneț

Felix Rian Constantinescu September 2018 Before I say Aminu + mi; Holy Romanian, FIRST PRAYER

I confess that you are me with the scythe of heaven Now the silence is sad again over Romania Marianic Voroneț.

The sky has been silent for two thousand years Or maybe not; or maybe they're all wrong From Mary's House my thoughts turn To Voroneț

TOWARDS THE LIGHT

You are alive, it is you, the drunk is healed by you All the Magi saw in you was Marie

THE LIGHT OF HUMILITY

Holiness is in you, not Sick Romance Pre Voroneț What I received and learned from my mother next door

I saw you coming down, maybe it's the verse

Immerse yourself in the bitter humiliation of the pain without

Only I remains in the dialectic of the trinity

Leat and always humbles + you but gives birth like Hiero

And in algebra 1; please holy virgin look

Mother

Maria in Luceafăr

Maybe our life is a pain, so let's end it What this poor Psafa writes is perhaps the Truth Famous for centuries by the three Gods and stars Trizophrenia; adlerian Word of Love in God

And unreal through love let us overcome love; in the Old bucoavne to read avva Isaiah and Adler To humility

Great after Marie

Like the thirty Black Madonnas Is Saturnism the Way, the Truth, the Life? + go

If only I could see Our Lady of Humility

On the sky only two stars Luceafărul and Luna

Mara coming orphaned with her daughter Ruth -,

The chapel flickers in the night with old faces From the sixteenth century.

In Voroneț

Persian lyrics Xmi + to + tire my mind daily I have no more words, so please Here the poor poplars look down on the humble sky -

As in the Divine Day X as the Queen of Sheba * + In Novgorod

I dreamed of Medicine more than Mars. Yin Voroneț.

Too good, ma'am! you are sick + write! X Rather than write for the healing of the worlds but the spirit As long as it hurts and you are not sick, the prophet tells you

OCI SICK ...

Holy Stavrophore

No, Nastya, I only dared to look at Cana Diana Baciu

Galileo in your holy eyes and looking for Saint Mary +, In you. From + a tower but close I write to you, Praying to you.

You want to know the beautiful girl who is your pain! What can the heart be but flesh? Irresponsible + Pushkin, Tolstoy returned Hellene In the Romanian Lands

No I'm not tired X I just need to finish

Mom in 9 modern haiku

To Sylla

My snow mother In a clumsy ink. Tears do not wash him.

HAIKU MODERN {in John's Eternal Memory} HAIKU MODERN 3 Motto

{#}

Journal with myself x

I think

Today I canonized my mother. September 21, 2018 6:45 p.m. I didn't know whether to canonize her - as I wanted - or to beatify her, but even when I looked out the window I saw a dog like Milo near the Children's Morgue. The point is, I have someone to pray for for Dad's life.

At my mother Tyrian.

HAIKU MODERN 4 ***

{mother of the sleeping child}

Biscuit square In poetry It's night.

Hendrickje - like a bee -

Polish lyrics.

"In the combine" in the morning. The school of the crisis of the 80's.

Modern Haiku 2 {Pogany Crusade}

HAIKU MODERN 5 {“HORIZONTAL SALAD”} POPPY FLOWER Boil the potatoes, peel them Peel a squash, grate it and squeeze the juice. With bread,

FILLING THE FIELD UNTIL WINTER.

- salt, oil and onion.

HAIKU MODERN 9

Modern Haiku 6

What's in a woman more than a mother?

Imagine his boot Stalin

Matthew son of Murad II

Crushing the Virgin's Face. woodland priests and to Sofronie de la Cioara HAIKU MODERN 7 {63 Aniște + Xo}

Tell Matei Murad Let the spike shave you Not sultans like that

We have to die

That I have my faith

For children Our. You're Venetian here HAIKU MODERN 8

Don't kill small children

You have no idea about Theos Don't kill a barbarian.

Yes, I grow up again, like love, and even though I stay In Gomorrah, I'm not afraid. Even if I should perish

Stones

That would be great on the front! I would go back At home, in the bosom of God, you know ?!

Felix Rian Constantinescu The cormorant before the sun 2019 From the field I saw a cormorant on the pier and I wanted to The child with big butterfly wings

SAFE

With his head like a sickle before the morning sun To get closer, although I walked a lot with him When I sat on a rock I looked at him

I have wings, people don't know or maybe they do. Exactly 133 beautiful butterfly wings Each of a diferent color, like his poems Paul Neruda. From childhood, my people

After I looked up, it wasn't over When I got to the pier, I saw him leave Above the water mute in silence in mute flight And the blue water of the dam and the sky were one.

I pull them out like the cubs of a bear cub, But I grow back, my wings black and white. What can I say? I have wings, something unseen On earth, unacceptable, unpredictable.

Old poems

Thousand

You will call yourself a poet of light

Frost

Born of light like the light of the grave Voice of light and night Sociopathic and grieving star Writing letters in ink in the sky In the tearful eyes of the martyrs Dying.

The village has forgotten its name Any village from anywhere It's all about time whenever The light does not die in the evening And Byzantium rises over Byzantium My eyes are stones of light

Knockout

And the cold silence. 2.

I'm lying down Numb I see nothing but the light when it comes under me Eyebrows The seconds go by I check myself mentally wounds My brain is inert I'm knocked out I won't get up.

RS Thomas

Poet. Cleric. Dreamer. In love with his wife And the childhood Atlantic full of pebbles and algae Apostle wandering the rolling hills He went through two world wars Enough reason not to receive the Nobel Poet. What more can be said? A bird watch. An old man playing the organ Church music

And Jesus looked at him with satisfaction in all his ways.

abandonment Philological calculation He stands with his head in his hand Placed on a step edge How much pain in a single

Ave Miryam =

Phrase

+ Bird Mary + Inger Maria

Passers-by don't see it

+ Departure Marie +

I'm the only one watching her

+ Mary's bird

Those at home as they will be

+ Mary's angel

Destiny or God?

+ Maria's baby + The stork is coming

I sing to them from my curtain

+ The Eagle is coming

Simple Man

+ Pigeon Mary = Mary is the Incarnation of the Holy Spirit who was born of the Holy Spirit because there is no other way

If only he could hear me At least with the soul

An hour later he lay down on the steps Abandoning the sufering of fatigue Like in Ungaret's Noia Sleeping.

dam

Jade bones are protected Guarded between angular churches lies the dam

In a dead temple

In the morning like a giant torpedo fish Full of dark electricity

I gave birth to you from a flower

Gulliver passed by

You lost me one summer

The original coast is huge in the distance

From a sad blue flower

In the cauldron of Hațeg, the dam is shaking

Now I'm sitng in the sky on the porch.

It looks like a daisy if The clear sky has no power Late August to early September Just pure light.

Calm. A wish

Woman's flower To RS Thomas

Miracle-making icon

38 years in the galley in the arena in the amphitheater

Book locked in agate

Barabbas abandoned by humanity wanting nothing but the calm refusal

Woman's flower in the ground

I cry when I think of my past life

It becomes a hearth

And to the troubles of the future Until I reach the big shore

Men, you're crying because I'm gone

Where the wicked no longer trouble you

Jeli, I'm dead

Tarkovskian area free of the Pharisees of life

With that I caress the thought of death And another book and another book

Today I saw a hawk on my way

What a calm part of life separates.

And I stopped to watch her spin Like the refreshment of a computer Then I suddenly realized he wanted something

The castle is falling apart

And I didn't know if it was a bird or a fish I didn't know if it was a common falcon or a fisherman

The castle collapsing in the mist of the night The plaster falling slowly as if bitten by carts Broken windows The basement is full of garbage

But you weren't lucky enough to look at him Finally sitng on a high voltage pole Hungry maybe but big and majestic My hawk out of my way.

Miss Pogany's castle is a castle Like the sphinx, he endures the dullness of history The castle will be ruined maybe but

Morning road

Once upon a time, more noble people lived here in the arts The castle ruined tragically like RS Thomas's wife Just for his Albion to be rebuilt.

The burned field I walk on the tractor road strewn with a column of blue flowers The flower found at my mother's grave Troubled as a child

We hawk over the dam

The shepherd is at his post with his few sheep It's Sunday

Churches now seem like secret societies to me I want God and he's everywhere Even in the waves of the stone I threw at the dam endless Next to the yellow cornfield I don't think I passed my adolescence.

The cornfield is full of insects Somewhere in an inner orchard where there used to be a house Guarded on either side by jubilee nuts The corn looks like the secretary's feather That distant bird There are no thieves here to steal his platinum grains

Overnight in the village

In the distance other nuts and here a half-dried plum High heat in the field And the earth feels wet

A few cheerful voices are heard at the window

It's so cold.

Light flashes in the black windows The room of death is unchanged Still blue Shi poems Her memory became one with Earth With gravel and dirt

Unknown galaxy

Like Helen Burns went It's night now.

I'm an unknown galaxy Full of people and animals A great war took place here

The cornfield

And now only dwarf stars shine

In me the invisible galaxy. He knows them Shi poetry

I think sadly of my past love

The stars are sharp.

Walking on water

How it was like the endless stream of the lake I'm sad like the Lady of the Lake and I still love

To Joan Osborne

Where is my darling where can I find her? God, what a sublime sad fate you have given me.

I'm not Minerva or Christ I don't have gold sandals or miracles In the heart but in the absence of other destinations I chose the lachist dams of Harzoc

3.

As the target of my pilgrimages only now After the baptism of stones and naive frescoes

The mother of the stars

That all I try is snatching another poem Nature is to walk on water to the roots

The mother of the stars Mother of sheep The mother of hands

A kind of burial in the village at the end of the century

And children

A hidden path to an impenetrable God A smooth road across the water to the longing that is preparing me An icon in a mother to have to figure out.

She feeds them And he gives birth to them

Symphonic nature

And I don't expect anything, I don't want anything Than a quick end to the Lord to go.

This is not a stewartian poem But today on the country road I had the moment

Preparing for death

Symphonic of nature when a bird passes by He took out a single note, I think, or me

Then I thought about the RS Thomas dock The bird watcher when I noticed I could To discern between the traveling creatures seen

The most important thing in life is to prepare for death Mircea Eliade wrote a book The Art of Dying We are not eternal It is said at every funeral. We are transient in everything That's why preparation for death is crucial for

Corbi wild goose geese and water swallows. Any man all serious big art is about that about Poetry transports you to other dimensions

Detachment detachment from the earth and life for life In this we must not miss everything else is superfluous how

Poetry transports you to other dimensions

Will we appear before God? that's it.

Poor Janko the musician abandoned by all But the heavy world can't follow you To understand you, poetry takes you to God

And what are you a Christian-like martyr? Nothing in the bourgeois world is holy anymore

Absolute abstinence (a sf poem)

As a child I discovered Love Denying me a life until one day

In which a priest sent me to the doctor

Lost now but then I was going to the park

And I began to withdraw from the world AND I was sitng on a high school bench Until after ten years I did

I was never a stranger in that city

I think injections are about four years old

Accepted and the kisses of the high school students hurt me

And I got rid of bad instincts I'm like a Dune character

A real science fiction here fulfilled People show me spiders in this And maybe I evolved - with God A small abstinence for the man a jump ...

Poem in a verse

The brain is a grain of human wheat.

I know it's not important, but I didn't make it

And then I started preaching Like Nichita to burn the kisses Let us burn in the fire of vanity Dirty pasts in burned eyes.

Wound

The Bible says that the rich and the poor meet But she ruled the Lord Give it to the rich give it to the rich helicopter excavator tank

The obituary of a teenager. Inscription

And let us dig our graves with our hands

I was in high school and a tormented teenager

The Qur'an says that angels speak to people

AND I was walking in the park it all started with

Sent by God

Copying Roman inscriptions from the lapidarium

Give the rich car gold and silver and wisdom and glory

And leave us alone until death

For me at least it will be something beautiful A happy-sad exeunt like in Ploiești

After that, there will be no more Earth

As in the Song of the Wanderer, I will go up

But Heaven full of benevolent beings

To her mother and her mother and her mother ...

The Bible says that the poor and the rich meet But she is humble to the Lord.

It will be nice to die in this, the ascendancy can be seen Geta and in that world I will meet

Maths. The formula of the universe

Janko and Huckleberry Finn have nothing On the contrary, I'm going to die as soon as I can

Two squared Three in a cube

Received in heaven from God after a life-pain

Four in the sphere

AND I will come to God and be his son

Five o'clock

So many people are sufering, waiting for the end

Big bang after big bang

The match when the wreaths and twigs are divided.

Big Bang after the Big Bang Byzantium after Byzantium Big Bang after the Big Bang.

The roar of corn

4. Death will be something beautiful

He wanted the corn like a fragrant sea With yellow and white waves until dusk

Roxana

Wind in the corn armed army Under clouds that flow one after another

But mankind's Revelation is changing He wanted corn as the edge of a village Beloved Ithaca by the sea To which also the filthy thief Jinduie - a pre-sanctified icon.

The stained glass tree

The world of the Emperor and the proletarian The world of John Dos Passos and Gates Gates that will bind us forever In poverty, hunger, disease, death.

Autumn at the fair

It's autumn in the shade of the stained glass tree

Warm sleeps the fair in the sound of miasmas

In which emerald and ruby leaves shine

Over houses and blocks of flats, the sky is glass

Dead gold branch expensive tool

Drunk people long for consumption

AND the black and green tree trunk

Damn the fall in town today

The sky is white and blue above - above

A cry from the god is heard from heaven

With clouds darkened by God

Silent brides left at the altar

Only Iovis will know tomorrow

Airplanes are poisoning the sky one by one

Breaks of the sky on the sea of peace.

It's autumn at the fair, go hide.

A world of giants and dwarfs

Autumn drought

The world is divided into giants and dwarfs

Electric crows on the border

I don't think that's how God left it

Watch in a barbaric age

Pharaoh in the temple and Joseph in the well

Pray for wheat

A river flows nearby

It's too hungry a planet Our minds are too limp Nature sings a cruel song Birds are heading south.

I dreamed of a perfect, holy world Of course not from here but in The world of God I want from To be part of such a crazy dream?

Modern prayer

The human world has brought me nothing but pain So I dreamed of buying my ticket

God, we're one and my mother was buried

For the purpose of my pilgrimages

Don't bury my father either because the pain would be great

Rather sooner than later.

Please, in wisdom, take us together because it makes sense I am not alone on the rotating earth, how happy I am not

Fixed point

Do you who love your loved ones remember

In the face of the joys and sorrows of life we have

He did not leave me and my pity as a child

Need a fixed point present in any temple

Alone in the world with bad teeth, God take me to my mother

Crazy blind love in true love

When you decide to call my father, we'll be with you.

Like the four planets around the dream pole

In my poem I think of Belinda Tyler Pain ignorant faith in the family then worship dream

Ignorance until God appeared to him again

On the American road two hundred years ago

The sun is watching for a while to leave It's too hot in the Atlantic, it's too hot in the field.

An example of the need for a fixed point like Darwin Zola instead Paul Cezanne and Gena were born With the fixed point in their spirit giving it to others And I regret and cry and ask for the beautiful dead.

The rich and the poor

The rich man is the best man He's never crazy It's good and it's kind

Morgana girl

And diligent work

It's October at the equinox and you can see it

Not so the poor man

Morgana girl over crows in the field

He's skinny, he's like a coward

We won't have snow this year either

No friends, she doesn't have a mother

The heavens are melting over us in the Galaxy

Nobody knows his joke.

Ford is October and it's like summer A bad sign for the future of the dry stream

***

Only the night is as cold as ever It's autumn and there's a morgana girl in the field

cosmoses Raisins in a cake Hydrogen.

Dusty road near the dam where The Lady of the Lake has her palace of tongs

Declaration of dependency

AND I think of another world in the other world in my poem Which was supposed to be called An Unfair World Today

I love you so much I don't want to I feel free to be enslaved with you The purest earthly happiness Let me tell you by name I dare not

But these Amish or holy Christians make me see another world Invisible and good as Theresa of Lisieux's eyes, I'm tired now

But as I said, I don't want freedom I hope in moral equality in spirit AND love me as much as I love you

And my song will be shortened here, but I want to be part of Heaven I want to die to end this mess and be alive.

I choose my path in a statement

Addiction not to substances but to medicine

Cutng the corn with a scythe

The medicine of your hands in mine Love that is not denied to the sick either This is a poem from the Decade of the Star.

I went out into the field and looked at the corn The root has many strands anchored in On the ground I found a scythe discarded by one And I took it and started cutng the corn

About the beauty of death This unmade corn is on the ground I'm sitng on my laptop with Kari Jobe in front of a photo from Lisieux

After a year of drought in the midst of climate change

Those big, holy, beautiful, good eyes, photographed by El Greco

I cut the corn tired of hatred for nothing

So that the cows have something to eat over the winter.

Like everyone else may not It interests those bad people.

Guitar echoing in the field Perfect family The strings sounding free in the field One feeling then another then another

Don't worry, their family is perfect

Free guitar for the first time

I am not one of the happy mortals

In solitude and the secret of premusition

Always smiling and always getng rich Don't worry about uranium anyway

The tired man surprised to hear the music His own music far in the field in the valley With the wind scattering the grass and moving Bronze corn in a mourning spider.

It's not your job to make decisions for their fathers It's enough for the whole family to take them Every year in Greece why cry For slaves, rejoice, legionnaire !!

The inner city

I had a dream it was like I was

The country with a thousand gentlemen

To write a novel with this title The inner city in the idea as a place It's nicer where you don't expect it

The country with a thousand gentlemen A bomb with a thousand atoms The country with a thousand peasants

I don't say where you don't see more I listen to Roxette and take care of mine

Instead of people, not money

That is the lesson of humility This is the longing for non-existence One place for each And to be food.

But as heavy as a mountain spread over 7 villages When they bury me, they'll put it on my head The cross I brought into the world Beloved and rejected It is not visible because most often they are on their knees.

Digging up Ada Kaleh Island The flower man I dig up lumps of water with my hands I take out a layer after a geological layer of water

The flower man is too delicate to live Or to be understood

Down to Orșova to reach the island and resurrect her

A logopathic angel is seen as good for nothing

At holy tombs and roses

And he is loved only by pure souls

How I feel them still growing in the depths

The flower man dies first with the first death around him

With his shoveling hands he digs for Ada Kaleh Dig after Ada Kaleh dig dig after The most holy place that belongs to me too

And so on until he finally becomes himself An unwanted flower instead of a dreaded light

In my prince's spirit mixed like wine.

But no flower, no matter how beautiful, can be light.

The invisible cross

To be sick

He dragged an invisible cross after me

Being sick means listening to the radio

Search the net for something until you find it Being sick means being an eJ maybe The state supports you but you can't be

Sick even if society does not understand It's her problem how you obeyed the doctors Until you made your brain like yogurt Being sick means not caring about anyone

About you if you are lucky enough to meet your love

It's worth your face like a flint And wait for the visa for the kingdom

In vain will you travel round and round You will always feel the inner emptiness We have to go up, we have to die In patience one after another forever.

The two fig baskets

You escaped if only God knew That people are full of prejudice

Two fig baskets

Being sick means resting after sufering.

Who should choose them? The good ones are too good The bad ones are crazy

Exit through the sky He's not the kind of man in the world Not with a rocket but with the spirit

But only one has a name

Forever and ever

The rest went from snail to foam

Going out into the sky and when you're stupid

Gold instead of fame.

They will look at your cross in amazement

You laugh at a thousand suns From God for that

Trailers

Two trailers met

Over all equal inhabitants of the world

Two trailers befriended

For the first time in my life

There they rusted

I refuse to accept the end of the Church

Endlessly There will be no more harvests Two engines

There will be no more food

Go to the sea

There will be no more houses

Full of salt

There will be no more privacy.

Love dies

Engine and trailer

A boy's story

Fishing rod and harpoon This is the way

Once upon a time there was a boy who

If not - the valley ...

After he grew up, he started fighting He couldn't do anything with himself and whatever he did Stopping was awful and he had become a neo

The end of the world He even became ill for 12 years The end of the world will not come soon First it will be a biospheric Pitesti The air will dry out and deoxygenate

Night and fog until one day He met some doctors who gave him an injection For four years and the whole nightmare is over

Until we breathe like fish on land Now he doesn't fight with himself either God's punishment is coming

He was still thinking about it They were all Bible thoughts, and he was happy As sick and despised as David was

Happened if she's a teacher or Physics teacher one of two.

Now on the roof of the world it has given birth Anyone inferior, even the doctors who saved him

The Marian man

A strange feeling like he's alone in the world

I'm the Marian man who dreams of her

With God with God with God.

God again and again as in a mold Absolute love crushed like Blue Roses So much sufering and ignorance on Earth

The story of the books set on fire Mary shows herself again for the healing of the nations She was once a fat girl like never before And good-hearted who wanted to be a teacher And he liked to read the most

For you are God of God Please don't leave me in the heavy cities Do not let the wicked conquer virgin love.

Example books like Heart or

Unstable border but you see that father

Mary's Psalm

He didn't like it at all Because he wanted to make her an engineer So much so that he took her books and

Happy Mary Saint Mary

He threw them in the stove and crushed them The dream of the girl God knows what

I pray to you

Of St. Mary

Bless you

Felix Cândea's song

And I'm forgiven Saint Mary

Cândea sits nailed

In the cold Marie.

Cândea sits down He even went to battle From a leash to the west

Bitter honey When a baby honey Bitter honey

When the iron man

Crow Virgin

If it's Candea Candres

Incarnate spirit

Only the chosen ones know

And often sung Righteous knight I love you

The heart only hurts

Bitterness

He saw many evils

Umblu vandra

Until he returned to the clay.

Soul Rape

You are my mistress

cry

Mrs. Martyr How beautiful you are

Do you hear the cry of the world?

Marie Bride.

Like a sea wave hit by another

Pain that never subsides

The sick church

than by paragraph You hear the plight of your tormented children

Larei Fabian

of your children Tasurinchi? I have aged and I know a lot

You never looked at my face

My eyes are Richard Wurmbrand's abysses

Few have done it so I will

A pain and an ecstasy from the beginning until today

Pray alone with whom I will be Friend

Suddenly the eternal lights come on. You never heard my voice You are not afraid of the temple either Exit 40

So I'll leave you on the bus Your

It's 6 o'clock in the morning and I'm standing in front of the closed door With his face shaved for a while and his Indian horsehair Above the door is a sign that says Exit I'm in the cloak of Stalingrad + Siberia and I'm waiting Catching me in the 2005 double-glazed doubleglazed door Suddenly I am amazed at how old my face looks With that of the Archangel Gabriel from the Russian icon sec. XII.

Like the Russians of old I will do Own church with Doctors and all I hope is Congratulations Psalm 1

And if she's going to be a Marie, she's going to be a Marie Sick a Queen ill loved by Bees all and Prisăcari you Please pray!

-I say we respect each other ... I'm learning it today. Virtus romana reviviva

These are the stories of the Latin lessons

stubborn

Roman matrons and Cato Perpetua and Policarp of glory

God, I was in the house of sinners

Celestial worn the whole world

And they showed my stubborn forehead I came from the prison colony

On pure arms of the stable

For you, God, only for you

Oh, brother Mureșan, what did you know? From Luther he is the organist you scripter

Now I've arrived like Uncle Zdrăilă

Roman means Christian.

I almost miss being my enemy But I am fighting the faith and I am not afraid But I'm sorry I lost my life.

truth re-education People are not prepared for the truth In front of the sick in front of the saints in front of the confession

I also went through re-education With the rock in his hands slapped and crying

Which is sad because the truth is freedom As hard as it is to endure the truth

Something I heard in a mourning house

But they didn't re-educate me in my filthy hell But in faith and reading I remained perpetual

And countless crosses on his forehead God, where I was beaten - in the house

My brothers I came to save

Go find a Woman

The Bible is not loved among the sons of men, so it perishes ...

And you'll find Christ ...

I think a lot and try to think more I was named after the Journal of Happiness

I was born on March 29, 1982 and my father and mother named me Felix-Gelu

I give birth to Minerva with her brain burning like Iovis I was afraid to write this poem but I was afraid to do it Always and always and maybe you will feel better

after the Journal of Happiness by Nicu St. Book that was banned then

Today between the Romans or the Dacians or what they were I don't know

And unpublished circulating maybe just

Past love has supported me like a wall like the deeds of the righteous

in Samizdat among intellectuals again

And maybe love doesn't die but how can it

as I wrote before at the wedding they were photographed

Ivy to support the vine? and the tomato grows on the arac.

With a broken star on the cross above them.

Classification {poem dada + ctic} Sign up

for Camy sien sien

Motto * *

Algebra can be divided into several main categories:

Elementary algebra: the properties of real numbers are illustrated using symbols that refer to either constants or variables; the study of mathematical expressions and equations.

Abstract algebra (modern algebra): studies algebraic structures such as groups, rings, bodies.

Monica Vit

Linear algebra: vector spaces, matrices.

Now the sky

Universal algebra: properties common to all algebraic structures. Algebraic number theory: properties of numbers and apply results from number theory. Algebraic geometry: applications of algebra in geometry.

You can't prepare for heaven You can't prepare for heaven You can't prepare for heaven You can't prepare for heaven

Combinatorial algebra: The methods of abstract algebra are applied to combinatorics. You can't prepare for heaven You can't prepare for heaven You can't prepare for heaven NOW THE SKY

God is preparing you for heaven.

February 29, 2020+

policeman

Geo Dumitrescu ...

Why be afraid of him Poor lamb

Motto:

He's just a puppy

All right guyz,

What urges you on the way

we're out of here !! Good morning, Viet Nam

You tell him the truth Don't cry because you're arguing

Everyone sang, everyone

That God is arguing with you

For your sin Not even for a heavy shovel of bread rumen And you will be punished You will still be anointed Less to do

But for your free sky tomorrow Get up Gheorghe get up Ioane Radu Gyr (+1975)

Less he would walk. I eat and cry, I eat. The sky seen through the bars

I said heaven seen through bars, not thanks If they haven't lived like this, you can't understand

Nicolae Labiș

84'85 + 86'L "87d88_ FELIX + Cow and calf +86

And the bars are of course welded to sell you

A national martyr is a national martyr

Or to save you, I had them in my eyes

It doesn't matter who is dead For the Romanian people, look what I ofer you

But my sky was as blue as yours

Gheorghe Gheorghiu Dej to your judgment

Hospital + prison bars are there burning you Their eyes with their red iron the sky seen through the bars The sky seen through the bars + the sky seen through the bars ... '

Illegalist, Communist, Gypsy, Leader, What were his facts? Bad and good Lock them all up but just a rope It would vibrate at what I want from you

Dej. National Martyr 1 $ 65 Sighet with closed eyes to death Motto: Not for blankets or blankets

And mature Greek + Catholic priests and bishops

And confessors this one then to de-Stalinization He was human with Ana Pauker giving her a loaf of bread

But my mother's big hand will caress my forehead.

The autistic holocaust He left my grandmother without a ballot until 57 The one from Chernivtsi and took it out as fast as he could The Romanian Red Army with Sov + Rom Yet the last thing besides 60 and 64 is death for independence ... '

{The Holocaust of Mary's Children}

I think that the problem is that the Israeli government doesn't see the Palestinian as equal ... Occupation 101 '2006

An image has been following me for a long time Mom's room is like a boxing ring

From the hospital across the street Children working Cutng wood and building it crosswise One on top of the other as in a prayer

Mom's room is like a boxing ring

Sculpture is a memorial to a people

Blue as my sick brain

Excluded because parents do not know how to grow

Dizzy with turbo anxieties, thoughts and medications

An autistic child does not ask to enter his world

Injections for a better mind but

So you better get him on the lonely train

With a mind full of metaphysical fists

Alone with his new brothers and doctors

In the past, I hope for a life after life

But this is not an old Holocaust

In which I will no longer bear the mark of Cain

The world that was condemned by all the prophets?

Yes + I met Nickel and his regret was marriage ...

Imaginary grass

To parents with PTSD and the past war We all have something to say or an insult

I see a field of grass on the ceiling through which I walk

An apocalyptic decade since my mother's death People live in fear of the state for a lifetime

Stopping to see a burst from childhood Or the tall, dry thorns as black as the Thracian poems An ordinary flower whose name I always forget

Will there be a new Meaning of love 1960 An opening of full prisons and hospitals Unjust man will understand what Man means

Yellow or blue like the one that grew in the grave To my mother in the summer after death right in front of the cross Small wooden squares are hard times but today I have

Or will we all die young on the front?

2020

The sick church

Fear + Not to lose Heaven and Maria Maiastra. Larei Fabian The second obsessive decade You never looked at my face Poem written on the Sabbath

Few have done it so I will Pray alone with whom I will be

We live in 1959 and if you don't see it

Friend

People are screaming for a change Not of life but of the death we all live

You never heard my voice

The frowning children return from the hospitals

You are not afraid of the temple either

On a square star-shaped cross. So I'll leave you on the bus Your Exit 40 Like the Russians of old I will do Own church with Doctors and all I hope is Congratulations Psalm 1

It's 6 o'clock in the morning and I'm standing in front of the closed door With his face shaved for a while and his Indian horsehair Above the door is a sign that says Exit

And if she's going to be a Marie, she's going to be a Marie Sick a Queen ill loved by

I'm in the cloak of Stalingrad + Siberia and I'm waiting

Bees all and Prisăcari you

Catching me in the 2005 double-glazed doubleglazed door

Please pray!

Suddenly I am amazed at how old my face looks With that of the Archangel Gabriel from the Russian icon sec. XII.

The starry cross

Christ was crucified in the Milky Way

Abderrahman's love

Who counted his steps on the water? I choose a path of sadness between Medina and Mecca A poor man once met him And he regained his sight

Jesus Christ was crucified by the Romans

A road of great tears of blood instead of wine and laughter

A road of monotheistic poems always interrupted

In the silence of prayer when I think of my wife And how much I loved you Poet like me but like chess when I'm in Mecca She's in Medina, and it's as if Abu Bakr doesn't feel sorry for us.

Mother

A cry a whimper a tear a sensucht A universal nostalgia A pain.

truth

My mother got married late He hadn't found the smart man that was People are not prepared for the truth But at the wedding she had curly hair

In front of the sick in front of the saints in front of the confession

In the map of True Romania Which is sad because the truth is freedom And the Red Star above them

As hard as it is to endure the truth

He had fallen into a black star. Something I heard in a mourning house Argentine poem

-I say we respect each other ... I'm learning it today.

Chronic fatigue

Soul discharge

Where will we get rid of the media? I'm so sorry for a baby sparrow

A Romanian said I was a cobra

And I understand that I am like a pharaoh

Why I miss Zam

But it's actually the palm crosses And the holy neighborhood for him

And I feel like the Masquerade away

The cobra is holy, he wasn't a bad boy

Between los machiguengas telling them

But I didn't understand a month until I gave up

Gradual stories to the one about Jesus

By law and avva Ammona my father

And I wonder what tribe you're from.

Listen to my prayer Jesus my son Don't back down from my crying Marie My mother, centuries of longing have passed.

stubborn

I miss Zam. One conquistador

God, I was in the house of sinners And they showed my stubborn forehead I came from the prison colony For you, God, only for you

You may find it strange, my friend But I just had a hard time

Now I've arrived like Uncle Zdrăilă

And I already miss the hospital

I almost miss being my enemy

It's easy to understand from home

But I am fighting the faith and I am not afraid But I'm sorry I lost my life.

I have seen so much shared sufering Between patients and staf alone and excluded Leave where I understand

The sick man

God, where I was kicked on the shore - in the house My brothers I came to save The Bible is not loved among the sons of men, so it perishes ... Man was made good and free, but he sinned And then he got sick, that's true I was named after the Journal of Happiness Universally everyone is just as sick We can only use our talents

I was born on March 29, 1982 and my father and mother named me Felix-Gelu

Asperger's and support each other Like sheep by the drip until we go to the mountains.

after the Journal of Happiness by Nicu St. Book that was banned then

And unpublished circulating maybe just re-education

in Samizdat among intellectuals again as I wrote before at the wedding they were photographed

I also went through re-education

With a broken star on the cross above them.

With the rock in his hands slapped and crying But they didn't re-educate me in my filthy hell But in faith and reading I remained perpetual

The tortured child

I'm the tortured child, I don't know who And countless crosses on his forehead

Probably not Satan That's how I was born, that's what I was told

That's how I put my baby in my forehead Out of pity he gave pity And mocked for life for Christ's sake

To the poorest man

Who are the poor and the oppressive meet

This gentleman saw

Write in the Bible now I know I'm the baby

And said Du Menner Gut.

To Ebenezer Scrooge who forgot about Jacob.

Prayer for Friedrich Nietzsche The Martyrdom of the Holy Mantle Jesus, Mary, King of England He was a poor peasant

Please God rest his soul

My mother in the world was rich

Nietzsche and caress him for his crying

And they passed on the road rich Which told you they were brothers

Jesus, Mary, King of England Please God rest his soul

So brothers and so brotherhood

Nietzsche and caress him for his crying.

Be inhuman Have nothing to put on the table Let your bride cry

Apophthegm

People said it was bad But I believe in my people People said it was good This madman is telling you

It is said of a brother that in a dream he sinned, in a dream he tormented himself until morning, and in a dream his priest came at night to church where he confessed. And the old man +

Father told him I had to be up to my ribs, up to my diaphragm and down to be on fire!

Classification {poem dada + ctic} Sign up

for Camy sien sien

Motto * *

Algebra can be divided into several main categories:

Elementary algebra: the properties of real numbers are illustrated using symbols that refer to either constants or variables; the study of mathematical expressions and equations.

Go find a Woman

Abstract algebra (modern algebra): studies algebraic structures such as groups, rings, bodies.

And you'll find Christ ...

Linear algebra: vector spaces, matrices. Universal algebra: properties common to all algebraic structures.

I think a lot and try to think more I give birth to Minerva with her brain burning like Iovis I was afraid to write this poem but I was afraid to do it Always and always and maybe you will feel better

Today between the Romans or the Dacians or what they were I don't know

Algebraic number theory: properties of numbers and apply results from number theory. Algebraic geometry: applications of algebra in geometry. Combinatorial algebra: The methods of abstract algebra are applied to combinatorics.

Nasredinn Hoge forever

Past love has supported me like a wall like the deeds of the righteous And maybe love doesn't die but how can it Ivy to support the vine? and the tomato grows on the arac.

Nasredinn sleeps with his head tired On a gold bag of yellow icosari The souls of the believers who follow him

And today because no man from God Chicken soup for children He is not without power more than I can

{Request}

To say it is a diferent burden of the soul But this is Nasreddin in the bosom of Allah

Mother of this world that raises your Child

How will we present ourselves to God?

Yours in a world you hope to be beautiful I want to tell you that I have many children too Some loved me a lot and left me but no

1956 The Death of an Idea Life is like that for the Irish, you don't know what it is George Bacovia '

Choose your dead family and live But others live and are poor and lonely hungry

We are Ideas not mammals and a beautiful Idea

My mother, so send me your plates

It was the poet Nicolae Labiș who died on the tram '56 De Copil was the leader of several generations and At 21 years old at twenty-one years old general

National and universal poetry martyr with a sister

Don't be afraid of what your child is eating There is no harm in breaking them I also broke a jar of green beans at Alimentară And send us not sweets but a real chicken soup ...

What I think is still gone is history But it remained as he prophesied a beautiful memory For the Earth and for God to rest.

No one was able to save Captain Hosenfeld

Captain Hosenfeld temporarily saved Szpilman, for example

But no one could save Hosenfeld

I know them all

God and these are not empty words with a memory

And the village is divided into wheels

Looking dead in the snow of Siberia, yes, it was

And how many will be like us The sleigh rattled

Where Szpilman will be after fifty years in prison I don't even know about myself, maybe in a good place, maybe in a place of prayers

We don't have cows and horses Cars pass the tram.

But someone saved Captain Hosenfeld and that It's quite alive as a pianist, I think maybe friendship exists.

2 iii 2020

Salon 12 The village security guard I ain t no good Willie, I know men like you despised and reproofed that you did not accept what you were made for and when you get old you ll live on your usery and your escapades you re nothing you re an empty shell, here Doros here s enough to keep us on our Land. Farmer preacher Henry Kline I stayed in the village I got hired as a security guard Honey Brandy brandy

Silent all day Deaf all night

And never had been Fr. Slade

Destination unknown + ie temple anything can happen in 12 From making yourself an intellectual with excrement or blood to Share the room with an old Securitate noncommissioned officer and innocent noise There is usually no light in living room 12, there is not even a window

Except on the level where the files are smoked from 6 in the morning until 22

It is a martyrdom like that of Ecaterina Teodoroiu

But I don't write political theater, I'm interested in my lungs and my brain

But what did I want to tell you? Childhood.

Drivers sentenced to nicotine gassing by the convicts' lungs Securitates at this last trace of honor and genocide here in Cioarecu la N.

You will not find too many Bibles in this house of mourning but salvation Agony and wise loneliness or feigned madness and much piety A Christ with the Book sits two icons above the office in the canteen And a Mary with a Baby and a Lily Flower to be a welcome? What the? What the?

Man in man

I could gargle poetically To blow on the dream aluminum flutes To ofer a human truth tonight To be wise Albu as great-great-great-grandfather

My but people are not born coffin from I write as in Târgu Jiu but cross by cross For we are the bones of the cross

About the importance of loving your parents

Man in man in Man in the flesh of Jesus.

Kate sweet after 24 years of friendship I can tell you something about me

If the graves could talk

As a child, I first loved my parents Then the mother and the prayers are useless

If the graves could talk to each other as they are The graves of our mothers and fathers up to Abraham

In such cases, it's awful when

To teach us a torah to give us a word a hadith

Your two-year-old doesn't love you

A piece of advice from our flesh that has become Earth

Theological conclusions Cosmos and beyond the cosmos but we are alone Each in his brain without a mother or father

While waiting at a hospital, I talked to an old friend

Temple or God we torment our weak and sick

A Man as he was called and I came to the four truths

Fearless or fearful, but what will be our end?

Fundamentals of the Bible at a Noncritical Time In truth, these are in four spoken verses

Injection neemia {poem + report to the Virgin Mary}

He was a rich and careless man and Lazarus who only Heaven The real fast is to do well in Isaiah

I spoke with specialized medical staf about the General Conference of Mary's Children, whom humanity calls autistic, and I report

The third Mary gave birth to the Holy Spirit And the fourth autistic hospital was automatically saved.

-they can stay with their families if they want to -the orphans, without parents, can be adopted in a Christian world and I say human -and there are enough if not all of them I don't know who could get married again if people were Christians

Obs. Read the book of Nehemiah in the Bible for more information My conclusion on departure is that the Hospital is automatically saved, and on arrival at home in a Village that does not live its Creed.

I don't think the pawns want to go to battle

I have an incomplete and extra interesting chess But I have no one to play with and I don't think so Looking at the pieces aligned a disabled color That the pawns want to go to battle are young

It's not like taking a piece of the board is like

You would kill the whole chess, not the children will not learn

Poem for two

Chess but the piano fighting the black halftone If I were a pawn, I would fall to my knees and not go to battle. People of my people He took it hard Star heart. March 9

With the barbarians and the Turks And Romanians in Dealul Furcii ...

This is a Maryamic poem, not a sectarian one Not even about Maaria but about Maria

... With Brâncoveni in the newsstands

Yes, I love her more than anything

And with saints hidden in the ass

It's my first prayer when I become conscious

With martyrs at two years old Wiser than sultans.

But not the last time I fall like my mother And the explanations don't make sense, you have to feel it Like James Marshall Hendrix holiness It has nothing to do with the Holy Jesus

Justice and the straight line

Justice is conceptually followed by the straight line Like a plow of potatoes in the field like a row of soldiers

Mary is Holy in herself and a heavy cross If I had a girl, I'd better call her Pokonose than Maria in this world but

By students the straight line betrays itself in New geometry, but it's essentially a military cemetery

I see that I am becoming a teacher and poetry is coming to an end. But justice is above the concept of ui i To aim at it like a straight line of Children

You must ascend Sinai and the Cross on the Rock

Curses will carry you, don't cough.

Justice is not even the law of forgiveness alone. Paclisa About honoring dead parents The dead walk down the street crying over their children Children must honor their parents, it is commanded But as a family, we all need to honor our parents

Face to face in an invisible plane Too few peasants in the village and all hunters God must have mercy on people

The dead may be more sensitive to this but It's true ...

Again and again in the face of everyday abominations He is waiting for them on the stones in the cemetery at home

Why I sing

The poor peasants are no longer schozfrenics Either I think I believe or I think I think I believe

I sing for one reason only because I do It was said when I came into the world but ah how many

Death eventually defeats us all

Better a poor horse than no horse at all

And what's her name other than Valeria here?

From their point of view, I have something

The Son of Death came to tell you to die And your whole brain won't use it.

Let me stop you from your evil way and Don't force me to say what I'm telling you now It's just that if you don't listen to me, your children

The mine is mine

You can't go out on the street without meeting

What I was hearing on the news tonight was one

A stumbling block coming right at Time opposite Mary's Autistic Children The village seems to be mined, you have nowhere to go

From Chechnya who said I wrote + They killed me. the important thing is not to die But to die for something noble and pure I'm a dead dolphin in this world.

Crush informants with brains everywhere Full of unscathed wounds and not lined with wine The urban has invaded the village and everyone must be controlled The shame of a nation sold by itself

Experimental patient

I'm not what any captain in this world is Maybe I'm an experimental patient '

Well Ur wong Man go this way And you will all die, even with 100 children How God bless you

And I'm a normal captain between patients Always picked up and picked up and taken away and waited

When Do You Sell Your Neighbor and Your Child? That's what I agreed to sign for I know the future of the good of mankind The dolphin killed

Medicine and Man and I die satisfied Like Jesus and any prophet I have chosen.

I'm the dolphin killed always friendly Always helping my neighbor and killing him When I was a kid I kept a UN chronicle

Champion aka You can also box with a club + in your head

{poem in one verse}

After taking it, who wants the fists I took to come to me? '

I look at myself and wonder where my wings are? Just like I wonder where humanity is in the world With very few exceptions, they are all nothing but Farao

Thinking

I have come to present a known God.

I'd like to look at Nickel's eyes. A friend request

I didn't make myself

China

Everithing else is whim

I've been autistic for three and a half years

Solyaris

But there are 87+ anti-communist cops perpetual soldier of the fourth class

I didn't make myself into this monstrous world

Experimental patient, but that's it

Full of beetles and cars and insect people Yeah Al that sounds pretty crap to me, Looks like BT aint for me either I have to sleep and eat and get tired

I have a knack for computing problems Even with a Bible being a preacher C And I come with a complaint from Romania

But if I had done it, I would have done it myself

I keep finding so-called corrupt people

Of bronze not of bronze of fire not of fire In spirit, what the seraphim have is not my fault

Which I call Security and Freemasonry And they are right btw and the common people

When silence was almost the only answer They want to be honest, but they're not doing well

But today I am entering the classic history of AG

Europe is ungovernable come help us.

The crucified star

Because according to these letters at the Athenaeum There will always be a selah in music painting

Three traveling stars met and became one

The audience will think. This was composed by Felix

Who Became a Child Born of a Woman 0 History is longer and we need to sleep someday

I am the last of the great romantic composers And the youngest so I can rest now

That child was a symbol like the stars he was not

In poetry with the laptop always silent '

She had children but the yeast infuses the human soul The stars Venus Jupiter and Saturn were nothing He

Noise

Anonymous priests and intellectuals handed him over

I heard the cries of the wise and saw the silence of the foolish

To a certain governor named Pilate of Pontus

As Solomon + I was oppressed and looked at the world with a sigh of relief

Who executed this Star by crucifixion 33.

The composer of silence

I am the composer without an opera like in Pitesti

A child of peace, dictators fear the most for wisdom

It's sad to scream in your head for a lifetime but sadder to scream saying I just wanted to do well the careless morocles who take you

Swearing at the temple for another consecration of the mind when

Wisdom has billions of names, but Maryam chooses one She didn't write any gospel, she didn't do any miracles just exist.

Even the doctor has Asperger's in a gentle expression and You've been looking for peace for 39 years and can't find it anywhere

An old Bible story

The books don't scream about what their readers are most afraid of. There was once an Emperor whom he called

How to Approach Wisdom

Nabukudurullusur the second a great Chief + prophet Who had a dream with a redwood tree

If you want wisdom, just shut up in a quiet environment

And he heard a voice from heaven say

Do not mock or oppress, do not speak like Zechariah.

Cut down the tree and scatter it and dig it into the ground

To endure your life and family not with stoicism but with old Christianity

Until he grows up again and will be as before

After 7+ years it was a dream from God No matter how old you are, if you have faith, you will be able to live The world will not agree with you, but you can choose your life

And so was Nabukudurullusur II stump in the ground Until he looked up at the sky and then understood the sequoia.

What is Christ do not take you to the houses of joy you better cry

Alone but don't lose your faith and industry and you'll cross the river

Stellar memory

I think Dimitrie Stelaru chose vagrancy

You will die and only God will remember you

Because that's the only way he could stay

The Latins + new said remembrance

After the war and probably how much he sufered but alone

And I want to take you very seriously as a reader And let me tell you what if HE did it to you

With his stars and comets he could still believe In the bad years as the Russian pilgrim as the English pilgrim Like the Indian pilgrim and another fast passed indiferently

Besides his light and now I see now I see myself And how does Shakespeare write More's words? Just a ruby as thick as a galaxy.

He didn't take you very seriously, you're wrong man And what I've learned is that you have to believe ...

And I'll take you even more seriously and tell you Tell your friends You don't have friends for long You don't believe in God! and you will see the blessing To your God and I pray that it be the Word.

Poetry for children

3 iii 2020

This is a poem for children You're a five-year-old, you don't care

Francophone black

Eternal, but I'm telling you today, baby That you will not remain like this forever

I mean, you want to grow in wisdom Or madness, and that's it

When I was a child, some French people came to my city Black and white and I remember looking at one

Bigger than me with the eyes of the master of the earth When I actually looked at my father sad and misunderstood

I'll bring you lighted candles from the church You're not afraid of fire like me, so it's okay Eternal lights much more beautiful than Roses that die every fall like Ana.

I had nothing against him, it was a Roman instinct I asked him. Are you right? Without knowing what I'm doing without Speaking of which, he just looked at the thing I was sadly afraid of loving I leave the last verse to you Latin people to complete.

About the futility of art

I write poems and stories and tragedies but I haven't found it in over a decade Something worth reading from An Artist In addition it is biased written to order

Lighted candles for Eliza Or at most when the times change I'll bring you lighted candles from the church

RS Thomas skandenberg with Frost

You're not afraid of fire like me, so it's okay

To put it bluntly, that's all

Eternal lights much more beautiful than

Registers and ranges of art always vs.

Roses that die every fall like Ana

I'll bring you lighted candles from the church You're not afraid of fire like me, so it's okay Eternal lights much more beautiful than Roses that die every fall like Ana

Then there are those who make a hit out of a poem But not as you think the movies are secret Everything is as dirty as Muhammad's life Only the Bible remains, and perhaps the Qur'an.

A huge ocean a rising water star The stars and life and I'll tell you the equation Deep Thoughts {9 Poems}

Deep thoughts

I am the water of life, said Jesus, who comes to me So God will never thirst

Crying means wound or absence +

It was symbolized by the water, it is certain that we are rotating

But if you look at the ground, you see He has a much bigger and older wound

Around a huge ocean from which it separates Hydrogen / helium bubbles and water stars

Than Tunguska hidden under the ocean

Which in impact with comets' become earth.

Marianas pit 11 kilometers deep It did not appear at random but when something The crucified star It struck the earth from which the Moon was born Who knows how many aions ago the Moon cried Earth + The child prince of heaven mother of heaven.

Three traveling stars met and became one Who Became a Child Born of a Woman 0 History is longer and we need to sleep someday

That child was a symbol like the stars he was not The water star

She had children but the yeast infuses the human soul The stars Venus Jupiter and Saturn were nothing He

Mom, I know what's in the middle of the cosmos

Anonymous priests and intellectuals handed him over To a certain governor named Pilate of Pontus

The Raven and the Lily

Who executed this Star by crucifixion 33. The raven and the lily met in the field A White Raven and an old Black Lily About the beauty of simple things

The lily did not understand the Raven's song And the Raven did not see the Lily, but still

The lily and the raven admitted themselves lost It's simple, even civilized life is hard because man is backward And there were no more beautiful poems than Jesus' You can't love God and Money and it's not hard to turn your face away

What a lover can exist between a Lily and a Crow But when nothing is more important either At least the Lion of Judah is silent looking down from the mountain.

World War II was a kind of Homeric epic With Stalingrad rebuilt for a while but our brains

Armenian poem

Relaxing is peace and we see that there is peace at least in the mind through

We are born from the stars to become stars again

Jesus, we throw the gold of our minds into the dust and ordinary people

Like Dimitrie Stelaru at the end of our wanderings

We don't complain anymore and we don't care about Gyr

Foreign orphans in the world and no rights in it but

Trying to evolve, we run into our parents buried alive. Somewhere in heaven is a place for us to know

And I don't stress because of the crowds

I was young and I didn't understand anything, but I still don't

The brain and the mockery like the traveling stars

But today all poets all make couplets express themselves

To become a star again, you have to burn yourself Or let others do it but when you will be the star Even the diamond will not be able to hurt you, God.

Like Gisli at the beginning of the saga, at least it would end like him

I write because I am a poet and so fascinated by letters Fascinated by letters fascinated by letters and she's a sad lady That today people make their own money instead of working.

Distih from March

I asked Parmigianino who?

The silence of God

The mockery answered + the cross. God is spirit does not speak spoke 3 years That's what his silence must urge Deva

And his book, which no one has read

I remember when life seemed like a simpler mother

A cry a bark a silence of a stabbed lamb

When I had no relatives or friends, I was just living Yes, I was sufering a lot, but I was sufering to a diferent extent

This is God, everything else is just history Human or less with cyclical wars like Saturn

Thus, if God is silent, it is not better to write Just copy the Holy Gospel of Matthew

Calligraphic on glossy paper and failing to finish it ...

Felix Rian Constantinescu 9 dec. 2020 Lui Leopold Sedar Senghor

The rebirth of a nation

The Romanians had reached the heavy Posada, they were mad No one in the wide world knew what was happening to them And he was a Child of Mary in the midst of difficulties

He called the peasants from all over the world to him in the villages and They came and it was the old black Romanian people again And there were lots of potatoes and corn and cheese and Istanbul

The people stretched from Greenland to the Great Sea South and God was with them to see how troubled they were Virtus Romana Rediviva was called the Legion of Christ. II,… La Picioarele Măicuței Domnului i (La Picioarele Măicuței Domnului fascicolul i.) 9/11 dec.2020

Motto Négritudeedit With Aimé Césaire and Léon Damas, Senghor created the concept of Négritude, an important intellectual movement that sought to assert and to valorise what they believed to be distinctive African characteristics, values, and aesthetics. One of these African characteristics that Senghor theorised was asserted when he wrote "the Negro has reactions that are more lived, in the sense that they are more direct and concrete expressions of the sensation and of the stimulus, and so of the object itself with all its original qualities and power." This was a reaction against the too strong dominance of French culture in the colonies, and against the perception that Africa did not have culture developed enough to stand alongside that of Europe. In that respect négritude owes significantly to the pioneering work of Leo Frobenius. Building upon historical research identifying ancient Egypt with black Africa, Senghor argued that sub-Saharan Africa and Europe are in fact part of the same cultural continuum, reaching from Egypt to classical Greece, through Rome to the European colonial powers of the modern age. Négritude was by no means—as it has in many quarters been perceived—an anti-white racism, but rather emphasised the importance of dialogue and exchange among diferent cultures (e.g., European, African, Arab, etc.). A related concept later developed in Mobutu's Zaire is that of authenticité or Authenticity. Wikipedia.en, Léopold Sédar Senghor / 2020 i. Fata bună

Paserile Maiestre Chemare a Sfintei Ioana d'Arc în ajutorul soldatului Isus Maria Rege al Angliei vin înaintea ta Fată a lui Isus, a Franței și Mariei care ai învins pe cumplitul rege al Angliei și îți cer ajutorul în bătălia mea de azi (se spune bătălia) ajută-mă pe mine și superiorii mei să învingem fie și de a fi să murim dar tu ai putere împreună cu Maria Virgina Domnului și Isus Fiul Domnului să ne mai ții în viață o zi îți mulțumim și ne punem săbiile inimilor înaintea ta Martiră a Bisericii și Sfântă a Îngerilor. Amin. Trup alb În computer Fata are trupul alb de roze de var vermeerian Cu genunchii roze de rugăciuni în plăcerea întrucerului Carnea îi e purpurie de Iubire în deznădejde și drag de drag Ea nu are o pasăre ea este o pasăre în zborul sclaviei vecinice a iubirii Ea tremură ca un tren transatlantic în zbor trăiește pentru tine Din peștele gurii ei s-a născut Domnul Iisus Hristos peștele Sf. Petru Cred că are o înclinație către iubire făcând-o artă ca un monstru sacru ubita meaare trupul de marmură cimeriană vie ca izvorul în zăpadă. Prințul din Strada Săracilor

Pe strada mea vizavi de mine trei efective de Copii Îi știu din 1995 și cel puțin după Convertire 2004 i Am scris despre Ei am văzut în ce falanstere mini vii Am publicat poezii și lucrări despre spitale nimeni Ei sunt nimeni se nasc și pier fără drept la Iubire Și nimeni nu spune sărmanii nimeni nu se revoltă Decât părinții macini văduviți prea curând de suflet Madama Pogany a pierit demult în țigănia castelului Acum alți nobili s-au născut în sat întru Credință. Fata bună Sufletul bun frumos Ca Iisus Cristos Viață de Iubire Mai presus de Fire Ingerul ce te iubeste Fata ce te mantuieste Te zboară peste Pământ Măiastră plecând din Mormânt. Sex fără vină Ea plânge lacrăma curgându-i de pe față pe părul ce o acoperă. Strigătură Dansezi pe spermă, iubită-mea. Mieluțul Mieluțul Maicii Sfânte Dor fără cuvinte Durere fără fiere Soarele din miere Te-am văzut în Câmp Fără de Cuvânt.

Curat Copil Basarab Copilul mieu drag Eu te voi iubi Și când n-oi mai fi. Veghetoarea Ce frumos cântă pasărea singură în câmp Și eu o iubesc din bradul mormânt Ce bine zice veghetoarea sufletului meu Și eu mă gândesc la Iubitul meu Inima privighetoare de care mi-e dor Că vine din Marea născătoare de sor De ce să plângi când poți să iubești De ce să Citești când poți să Povești Și de ne-om săruta va fi sub Lună Când cerul e negru și Născătoarea nebună Că Iisus s-a născut la Eșul moldovan Ce frumoasă mi-ești an după an! M-am dus la Făcioară Și i-am atins Altița L-a spital Copiii Merg la Albumița N-au pantofi săracii Dar au inima mare Sărmănuții îngeri Fără căutare. Cântec Eu sunt Motanul Încălțat Și stau toată ziua-n Pat Și când vine un Șoricel Mă fac că nu-l văd defel Șoriceii sunt frumoși Ca Nuferii nămoloși Dar un Șoricel frumos Pentru mine e Hristos! De mi-ar da o Sărutare Aș pleca în Lumea mare Colo dincolo la Baltă Unde-i Staua cea Înaltă

De mi-ar zice Te iubesc Aș plânge ca nefiresc Când în Brațe mi-a veni Cerul meu s-ar Înseni! Sunt pisică Autistă Șoricelu-i la Revistă Dar aș vrea s-aud și eu Cântecul lui Dumnezeu! Domnița și Unicornul când sunt slab atunci sunt tare E Domnița-n neagră zadă Unicornul stă-n zăpadă O iubire nesimțită Fetele când să mărită Și apoi stai lângă ziduri Cauți în Cer a tele gânduri O Iubire pentr-o Fată Acuma ori niciodată Stai și plângi-n sus de colnic Stele petrele ridic Unicornul pleacă Frunte Străpungând vechii Mormânte Asta-i mersul Dorului Nu fugi din calea Lui Dar o Clipă te Oprește Preacurată! te Gândește! Geam murdar Îmi mănânc compotul în fața unui geam murdar **** sunt și eu trist și ruginit Uit și să mă rog la Sfinți împiedicându-mă în pat E încă noapte pe fereastra uleioasă Eu singur cu Dumnezeu și bezna matinală Mă gândesc la ce e mai bine pe lume Doar sufletul mi-e Imaculat. Rugăciunea vestalei Iar mi-e părul leoarcă precum rece înfrigurată noaptea

Pune izvor albastru de sânge în ochii mei Fă-mă mamă aici în pământul mamelor Iubește-mă Dumnezeule fă-mă frumoasă Te voi primi în bordeiul negru înzăpezit Îți voi răsfira sare din roze în ochi să-mi plângi bocetul Hai pe drumul câinilor de noapte ascuns în întuneric între sate În lumină te voi primi îți voi vărsa inima în cunună Sfințenie regăsită stelele se încălzesc una la lumina celeilalte Vino prin troiene de ger de la o Ursă la cealaltă. Muza de la malul mării M-am întors să privesc în ochii muzei de la malul mării Un psalm cu sânul de marmură purpurie Cine ești tu? Vocea iubirii am primit răspuns Dar de ce ai ochii brăzdați? Pentru că sunt marea pe care ară plugurile trase în iarnă de boi Ești vie? am mărturisit Doar dacă mă săruți mi-a rostit Dar **** pot oare de să te sărut pot săruta stelele? Sărută-mă cu inima și vei vedea **** mă voi umple în brațele tale ca Lumina Și pieptul ei era atât de murex în marea oarbă și era-florită-n stele Și privind în ochii ei expresioniști și în sărutu-i de lumină Tu ești floarea de pe mormântul mamei, magenta, vie după 1 an Am lacrimi pe ochi pentru plânsul tău de când te-am văzut Și atunci - din cer - m-am aplecat și am sărutat marmura mării! Așa a fost când eu cerul am sărutat cerul și rujul de stele mi-a ars buzele L-am mai sărutat încă odată și îngerul a coborât între noi. Predică presbiteriană Reforma percepției Cuvântului

1. Tiparul a înlocuit manuscrisele cu Biblia la 42 de rânduri tipărită de Johannes Gutenberg în 1455. Electricitatea a înlocuit tiparul acum în secolul 21. 2. Shakespeare sec xvi-xvii nu își citea piesele iar anticii și Augustin practicau acel joc tolle lege, citește cu voce tare. 3. Mcluhan a profețit în anii60-70 O cultură ”fonografică” - interpretare proprie. 4. Pe Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu și Mircea Dinescu inclusiv valoroasa operă de românism a lui Mircea Vulcănescu nu îi mai citește nimeni. Concluzie curulă. Profețesc că singura stâncă rămasă citită din toată literatura va fi Sfânta Biblie - pentru celelalte cărți,în domeniul culturilor, fiind necesară o Reformă a percepției Cuvântului. O lume a sentimentelor pure Schiță poetică despre Mezolitic Oamenii de la televizor sunt ca ridicole Litere de plumb Arta se refugiază în psyche-ul Alicei în căutarea purității Copiii sunt sănătoși când spun Adevărul & Copiii iubesc! Umanul se reciclează. Pentru noi e prea târziu. Pueri doctrina. www Trebuie să încălzim în fiecare zi monitorul înghețat Cu pieptul nostru cu mâinile noastre râzând sau tăcând În vraja care ne cuprinde în acest paradis feminin Coapsa suavă ca atingerea unei aripi de pasare împurpurată! Portocalii din Mytilene ... Infinis

Viața evoluție perpetuă Stadiu salvezi.

Nu găsise omul deștept asta a fost

Crucea înstelată

Dar la nuntă avea părul cu bucle În harta României Adevărate

Hristos a fost răstignit în Calea Lactee Cine i-a numărat pașii pe ape?

Și Steaua Roșie de deasupra lor Căzuse devenind o stea neagră.

Un om sărman l-a întâlnit cândva Și și-a recăpătat vederea neavută

Poem argentinian

Isus Hristos a fost răstignit de Romani Pe o cruce de stele țintată pătrată.

O oboseală cronică Unde vom scăpa de massmedia? Atâta regret pentru un pui de vrabie Și cât te iubeam Un plânset un scâncet un lacrima un sensucht Un saudade universal O durere.

Ieșire 40 E ora 6 dimineașa și stau inaintea ușii închise Cu chipul ras de ceva vreme și cu coama de cal indian Deasupra ușii e o firmă pe care scrie Ieșire Sunt în mantaua Stalingrad+Siberia și aștept Prindu-mă în ușa de termopan 2005 cu reflexie dublă Brusc constat uimit cât seamănă chipul meu îmbătrânit Cu al Arhanghelului Gabriel din icoana rusească sec. XII. Iubirea lui Abderrahman Eu îmi aleg un drum de tristețe între Medina și Mekka Un drum de lacrimi mari de sânge în loc de vin și râs Un drum de poeme monoteiste mereu întrerupte În tăcerea rugăciunii când mă gândesc la soția mea Poetă ca și mine dar ca la șah când eu sunt la Mekka Ea e în Medina și parcă lui Abu bakr nu-i e milă de noi. Mama Mama mea s-a căsătorit târziu

Biserica bolnavă Larei Fabian Nu mi-ai privit niciodată chipul Puțini au făcut-o așa că mă voi Ruga singur cu cine îmi va fi Prieten Nu mi-ai auzit niciodată glasul Nici tăcerea ți-e frică de templul Meu așa că te las pe autobanda Ta Ca rușii de altadată îmi voi face Propria biserică împreună cu Medici și tot ce sper sunt Fericiri Psalmul 1 Și de va fi o Marie va fi o Marie Bolnavă o Matcă ill iubită de Albinele toate și Prisăcari te Rog roagă-te! Mama Copiilor mei Ai aripi mama Copiilor mei Te văd când vii obosită acasă

Îți porți povara ce nu te lasă Floare de iarbă crescută în Strei Copiilor sfinți stea din irozi și părinți Copilă ne-bună geloasă pe Lună Vom muri din lut Copii ne-om zidi La pâlpăt de sori citind pe Elle Negri! Sticla de CocaCola . Eu sunt aedul literaturii românești Tu îl ai pe Dumnezeu in tine / Am o sticlă fierbinte de CocaCola Goală - ca soția lui Cezanne în ora tainei revolute Și când răsare Galaxia sticla ia foc topită Prin mijloc - ca un porțelan negru ca un ulcior de pământ Amforă cu sare chiup de avânt Privire de nisip pe-o mână neiubită Mintea mea e acea sticlă dezgolită Candelă preoțească de aici dincolo de Mormânt! Amin Fata era neliniștită Nu pot să mai trăiesc! tristă Spuse ai vrea tu ai vrea tu o sărutare să-mi dai? Eu aveam o pasăre în sân aveam o pasăre în sân Ieșeam dintr-o eră rea în inimă măiastra palpita Fata era un Gavroche necăjit eu Sonia Rostova Eu aveam Fata în piept și iubind am spus Amin. Arta poetica nuova Sunt un copil al iubirii Așa o chema pe mama Sunt șapte ani de moarte Sunt un copil al iubirii Văd dimineața cu ochi mari Privindu-mă din fereastră Noaptea e încuiată în minte-mi În piept-mi crește pământ

Rilke mi-e nenăscutul O nouă iubire privindu-mă din tine Viața e matematică Omul e Dumnezeu. Basmul Iubirii A fost odată o carte În care trăia o frumusețe de moarte Iar Ptolemeu - sau Prometeu Murea în visul tău Au fost odată doi părinți Coborâți din Sfinți Dar iar văd că e noapte - Frunte în șapte! Crucea de hârtie glasată Copilaș scump născut din Cuvânt sfânt hai să mergem în codru să căutăm arborele galben arborele portocaliu & roșu cu frunzișul de hârtie glasată acolo vom culege frunze de Exod vegetale ca puiul de urs și bruna ursoaică și ne vom întoarce târșâind obosiți pași în amurgul cu Lună iar apoi în Sabat vom decupa o cruce galbenă portocalie și roșie intens ca negrul rozei negre o vom zbura pe un zmeu cu sânge cald până la parcul cu morminte - la mama simbolistă și vom gândi până în noapte lângă crucea de hârtie glasată Copila mea de Lună ce nu te mai naști! Cuvinte Nu știu de-mi vei sta pe cale Citindu-mi numele-n Annale Galb cimitir fără de sațiu Ovid, Vergiliu ori Orațiu Nume de pe-o veche carte

Un filosof fără de moarte Acum însumi mă-ndoiesc Ești tu mort, - ci eu trăiesc? Geniul satului Am cunoscut odată un mic geniu primă rândunică a satului Din Săcămaș înflorit în Deva ca un cromatism violet din munte Un suflet al datinii care te leagă de iubirea Antigonei De pământ și cursul pe râuri prin pâlcul de bordeie Acum e departe în altă lume plecată în Burgul 1 Dar mi-o amintesc cel mai des dintre frați surori Sufit chinuit ratat în fir de tort ingenuu dar nu în viață Și ne vom spune eterni: Mă bucur că, vii, am murit! Ger de noapte Ut Liban Clusium O revoltă nu înaintea destinului + ci a omului De Copil am regretat că nu sunt angelic Și apoi m-am străduit să devin Am mers mult pe treptele lumii și ale câmpului mereu altul Putând vedea frumusețea slăbiciunii a neputinței a Falimentului Zâmbetul preaplin de rouă ca un trandafir virgin într-un drum singur în sărăcie și străinătate sub cerul alb de cenușă Și apoi am rămas singur cu noaptea Părul ei albastru închis îmi este doliu catolic și vitraliu

Israel la darea Constituției s-a închinat unei bestii Tot așa un prieten al meu nu mai știu precis cine Pentru că era prins într-o iubire neîmpărtășită Și-a făcut dreptate făcându-și o iubire falsă Acum poate ține cele zece porunci simultan Faptul e făcut are iubirea de gât mărșăluiește Judecătorii se întreabă ce poate fi mai bine Pentru un suflet nefericit o mireasă evreică. La arat Ararăm pământul taților noștri în faptă de dimineață devreme Țarina clisoasă ori curată moale sub lacrimile de ploaie Curgând ca izvorul de mii de ani din pleoapele de icoană Ale mamelor și bunicelor noastre și ogorul rodește lacrămi Orașele inexistente departe agonizează în târziu de noapte Cu rachetele nucleare ascunse în burta metroului și Copiii zăvorâți în canale Autoturismele sunt șobolani gigantici căutând după sânge Țăranii tac sub cnut ș femeile tot spun schimbăm mâncare mâncare! La statua lui Anton Pann în veacul ciumei Dormeam deja-n penumbră când La patul mamei sfânt mormânt Văzui un chip spre cer dormind Un turc prelung cu nas elin

Poezia mea e una a milei De sus din catargul aerostatului poetul e superior vieților oamenilor Un Cristos păcătos - un Ave Maria inexplicabil!

Al poveștii demidieu Ce veghezi la patul mieu? Și zise mama din pământ Acesta ești - vei fi curând!

Leo

Când moartea te va irosi În patul mieu ori-un-vei fi De mine tu să-ți amintești

Iubire falsă

Icoană în ferești Dar, Doamne, ce va fi cu Ea? Eu întrebai încă plângând Nu întreba nu aștepta Mai bun mormânt. Laptop înghețat Îmi pun mâna lividă de scris Oprindu-se pe un laptop înghețat În sat tămâie și gunoaie Plânsul lumii a devenit concret Banii ultimele icoane Pe cruci toți - sângem. Luceferi negri A căzut de mult timpul Au cosit de mult fânul Bătrânii au stors vinul Oameni negriră drumul Câini pătați caută carne În satul de Copii fără arme Trec iar marfare cu marne Lună pe cruci gri la Varne În case oamenii caută totul Bătrâne sărută pisicilor botul În pat plâng mama și nepotul Adolescentul citește Idiotul Luceferi negri nasc vagabonzi Femei vechi primesc un gablonț Sei scrie despre ridicolul bonz În cartea deschisă - copii scunzi Biserica tatuată sclipește sub cer Joia frații vorbesc de virtuți și averi Sărmana spune: -Da' vii să mă ceri?! Boul se gândește la zăpada de ieri Doar polițiști merg sus la Copii Bolnava spune drumului: -Să vii! Ea începe prin a spune: -Știi!... Plânge că e un plâns între mii! Iubești să-ți mai treacă vremea Rușii merg la morse în N. Zemlea Tata nu mai poate să care lemne Pe drum sătenii vor să-se-nsemne Argatul îți intră în casă și-i bună

Și Fata îi bună și masa îi bună Copilul a murit de o săptămână Din cărți poetul pleacă pe Lună Mai în sus Poliția pare părăsită Mama nu mai face pește sau vită Prostimea iar te trece prin sită Mitarnicul frate cu cel fără mită Idealistul se-ntreabă în pustie Îndrăgostiții se văd de Sf. Mărie Iubitul tău nu schimb-o dulie Cine-i pe bancnota de-o mie? Iau Biblia si vulpi fug din carte Oratori iau bani despre moarte Te iubesc pentru că ești aparte Oamenii se vor oxida pe Marte Acum târziu închid sting oblonul Cu Munchaussen plec cu balonul Lear cu bufonul Mihai cu Avionul Vă rog dați-mi și mie melonul... Mânia Mânia este cauza principală pentru distrugerea familiei Ce înstrăinează Copiii de părinți cel mai mult în durere Desparte pe prieteni și pe frați și totul pentru o vanitate Nimicul aduce mânia când Copilul nu se mai roagă Și apoi nu-și mai poate ține casa decât cu urlete & bice Iar Copiii fug dar asta o fac și credincioșii oameni mari Și în întunecarea minții sale omul înnebunește no god Și ca marea se-aruncă urlând în mormânt & iad crunt. Fefeleagă Leg gândurile unul de altul în camera de tortură Aștept trecerea vremilor ca să fiu cu o viață mai Aproape de Dumnezeu mă gândesc la Scriptură Și învii din întuneric nu mă mai judec nici las alții Leg gândurile ca pe nuiele după **** a început

Totul să fac un sicriaș de papură ca să merg pe Ape timpul se contractă ca apa privim din ambră Sperăm să murim într-o zi să ne sfârșim munca. Mielul meu cel mic Mielul meu cel mic Cel mai peltic Singură turmă Ruga din urmă Miel cel frumos Prunc firoscos Miel înțelept Regele drept. Nu te-nțeleg iubire simbolistă Nu te-nțeleg, iubire simbolistă Prin ploaie merg prin ger Cu fruntea-mi tristă prin Cimitirul crucilor de fier Negre Smaralde-n ger Merg fără nume-n lumea veche Unde tăcerea zboară-n rariști săpate-n streche Tunuri trec cară după cară Casele ard ocru în morți de vară. Ochii mamei mele Motto Copistul promise că aşa va face; şi Scrooge ieşi bombănind, închise biroul într-o clipită, şi copistul, cu capetele lungi ale şalului său alb fluturându-i pe sub surtuc (căci nu avea palton), se dădu de douăzeci de ori cu sania pe Cornhill, la coada unui şir de băietani, ca să cinstească şi el ajunul Crăciunului, şi alergă cât îl ţineau picioarele până acasă, în Camden Town, ca să joace baba-oarba. Ch. Dickens, Un colind de Crăciun, decembrie 1843 Am găsit o icoană alb-negru oglindă oxidată De când era mama Copilă și privindu-i argintul

Văd că are sticla înmiresmată a privirii mamei a mea! **** în ce modus nu știu poate o altă întrupare Un străin din Ceruri cu ochii mamei mele Un sfânt ca mama privind cu gând de Cer. Poem rus Noaptea arde negru sub stele albastre Mi-am pus ochii cei verzi pentru vals Va veni Cneazul tygru din marile astre Și mă va chema cu Însuși la dans Eu port ochii cei verzi - verzi ca ochii de tigru Apoi până dimineața prynțul mă va isprăvi Eu port haine albe de Fată dată la jertfă Sunt vechi sau sunt gris ochii de tigru? Azi voi muri în brațe de Fiară ce ucide Fete Mama muri și la Castel fată de nimic mă dete Noaptea pe cer în somn văd marele tygru Coborând din Cer la vânat de Bouri și Zymbru. Poezie pentru oameni / Cunoscutul scriitor englez Sommerset Maugham a scris o carte groasă cu titlul: „Robie". Cu cîtă uşurinţă se lasă oa¬menii robiţi! Voi, cei mai în vîrstă, vă mai amintiţi de supu¬nerea faţă de Hitler. „Am crezut că doi ori doi fac douăzeci. Am crezut-o pentru că aşa spusese Fuhrerul". Nu puteţi ne-ga că există o putere a întunericului, că diavolul există! Marele poet german Goethe a scris măreaţa dramă „Faust". Pentru că voi sînteţi toţi oameni cultivaţi, presupun că cunoaşteţi piesa: O fată tînără numită Margareta joacă aici un rol important. Ea era un copil curat, dar a fost se¬dusă. Fratele ei, vrînd să salveze onoarea familiei, îşi găseşte moartea în lupta cu seducătorul surorii lui. Pentru ca aman¬tul să poată veni la ea, Margareta dă mamei ei un somnifer puternic, care o omoară. Iar cînd se naşte copilul, ea îl omoară - ca cei care în zilele

noastre practică avortul: ce vi¬nă enormă îşi iau asupra lor! în final, tînăra fată a ajuns aici: vinovată de o triplă crimă: mama, fratele şi copilul. Şi atunci spune aceste cuvinte tulburătoare: „Şi totuşi, Doam¬ne, ce m-ampins, era aşa de pur, aşa frumos!" Goethe nu era deloc nebun. El povesteşte în „Faust" că diavolul se afla în spatele întregii istorii! Poveste neagră Un Uriaș avea un prizonier de război care avea un Cerb care avea în gât un opal. Mult se chinuia Cerbul să lepede piatra ceea mare neagră ca apa din fundul fântânii **** e ea deschisă sub cerul de noapte dar nu era chip. Și zăcu multe veacuri Cerbul cu mărgăritarul în gură și capul pe de lături întins ca mort și parcă nu era chip să nască iar stăpânu-său Băiatul nu mai știa ce să facă de mila lui. Văzând că nu se mai face bine își făcu un toiag din inima unui salcâm însemnând locul și plecă în lume să uite de necazuri și Uriașul care îl iubea mult strigă în urma sa făcându-i pentru prima dată un nume lui care nu avusese niciunul: -Odhin! odhin! Pui la rotisor Romantici – într-o lume postmodernă! ne-am născut din alte vremuri ca Laura Pausini din reclama la săpun! stăm la terasa unde oamenii se opresc împreună –

pentru un pui la rotisor în sfârșit! Noi avem Povestea lui Ende cu Bastian și Atreiu copiii noștri – Biblioteca e aglomerată! Puțină elegie pentru Gisli fiul lui Sur Motto Aud, Gisli’s wife, remains loyal throughout the saga and refuses to divulge the location of her husband, even when Eyjolf ofers her three hundred silver pieces, help in remarriage and reminds her of her current hard life at Geirthjofsfjordhur. Gisli's dreams of a mysterious woman pouring blood on him continue to plague him, and eventually he is not able to run from his problems or the people who are hunting him. After Gisli is discovered, Aud and their foster-daughter Gudrid fight sideby-side with Gisli until he is killed in a final, strenuous battle. Even after Gisli is dead, he is still honoured and respected for being a loyal and honest man. The saga notes that his final blow was just as strong as his first. Once Gisli faces his death, Thordis experiences remorse for his murder and stabs Eyjolf in the leg. After Bork wrenches the sword out of her hand and attempts to calm the group, Thordis declares herself divorced from Bork and leaves the house. Aud, Vestein's sons, and three others leave Iceland. Aud converts to the Christian faith and with Gunhillda, the widow of Vestein, takes a pilgrimage to Rome, never to return to Iceland. Wikipedia, Gisla saga/ Voiam să-mi fac un chip în cimitirul amintirilor meale Dar scrise pe frunze cuvintele au devenit pământ E ploaie în șanțurile orașului și prăbușiți din cer mestecenii plâng Acum a sosit clipa să murim **** mor problemele când le știi

Nu-ți scriu cu plumb ci mie însumi Acest verdict e interior Calul meu ți-l va aduce în dinți E ciudat să văd după decenii adevărul pe chipul tău. Audr, 2020 RUGĂCIUNI CĂTRE VORONEȚ (4 Ode) dedicată cărții Ruth ÎNTÂIA RUGĂCIUNE Cerul tace de doua mii de ani Ori poate nu; ori poate toți greșesc Din Casa Mariei gândul mi se+ndreaptă Spre Voroneț Te rog Sfântă Sixtină nu alunga plânsu-mi În jertfă necăutată iubirea o găsești Te rog te plâng ca pe propriu-mi trup Din Voroneț Nu căuta în marea din tine să te-neci Sfântă stavroforă ci amintește cuvintele vechi Ca stele ca nisip tu cosmos ești non plangit În Voroneț Înainte să îmi spun Aminu-mi; Sfântă Română, Mă spovăd că tu ești eu cu toaca cerului Acum tăcerea iar se lasă tristă peste Românie Marianic Voroneț. CĂTRE LUCEAFĂR Ești viu, ești tu, beata ești vindecat de tine Ce-n tine Magii au văzut n-a fost decât Marie Sfințenie e în tine nu Romantism bolnav Pre Voroneț Te-am văzut pogorându-te poate e versul În dialectica treimii nu rămâne decât I Iar in algebră 1; te rog sfântă fecioară privește Maria in Luceafăr Ce scrie această sărmană Psafa e poate Adevăr

Vestit de veacuri de cei trei Dumnezei și stele Trizofrenie; adlerian Cuvânt al Iubirii în D-zeu Marii după Marie Saturnismul e Calea, Adevărul, Viața? - vai Pe Cer doar doua stele Luceafărul și Luna Capela pâlpâie în noapte cu chipuri vechi Din veacuri sixtine. LUMINA UMILINȚEI Ce am primit și învățat de la mama mea vecinic Scufundă-te în umilința amară în durerea fără Leat și mereu smerește-te dar naște ca Hiero Născătoarea Poate durere e viața noastră deci s-o durăm Și ireal prin iubire iubirea s-o invingem; în Vechi bucoavne să citim de avva Isaia și Adler Spre umilință Precum sunt cele treizeci de Madone Negre De aș putea vedea Madona Umilinței, pre Mara venind orfană cu fiica ei cu Ruth -, În Voroneț Mai mult cuvinte n-am deci te rog te roagă Aici sărmanii plopi privesc spre cer umili – Mai mult decât la Marte visez la Medicină. Yin Voroneț. OCI BOLNEV... Dianei Baciu Vrei să știi frumoasă fată care e e durererea ta! Ce poate fi decât inima de două ori din carne? Iresponsabil Pușchin, Tolstoi au inapoiat Hellene În Țările Român Nu nu sunt obosită nu am decât nevoie să termin Versurile-mi persane să-mi obosesc mintea zilnic Ca-n Diata Dumnezeiască ca Regina din Saba În Novgorod Prea bine frumoasă Doamnă! ești bolnavă scrie!

Decât scrie pentru vindecarea lumilor – dar duhul Decât doare și nu nu ești bolnev iți spune proorocul Sfântă Stavroforă Nu nu Nastya n-am îndrăznit să privesc decât Cana Galileii în ochii tăi sfinți iar pe Sfânta Marie cauto În tine. Dintr-un turn oarecare dar apropiat‘ți scriu, Rugându-mă Ție. Ruth! Privesc în oglindă gândindu-mă la ceva negru și galben Miracolul ce îmi stă în față mă cheamă târziu la fereastră E un fel de unit punctele pe desen e un fel de cădere vie E unfelde virginal într-o bibliotecă pustie înmiez de cimitir O urnă a satului așezată în vântul nopților de toamnă Când stând în odaia înfrigurată ne iubim cu amintirea E un drum de moarte în conștiința unui frumos Copil E acea iubire care nu trece după moarte # a frumuseții. Seara asta mănânc pâine goală Azi a fost o zi încărcată ca un templu baroc M-au blocat a patra oară pe poetii-nostri de la prima poezie, o poezie scrisă în engleză vara aceasta - Ravens Mating - care azi m-am gândit s-o iau titlu de plachetă 2020 plus infinit sau mai puțin Ori mai bne nu Suntem pe 30 octombrie 2020 Când mă pregăteam și pe veceu mă tot gândeam ce să postez pe Felix G Constantinescu Pentru poetul bucureștean intelectual cam chiar fără studii din Berceni unde or fi și ăia

Care la vorbele mele chitite a spus că spre deosebire de el care e n o r m a l Eu am trei personalități aruncându-mi în față trei smile-uri civilizate de la Bucureștii de Sus pe care i-a înființat drept capitală strămoșul meu din Țara Românească Vladislav Vlăduț Voiam sa-i pun inițial niște citate dure ca programul Strong din Biblie de nu se mai spăla nici în zece ape împreună cu epava Walter Scott și Adevărul spus Maryei Jana până la urmă ceva din Biblie cu un imn să zicem oarecare dar ales plus filmul Un cuento de navidad ori pagina de Wikipedia Un Colind de Crăciun Și citatul cu sloiul de gheață din Frankfurt până după borcanul cu cea rece de plante am mai găsit un colț de codru de pâine rămas de două zile Și atunci am zis că-mi scriu poezia aceasta Aparent postmodernă – în esență Romantică Concluzia mea e că mai bine mă înțeleg cu pastorul din Dorohoi care m-a călugărit decât cu lefterul ăsta de poet și public_ist macabru Dar ideea mea creștină e că toți oamenii trebuie iubiți – săracii chiar și noi înșine Cam acum termin bucata de pâine – pe mâine mai îmi rămân trei felii dintr-o altă fostă pungă cu pâine. Amen. Sfânt Albatrosule! Am stat în vecinicul plin de mir iubindu-te singur ori în doi Ou spart în aștept și plâns acea lacrămă vie nu vezi odată Și în iubire singur m-am clocit sub cerul fără înviere Ești dincolo de stele cine poate ajungă iubire preacurata de sfinți vechi din castele? Și-așa în plâns și nașteri în tăul cerului uitat-u-mat Văzându-mă că îți port chipul de lumini și sfânt var M-am întins pe gheață și trist n-am mai așteptat Mă vei găsi odată plâns Albatros! singur suflet înghețat.

Stele negre Elizei In creieri Sunt stele negre Neuitate Mame grele Cosmosul Nimica e Unde mama e Ochii tai Asa simbolici Amintire de Arnici Ochii tai Asa de negri Stele negre Margarinte. Suflet din lumea ideilor pure Ca un pian scufundat în Sienkewicz În azbestul lumii inima încă mărșăluiește Ca într-o joacă de copii ori un drum de noapte spre casă Câtă durere viul și cât plâns moartea Zgomot în templu Dumnezeu adună tomberoane Ucenicii se vând pe băutură Maternitatea drogată moare Pământul e un nou născut plângând cosmic. Un suflet delicat dormind în cântecul codrului Venită din pădure s-a îngropat în pădure Codrii plini de urși și unicorni Un scâncet un cântec o rană în pântec Stăncuțele indigo se ceartă cu privighetoarea nopții În Peleș Luna pălește pe-o rariște

Întâiul clopot plânge - sătenii văd zăpadă pe miriște. Vertebrele Mariei Monahului medieval Nicodim Cândea Citeam un articol Wikipedia Când am constatat două vertebre încălecate Spre gât - și capul îmi trosnește Ca două degete strânse unul peste altul Am luat un pumn în șira spinării pe degeaba Acum câțiva ani la etajul spitalului Nopcsa I Am văzut odată la Orlea un om complet gârbovit mergând – La o înmormântare. Vino în cânt de brațe adânci Vino în cânt de brațe adânci Hai să îți caut în dalb păr Copile sfânt ce trist mănânci Sub nuc sub fag sub măr Uită de rău de ceasul său Purta-te-voi pe brad Venit din cer cruce de fier Noapte-o vom trece-n vad Numele tău e neamul meu Izvoare urcă-n spirit Templul e-o stea e mama ta O flacără-a plutit. Diată Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vă vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri.

Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu. O altă înfrângere a zeilor Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă! Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyrofenician carmin. Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov

Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme. Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii. Am văzut un Licurici Citeam în taină în livadă sub albastru Când am văzut în iarbă un Licurici scânteind Figea ca un copil din junglă printre ierburi pe pământ Dintre toate gâzele mele cel cu tot mai sfânt Și mă gândesc Licurici mic și frumos ca o stea Strălucește scarabeu din sacrul egiptean Știu că în livadă nu te voi mai vedea Tu strălucește către cosmos ca un plăpând far. Artistului necunoscut

Ar trebui să se sape o statuie artistului necunoscut Recunoscut de Saul prin altarele Atenei ca adevăr Mulți scriitori au viața în creier ca o tablă de șah Pe care o gândesc mereu până le iau foc mințile E un fel de glorie în geniul lui Ermioni incomodă Și mulți din cele mai scumpe nume se aduc jertfă În Marea Indiferență a Celor Trei Lumi și asta încerc Eu să fac o cărare afară din întunericul nostru sursă A pierderii nenumărator genii și asta nu se poate Dacă nu îmbin scrisul cu religia și cu medicina Când nu vor mai fi cananiți în casa Domnului Și când oamenii vă vor spune Intrați în spitale Că este speranță nu doar intelectualilor ci tuturor Nu vă va mai fi frică să vă dați pe mâna doctorilor Și omenirea își va dospi mintea ca pe pâinea de noapte Dormind și netemându-se un om de altul fiind pace Trebuie ridicată o asemenea statuie pentru toți poeții Morți înainte de vreme degeaba o statuie arhetip O statuie pe lângă care Copiii și Oamenii să treacă Gândindu-se la Dumnezeu și la câte un suflet nefericit. Asupra efectelor negative ale poeziei în psycheul uman

Mulți iubitori de poezie își iubesc mai mult cărțile Decât propria familie poeții niște străini morți Decât frații și surorile tații și mamele și copiii Care pierd prin comparație ca efect advers

Un snobism dur care își neglijează propria familie Pentru un cult atonian o utopie murdară Mă opun unei astfel de înțelegere a poeziei Familia nu trebuie să fie torturată de Blaga și Eminescu. Aurul toxic

Aurul toxic, metale nobile, otrăvesc mințile moților Vărsându-i din mine ca Iona pe uscat - aurul Aurul pur, nobil, chesaro-crăiesc și fetele cu ochii De aur, fata morgana, în această suferință numită viață Am văzut chipul aurului în creierul supt al minerului Al celui ce a fost odată miner niciodată iar Iar aurul ia calea băncilor și străinătăților hrănindu-le În această materie gri pe care o numim viață. Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic

Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme.

Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor.

Ceas de toacă

Dacă pe lume

Ceas de toacă Ceas de sară Poate mor Până în vară

Dacă pe lume risipiți am fost poate în ceruri Vom avea o cruce într-un nor albastru De nu ne-am văzut o viață marea mea Iubire Poate ne vom întâlni-n alt astru Și fericiți vom fi **** cei plânși și mîngâiați **** cei săraci și săturați Dacă sub soare n-am avut parte de floare La Dumnezeu flori mii făclii ne-or mirui Și sub cruce vom ședea cu sacră Maruwa.

Că prea mult Am chinuitu Că prea mult Am suferitu Pentru tine Am fost jertfitu De părinți Nemiluitu. Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ. Cutumă dacă Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree Poți fi și Ovid dacă ești fălos vei fi uitat Eu sunt țăran de la Levad brânza oilor Cred că trebuie să fii și să rămâi ce ești Sufletul să-ți moară o constantă ebree

Hristos cu cruce Acum miliarde de ani am fost toți paianjeni Purtându-le crucile în spate sau nu Până a venit Hristos supremul Paianjen Crucificat de poporul meu ca un cărbuș Toți trebuie să murim numai că unii suntem nemuritori. Spiritul sacru pus pe cruce Un Dumnezeu flagelat, pălmuit, răstignit Și Maria înnebunită la Golgota într-o stânjenită Pieta Dacă viața ar ține o mie de ani Lui William Wordsworth Dacă viața ar ține o mie de ani asemeni plânsului cosmic Poate că am putea să ne ascultăm părinții ce ca noi sunt Și să le învățăm sufletele tinerești pentru generațiile viitoare Să ne întipărim în ochii noștri chipurile lor până dincolo de orice orbire I-am iubi mai mult poate pentru că ar fi nădejde și speranță Poate că am intra în icoane și cărți cu simplitatea intratului bătrânilor în pat seara

Poate că Dumnezeu ar veni la noi să ne întâmpine și să ne binevestească O vecinicie la fel de mare precum moartea plânsă a mamelor noastre Ne-am ruga mai mult și am plânge mai mult bucurându-ne și am muri mai mult Fără să plângem cu Dumnezeu ținându-ne de mână ca la Naștere. De ce nu mai sunt copil? Recviem

De ce nu mai sunt copil Să mă uit la videoclipuri Și să citesc Cuore și H. F. Dar sunt un copil al lui Iisus Nimic nu s-a schimbat Decât în capetele oamenilor Ca Davy în casa corabie Nu-mi rămâne decât joaca Dacă cuiva nu-i convine Larg e drumul, -ngustă puntea Eu sunt copil eu sunt Ce mi-am propus de la șase ani. Didactică ii Bolnav - tata mi-a deschis cosmosul minții Anselm Will London: sinteza modernității. Jack London mai pur ca Filocalia - **** e? Din trista țară A trecut o viață pe lângă mine doar scriind Vă spun azi prieteni vrăjmași oameni scrisul Narcotic este făcându-te să te uiți și pe tine Din copilărie am fost numit geniu tristă consolare Acum în miez de viață singur ca întotdeauna Am muncit prea mult și fără roade tragic Tantal sau Sisif va trece încă una și mă voi odihni

În pământul matern ca trist poet pentru că am scris. Dulcineei din Toboso Un Ideal o femeie o vrabie zdrobită pe asfaltul roșu Dulcineea mereu interzisă ascunsă furată iubită În orice condiții pentru cei cinci lobi ai creierului ei Personificarea Înțelepciunii care se pleacă sub scut Sub ghilotină sub Kalașnikov sub greutatea Pământului E ea Dulcineea iubită de departe de la Stalingrad De sub bombe o fotografie o icoană sărutată în noapte Niciodată respinsă și așteptată o viață până în Cer. Elegie marianică

O, tu, cea mai frumoasă dintre Madone Arhetip marianic sfânt și plin de grație Te rog mă binecuvântă acum la ceas de noapte Și când va veni dimineața revederii Fă-o fericită, umple cu serotonină ochii-mi plânși, Citiți, o viață între oameni și a lor răutate Te rog, Marie, fă-ne viața vrăjită în durerea Ce nu se oprește din cânt asemeni cucuvaiei Mărul discordiei de l-aș avea ți l-aș da ție, Marie Primadonă a cerului și când va veni moartea Vino tu în locul ei la ce e de drept al tău Și primește-mă stâlp în casa ta să uit această viață. Lui Eli. despre Castelul Zam Poem serios

Ascult Missing cu Tif Lacey și mă gândesc

îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu Psihiatria nu se absolvă niciodată. EU TREBUIE SĂ MOR' Chinei

ACESTEA AU FOST CUVINTELE MAMEI MELE ÎN 2011 DUPĂ CARE A MURIT PE NEAȘTEPTATE DINTR-O DATĂ ACUM DUPĂ 9 ANI AM AJUNS SĂ LE SPUN ȘI EU DIN NECAZURI MULTE AM FOST ÎN CÂMP ȘI M-AM GÂNDIT LA CONTELE CAVOUR PENTRU CÂ ÎMI ÎNȚELEG MAI BINE SATUL ȘI LUMEA SPUN CĂ E O ADUNĂTURĂ DE CRIMINALI DE CAINI AȘA CĂ PLEC ÎN REALMUL DE PESTE MUNȚI PLÂNS CĂ OAMENII NU SUNT NU-MI PLÂNG DE MILĂ MI-E MILĂ DOAR DE LUME CÂND ȘI ȚĂRANII SUNT CRIMINALI CE POȚI SĂ MAI SPERI? Excelsior pentru poporul român - versuri -

Felix Rian Constantinescu Biserica îngropată. Fantasie Jos în lumina câmpului pe locul vechi al satului pentru alte vremi cerești Se întinde o biserică din pământ spre Lună cu turnul fortăreață în iarbă Un beci de livadă vid negru înveșmântat în pământ un alb calm pinten Pentru rezidirea din pământ și gheață a unei alte biserici marianice Precum fata din fată puțini îi știu locul ascuns precum cântecul tăcut despre Dumnezeu al lui K. Woytila sub toporașii de april strălucind mov Cândva un loc al luminilor și rugăciunilor al fetelor boscoroditoare În ii românești cu vitralii cât palma și bolte umede ca smaraldul celtic Acum e un loc tăcut ca un mormânt al unei oi mamă vizitat doar de turme. Triaj

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu acoperite de alge și meduze Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. Pentru înviere

Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere. Sub măr Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanândune respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah. Păianjenul Îmi amintesc de vremea când Păianjenul mânca iarbă Copiii mângâiau tarantulele punându-şi-le pe creştete ca pe nişte şepci de baseball râzând cu un altfel de râs Îmi amintesc **** aruncau cu păianjeni **** arunci cu pietre până în cealaltă parte a universului

doar ca să vadă încă o stea rostogolindu-se încet în şuvoi cu un altfel de râs aşteptându-i să se întoarcă pentru a-i arunca iar şi iar şi iar şi iar şi iar râzând cu un altfel de râs și abia aşteptau să se întoarcă precum meduzele aduse de valuri reci Păianjenul îl înţepa pe Copil în buză și-i spunea vezi ce colţi am şi râdeam erau și păianjeni mari ca templele grecești totul era sacru îmi amintesc când Păianjenul privea lumea cu ochi mari și nu se ghemuia înfricoșat când încercam să-l ucid nu-i venea să creadă și râdea cu lacrimi acum e altfel Elizei. despre Zam

Ascult Missing cu Tif Lacey și mă gândesc îmi amintesc de Mircea Dinescu care în 90+92 scria de filmele comuniste in care el îi spunea Ei cat e de indragostit de strungul din dotare azi noapte am visat-o pe Prichindel nimic special doar un regret dar mai mult decât atât Zamul e un loc atat de dur încât nu îl mai poți uita niciodată Mereu îți amintești de colegi mai mult decât de cei de școală primară sau cămin cu program prelungit Tu trebuie să înțelegi că eu închid ochii și văd tot spitalul dacă vreau dar mai ales ce mi-a rămas mai tipărit în amintire O fată care vrea să-l citească pe Isus si Asaf curtea interioară a bărbaților curtea interioară mai mare a femeilor cu o masă a tăcerii de lemn Zamul îți intră în creier trebuie să te întorci la pacienții/personalul Iwo Jima - ca pacient de ce nu?

Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine. Cu tata în păpădii Sfârșit de April În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ.

Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început

Excelsior pentru poporul român

Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Ce alephi între o carte și un pește? România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața. Arhitectura oamenilor Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților

Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci

Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt

ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși. Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului.

Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar iască O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă! Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyrofenician carmin. Noapte înziindu-se în dimineață. Pastel

Diată Vă las drept moștenire galbene păpădii Care vor înflori pentru vecinicii Când le veți vedea aurul cizelat Veți ști că la Dumnezeu am plecat Din păpădii vă voi da tezaure Și voi chema albinele faure Miere să vă dea și ceruri Să mă oglindiți în cerneluri. Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu. O altă înfrângere a zeilor Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii

Picură cerul cerneală peste florile de păr din fereastră Albastre-negre pâlpâind ca lumina din cimitirul de toamnă Eu dorm dar un înger îmi vorbește de mugurul nopții Crăpând în auroră în dimineață – dar e încă noapte În ceruri apune o Lună simbolistă ca altădată în copilărie Un djinn romantic umblă prin livadă acum în prag de dimineață Stau prins între noapte și zi singur cu o icoană înstelată Cerul de deasupra la fel de real ca noi înșine Copiii. Facebook Cine nu a avut prieteni în viață Nu va avea nici pe Facebook Ca Tomitanul privesc în urmă - o viața ratată, respinsă, râsă Să nu spere la prieteni săracul Bolnavul sau omul cel simplu Cine nu a avut prieteni pe Facebook Nu-l va avea decât pe Dumnezeu

Dar un rost e în toate cel fără prieteni E ferit de rele de Dumnezeu însuși Așa că trebuie să-i mulțumim cerului Pentru singurătatea noastră din veci. Fata cu un cristal în frunte

Ea e fata cu un cristal în frunte Peste două cioburi de smarald privindu-te Mereu vie te privește ca viezurele dac Pogorât din munții sihaștri vechi ca Istoria În mână ține vinul unui rubin uriaș Băut pe trei pătrimi ea bea rubine și ține-n frunte foc Ea e fata în cardinal catolic Ea e fata care mă iubește. Felix monocord Pentru Ramona la Inspiratrice. De un timp m-am obișnuit să te iubesc ca Poetul pe Dalida De aceea nu mai adorm pentru că sunt mereu de veghe Când de fapt aș vrea să vorbesc cu tine în gânduri tăcute Să-ți povestesc de pildă **** mergeam la biblioteca veche în Gimnaziu Și odată bibliotecara tânără mi-a spus că mai are o carte! în odaea închisă: un Redburn rupt 1 Mi-ar plăcea Engina să îți povestesc mituri vechi și tragedii Cântece scalde să te descriu în kennigaruri knonig meum pelerin Aș vrea să îți vorbesc în tăcerea verde a nopții pieptului tău Să mă-ndrumi pe cărarea de sub munții de dinainte de dimineață În iarnă să te visez coborâtă ca o stea din ceruri frumoasă ca limba latină și arhitectura romanică

Să te plâng ca pe o martiră să te iubesc ca pe o Egipteancă Să-ți cer numele de la luminile dantești din noaptea de sânziene Să te iubesc ca o prostituată sau ca o mamă pentru totdeauna Să nu te privesc să nu-ți număr pașii să nu te chem la lumină din ochii tăi scufundați în jungla Vameșului Cu lacrimi să te plâng în bucuria mea tristă pentru tăcerea ta deschisă Din mormânt să îți vorbesc povești desăvâșite despre Dumnezeu întrupat Vergina și Vergura să te veghezae în bezna ta pâlpâind verde Enginae În noapte să fii punctul fix pentru rotirea stelelor aici în ochii mei smaralzii. Cu tata în păpădii În ogradă îngreunați de un nor luminos de păpădii galbene bani aurii citron și albine de chihlimvar Stăm pe purpură și citim scriem cânt ascult muzică la laptop Cânt muzică de pian și muzică de urgă la un program pian chinez gratuit Iubite păpădiile se vestejesc neprivite asemeni nouă poeți fără cărți Dați-mi un gând și voi învârti cosmosul ca pe o minge de baschet pe deget Oamenii nu mai gândesc Trăiesc placizi rumegându-și biftecul ori tărâțele – sunt sănătoși Nu mai sunt oameni pe Pământ. Excelsior pentru poporul român Ce alephi între o carte și un pește? România e o țară de pescari metafizici Soarele se învârte nevăzut ca o 'o' de biliard Țuțea a spus niște cuvinte mari și late Eu doar îmi expun martiriul poetic diafragmei fotografice

Sunt prietenul cel mai bun al Miss Alicei Liddell Eu Alice Liddell ignorat la zid ca Zoe Ceaușescu Comunismul nu aduce moartea comunismul este moarte Du-te și rescrie Norman asta o să faci toată viața. Arhitectura oamenilor Eu sunt casa ta părinții mei ți-au făcut-o De trei ori eu sunt tu din mine ești zidit Când vei ajunge la răscruci nu întreba Drumul ești tot tu mergi prin tine Iubite Sunt soția ta dar nu ai voie să te apropii Sunt jertfa de pe Stonehenge dar la MD Nu nu nu nu întreba drumul nici casa Lasă-ți vălul și sandalele în mâinile hoților Eu am învățat arhitectura oamenilor pentru tine. Sfârșit de April Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ.

Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși. Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului. Filosofie Suferința e o dovadă a viitoarei bucurii a mântuirii În versul acesta stau vieți întregi în grea cumpănă Dacă râzi azi teme-te pentru mâine și eternitate Dacă plângi bucură-te în lacrimile tale singure Toți suntem păpușile de lemn vopsit ale lui Eli Toți egali în inegalitatea noastră de noi înșine plini Toți suntem paie într-un covor uriaș din Persia Ne ținem unii de alții până ne desprinde vântul.

Ignoranță Ascult Schubert la KissFM Satul arde în neon Biserica mântuirii Satului în proiecte Un tată din Răsărit mă cheamă trist A venit iar vremea să ne lepădăm părinții În tavernă norodul își înjură sfinții Fiecare om are un păcat După imnuri cărțile au blestemat Iubirea - pentru patroni Prefer Pindar Safei Mama e în două locuri Moartea - probabilă. Îngerul păcătos

Totul ar fi foarte simplu dacă pământul ar redeveni agrar A spus-o și Gandhi de tractorul care ară și dă lapte Dar nu – avem nevoie de teorii strategii Și No God. Lobul stâng

Lobul stâng iubește pernele pufoase cărțile clasice muzica armonică măcar o înclinare a capului bisericile vechi sau mari arheologia și credința sărutului. Madone

Nu rău doar ca oricare doar păcătos ușor de dus de nas ca un Copil e doar puțin bolnav lumea îl ia de fraier întâi și apoi familiile îi plâng până și securiștii îl iubesc pentru că se zbate să fie bun și și l-au făcut totem Labă de Urs Felix prostul Felix belix Felix îngerul deja vorbim în limbi? La cartofi Îmi place lumea asta a Occidentului Care nu sunt buni nici să meargă la cartofi Mite să meargă cu oile Dar ne dau lecții la toți Și ne arată anual Nobelul ăla de aur murdar

Lumii! Pentru prima dată văd ce albe îmi sunt mâinile Țin în poală un poem gândit de Nina Persson Gândindu-mă că munca mea din tinerețe lost Tot efortul pentru Sexton, Fr. Ruckert, S. Plath Douăzeci și cinci de ani de muncă pt. șarade Și după o eternitate de scepticism mi-apare Dacă suedezii sunt daci femeile madonne Poate nu toate dar în fântână sânul Mariei. Mariei Nici azi după două mii de ani nu-i loc de tine Marie În cel mai crâncen moment al istoriei de Paști Nu-i loc în oameni de tine Fecioară Ce destin ai avut ai mereu respinsă ca mine Uneori cred că îmi ești mamă Fecioară Omenire cu minte bolnavă neînțelegând miracolul Profesori preoți și academicieni batjocorindu-te ca pe popor Mă rog pentru tine că ești tot ce am Doamnă Strivește șarpele cu călcâiul lui Achailles și ridică-te la cer.

Oameni din oameni Martiriul Mucenicilor Stelei

Se ridică mucenicii se ridică martirii Se ridică marturii Pe calea Nefericirii Morți din Pântec Căzuți în Greșeală Cu inima Dalbă Și Cartea Obială. Noblețea unui popor disprețuit Noi cei rămași români simțim obida De-a fi români disprețuiți în lume Semn al nobleței al marii generozități Cea care iartă și iubește încă ca Sissy Suntem românii neplecați din țară Lăsați de-ai noștri închiși pe afară. O altă înfrângere a zeilor

Cântă tu Muză focul ce inspiră pe Atena cea cu ochi albaștri Când pe o Fată o văzu țesând mai frumos ca ei Olimpienii Și jos printre muritoare un suflu prometeic în Babilon furnicar se iscă O nouă înfrângere a zeilor vai o ce năpastă! Cântă tu Muză din lira țesută din sufletul lânii de aur Ca-n vremurile mai vrednice când Pleiada își dăltuia viersul Neștiutoare de propria-i frumusețe ca pliscul de privighetoare în flutur Cântă tu Muză și fă obrajii Atenei de tyrofenician carmin.

Ai văzut ieșind oamenii din oameni **** dintr-unul devin doi ca dumnezeii sau îngerii plecând din Mavre? Ai auzit durerea separării și i-ai respectat pe infanți le-ai respectat durerea cosmică abia coborâți din Dumnezeu? Și asta nu de azi de ieri ci de la începutul timpului Și asta nu de ieri de azi ci în fiecare secundă Pământul naște ca un singur bour uriaș toți oamenii lumii Femeile își smulg Copiii cu mâinile din burta plină de lapte În momentele de cumpănă devenim vite de povară Legați cu funii vita pentru jertfă este scris Ai văzut **** ies oamenii din oameni ca din umeri de munți Ai luat învățătură din această învață-mă ce înțelegi! Oda I Ad Chrestus Maior victoria bellum Greciae pedagogia additum excelentisima oda psalmus xxxvi orthodoxi verum Longus scripsit impossibilis erat non errat Ad Chrestus supplicamus turbo et furor orbis ira etfuror anterior redundo! Pasărea din stupar O pasăre mare măiastră îngropată de vie în stupar Acoperită cu albine blânde ce o hrănesc cu roze Ca pe o matcă aleasă într-o metafizică înrâurire Ea palpită precum diamantul cu ciocul de-oparte Stupul e cel mai fericit din toate Acvila lui Ezechiil Duh Sfânt împarte

Ea cea mai ciudată pasărea din stupar Icoană ascunsă de sfinți în epos barbar. Pasărea măiastră

Soarele e o cruce deasupra noastră înspre vest Cu Marea Moartă în pat la ATI acum nouă ere geologice Ca o hegira pentru înviere. Sub măr

Anișcăi Undeva peste nouă mări și nouă țări ascunsă sub munte Este pasărea măiastră venită din lumea ghicitorilor Albă pe dinăuntru și afară neagră ca o mamă întristată Șade pe munte cu aripile strânse dând învățătură Cine să fie cei ce o ascultă fără îndoială țăranii Care din timp întră în vecinicie și apoi iar în timp dimineața Poporul întreg se strânge în jurul ei totem al sudului Cea ce odată se numea Bendis acum e Maiastra. *** Lui Chopin Păsări cântând La auzul pianului. O dimineață De început de vară În liniștea satului. Pentru înviere Acum nu-i pământ fără furnici, îi spun eu tatei Dar aici nu sunt termite, îmi răspunde el Alungiți ca niște coaste de munte vegheați de masivul Pelegii Legându-ne sufletele într-o tăcere supranaturală Am gura dulce de la un compot roșu pe care nu am reușit Să-l termin

Stăm sub mărul care parcă grăpează cerul fărâmițând norii în argilă și nisip Cu mugurii săi de aramă verde și tulpina de tuș negru de China Soarele ne lasă urme de sare în oase scanândune respirația În depărtare corcodușii înfloriți albi ca o procesiune de mirese de miere Răcoarea zăpezii albe coboară în talazuri vii joyceene Plângem după somn și după moarte niciodată găsite După somnul tău brâncușian și după bocetul tău mamă Corcodușii s-au apropiat cu două câmpuri albe E tăcere pe frontul de șah. Planeta zăvorâtă Deja nu mai știu cât am de trăit Planeta toată s-a zăvorât Ca într-o ortodoxie fără Crez Ba adorm ba-ma-ntrez O suferință obsedantă ca un deceniu O viață lungă cât un mileniu Suntem în mâna lui Dumnezeu Planeta va trăi nu știu însă eu. Pocăitul catolic m+ Eu sunt un Copil al Betleemului Și știu că orice Copil trebuie să aibă o mamă Care îl iubește cu dragostea neclintită a lui Dumnezeu Astfel sunt un catolic pocăit Urgisit căzut între Biserici

Fără să fiu exclus Cred în Dumnezeu Ajutorul mieu Și în Maica sa Fecioara Maria. Amin.

Să nu mergi în sac

Poem către Dumnezeu

Atâta durere Fere după fere Atâta venin Din bogat român

Primesc orice pahar de la tine Doamne Pune-mă pe toate crucile pe toate rugurile Dă-mi diadema regală sau palmele ostașilor Îmi pare rău că te-am necăjit o viață

Românu-i sărac Românu-i la vrac Cu Sfântă Marie Orfană frăție.

Amestecă ce vrei în Destinul meu n-o să mă plâng E viața mea de la tine dată așa **** tu o vrei Aruncă-mă în hrube în gheața din munte Îmi pare rău că te-am rănit și nesocotit.

Posterul cu pasarea maiastra

Poemele Morții 1 Din fragedă pruncie invoc moartea cu suflet plâns de copil poet O iovificare o orfanitate o instrăinare de oameni și de toate Tăcut o chem surd ca Beethoven abia auzit ca o nină piculină Nu e nici o afacere să trăiești și i-am invidiat mereu pe morții tineri Cei cărora Cristos nu le-a cerut răbdare ca lui Ioan și Petru Și după tragedia prin care am trecut cred că e concesiv Să vreau să mor cu mama în sânul lui Dumnezeu După o viață de câine de o bucată de pâine. Popor disprețuit Popor disprețuit Popor nenuntit Popor lepădat Geniu adorat Doamne fi cu mine Că te știu eu bine La omul bogat

Din ochii tăi picură iubire indigo în mansardele cerului Penele de toamnă arzând galbene te îmbracă în frumos Când vei veni zâmbet sfânt ochi mereu înlăcrimați în cardinal? Îți acopăr ochii cu mâinile și în trecere tu îmi săruți podul palmei Ochii încă îți plâng - frumusețea sfințeniei - îți frec gura; - tu îmi spui taine mute - îți despic lacrămile din ochi # Nu mă părăsi! Privirea îți picură cu sămânță grea de toamnă opresc șuvoiul grăunțelor cu degetele câteva clipe - țâșnește iar ca apa în munții Liban Obrazul îți este un ogor arat - alb pentru seceriș - înlăcrimat Charlemagne! - Ochii tăi vii plâng cu lapte Regele meu Acum adorm iar în singurătate - pasarea maiastra intră iar în poster - voi visa cred pacea în sfârșit atinsă - nu voi mai plânge în întunericul turnului - totul e iar ca înainte doar inima plină. Rața sălbatică și Eliza Redentor Sunt o rață sălbatică în brațele Elizei La masa Roadelor salvată din foc Singura speranță a Congregației

Măcăn cu ciocul meu ars tăciune Un Copil îmi roade o aripă flămând Îl privesc în timp ce mă mănâncă singur Ochii verzi pasc verdele inimii mele roz Sunt cea mai tristă pasăre de la masă! Satul drogat Fratelui Alexandru Îmi amintesc de satul veșnic ca Dumnezeu în praf de ciment Țăranii munceau toată ziua și la prânz beau bere Asta a fost în vremea rânduitului la vaci acum 23 de ani Oamenii aceia au murit și acum le-au rămas Copiii Făcuți mari și veniți cu beteșuguri din străinătate Drogați noapte de noapte de afară e doar un vânt negru Se fălesc satele în nebunie și viciu Mie nu-mi pasă azi aici mâine plec Dar satul își pierde vrednicia ajungând o grămadă de gunoi O adunătură de nebuni în noapte sau zi De la primul la ultimul Iar când nici noi nu vom mai fi aici Rugăciunile vor înceta Iar satul acesta va redeveni Sodoma un altul Gomora Țăranii se vrăjmășesc Strada mare e Ierusalimul ucigașilor Bătrânii nu mai șed în drum Satul o norozât Orice drogat un psihopat Ce a început cu mirodenii pe vremea lui Vasco da Gama Va sfârși în stupefiante Națiunea se va ruina ca un om Și cei virtuoși o vor supune cu un cuvânt Țăranii și-au pierdut decența Tinerii umblă după nimicuri și sunt nimic Cei mai în vârstă știu toate și tac Dorul a devenit etern. Satura

Sine francmasonorum nihil Veritas deus mundi non poeta sine qua non masonus Lamentabilis perpetua furor Semper sestertius accedit Mundo falsum est. Sâmbur Iese un sâmbur din mâna lui Isus Un sâmbur de colțuni crescuți din sânge răzvrătit Degeaba ai venit degeaba ai venit Urlă Pământul înnebunit Iese un sâmbur din ochiul lui Isus Sărând pământul pentru veci Cu sânge sfânt de Dumnezei Să fie patru? Să fie trei? Morți pentru oamenii cei răi. Scânt Lumea mă necăjește -Fata nu te iubește! Asta aud mereu Sărac sufletul meu Unde e dovada? Lumea vrea să vadă Eu altfel am citit Popor nesocotit. Secerătoarea solitară

de William Wordsworth Iat-o, singură în câmp, Acolo solitară fată munteancă! Secerând și cântându-și sieși; Se-oprește, ori merge blând! Singură retează și leagă grâul Și cânt-o arie melancolică; O, ascultă! fiindcă Valea profundă E inundată de sunet.

Vreo Privighetoare nu cântă Așa de dulce odihnindelor cete De Călători în un popas umbrit, Printre Nisipurile Arabe Vreo voce mai dulce nu se auzi Primăvara de la pasărea cuc, Spărgând tăcerea mărilor Printre cele mai de departe Hebride. Nu-mi va spune cineva ce cântă? Poate că notele plânse curg Pentru lucruri vechi, nefericite, îndepărtate, Și bătălii de pe vremi: Ori e vreo baladă mai umilă, Problemă obișnuită de astăzi? Vreo suferință a naturii, pierdere, sau durere, Care a fost, și poate fi iar! Ori'care era subiectul, Fata cânta Precum cântecul nu ar avea sfârșit; Am văzut-o cântând la muncă, Și peste seceră îndoindu-se; Am ascultat până m-am umplut: Și, pe când urcam pe deal, Muzica am purtat în inimă, Mult după ce nu s-a mai auzit. Sedoka Îngălbenește lumina în întunecăt de fereastră Mănâncă-ți cartofii în camera cald albastră Trebuie să cari și gălețile cu lemne plânse nude În noul întuneric vei scrie triste patru rânduri Soția studiază Beethoven la pianul Beckstein Ochii ei negri în noapte scânteiează prea verde Îți va da o sărutare mică apoi veți adormi – În ceruri constelațiile se rotesc în jurul satului. Sfârșit de April Lacrimi frunzele îmbolnăvesc plânsul în sfârșit de April În curbura mărului e un echilibru perfect de alb și unde Cerul plutește rococo undeva în depărtarea indiferentă

Curtea e plină de gâze pentru care lumea abia a început Și ca mâine vom muri pământ erou necunoscut De atâtea zile e un lagăr parietal polenizând urzicile Un gândăcel mi s-a oprit pe pix și apoi pe umăr și caiet Vântul la fruct o roată sperioasă – din spital se aud voci Doar furnicile mai numără un an aici în ogradă Cu noi împreună gândindu-ne la finis-ul lui Bacovia singuri Pe o planetă singură ca o bătrână ieșită la piață la cumpărături Deși posibilă fericirea e puțin probabilă pe Pământ. Poem suprematist În această auroră nesfârșită ne prăbușim în praf ca ruibiștii ori dinozaurii Cu boturile în pământ unul după altul născuți de mici în paradigma superiorității Față de gândăceii mortali – dar suntem noi totuși pe familii **** a scris Dumnezeu În Biblie familii de poeți și familii de mineri cu petale pogorâte din meri Fiecare floare e o lacrimă împărțită la ea însăși iar și iar ca Atlanticul Ocean Culoarea unică în care e scris acest poem plânge în albastru și creion ca o privighetoare Am început prin a privi lumea și am sfârșit prin a mă lăsa citit de vânt ȘI voi muri și eu odată ca Shakespeare iar poemele și scrisul nu se vor sfârși. Shakespeare pe masa de operație Shakespeare pe masa de operație sub scalpelul lui Ben Johnson Ce imagine sumbră asistenta înlăturând excrementele din colon -Scuzați-mă spune și continuă să infuzeze alcooluri și ether

William Shakespeare e Hamlet mort în brațele lui Horațio Și e trist că omenirea a stat cinci sute de ani la remorca unui Geniu homosexual care mai bine nu ar fi fost ca Dostoievski Ucenicul său Shakespeare pe masa de operație... ShaKespeare pe masa de operație... nu putem fi toți Mozart. Sunteți pământ Sunteți pământ Mormânt prea Sfânt din mânt De mame ce-au Născut prunci Răzvrătiți și V-au crescut Pământ!! Teologie păgână Avem cuvântul latin satura Care ne duce la românescul sătură Și la Satunale peste care preoții au suprapus Crăciunul dar ce era inainte de Saturnale O dată cu începutul patriarhatului La un moment dat mamele ca să-și îmbune soții? Le dădeau vițelul îngrășat și berbeci fripți Ca să nu le mai mănânce copiii Și avem cuvântul Aion care înseamnă eră Cronos Timp... v. Aixinos & annoyed...

Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză Nesomn prelungit + Polaris + Cărți prăfuite + The Giant Child Biblioteca comunei Totești + Erde + Facultatea de Uman V. Ilea. Triaj

Suntem ca vagoanele de marfă undeva în gara triaj Așteptându-ne destinația incertă și mereu așteptată În gara unde mecanicii împart liniile pentru cer Locomotivele știu trenul acesta merge la iad Celălalt în cer și e inutil să te superi pe mecanici sau locomotive Există undeva o hartă calculată cu toate traiectoriile cosmosului în mâinile lui Dumnezeu Până atunci să ascultăm muzică să întoarcem paginile să înțelegem Poate vom ajunge mai aproape cu un clinchet de vrabie de Rai. țțțț Spre ideograma dimineții Încă e noapte. Umanizare

Titluri de poezii

The Long Sleep + Noming else matters + Catalizator + Teogeneză Buenos Aires + Caleidoscop la lumină de Lună + Sinteză

Cuvântul mântuire vine de la gotul Mann adică om Din secolul patru al Bibliei germanice a lui Wulfila Astfel mântuirea creștinilor este un proces de umanizare

E poate singurul ori cel mai important cuvânt din gotă

Dar e o altă viață de o vom ajunge-vom

În Creștinismul Românesc pe care îl învățăm de la Andrei Scitul am văzut Copii cu cruci uriașe la gât în Copilărie Acest pământ Românesc cât o coajă de nucă din care Iona E un colț de cer eminamente mistic vertebrele munților

Unde vom putea iubi și să fim iubite Asta știu astfel intrăm într-o nouă eră Romantică Coronavirus după tuberculoză și cei plecați Mereu amintiți fie și în vis și iubiți.

Sfințindu-l din izvoare iese mir iar iarna zăpada tămâie Aceasta e adevărata bogăție a României ascunsă ca Estera Toți cei ce-l părăsesc plâng sub cnut după pământul părinților Noștri și asta am văzut România e sufletul Românilor. ***

Un sentiment acut de inconștiență Ca o floare deschisă oferită lumii, Închisă în Sine.

Vise și gânduri Ca în Chagall ochii iubirii mele se înalță curbat în văzduh Până deasupra chipului meu adormit plouând cu picuri de Agheasmă în ochii mei de andezit și obsidian copilăroși Știu că sunt iubit și că pe drept sunt iubit de marele făurar Orice sărut e un hexagon orice privire un Decalog Spiritul e indestructibili și etern precum un diamant Așa că ce e moartea în fața vieții înveșnicindune Da mai ales ce e o moarte când atâta viață ne așteaptă? Voievodul

Uneori îmi duc mâna prin păr Sunt momente de splendidă visare Uit de mine prefirând grăunțe în păr Ca boabele de strugure sparte-n vin Ca florile de tei or frunzele ce-n nucă plec Un plâns un stins un sărut gravitațional Când nu există decât fum și artă Îmi ud mâna prin păr ca mama moartă Și-un gând uitat în inimi iarăși tresare.

Eu vin dintr-un veac uitat înainte de idei și unguri Un veac al pietrelor cioplite și al bisericilor de lemn Iubirii ce i-o port pământul mi-a răspuns cu iubire Ca un geniu subteran cu noțiuni asupra tainelor lumii

Vis mort

Și ca mine voievozi puzderie în Țările Române mergând Pe pământul care le-a dat viață și dându-i sens albastru În cerul nopții în timp ce nevăzut pământul își întoarce

Internetul iubește! Iubirea mea e un vis mort chiar acum în zori Pe o planetă contaminată nu se mai iubește Decât în gând pe veci deapururi vecinic

Obrazul de Lună ce iar în veacul bolii o biserică zidește. Fata din Transilvania Sonet Departe din noapte Singur cat șapte Rugand Zeul spre ea, Transilvania Mormant' lumină sacră a Nopții ia Șed plans deoparte cu Ochii de lapte Plansul de țărnă arși în Neantia Neștiind să cred Evanghelii Fapte Din ceruri lumini cad stelele coapte Mă culc în turn gandind Ave Maria Departe în bezne tu la Fereastră Și Capul înfrant ți-l rezemi de templu Durerea căutand în rug de dimineți Pămantul se-nchină Fată măiastră Cu fruntea cerul ce țărani contemplu Creștin Împărat reboot vieților veți. 21-22 nov. 2020 Devenind arhetip Poem despre natura lui dumnezeu. Lui Umberto Eco. Un prieten m-a chemat spre înghețatul munte Hai să mergem să învingem muntele mi-a zis Și acolo sus în creierii munților în hruba de ceruri Singur cu Pleiada lirică de stele am încremenit stei Rămânând veacuri sub incașul cadran Doxa al nopții Arhetip sărutat de fresca proteică a colectivului sacru Inconștient trezit la viață de zâmbetul prietenului meu W. Shakespeare iubitul matcă al sărutărilor mele tragice. 23 nov. 2020 Vis1. Păclisa, 24 nov. 2020

Am avut poate cele mai frumoase vise din viața mea am visat Clujul combinat cu Nenea Pichi și am visat multe cărți frumoase din care am cumpărat unele, și în franceza, dar nu cate aș fi vrut. Îmi amintesc că am luat acel Rainer Maria Rilke cu copertă de panza desenată. Am visat la început că nenea Pichi avea o carte mare ca Heidi dar cu coperta o pictură în culori frumoase ca ale pictorului Ionel Varhedi dar mult mai temperate cu trei tineri, ca în Miorița stranși în munți în jurul unei stanci ca o piatră de sacrificiu neolitice, poliedrice, alungite, oblice, în întregime de aur. De asemenea la niște chioșcuri cu cărți am întalnit o Fată în Clujul îmaginar de altădată și la un moment dat ea m-a chemat spunandu-mi ca pleacă și eu i-am spus să urce pană nu știu unde că vin și eu acolo și a plecat, apoi am plecat și eu dar în direcția opusă, spre Facultatea de Sculptură, fără să-mi dau seama, întorcandu-mă apoi dar după ce m-am întors, iar spre Zorilor, nu am mai găsit-o și mă gandeam că poate a luat autobuzul gandindu-ma să iau și eu autobuzul să o ajung. Chiar îmi amintesc că m-a oprit controlorul pe tramvai cred și m-am dat repede jos! Fata, cand am, vorbit cu ea unde erau carțile acelea frumoase, viața și întamplarile ei împreună de fapt, semăna a fi Eliza doar că nu părea! nu avea atitudinea ei deschisă, princiară și era șatenă iar chipul părea a nu fi al ei, ca și **** ar fi folosit un fel de mască biologică pe față, de parcă ar fi fost Principesa Maria într-un travesti shakespearean. Explicație. Acesta e un alt vis din sorgintea celor din 2007 și 1988. E un vis interdictiv. Maria de data aceasta după Dumnezeu în 2007 înainte botezul batjocorit cu 2 Lei în buzunar de frații baptiști, și cei 6 apostoli, cu Isus în Biserica Ortodoxă 1 și Dumnezeu în norul ocru pastelat de dincolo de zidul de intrare al bisericii în 1988, îmi spune să nu merg la munte, sau la deal, la altarele unde două treimi sacrifică ce rămane pentru aur, guldeni, dollari, euro, Leii prin care se exprimă de mai mult de un deceniu, în loc de cuvinte, psalmi și cantări de laudă și cantări duhovnicești, la biserici nemarianice - după **** mesajul în 2007 a fost să nu mă Botez a

doua oară, iar în 1988 să nu mă las de credința creștină ortodoxă - pentru că o voi pierde din vedere! Deasemenea, eu, cu Maria și întreaga tradiție a Sfintei Biserici ar urma să fim consacrați pe acea piatră de aur! Amin. Nota visătorului. Cred că destinația mea era Biserica greco-catolică de langă scara lui Rareș din cartierul Zorilor de pe strada Gheorghe Dima, mesajul tainic al visului fiind că Maria face parte din Sfanta Treime! Și cat despre locurile visului, cred ca pentru mine și sufletul meu dacă Rareș Crăiuț din anul 2000 e Augustin de Hippona, Eliza e Fecioara Maria. Troian Dorz Concert literar pentru Felix și WikipediaRo / Păclisa 25 nov 2020

Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Mircea Vulcănescu ori V. Voiculescu, sau a unor oameni pionieri ai ideilor romanești și ducerea lor dincolo de secularism și postmodernismul social, din care fac parte Constantin Noica, cerchiștii și marea critică de școală romanească, ori în ziua de azi tinerii basarabeni ori clujeanca de confesiune grecocatolică R. Cesereanu, astfel Traian Dorz intrand nu doar, peren, în conștiința ci cat și în cultura romanească, nemaifiind doar cel mai bun poet creștin roman și atat, ci un mare maestru ca cei din vechimea Prerenascentistă, făcand din puținele personagii ale Treimei, suflet și identitate lirică, intrand în patrimoniul numit Romania, vecinic și simplu ca Rugăciunea lui Constantin Brâncuși. At the feet of the Mother of God i (At the feet of the Mother of God, issue i.)

Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989. Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea judecată de valoare. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană Borinage 8, și - deja - pentru unii intelectuali esteți neomoderniști sau declarat naționali, cât și pentru poporul roman la ceas de taină, țăranul poet pe numele Traian Dorz după două veacuri de ignorare cosmopolită ori ură miltoniană, este o piatră lirică dușmănită de zidari, care acum nu-și mai are locul - de iure și de facto - în conștiința romanească decât în bizarul raft unu, alături de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Urmuz, Arghezi, Radu Gyr,

9/11 Dec.2020

Felix Rian Constantinescu Dec 9 2020

To Leopold Sedar Senghor

Motto Négritudeedit With Aimé Césaire and Léon Damas, Senghor created the concept of Négritude, an important intellectual movement that sought to assert and valorise what they believed to be distinctive African characteristics, values, and aesthetics. One of these African characteristics that

Senghor theorised was asserted when he wrote "the Negro has reactions that are more lived, in the sense that they are more direct and concrete expressions of the sensation and of the stimulus, and so of the object itself with all its original qualities and power. " This was a reaction against the too strong dominance of French culture in the colonies, and against the perception that Africa did not have culture developed enough to stand alongside that of Europe. In that respect negritude owes significantly to the pioneering work of Leo Frobenius.

Call of St. Joan of Arc for help soldier

Jesus increase King of England

Building upon historical research identifying ancient Egypt with black Africa, Senghor argued that sub-Saharan Africa and Europe are in fact part of the same cultural continuum, reaching from Egypt to classical Greece, through Rome to the European colonial powers of the modern age. Négritude was by no means — as it has in many quarters been perceived — an anti-white racism, but rather emphasized the importance of dialogue and exchange among diferent cultures (eg, European, African, Arab, etc.).

I come before you, daughter of Jesus, of France and Mary who defeated the terrible king of England and I ask your help in my battle today (says battle) help me and my superiors let's win

A related concept later developed in Mobutu's Zaire is that of authenticity or Authenticity. Wikipedia.en, Léopold Sédar Senghor

even to be to die but you have power with the Virgin Mary Mr. and Jesus the Son of God

/

to keep us alive for another day

2020

Thank you and put our swords of hearts before you

i. Good girl

Martyr of the Church and Holy of Angels. Amen.

Master birds

White body

They are nobody born and perishing without the right to Love And no one says poor people, no one revolts

In the computer The girl has the white body of vermeerian lime roses

Except for the widowed parents who were soon widowed

With pink knees of prayer in the pleasure of the intruder

Madame Pogany long ago perished in the gypsy castle

His flesh is purple with love in despair and dear love

Now other nobles were born in the village in the Faith.

She does not have a bird she is a bird in the flight of the eternal slavery of love

She trembles like a transatlantic train in flight lives for you From the fish of her mouth was born the Lord Jesus Christ, the fish of St. Peter I think she has a penchant for love, making her art like a sacred monster the body of the Cimmerian marble was as alive as a spring in the snow.

Good girl

Beautiful good soul Like Jesus Christ Life of Love Above Fire

The angel who loves you The girl who saves you

The Prince of the Poor Street

It flies you over the Earth Master leaving the Tomb.

On my street in front of me, three children I have known them since 1995 and at least after the 2004 Conversion i

Sex without guilt

I wrote about them I saw in what mini phalanxes live

She cries a tear running down her face from her hair.

I have published poems and papers about hospitals shouts

You dance on cum, my love.

And I think of my Beloved

The lamb

The watchful heart I miss That it comes from the Great Sister Mother

The Lamb of the Holy Mother

Why cry when you can love

I miss words

Why Read When You Can Tell

Pain without bile The honey sun

And our kiss will be under the moon When the sky is black and the Mother is crazy

I saw you in

That Jesus was born in the Moldavian Es

Field

How beautiful you are to me year after year!

Without Word.

I went to Făcioara And I touched Altița

Clean Child Basarab

At the Children's Hospital

My dear child

I'm going to Albumița

I will love you And when they are gone.

The poor don't have shoes But they have a big heart

vigilant

Poor angels No search.

How beautiful the lone bird sings in the field I love her from the grave tree too How well the watchman of my soul says

Song

I'm the Shoeless Cat And I stay in bed all day

The Miss and the Unicorn

And when a mouse comes

when I'm weak then I'm strong

I pretend I don't see him at all It's the lady in the black larch Mice are beautiful

The unicorn is in the snow

Like muddy water lilies

An insensitive love

But a beautiful Mouse

Girls when to get married

For me it is Christ! And then sit by the walls If only he'd give me a kiss

You search the sky for your thoughts

I would go to the Big World

A Love for a Girl

Over there to Balta

Now or never

Where's the High Statue? Sit up and cry upstairs If he said I love you

The stars are rising

I would cry unnaturally

The unicorn leaves forehead

When it came to my arms

Breaking through the old Tomb

My sky would clear! This is the way of longing I'm an autistic cat

Don't run away from Him

The mouse is in the Magazine

But wait a minute

But I'd like to hear it too

Pre-cleaned! Think about it!

God's song!

Dirty glass

Come through frost trojans from one Bear to another.

I eat my compote in front of a dirty window

The muse by the sea

**** I'm sad and rusty too I forget to pray to the Saints stumbling in bed It's still night on the oiled window Me alone with God and the morning darkness I'm thinking about what's best in the world Only my soul is Immaculate.

Vestal prayer

I turned to look into the eyes of the seaside museum A psalm with a purple marble breast Who are you? The voice of love I answered But why do you have furrowed eyes? Because they are the sea on which the plows plowed in the winter by oxen plow Are you alive I confessed Only if you kiss me he told me But **** can I kiss you, can I kiss the stars?

And my hair is as cold as cold at night Put a blue source of blood in my eyes Make me a mother here in my mother's land Love me God make me beautiful

Kiss me with all my heart and you will see **** I will fill myself in your arms like the Light And her chest was so murex in the big blind and she was star-blossoming

I'll receive you in the snowy black hut

And looking into her expressionist eyes and kissing her lightly

I'll sprinkle rose salt in your eyes to make my tears cry

You are the flower on your mother's grave, magenta, alive after 1 year

Come on the road of night dogs hidden in the dark between villages

I've had tears in my eyes for crying since I saw you

In the light I will receive you, I will pour out your heart in the crown

And then - from the sky - I bent down and kissed the marble of the sea!

Holiness rediscovered, the stars warm up in the light of each other

That's how I kissed the sky and the star lipstick burned my lips -

We kissed him once more and the angel came down between us.

The human is being recycled. It's too late for us. Pueri doctrina.

Presbyterian sermon

www

Reforming the perception of the Word 1. The printing press replaced the 42-line Bible manuscripts printed by Johannes Gutenberg in 1455. Electricity has now replaced the printing press in the 21st century. 2. Shakespeare in the sixteenth and seventeenth centuries did not read his plays and the ancients and Augustine practiced that game tolle lege, read aloud.

We need to warm up the frozen monitor every day With our chests with our hands laughing or silent In the spell that encompasses us in this feminine paradise Thigh soft as the touch of a purple bird's wing!

3. Mcluhan prophesied in the 60's and 70's a "phonographic" culture - his own interpretation. 4. Nobody reads Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu and Mircea Dinescu, including Mircea Vulcănescu's valuable work of Romanianism.

Mytilene oranges

Conclusion asshole. I prophesy that the only remaining rock in all literature will be the Holy Bible - for the other books in the field of culture, a Reformation of the perception of the Word is needed.

...

A world of pure feelings

Life is perpetual evolution

Poetic sketch of the Mesolithic

Save the stage.

People on TV are like ridiculous lead letters

The starry cross

Art takes refuge in Alice's psyche in search of purity Children are healthy when they tell the Truth & Children love!

Infinity

Christ was crucified in the Milky Way Who counted his steps on the water?

A poor man once met him And he regained his sight

A road of monotheistic poems always interrupted In the silence of prayer when I think of my wife

Jesus Christ was crucified by the Romans On a square star-shaped cross.

Exit 40

It's 6 o'clock in the morning and I'm standing in front of the closed door With his face shaved for a while and his Indian horsehair Above the door is a sign that says Exit I'm in the cloak of Stalingrad + Siberia and I'm waiting Catching me in the 2005 double-glazed doubleglazed door

Poet like me but like chess when I'm in Mecca She's in Medina, and it's as if Abu Bakr doesn't feel sorry for us.

Mother

My mother got married late He hadn't found the smart man that was

But at the wedding she had curly hair In the map of True Romania

Suddenly I am amazed at how old my face looks With that of the Archangel Gabriel from the Russian icon sec. XII.

Abderrahman's love

And the Red Star above them He had fallen into a black star.

Argentine poem

I choose a path of sadness between Medina and Mecca A road of great tears of blood instead of wine and laughter

Chronic fatigue Where will we get rid of the media?

I'm so sorry for a baby sparrow

Psalm 1

And how much I loved you A cry a whimper a tear a sensucht A universal nostalgia A pain.

And if she's going to be a Marie, she's going to be a Marie Sick a Queen ill loved by Bees all and Prisăcari you Please pray!

The sick church Mother of my children Larei Fabian You have the mother wings of my children You never looked at my face Few have done it so I will Pray alone with whom I will be

I see you when you come home tired You carry the burden that does not leave you Grass flower grown in Strei

Friend Holy children star from iros and parents You never heard my voice You are not afraid of the temple either So I'll leave you on the bus

Jealous baby on the moon We will die of clay In the blink of an eye reading Elle Negri!

Your Coca-Cola bottle Like the Russians of old I will do Own church with Doctors and all I hope is Congratulations

. I am the aedul of Romanian literature You have God in you /

New poetic art I have a hot bottle of Coca-Cola Naked - like Cezanne's wife in the hour of the secret revolt And when the Galaxy rises, the glass catches fire

I am a child of love That's her mother's name It's been seven years

In the middle - like a black porcelain like a pitcher of earth

I am a child of love

Amphora with boiling salt

I see in the morning with wide eyes

Sandy look on an unloved hand

Looking at me from the window

My mind is that bare glass

The night is locked in my mind

Priestly candle from here beyond the Tomb!

Ground grows in my chest

Amen

Rilke is my unborn child A new love watching me from you

The girl was restless. I can't live! sad

Life is math

He said would you like to give me a kiss?

Man is God.

I had a bird in my breast, I had a bird in my breast

I was coming out of a bad era in my heart, my heart was pounding The girl was a troubled Gavroche and I was Sonia Rostova I had the girl on my chest and lovingly I said Amen.

The Tale of Love

It was once a book In which lived a beauty of death And Ptolemy - or Prometheus He was dying in your dream

There were once two parents

My moon child you are no longer born!

Descend from the Saints But I see it's night again

wORDS

"Seven in the forehead!" I don't know if you'll stand in my way Glazed paper cross

Reading my name in Annale Yellow cemetery without satiety

Dear baby

Ovid, Virgil or Oration

born of the Holy Word let's go to the forest

Name from an old book

let's look for the yellow tree

A philosopher without death

orange & red tree

Now I doubt it

with the glazed paper leaf

Are you dead - but am I alive?

there we will gather Exodus leaves vegetables like bear cub and

The genius of the village

the brown bear and we will return, dragging wearily on the twilight of the moon

I once met a little genius, the first swallow of the village

and then on the Sabbath we will cut out a cross

From Săcămaș flourished in Deva like a purple chromatism from the mountain

orange-yellow and intense red like black rose black we'll fly it on a warm-blooded kite to the park with graves - to the symbolist mother and we'll think until night near the glazed paper cross

A soul of tradition that binds you to the love of Antigone By land and the course of the rivers through the hut

He is now far away in another world gone to Burg 1

But I remember her most often as a sister

L eo

Tormented soul lost in naive cake but not alive And we will say to ourselves forever: I am glad that you are dead!

Night frost

In Lebanon Clusium

False love

Israel worshiped a beast when the Constitution was passed Likewise, a friend of mine no longer knows exactly who Because he was caught up in an unshared love

A revolt not before destiny + but before man

He did justice by making a false love

As a child, I regretted not being angelic And then I tried to become one I walked a lot on the steps of the world and the field always diferent Being able to see the beauty of the weakness of the helplessness of Bankruptcy The dew-filled smile like a virgin rose on a lonely road in poverty and abroad under the white ash sky And then I was left alone at night Her dark blue hair is Catholic and stained glass mourning

Now he can keep the Ten Commandments at the same time The fact is, he has a love for his neck Judges wonder what could be better For an unhappy soul a Jewish bride.

I'm plowing

We plow the land of our fathers in the early morning deed The land is soft or clean under the tears of rain

My poetry is one of pity From above the balloon mast the poet is superior to human lives A sinful Christ - an inexplicable Hail Mary!

Flowing like a thousand-year-old spring from the eyelids of an icon Of our mothers and grandmothers and the field brings tears

Non-existent cities far agonize late into the night

But, God, what will happen to her?

With nuclear missiles hidden in the belly of the subway and children locked in canals

I asked, still crying

Cars are giant rats looking for blood

Don't ask don't wait Better grave.

The peasants keep quiet and the women keep saying we change food! Frozen laptop The statue of Anton Pann in the age of the plague

I put my livid hand to write Stopping on a frozen laptop

I was already sleeping in the shadows when

Incense and garbage in the village

At the mother's bed holy grave He saw a face sleeping in the sky

The cry of the world became concrete

An elongated Turk with a Greek nose

Money the latest icons On the crosses all - we bleed.

Of the demigod story What are you watching at my bed?

Black lights

And my mother said from the ground This is you - you will be soon!

Time has long passed They've been mowing the hay for a long time

When death wastes you

The elders squeezed the wine

In my bed you will never be

People blocked the road

Remember me

Spotted dogs are looking for meat

Window icon

In the village of Children without weapons

Marne freight passes again

And the girl is good and the table is good

Moon on gray crosses at Varne

The baby has been dead for a week

In homes, people look for everything

From books the poet goes to the moon

Old woman kisses cats muzzle

Above, the police seem abandoned

My mother and nephew are crying in bed

My mother no longer makes fish or beef

The teenager reads The Idiot

Stupidity gets you through the sieve again

Black lights give birth to vagabonds

The poor brother with the one without a bribe

Older women receive a template

The idealist wonders in the wilderness

Sei writes about the ridiculous bonz

Lovers see St. Mary

In the open book - short children

Don't change your boyfriend

The tattooed church shines under the sky

Who's on the thousand-dollar bill?

On Thursday, the brothers talk about virtue and wealth

I take the Bible and the foxes run away from the book

Sărmana says: -Do you come to ask me ?!

Speakers take money on death

The ox is thinking about yesterday's snow

I love you because you're special

Only cops go up to the kids

Humans will oxidize on Mars

The patient says to the road: -Come on!

Now I'm closing the shutter shut

She starts by saying: -You know! ...

With Munchaussen I go with the ball

Crying is a cry among thousands!

Lear with the jester Mihai with the Plane

You love to spend your time

Please give me the melon too ...

The Russians go to the walruses in N. Zemlea Dad can't carry any more wood

Anger

On the way, the villagers want to make themselves known Argat enters your house and it's good

Anger is the main cause of family destruction

What alienates children from their parents the most in pain

We hope to die one day to finish our work.

He separates friends and brothers and everything for vanity Nothing brings anger when the child stops praying

My little lamb

My little lamb And then he can only hold his house with screams and whips And the children run away, but that's what faithful believers do

The most peltic Only herd The last prayer

And in the darkness of his mind man goes mad no god And like the sea throwing itself screaming in the grave & cruel hell.

The beautiful lamb Fierce baby Wise lamb

Fefeleaga

The right king.

I link my thoughts to each other in the torture chamber

I don't understand you symbolist love

I'm waiting for the times to pass in order to have a longer life

I don't understand you, symbolist love

I think of Scripture as close to God

I walk through the rain in the cold

And you rise from the darkness, and I judge no one

With my sad forehead through Iron Cross Cemetery

I tie my thoughts like twigs after **** started

In the Black Emerald Ger

Everything to make a rush coffin to go on Water time contracts like water we look at from amber

I go nameless in the old world Where silence flies

rarities dug in streche Cannons pass car after car

The night is burning black under the blue stars

Houses burn ocher in summer dead.

I set my green eyes on the waltz Prince Tiger will come from the great stars

My mother's eyes

And he'll call me to the dance with himself

Motto

I wear green eyes - green as tiger eyes

The copyist promised to do so; and Scrooge muttered, closed the office in an instant, and the copyist, with the long ends of his white shawl fluttering under his coat (for he had no coat), slammed into Cornhill twenty times in a row. of the boys, to honor Christmas Eve, and he ran as fast as he could to his house, to Camden Town, to play blind.

Then by morning the prince will finish me of

Ch. Dickens, A Christmas Carol, December 1843

I'm wearing white sacrificial girl clothes Are the tiger's eyes old or gray?

Today I will die in the arms of the Beast that kills Girls My mother also died at the Castle from nothing

I found a black and white rusty mirror icon Since she was Mother Child and looking at her silver

At night in the sky in my sleep I see the great tiger Descending from Heaven to Bouri and Zymbru game.

I see she has the scented bottle of my mother's eyes! Poetry for people **** I don't know how another incarnation might be

/

A stranger from Heaven with my mother's eyes A saint like a mother looking at Heaven.

Russian poem

Well-known English writer Sommerset Maugham wrote a thick book entitled "Slavery." How easily people are enslaved! or two is twenty. I believed it because the Fuhrer had said

so. " You can't deny that there is a power of darkness, that the devil exists!

And it lay for many centuries The deer with the pearl in its mouth and its head on its sides

The great German poet Goethe wrote the great drama "Faust." Because you are all cultured people, I suppose you know the play: A young girl named Margaret plays an important role here. Wanting to save her family's honor, she finds herself dying in battle with her sister's seducer, so that the lover can come to her, Margaret gives her mother a powerful sleeping pill, which kills her, and when the baby is born, she kills him. - like those who practice abortion nowadays: what a huge guilt they take on themselves! Finally, the young girl arrived here: guilty of a triple crime: mother, brother and child. And then she says these disturbing words: "And however, God, what pushed me was so pure, so beautiful! " Goethe was not crazy at all. He tells "Faust" that the devil is behind the whole story!

Black story

stretched out like a dead man and as if he had no way of giving birth and his master The boy no longer knew what to do with his pity. Seeing that he is no longer well He made a staf out of the heart of an acacia tree meaning the place and go out into the world to forget about troubles

and the Giant who loved him so much cried behind him giving it a name for the first time

A giant had a prisoner of war who had a deer

to him who had none: -Oh! oh!

who had an opal around his neck. Roast chicken The Deer struggled hard to shed the big black stone like the water at the bottom of the fountain **** it is open under the night sky but there was no face.

Romantics in a postmodern world!

we were born from other times

like Laura Pausini from the commercial to soap! we sit on the terrace where people

they stop together for a roast chicken at last!

We have Ende's Story with Bastian and Atreiu

was just as strong as his first. Once Gisli faces his death, Thordis experiences remorse for his murder and stabs Eyjolf in the leg. After Bork wrenches the sword out of her hand and attempts to calm the group, Thordis declares herself divorced from Bork and leaves the house. Aud, Vestein's sons, and three others leave Iceland. Aud converts to the Christian faith and with Gunhillda, the widow of Vestein, takes a pilgrimage to Rome, never to return to Iceland. Wikipedia, Gisla saga /

I wanted to make a face in the graveyard of my memories But written on the leaves, the words became earth

our children The library is crowded!

It's raining in the city ditches and the birches are falling from the sky, crying Now it's time to die **** die problems when you know them

A little elegy for Sur's son Gisli I'm not writing to you in the lead, but to myself Motto Aud, Gisli's wife, remains loyal throughout the saga and refuses to divulge the location of her husband, even when Eyjolf ofers her three hundred silver pieces, help in remarriage and reminds her of her current hard life at Geirthjofsfjordhur. Gisli's dreams of a mysterious woman pouring blood on him continue to plague him, and eventually he is not able to run from his problems or the people who are hunting him. After Gisli is discovered, Aud and their foster-daughter Gudrid fight sideby-side with Gisli until he is killed in a final, strenuous battle. Even after Gisli is dead, he is still honored and respected for being a loyal and honest man. The saga notes that his final blow

This verdict is inside My horse will bring it to your teeth It's weird to see the truth on your face after decades.

Audr, 2020

PRAYERS TO VORONETH (4 Ode)

Marianic Voroneț. dedicated to the book Ruth TOWARDS THE LIGHT FIRST PRAYER You are alive, it is you, the drunk is healed by you The sky has been silent for two thousand years Or maybe not; or maybe they're all wrong From Mary's House my thoughts turn

All the Magi saw in you was Marie Holiness is in you, not Sick Romance Pre Voroneț

To Voroneț I saw you coming down, maybe it's the verse Please, Saint Sistine, don't drive me away In the unsearchable sacrifice you find love Please I'm complaining about my own body

Only I remains in the dialectic of the trinity And in algebra 1; please holy virgin look Maria in Luceafăr

From Voroneț What this poor Psafa writes is perhaps the Truth Don't try to drown yourself in the sea Holy stavrophore, but remember the old words Like stars like sand you cosmos you are not crying In Voroneț

Before I tell you, remember me; Holy Romanian, I confess that you are me with the scythe of heaven Now the silence is sad again over Romania

Famous for centuries by the three Gods and stars Trizophrenia; adlerian Word of Love in God Great after Marie

Is Saturnism the Way, the Truth, the Life? - Oh my On the sky only two stars Luceafărul and Luna The chapel flickers in the night with old faces

From the sixteenth century.

I dreamed of Medicine more than Mars. Yin Voroneț.

THE LIGHT OF HUMILITY OCI SICK ... What I received and learned from my mother next door

Diana Baciu

Immerse yourself in the bitter humiliation of pain without Leat and always humble yourself but give birth like Hiero

You want to know the beautiful girl who is your pain!

Mother

What can the heart be but flesh? Irresponsible Pushkin, Tolstoy returned Hellene

Maybe it's a pain in our lives, so let's last it

In the Romanian Countries

And unreal through love we overcome love; in the Old bucoavne to read avva Isaiah and Adler To humility

No, I'm not tired, I just need to finish My Persian lyrics tire my mind every day As in the Divine Diata as the Queen of Sheba

Like the thirty Black Madonnas

In Novgorod

If only I could see Our Lady of Humility Mara coming orphaned with her daughter Ruth -, In Voroneț

I have no more words, so please

Too good, ma'am! you are sick - write! Rather than write for the healing of the worlds but the spirit As long as it hurts and you are not sick, the prophet tells you Holy Stavrophore

Here the poor poplars look down on the humble sky No, Nastya, I didn't dare look at Cana

Galileo in your holy eyes and look for Saint Mary In you. I write from a tower but close to you, Praying to You.

I was blocked for the fourth time by our poets from the first poem, a poem written in English this summer - Ravens Mating - which today I thought I would take as the title of the 2020 plaque plus infinity or less Or better not We are on October 30, 2020

Ruth!

I look in the mirror thinking of something black and yellow The miracle in front of me calls me late to the window It's a kind of joining the dots on the drawing, it's a kind of living fall There's a virgin in a deserted library in the middle of a cemetery

When I was getng ready and on the toilet, I kept thinking about what to post on Felix G Constantinescu For the intellectual poet from Bucharest, there are almost no studies in Berceni where they will be Which in my own words said that unlike him that enormous I have three personalities throwing in front of me three civilized smiles from Bucharest de Sus that my ancestor from Wallachia founded as capital Vladislav Vladut

A village urn placed in the wind of autumn nights When we sit in the cold room we fall in love with the memory It is a road of death in the consciousness of a beautiful Child

I wanted to put some harsh quotes to him at first like the Strong program in the Bible of not washing in ten waters with the wreck Walter Scott and The Truth Told Mary Jana finally something from the Bible with a hymn to say the least but chosen plus the movie A Christmas story or Wikipedia page A Christmas carol

It is that love that does not pass after the death of beauty.

And the quote with the ice cream from Frankfurt until after the jar with the cold one of plants I found another corner of the breadcrumbs left for two days

I'm eating empty bread tonight

And then I said I was writing this poem Apparently postmodern - essentially Romantic

Today was a busy day like a baroque temple

My conclusion is that I get along better with the pastor from Dorohoi who made me a monk than with this macabre poet and publicist.

But my Christian idea is that all people should be loved - the poor even ourselves I'm about to finish the piece of bread - I'll have three slices of another old bag of bread left tomorrow. Amen.

In the brain There are stars Negros Unforgettable

Holy Albatross! Heavy mothers I've been in the myrrh-filled neighbor loving you alone or twice Broken egg waiting and crying that living tear you never see And in love alone I crawled under the sky without resurrection Are you beyond the stars who can become pure love of the ancient saints in the castles?

cosmos Nothing is Where is my mother?

Your eyes So symbolic Memory of

And so in tears and births in the sky of the forgotten-um-at sky Seeing me wearing your face of lights and holy lime I lay down on the ice and sadly waited You'll find me crying Albatross once! only frozen soul.

A rnici

Your eyes So black Black stars Margarinte.

Black stars

Soul of the world of pure ideas

Eliza

Like a piano sunk in Sienkewicz

In the asbestos of the world the heart still marches Like in a children's playground or a night drive home How much pain the living and how much weeping for death

Medieval monk

Nicodemus Candea I was reading a Wikipedia article

When I noticed two vertebrae riding Noise in the temple God gathers dumpsters The disciples sell themselves for drinks Drugged motherhood dies Earth is a cosmic weeping newborn.

Towards the neck - and my head cracks Like two fingers clasped together I punched my spine in vain A few years ago on the floor of Nopcsa I Hospital

A delicate soul sleeping in the song of the forest I once saw a completely hunchbacked man in Orlea Coming from the forest, she was buried in the forest

going - To a funeral.

Forests full of bears and unicorns

Come singing deep arms

A whimper a song a wound in the belly Come singing deep arms The indigo rocks quarrel with the night watchman In Peles the moon fades on a rarity

Let me look for your dark hair Holy child you sadly eat Under walnut under beech under apple

The first bell is ringing - the villagers see snow on the stubble. Forget about his watch Mary's vertebrae

I'll wear you to the tree Iron cross from heaven

We'll spend the night watching

As in an orthodoxy without Creed I'm falling asleep and I'm coming in

Your name is my people Springs rise in spirit

An obsessive sufering like a decade

The temple is a star is your mother

A life as long as a millennium

A flame floated.

We are in God's hands But I don't know if the planet will live.

diathesis

I leave you yellow dandelions as a legacy

Another defeat of the gods

Which will flourish for your neighbors When you see their chiseled gold You will know that I have gone to God

You sing Muse, the fire that inspires the blueeyed Athena When he saw a girl weaving more beautifully than the Olympians

From the dandelions I will give you treasures And I'll call the bees faure Honey to give you heaven

And down among the mortals a Promethean breath in Babylonian anthill comes out A new defeat for the gods, what a disaster!

Mirror me in ink. You sing Muse from the lyre woven from the soul of the golden wool

The locked planet

As in the more worthy times when the Pleiades chiseled their verse Unaware of her own beauty like the flutter of nightingales in the butterfly

I don't know how long I have to live The whole planet is locked

Sing Musa and make Athena's cheeks a carmine tyro-Phoenician.

The sky dripped with ink over the hair flowers in the window The buried church. Fantasie

Blue-black flickering like the light in the autumn cemetery I sleep but an angel tells me about the bud of the night

Down in the light of the field on the old place of the village for other heavenly times A church stretches from the ground to the moon with the fortress tower in the grass An empty black orchard cellar clad in the ground a calm white spur For the rebuilding of another Marian church from the ground and ice Like the girl in front, few know her hidden place like the silent song about the God of K. Woytila under the April axes shining purple

Cracking at dawn in the morning - but it's still night

A symbolist Moon sets in the sky as in childhood A romantic jinn walks through the orchard now in the morning I am trapped between night and day alone with a starry icon The sky above is as real as we Children.

I saw a firefly

Once a place of lights and prayers for woodland girls In the Romanian ones with stained glass windows as big as a palm and a damp vault like the Celtic emerald

I was secretly reading in the blue orchard

It is now a quiet place like a grave of a mother sheep visited only by herds.

He was like a child in the jungle among the grass on the ground

When I saw a firefly in the grass sparkling

Of all my geese, the most holy

Night dawning in the morning. Pastel And I think Fireflies small and beautiful as a star The Egyptian beetle shines I know I won't see you in the orchard again

And when people tell you to go to the hospital You shine into the cosmos like a flickering lighthouse.

To the unknown artist

That there is hope not only for intellectuals but for everyone You will no longer be afraid to turn to the doctors And mankind will leap like the bread of the night

A statue of the unknown artist should be carved Recognized by Saul through the altars of Athens as truth Many writers have life in their brains as a chessboard Which they always think until their minds catch fire

It's a kind of glory in Ermioni's awkward genius And many of the most expensive names are sacrificed

Sleeping and not being afraid of one man is peace

Such a statue must be erected for all poets An archetypal statue died prematurely in vain A statue for Children and People to pass by Thinking of God and an unhappy soul.

On the negative efects of poetry on the human psyche

In the Great Indiference of the Three Worlds, that's what I'm trying to do Let me make a path out of our dark source Many poetry lovers love their books more The loss of countless geniuses and that is not possible

Rather than his own family, poets are dead strangers

If I don't combine writing with religion and medicine

Than father's brothers and sisters and mothers and children

When they will no longer be Canaanites in the house of the Lord

Which lose by comparison as an adverse efect

A harsh snobbery that neglects its own family A dirty utopia for an atonic cult I oppose such an understanding of poetry The family must not be tortured by Blaga and Eminescu.

Toxic gold

Down in the light of the field on the old place of the village for other heavenly times A church stretches from the ground to the moon with the fortress tower in the grass An empty black orchard cellar clad in the ground a calm white spur For the rebuilding of another Marian church from the ground and ice Like the girl in front, few know her hidden place like the silent song

Toxic gold, noble metals, poison the minds of the moths

about the God of K. Woytila under the April axes shining purple

Pouring them out of me like Jonah on land gold

Once a place of lights and prayers for woodland girls

Pure gold, noble, chesaro-crăiesc and girls with eyes

In the Romanian ones with stained glass windows as big as a palm and a damp vault like the Celtic emerald

Golden, morgana girl, in this sufering called life

I saw the face of gold in the miner's sucked brain

It is now a quiet place like a grave of a mother sheep visited only by herds.

Hourglass

Of the one who was once a miner never again And gold is making its way to banks and foreigners by feeding them In this gray matter we call life.

Hourglass Jump clock Maybe I'll die Until the summer

The buried church. Fantasie

That too much

There are no more people on Earth.

I tormented That too much

Custom if

I sufered I think you have to be and stay what you are For you

May your soul die a constant Jew

I was sacrificed

You can be Ovid too, if you are arrogant you will be forgotten

By parents

I am a Levad cheese farmer

Don't worry. I think you have to be and stay what you are With my father in the dandelions

May your soul die a constant Jew You can be Ovid too, if you are arrogant you will be forgotten

In the yard hampered by a bright cloud of

I am a Levad cheese farmer.

yellow dandelions golden money lemon and amber bees We sit on the purple and read, write and listen to music on my laptop

If in the world

I play piano and emergency music on a free Chinese piano program

If you were scattered in the world, maybe we were in heaven

Beloved, the dandelions are withered like nine poets without books

We will have a cross in a blue cloud

Give me a thought and I'll spin the cosmos like a basketball on my finger People don't think anymore They live peacefully chewing their steak or bran - they are healthy

If we hadn't seen each other for a lifetime, my great Love Maybe we'll meet in another star And happy will be **** those who weep and comfort

**** the poor and fed up If I didn't get a flower under the sun To God, thousands of flowers will anoint us And under the cross we will sit with the sacred Maruwa.

If life lasted a thousand years like cosmic weeping Maybe we can listen to our parents who we are And to teach their young souls for future generations Let us imprint their faces in our eyes beyond all blindness I would love them more, maybe because it would be hope and hope

Christ on the cross

Billions of years ago we were all spiders Carrying their crosses on their backs or not Until Christ the Supreme Spider came Crucified by my people like an oak

Maybe we could get into icons and books with the simplicity of getng the elderly into bed in the evening Maybe God would come to us and greet us An eternity as great as the mourned death of our mothers We would pray more and weep more and rejoice and die more Without weeping with God holding hands as at Birth.

We all have to die, but some of us are immortal. The sacred spirit placed on the cross

Why am I not a child anymore?

A God flogged, slapped, crucified

Requiem

And Mary mad at Golgotha in an awkward Pieta

If life lasted a thousand years Why I'm not a child anymore To William Wordsworth

Watch the videos And read Cuore and HF But I am a child of Jesus

Narcotic is making you look at yourself From childhood I was called a sad consoling genius Nothing has changed Except in people's heads

Now in the middle of life alone as always

Like Davy in the ship's house

I worked too hard and without tragic fruit

All I have to do is play

Tantalum or Sisyphus will pass one more and I will rest In my motherland as a sad poet because I wrote.

If it doesn't suit someone The road is wide, the bridge is narrow

Toboso Dulcinea

I am a child I am What I've been aiming for since I was six.

Didactics ii

An Ideal a woman a sparrow crushed on the red asphalt Sweetness always forbidden hidden stolen beloved In any condition for the five lobes of her brain

Sick - my father opened my mind

The personification of the Wisdom that goes under the shield

Anselm Will London: the synthesis of modernity. Jack London is purer than Filocalia - is it?

From the sad country

He spent a lifetime with me just writing I'm telling you today, friends, enemies, people writing

Under the guillotine under Kalashnikov under the weight of the Earth She is the beloved Dulcinea from far away from Stalingrad From under the bombs a photograph of an icon kissed in the night Never rejected and waited a lifetime to Heaven.

Marian elegy

I listen to Missing with Tif Lacey and think

Oh, you, the most beautiful of the Madonna Marian archetype holy and full of grace

I remember Mircea Dinescu, who in 90 + 92 wrote about communist films in which he told her how much he was in love with the equipment lathe

Please bless me now at night

last night I dreamed of Prichindel nothing special

And when the morning of the reunion comes

just a regret but more than that, Zamul is such a tough place that you can never forget it

Make her happy, fill my weeping eyes with serotonin, Read, a life between people and their wickedness Please, Marie, make our lives enchanted in pain What does not stop singing like an owl

The apple of discord I would have and give it to you, Marie Primacy of heaven and when death will come You come in her place to what is rightfully yours And get me a pillar in your house to forget this life.

Do you always remember your classmates more than your elementary school or extended school dormitory? You have to understand that I close my eyes and see the whole hospital if I want to, but especially what is more imprinted in my memory. A girl who wants to read Jesus and Asaph the inner court of men the greater inner court of women with a table of wooden silence The gun enters your brain you have to go back to the patients / staf Iwo Jima - as a patient why not Psychiatry never graduates.

I HAVE TO DIE To Eli. about Zam Castle Poem serious

China

A church stretches from the ground to the moon with the fortress tower in the grass THESE WERE MY MOTHER'S WORDS IN 2011 AFTER WHICH HE DIED SUDDENLY NOW AFTER 9 YEARS I HAVE GOT TO TELL THEM MANY TROUBLES I WAS IN THE FIELD AND THOUGHT OF THE CAVOUR COUNT BECAUSE I BETTER UNDERSTAND MY VILLAGE AND THE WORLD I SAY IT'S A COLLECTION OF DOG CRIMINALS SO I WALK INTO THE REALM OF THE MOUNTAINS CRYING THAT PEOPLE ARE NOT I DON'T COMPLAIN OF PITY I'M ONLY PITY FOR THE WORLD

An empty black orchard cellar clad in the ground a calm white spur For the rebuilding of another Marian church from the ground and ice Like the girl in front, few know her hidden place like the silent song about the God of K. Woytila under the April axes shining purple Once a place of lights and prayers for woodland girls In the Romanian ones with stained glass windows as big as a palm and a damp vault like the Celtic emerald It is now a quiet place like a grave of a mother sheep visited only by herds.

WHEN PEOPLE ARE CRIMINALS, WHAT CAN YOU EXPECT? sorting Excelsior for the Romanian people - lyrics -

Felix Rian Constantinescu We're like freight cars somewhere in the triage station The buried church. Fantasie

Waiting for our uncertain and always awaited destination In the train station where the mechanics divide the lines for the sky

Down in the light of the field on the old place of the village for other heavenly times

Locomotives know this train is going to hell

The other one in the sky and it's useless to get upset with mechanics or locomotives

Under the apple

There is a map somewhere with all the trajectories of the cosmos in the hands of God covered with algae and jellyfish Until then, let's listen to music, turn the pages to understand Maybe we'll get closer with a click of Heaven's Sparrow.

For the resurrection

We stand under the apple tree that seems to be digging the sky, shattering the clouds into clay and sand With its green brass buds and black Chinese stalk The sun leaves traces of salt on our bones, scanning our breath In the distance the white flowering crocodiles like a procession of honeymooners The coolness of the white snow descends into the living waves of Joyce

Now there is no land without ants, I tell my father But there are no termites here, he replies Elongate like mountain slopes guarded by the Pelegii massif

We cry for sleep and death never found After your Brâncușian sleep and after your mother's lament The crocodiles approached with two white fields There is silence on the chess front.

Binding our souls into a supernatural silence I have a sweet mouth from a red compote that I failed Let me finish it

spider

The sun is a cross above us to the west With the Dead Sea in bed at ATI now nine geological eras Like a herald for the resurrection.

I remember the time when the Spider ate grass The children caressed the tarantulas by putng them on their tops like baseball caps. laughing with a diferent laugh

I remember **** throwing spiders **** throwing stones to the other side of the universe

Eliza. about Zam

only to see another star rolling slowly down the stream with a diferent laugh waiting for them to return to throw them over and over and over and over and over and over again laughing with a diferent laugh and they could hardly wait to return like jellyfish brought by cold waves

The spider was stabbing the Child in the lip and he would tell her what fangs I had and I would laugh

they were spiders as big as Greek temples everything was sacred

I remember when the Spider was watching the world with big eyes and he didn't crouch in fear as I tried to kill him he couldn't believe it and laughed with tears

now it's diferent

I listen to Missing with Tif Lacey and think I remember Mircea Dinescu, who in 90 + 92 wrote about communist films in which he told her how much he was in love with the equipment lathe last night I dreamed of Prichindel nothing special just a regret but more than that, Zamul is such a tough place that you can never forget it Do you always remember your classmates more than your elementary school or extended school dormitory? You have to understand that I close my eyes and see the whole hospital if I want to, but especially what is more imprinted in my memory. A girl who wants to read Jesus and Asaph the inner court of men the greater inner court of women with a table of wooden silence The gun enters your brain, you have to go back to Iwo Jima's patients / staf - why not as a patient?

With my father in the dandelions

I'm just exposing my poetic martyrdom to the photographic diaphragm I'm Miss Alice Liddell's best friend

In the yard hampered by a bright cloud of

I ignored Alice Liddell on the wall like Zoe Ceausescu

yellow dandelions golden money lemon and amber bees

Communism does not bring death communism is death

We sit on the purple and read, write and listen to music on my laptop

Go and rewrite Norman, you're going to do this for the rest of your life.

I play piano and emergency music on a free Chinese piano program Beloved, the dandelions are withered like nine poets without books Give me a thought and I'll spin the cosmos like a basketball on my finger People don't think anymore They live peacefully chewing their steak or bran - they are healthy There are no more people on Earth.

People's architecture

I'm your house, my parents did it for you Three times I am you in me you are built When you get to the crossroads, don't ask The road you are all you go through you Beloved I'm your wife, but you're not allowed to approach It's the Stonehenge sacrifice but the MD No, he didn't ask for the road or the house

Excelsior for the Romanian people

Leave your veil and sandals in the hands of thieves I learned human architecture for you.

What do you do between a book and a fish? Romania is a country of metaphysical fishermen The sun spins unseen like a billiard ball Țuțea said some big, wide words

End of April

Tears and leaves make her cry at the end of April In the curvature of the apple is a perfect balance of white and where The sky floats rococo somewhere in the indiferent distance The courtyard is full of geese for which the world has just begun

And as tomorrow we will die earth unknown hero It's been a walled camp for so many days pollinating nettles A beetle stopped on my pen and then on my shoulder and notebook The wind blows a frightening wheel - voices are heard from the hospital

Only the ants have another year here in the yard

With their muzzles on the ground one after another born small in the paradigm of superiority Compared to mortal beetles - but we are still families **** God wrote In the Bible, families of poets and families of miners with petals descended from apples

Each flower is a tear shared by itself again and again like the Atlantic Ocean The unique color in which this poem is written cries in blue and pencil like a nightingale I started by looking at the world and ended by letng myself be read by the wind And I will die like Shakespeare and the poems and the writing will never end.

Left lobe

With us together thinking about Bacovia's finish alone On a lonely planet like an old woman shopping Although possible, happiness is unlikely on Earth.

The left lobe loves flufy pillows classic books

Poem suprematist

harmonic music at least a nod

In this endless aurora we fall into the dust like ruffians or dinosaurs

old or large churches the archeology and the faith of the kiss.

We are in God's hands But I don't know if the planet will live. diathesis

I leave you yellow dandelions as a legacy

Another defeat of the gods

Which will flourish for the neighbors When you see their chiseled gold You will know that I have gone to God

From the dandelions I will give you treasures And I'll call the bees faure

You sing Muse, the fire that inspires the blueeyed Athena When he saw a girl weaving more beautifully than the Olympians And down among the mortals a Promethean breath in Babylonian anthill comes out A new defeat for the gods, what a disaster!

Honey to give you heaven Mirror me in ink.

You sing Muse from the lyre woven from the soul of the golden wool As in the more worthy times when the Pleiades chiseled their verse

The locked planet

I don't know how long I have to live

Unaware of her own beauty like the flutter of nightingales in the butterfly Sing Musa and make Athena's cheeks a carmine tyro-Phoenician.

The whole planet is locked As in an orthodoxy without Creed I'm falling asleep and I'm coming in

An obsessive sufering like a decade A life as long as a millennium

Night dawning in the morning. Pastel

The sky dripped with ink over the hair flowers in the window

Who didn't have friends on Facebook He will have only God

Blue-black flickering like the light in the autumn cemetery I sleep but an angel tells me about the bud of the night

But there is a point in everything without friends

Cracking at dawn in the morning - but it's still night

He is protected from evil by God himself

A symbolist Moon sets in the sky as in childhood A romantic jinn walks through the orchard now in the morning I am trapped between night and day alone with a starry icon

So we have to thank heaven For our eternal loneliness.

The girl with a crystal on her forehead

The sky above is as real as we Children.

Facebook

Who has not had friends in life He won't have it on Facebook either

She's a girl with a crystal on her forehead Over two emerald shards looking at you She always looks at you like a Dacian

Like Tomitan, I look back

Descended from the hermit mountains as old as history

- a life missed, rejected, laughed at

Don't hope for poor friends

He holds the wine of a huge ruby in his hand

The sick or the simple man

Drinking on three quarters she drinks rubies and keeps fire on her forehead She's a Catholic cardinal girl

She's the girl who loves me.

Let me ask you the name of the Dante's lights on the night of Sanziene To love you like a prostitute or a mother forever

Felix monochord

Let me not look at you, let me not count your steps, let me not call you to the light from your eyes immersed in the jungle of the Customs

For Ramona at Inspiratrice.

With tears to mourn you in my sad joy for your open silence

For some time now I have been accustomed to love you as the Poet Dalida That's why I don't fall asleep anymore because I'm always awake When in fact I would like to talk to you in silent thoughts

From the grave let me tell you perfect stories about God incarnate Vergina and Vergura to watch over you in your darkness, flickering green Enginae At night be the fixed point for the rotation of the stars here in my emerald eyes.

Let me tell you, for example, I was going to the old library in the gymnasium And once the young librarian told me she had another book! in the closed room: a broken Redburn 1

With my father in the dandelions

I'd like Engina to tell you old myths and tragedies Hot songs to describe you in kennigaruri knonig meum pelerin I'd like to talk to you in the green silence of your chest at night Guide me on the path under the mountains before morning

In the yard hampered by a bright cloud of yellow dandelions golden money lemon and amber bees We sit on the purple and read, write and listen to music on my laptop I play piano and emergency music on a free Chinese piano program

In the winter to dream you descended like a star from the sky beautiful as Latin and Romanesque architecture

Beloved, the dandelions are withered like nine poets without books

To mourn you as a martyr, to love you as an Egyptian

Give me a thought and I'll spin the cosmos like a basketball on my finger

People don't think anymore They live peacefully chewing their steak or bran - they are healthy There are no more people on Earth.

When you get to the crossroads, don't ask The road you are all you go through you Beloved I'm your wife, but you're not allowed to approach It's the Stonehenge sacrifice but the MD No, he didn't ask for the road or the house

Excelsior for the Romanian people

Leave your veil and sandals in the hands of thieves I learned human architecture for you.

What do you do between a book and a fish? Romania is a country of metaphysical fishermen The sun spins unseen like a billiard ball

End of April

Țuțea said some big, wide words I'm just exposing my poetic martyrdom to the photographic diaphragm

Tears and leaves make her cry at the end of April

I'm Miss Alice Liddell's best friend

In the curvature of the apple is a perfect balance of white and where

I ignored Alice Liddell on the wall like Zoe Ceausescu

The sky floats rococo somewhere in the indiferent distance

Communism does not bring death communism is death

The courtyard is full of geese for which the world has just begun

Go and rewrite Norman, you're going to do this for the rest of your life.

People's architecture

I'm your house, my parents did it for you Three times I am you in me you are built

And as tomorrow we will die earth unknown hero It's been a walled camp for so many days pollinating nettles A beetle stopped on my pen and then on my shoulder and notebook

The wind blows a frightening wheel - voices are heard from the hospital

And I will die like Shakespeare and the poems and the writing will never end.

Only the ants have another year here in the yard

Left lobe

With us together thinking about Bacovia's finish alone On a lonely planet like an old woman shopping Although possible, happiness is unlikely on Earth.

The left lobe loves flufy pillows classic books

Poem suprematist

harmonic music at least a nod

In this endless aurora we fall into the dust like ruffians or dinosaurs With their muzzles on the ground one after another born small in the paradigm of superiority Compared to mortal beetles - but we are still families **** God wrote In the Bible, families of poets and families of miners with petals descended from apples

old or large churches the archeology and the faith of the kiss.

Philosophy

Sufering is a proof of the future joy of salvation In this verse there are whole lives on a heavy scale

Each flower is a tear shared by itself again and again like the Atlantic Ocean The unique color in which this poem is written cries in blue and pencil like a nightingale I started by looking at the world and ended by letng myself be read by the wind

If you laugh today, fear for tomorrow and eternity If you cry, rejoice in your tears alone

We're all Eli's painted wooden dolls

All equal in our inequality of ourselves full

We are all straw in a huge Persian rug We hold on to each other until the wind blows.

Not bad just like any other just a sinner

Ignorance

easy to shower like a child

I'm listening to Schubert on KissFM The village is burning in neon

it's just a little bit sick

The Church of the Salvation of the Village in projects

the world takes him for a fool first

A father in the East calls me sad

and then the families cry even the security guards love him

It's time to dump her and move on

because he struggles to be good

In the tavern the people swear at their saints

and they made him a totem

Every man has a sin

Bear paw

After the hymns, the books cursed

Stupid Felix Felix belix

Love - for employers

Felix the angel

I prefer Pindar Safei

do we already speak in tongues?

My mother is in two places Death - probable.

The sinful angel

The potatoes

I like this world of the West Which are not good even to go to potatoes Bribes to go with the sheep

The world!

But they teach us all lessons And he shows us that dirty golden Nobel every year Everything would be very simple if the land became agricultural again Gandhi also told her about the tractor that plows and gives milk

For the first time I see how white my hands are I'm holding a poem by Nina Persson Thinking that my youthful work was lost All the efort for Sexton, Fr. Ruckert, S. Plath

But no - we need strategic theories

Twenty-five years of work for charades

And No God.

And after an eternity of skepticism, it appears to me If the Swedes are Dacian women madonnas

Left lobe

Maybe not all but Mary's breast in the fountain.

Mary The left lobe loves flufy pillows

Even today, after two thousand years, there is no place for you, Marie

classic books

At the height of Easter history

harmonic music

There is no place in people for you Virgo

at least a nod

You always rejected what fate you had like me

old or large churches

Sometimes I think you're my Virgin mother

the archeology and the faith of the kiss.

Mankind with a sick mind not understanding the miracle

madonna

Priestly teachers and academics mocking you as a people

A sign of the nobility of great generosity I pray for you that you are all I have, madam

The one who forgives and still loves like Sissy

Crush the snake with Achailles' heel and ascend to heaven.

The Martyrdom of the Martyrs of the Star

We are the Romanians who have not left the country Leave our captives outside.

Another defeat of the gods The martyrs rise the martyrs rise Testimonies are being raised On the path of Unhappiness

You sing Muse, the fire that inspires the blueeyed Athena When he saw a girl weaving more beautifully than the Olympians

Dead from the womb

And down among the mortals a Promethean breath in the anthill of Babylon rises

You're wrong

A new defeat for the gods, what a disaster!

With a white heart And the Obial Book.

The nobility of a despised people

We Romanians feel tired To be despised Romanians in the world

You sing Muse from the lyre woven from the soul of the golden wool As in the more worthy times when the Pleiades chiseled their verse Unaware of her own beauty like the flutter of nightingales in the butterfly Sing Musa and make Athena's cheeks a carmine tyro-Phoenician.

People from people additum excelentisima oda psalmus xxxvi orthodoxi verum Longus scripsit impossibilis erat non errat Ad Chrestus supplicamus turbo et furor orbis You saw people coming out of people **** from one become two like gods or angels leaving Mavre?

ira etfuror anterior redundo!

The beehive bird

Did you hear the pain of separation and did you respect the children did you respect the cosmic pain you just came down from God? And this is not from today but from the beginning of time

A large master bird buried alive in the hive

And this not from yesterday but every second

Covered with gentle bees that feed her roses

The earth is born as one giant ox, all the people of the world

Like a queen chosen in a metaphysical rooting

Women pluck their babies with their hands on their bellies full of milk

It throbs like a diamond with its beak on one side

In the wee times we become beasts of burden Tie with ropes the cow for the sacrifice is written You've seen people come out of people like they are from the shoulders of mountains You learned from this teach me what you understand!

Ode I Ad Chrestus

Greater victoria bellum Greciae pedagogy

The hive is the happiest of all Ezekiel's eagle shares the Holy Spirit She's the weirdest bird in the hive Icon hidden by saints in barbaric epic.

The master bird

Anisha

Early summer In the quiet of the village.

Somewhere over nine seas and nine lands hidden beneath the mountains

For the resurrection

It is the master bird from the world of riddles White on the inside and black on the outside like a sad mother He sits on the mountain with his wings folded, teaching

Now there is no land without ants, I tell my father But there are no termites here, he replies Elongate like mountain slopes guarded by the Pelegii massif

Who are the ones who will no doubt listen to the peasants Which in time enters eternity and then again in time in the morning The whole people gather around her totem of the south What was once called Bendis is now the Master.

Binding our souls into a supernatural silence I have a sweet mouth from a red compote that I failed Let me finish it The sun is a cross above us to the west With the Dead Sea in bed at ATI now nine geological eras Like a herald for the resurrection.

***

To Chopin

Under the apple

Singing birds At the sound of the piano. One morning

We stand under the apple tree that seems to be digging the sky, shattering the clouds into clay and sand

Catholic repentance With its green brass buds and black Chinese stalk The sun leaves traces of salt on our bones, scanning our breath In the distance the white flowering crocodiles like a procession of honeymooners The coolness of the white snow descends into the living waves of Joyce We cry for sleep and death never found

m+

I am a Child of Bethlehem And I know that every child must have a mother Who loves him with the unshakable love of God Thus I am a repentant Catholic

After your Brâncușian sleep and after your mother's lament

Urgently fallen among the Churches

The crocodiles approached with two white fields

Without being excluded

There is silence on the chess front.

I believe in god My help

The locked planet

And in his Mother Virgin Mary. Amen.

I don't know how long I have to live

Poem to God

The whole planet is locked As in an orthodoxy without Creed

I receive any glass from you, Lord

I'm falling asleep and I'm coming in

Put me on all the crosses on all the fires

An obsessive sufering like a decade A life as long as a millennium

Give me the royal tiara or the palms of the soldiers I'm sorry I bothered you for a lifetime

We are in God's hands But I don't know if the planet will live.

Mix what you want in my Destiny, I won't complain It's my life given to you so **** you want it

Throw me in the ice on the mountain ice I'm sorry I hurt you and disregarded you.

Rejected people Adored genius

Poems of Death God be with me 1

That I know you well To the rich man

From an early age I invoke death with the soul weeping for a child poet An iovification an orphanhood an alienation of people and everything Silently I call her deaf as Beethoven barely heard like a little doll It's no business to live, and I've always envied the young dead

Those to whom Christ did not ask for patience like John and Peter And after the tragedy I went through, I think it's concessive I want to die with my mother in the bosom of God

Don't go in the bag

So much pain Iron after iron So much venom From the rich Romanian

The Romanian is poor The Romanian is loose With St. Mary Orphaned brotherhood.

After a dog's life a piece of bread.

Poster with the master bird

Despised people

Indigo love dripped from your eyes into the atcs of heaven

Despised people Unspoken people

Burning yellow autumn feathers dress you up nicely

The only hope of the Congregation When will you come with a holy smile, always with tears in your eyes? I cover your eyes with your hands and in passing you kiss the palm of my hand

Mackerel with my beak burned embers

A child gnaws at me with a hungry wing I watch him eat me alone

Your eyes are still crying - the beauty of holiness - rubbing your mouth; - you tell me silent secrets - I tear your tears from your eyes # Don't leave me!

Green eyes graze the green of my pink heart I'm the saddest bird on the table!

The drugged village Your eyes are dripping with heavy autumn seeds - they stop the flow grains with your fingers for a few moments - it springs up like water in the mountains of Lebanon

Your cheek is a plowed field - white for harvesting - in tears Charlemagne! - Your living eyes cry with milk My King Now I fall asleep again alone - the master bird enters the poster again - I will dream I think peace has finally been achieved - I will not cry in the darkness of the tower - everything is again as before only full heart.

Brother Alexander

I remember the eternal village as God in cement dust The peasants worked all day and drank beer at noon That was in the cowshed 23 years ago Those people died and now their children are left Grow up and come with lameness from abroad Drugs every night outside is just a black wind

Wild Duck and Eliza the Redeemer

The villages are booming with madness and vice I don't care if I leave here tomorrow

I'm a wild duck in Eliza's arms

But the village loses its worth by becoming a pile of garbage

At the table of the Roads saved from the fire

A bunch of lunatics in the night or day

From the first to the last

non poeta sine qua non masonus

And when we're not here either Prayers will cease

Lamentabilis perpetua furor

And this village will become another Sodom

Semper sestertius accedit

Gomorrah

Mundo falsum est.

The peasants are enemies The high street is the Jerusalem of the killers

core

The old men are no longer sitng in the street The village is lucky

A stone comes out of Jesus' hand

Any drug addict is a psychopath

A kernel of grown-up corners of rebellious blood

What started with spices in the time of Vasco da Gama

In vain did you come in vain did you come

It will end in narcotics The nation will be ruined like a man And the virtuous will submit to her with a word The peasants lost their decency Young people go for nothing and they are nothing

The Earth roared madly A stone comes out of Jesus' eye Jumping the earth forever With the holy blood of God To be four? Should there be three? Dead for bad people.

Older people know everything and shut up The longing has become eternal.

I'm scared

Saturate

People bother me -The girl doesn't love you!

Sine francmasonorum nihil

That's what I always hear

Veritas deus mundi

My poor soul

Among the Arab Sands Where is the proof?

No sweeter voice could be heard

People want to see

Spring from the cuckoo bird,

I read diferently

Breaking the silence of the seas

Ignorant people.

Among the farthest Hebrides.

The lone reaper

Won't someone tell me what he's playing? Maybe the crying notes are flowing For old, unhappy, distant things, And the battles of the times:

by William Wordsworth

Or is it a more humble ballad? Common problem today?

Here she is, alone in the field,

Any sufering of nature, loss, or pain,

There lonely mountain girl!

Which it was, and it can be again!

Harvesting and singing to himself; Stop or go gently!

Whatever the subject, the girl sang

She alone cuts and binds the wheat

As if the song would never end;

And I sing a melancholy aria;

I saw her singing at work,

Oh, listen! because the deep valley

And over the sickle bending;

It's flooded with sound.

I listened until I was full: And as we climbed the hill,

No Vigilante sings

I carried music in my heart,

So sweet resting crowds

Long after it was heard.

Passengers in a shady stop,

Sedoka

It's been a walled camp for so many days pollinating nettles A beetle stopped on my pen and then on my shoulder and notebook

Yellows the light in the dark of the window Eat your potatoes in the warm blue room You also have to carry the buckets of weeping wood naked In the new darkness you will write four sad lines Wife studies Beethoven at the Beckstein piano Her black eyes sparkle too green at night He'll give you a little kiss and then you'll fall asleep -

The wind blows a frightening wheel - voices are heard from the hospital

Only the ants have another year here in the yard With us together thinking about Bacovia's finish alone On a lonely planet like an old woman shopping Although possible, happiness is unlikely on Earth.

In the skies the constellations revolve around the village. Poem suprematist End of April In this endless aurora we fall into the dust like ruffians or dinosaurs Tears and leaves make her cry at the end of April In the curvature of the apple is a perfect balance of white and where

With their muzzles on the ground one after another born small in the paradigm of superiority

The sky floats rococo somewhere in the indiferent distance

Compared to mortal beetles - but we are still families **** God wrote

The courtyard is full of geese for which the world has just begun

In the Bible, families of poets and families of miners with petals descended from apples

And as tomorrow we will die earth unknown hero

Each flower is a tear shared by itself again and again like the Atlantic Ocean

The unique color in which this poem is written cries in blue and pencil like a nightingale I started by looking at the world and ended by letng myself be read by the wind And I will die like Shakespeare and the poems and the writing will never end.

Tomb too Sacred from the mantle What mothers have

Born babies Shakespeare on the operating table

Rebel and They raised you

Shakespeare on the operating table under Ben Johnson's scalpel What a gloomy picture the nurse was removing the excrement from her colon

Earth!!

Pagan theology

-Excuse me, he says, and continues to infuse alcohol and ether William Shakespeare is Hamlet dead in the arms of Horatio

We have the Latin word satura Which leads us to the Romanian satiated And at Satunale, over which the priests superimposed Christmas

And it's sad that humanity has been in a trailer for five hundred years Homosexual genius who better not be like Dostoevsky His apprentice Shakespeare on the operating table ... ShaKespeare on the operating table ... we can't all be Mozart.

but what was before Saturnale With the beginning of patriarchy At some point mothers to get better at their husbands? They gave them fattened calves and fried rams So that the children don't eat them anymore And we have the word Aion which means Cronos Time era ...

You are earth

You are earth

v. Aixinos & annoyed ...

Poetry titles

Waiting for our uncertain and always awaited destination In the train station where the mechanics divide the lines for the sky Locomotives know this train is going to hell

The Long Sleep + Noming else matters + Catalyst + Theogenesis

The other one in the sky and it's useless to get upset with mechanics or locomotives

Buenos Aires + Kaleidoscope in Moonlight + Synthesis

There is a map somewhere with all the trajectories of the cosmos

Prolonged insomnia + Polaris + Dusty books + The Giant Child

in the hands of God

Totești + Erde commune library + Faculty of Humanities V. Ilea

Until then, let's listen to music, turn the pages to understand Maybe we'll get closer with a click of Heaven's Sparrow.

The Long Sleep + Noming else matters + Catalyst + Theogenesis

Towards the morning ideogram

Buenos Aires + Kaleidoscope in Moonlight + Synthesis Prolonged insomnia + Polaris + Dusty books + The Giant Child Totești + Erde commune library + Faculty of Humanities V. Ilea.

It's still night.

Humanization

sorting

The word salvation comes from the Goth Mann meaning man We're like freight cars somewhere in the triage station

From the fourth century of Wulfila's Germanic Bible Thus the salvation of Christians is a process of humanization

It is perhaps the only or most important word in Goth

In the Romanian Christianity that we learn from Andrei The Scythian I saw Children with huge crosses around their necks in Childhood This Romanian land is like a walnut shell from which Iona It is an eminently mystical corner of the sky, the vertebrae of the mountains

Sometimes I run my hand through my hair

These are moments of splendid dreaming Forget about me preferring grains in my hair Like broken grapes in wine Like linden flowers or walnut leaves A cry, a gravitational kiss When there is only smoke and art

Sanctifying it from the springs comes out myrrh and in winter the snow incense

I wet my hand through my hair like a dead mother

This is the true wealth of Romania hidden as Esther

And a thought forgotten in his heart startled again.

Everyone who leaves him weeps under his parents' land

Dead life

Ours and that's what we saw Romania is the soul of Romanians. The internet loves it! *** My love is a dead dream right now at dawn He is no longer loved on a contaminated planet Than forever thinking forever eternal An acute feeling of unconsciousness Like an open flower ofered to the world, Closed in on itself.

But it's another life we'll get to

Where we can love and be loved That's how I know we're entering a new Romantic era

I come from a century forgotten before ideas and Hungarians

Coronavirus after tuberculosis and those who left

A century of carved stones and wooden churches

Always remember even in a dream and loved.

The earthly love he answered me with love

Dreams and thoughts

As in Chagall, the eyes of my love rise crooked in the air

Like an underground genius with notions about the secrets of the world

And like me, you want to go to the Romanian Lands and go

Up above my sleeping face raining with drops of

On the earth that gave them life and gave them a blue meaning

Agheasma in my eyes andesite and childish obsidian

In the night sky while the unseen the earth returns

I know that I am loved and that I am rightly loved by the great blacksmith

The face of the moon that in the age of the disease a church is building.

Every kiss is a hexagon every look a Decalogue

The girl from Transylvania

The spirit is as indestructible and eternal as a diamond

Sonnet

So what is death in the face of life perpetuating us Yes, especially what is death when so much life awaits us?

Away from the night Alone at seven Praying God to her, Transylvania Tomb of the sacred light of the night

voivod

I cry sideways with Milky Eyes The weeping man burned in Neantia Not knowing how to believe the Gospel Acts The ripe stars fall from the light skies

I lie in the tower thinking of Ave Maria Far away in the dark, you at the window And lean your head against the temple

Unconsciously brought to life by my friend's smile W. Shakespeare, the master lover of my tragic kisses.

The pain of looking for fire in the morning The earth bows Master girl

Nov 23 2020

With the forehead the sky that the peasants contemplated Christian Emperor reboot your lives.

Vis1. Păclisa, Nov. 24 2020

Nov. 21-22 2020

Becoming an archetype

Poem about the nature of god. He's Umberto Eco.

A friend called me to the frozen mountain Let's go up the mountain, he told me And up there in the brains of the mountains in the heavens Alone with the lyrical Pleiades of stars I froze the stars

Remaining for centuries under the Doxa dial of the night Archetype kissed by the protein fresco of the sacred collective

I had perhaps the most beautiful dreams of my life, I dreamed of Cluj combined with Nenea Pichi and I dreamed of many beautiful books, some of which I bought, and in French, but not as many as I would have liked. I remember taking that Rainer Maria Rilke with a comic book cover. I dreamed at first that Uncle Pichi had a big book like Heidi but with a cover a painting in beautiful colors like the painter Ionel Varhedi but much more temperate with three young people, like in Miorița gathered in the mountains around a rock like a Neolithic sacrificial stone , polyhedral, elongated, oblique, entirely of gold. Also at some book kiosks I met a girl in Cluj imaginary of old and at one point she called me telling me she was leaving and I told her to go up until I don't know where I was coming and she left, then I went in the opposite direction, to the Faculty of Sculpture, without realizing it, then returning but after I returned, and to Zorilor, I did not find it and I thought that maybe I took the bus thinking I'd take the bus too. I really remember that the controller stopped me on the tram I think and I quickly got of! The girl, when I was there, talked to her about where those beautiful books were, her life and events together, in fact, she just looked like Eliza, she just didn't look like her! she didn't have her open, princely demeanor, and she was

brown, and her face didn't look like hers, as if she were wearing a sort of biological face mask, as if she were Princess Mary in a Shakespearean transvestite.

Explanation. This is another dream that originated in 2007 and 1988. It is an interdictive dream. Mary this time after God in 2007 before the baptism mocked with 2 Lei in the pocket of the Baptist brothers, and the 6 apostles, with Jesus in the Orthodox Church 1 and God in the pastel ocher cloud beyond the entrance wall of the church in 1988, tells me not to go to the mountains, or to the hills, to the altars where two-thirds sacrifice what is left for gold, guilders, dollars, euros, Lions through which they have been expressed for more than a decade, instead of words, psalms and hymns of praise, and spiritual songs, in non-Marian churches - after **** the message in 2007 was not to be baptized a second time, and in 1988 not to give up the Orthodox Christian faith because I will lose sight of it! Also, Mary and I and the whole tradition of the Holy Church would be consecrated on that golden stone! Amen.

The dreamer's note. I believe that my destination was the Greek Catholic Church near Rareș's staircase in the Zorilor neighborhood on Gheorghe Dima Street, the mysterious message of the dream being that Mary is part of the Holy Trinity! And as for the dream places, I think for me and my soul if Rareș Crăiuț from the year 2000 is Augustine of Hippona, Eliza is the Virgin Mary.

Trojan Dorz Literary concert for Felix and WikipediaRo

/ Păclisa 25 Nov 2020

Traian Dorz died on the night of June 20, 1989.

Through the pathos of ideas, through the quality of poetic expression, through its divinehuman message, the work created by Traian Dorz places him in the constellation of great creators of religious sensibility, such as the hieroschimon Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, and through the mystical connotations, why not, and Daniel Turcea value judgment. In a broader cultural context, the religious-naive character of Dorzian opera, with its metaphors and images, suggests comparisons with the English poet William Blake, or the Dutch painter Van Gogh, while the latter tried to shepherd the miners in the Belgian region Borinage. 8, and - already - for some intellectuals you are neomodernist or declared national, as well as for the Romanian people in secret, the peasant poet named Traian Dorz after two centuries of cosmopolitan ignorance or Miltonian hatred, is a lyrical stone hated by masons, who now it has no place - de jure and de facto - in the Romanian consciousness except in the bizarre shelf one, along with Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Urmuz, Arghezi, Radu Gyr, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Mircea Vulcănescu or V. Voiculescu, or of some pioneers of Romanian ideas and their taking beyond secularism and social postmodernism, which includes Constantin Noica, the circus and the sea critic of the Romanian school, or today the young people of Bessarabia or Cluj-Napoca of the Greek-Catholic confession R. Cesereanu, thus Traian Dorz entering not only, perennially, but also in the Romanian culture, not only the best Romanian Christian poet and both, but a

great master like those of the pre-Renaissance antiquity, making of the few characters of the Trinity, soul and lyrical identity, entering the patrimony called Romania, eternal and simple as the Prayer of Constantin Brâncuși. III,… PREFER VEGETA Teatru Felix 1999+2021 Felix Rian Constantinescu Lui Floyd Pittș, Radiotrei. i, DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ {PIESE ÎNTR-UN ACT}[m+ Felix Rian Constantinescu 1999-2017 FOR {GD} THE SWEET..M 1.III.2018

Lost Paradise, Left.. Motto: #WHY DO YOU HAVE SO MANY?11 I BREATHE THEM. IT S MY HOBBY. I SELL THEM DOWN TO MR. FARLEY S PET STORE... #{?} HOW MUCH DO U MAKE? {...} 2 DOLLARS A BIRD. HEY WHY DONT YOU GO INTO BUSINESS I LL ARANGE IT WITH MR. FARLEY. #WELL I ONLY HAVE SKPPER. O I LL GIVE U A FEMALE. FEMALES DONT WORTH ANYTHING BECAUSE THEY DONT SING! KING OF THE HILL{1993} Citiți prospectul (COMMEDIA LIVE)

Personaje: Fidel Moraru, un bătrânel cumsecade, pensionar, de 72 de ani, însă cu multe boli de tot felul Psihiatrul (Cardiologul Astmatologul Diabetologul Reumatologul) Farmacistul (Nașă-sa) (Vecinul) Luna Fidel Moraru: (intră în cabinetul de psihiatrie cu pălăria-n mână și un ziar subraț.) Bună ziua, domnule doctor. Medicul Psihiatru: Bună ziua, domnule... Fidel. (îl privește cu simpatie) Ce vă doare? Fidel Moraru: (mut) Psihiatrul (zâmbind privindu-l întrebător) V-a durut vreodată ceva în viață? Fidel Moraru: Am reumatism. În rest... întotdeauna am simțit că duc o altă viață decât cea pe care trebuie s-o duc. Psihiatrul (mulțumit) Foarte bine! Uitați rețeta, o scriu acum și v-o dau. Până pe luna viitoare. (zâmbind) Capul sus! Fidel Moraru: Astea. Măcar sunt gratuite. Nașămea mă tot sfătuiește să iau Diazepam. Am avut un vecin. Psihatrul: (strigă absent) Citiți conspectul. Fidel Moraru: (recunoscător) Vă mulțumesc. Bună ziua. Spor la treabă. (iese uitându-și ziarul pe biroul medicului) Fidel Moraru: (intră în farmacia din piață, extenuat) (Merge la ghișeu și stă la rând.) Farmcistul: Bună ziua, bine ați venit la Farmacia Lumina. Fidel Moraru: (obosit, îi pune cinci rețete pe ghișeu) Farmacistul: (îi pune medicamentele în sacoșă.) Fidel Moraru: Să iau și Diazepam?

Farmacistul: (mai pune și o cutie de Diazepam) Citiți prospectul! Fidel Moraru: (se uită subsuoară, caută în sacoșă sub mormanul de medicamente) (tare) Ca să vezi, omule, mi-am uitat ziarul! (pleacă lăsându-și în farmacie ultimii bani) Fidel Moraru: (acasă, mâncând un măr și citind cu voce tare alegând la întâmplare însă în întregime câte un prospect din morman. Merge un radio pâlpâind, și casa este luminată de un bec slab. În dreptul ferestrei este un felinar. La început citește ca din Abecedar, însă pe parcurs devine tot mai furios) (citește Cordarone, comprimate.) (citește Propranolol, comprimate) (citește Alflutop, fiole) (se arde radioul) (continuă să citească, citește Diclofenac, supozitor) (citește Orfirl, granule) (citește Ketotifen 1 Mg comprimate) (citește Teotard) (citește Levomepromazin Terapia 10 mg) (citește Serlift) (citește Becotide Inhaler) (citește Rispolept Consta 45 mg) (se arde felinarul) (citește Amaryl, comprimate) (citește SIOFOR 850 mg comprimate filmate Clorhidrat de metformină) (citește Decaprel 60 mg comprimate cu eliberare modificată) (citește Insulina Biosintetică Umană Lilly) (se arde becul din cameră, Fidel Moraru râmânând în întuneric complet. Termină de mâncat mărul) (se întinde în pat oftând. Se aprinde Luna) SFÂRȘIT Domnișoara Casandra (tragedie scurtă)

Lista de personaje:

Casandra, studentă la actorie anul 2 Felix, student la regie anul 2 Gelu, om de afaceri în vârstă, bisexual Barmanul Un pub cu bar și două mese rotunde cu câte două scaune. Seară de ianuarie. Nu e nimeni înăuntru decât Barmanul, un tânăr cu părul lung prins în coadă, care stă cu bărbia sprijinită în podul palmei și se gândește la ceva. Se aude muzică, foarte încet. Barmanul stă absent. Felix: Un ceai cu fructe. Barmanul: Te rog stai la bar, că mesele sunt ocupate. Felix: Okay, omu'. Felix bea din ceaiul fierbinte, iar Barmanul începe să șteargă tăblia înaltă de lemn lăcuit. Felix: Ce mai faci, Barmane? Barmanul: La datorie. Tu? Felix: Nașpa. Felix bea iar din ceai, în timp ce Barmanul își așează sticlele pe rafturi. Felix: Ce muzică este asta? Barmanul: Iacă muzică. Felix: Vreau să te întreb, tu ce gen asculți cel mai mult? Barmanul: Soulfly. Felix mănâncă fructele uscate din cană. Barmanul merge în sală, șterge mesele și mătură. Felix: Nu pui niște Patricia Kaas? Barmanul: Am pus. Felix: Nu vrei te rog să mai pui o dată? Barmanul: După ce se termină sidíul. Felix ia plicul de ceai din cană, îl stoarce între dinți și îl aruncă la coș. Barmanul nu face nimic. Felix: Casandra n-o fost pe-aici? Barmanul: N-am văzut-o. Felix își pune fruntea pe bar. Barmanul își pune bărbia în podul palmei. Felix adoarme. Gelu: Un pachet de Dunhill. Barmanul: Poftiți. Gelu: Păstrează restul. Gelu are ochii injectați. Barmanul deasemenea. Casandra: Salut.

Gelu: Bună. Casandra: Ce faci, Gelule? Gelu: Trebuie să plec. Nu vrei un pachet de țigări? Casandra: Nu fumez. Gelu: A. Te rog lasă-mă să-ți iau un pachet de țigări. Casandra: Ce să fac cu ele? Gelu îi dă pachetul de Dunhill, din care luase două țigări. Casandra: Ok, Gelule! Gelu o privește pe Casandra. Gelu: Ce s-a-ntâmplat? Casandra îl privește pe Gelu. Casandra: Nimic. Mi-a murit mama. Gelu e izbit parcă de ceva. Gelu: E amuzant. Casandra: Amuzant? Casandra râde. Gelu: E îngrozitor. Casandra: Da. Gelu: Ce altceva mai e îngrozitor în viața ta? Casandra: Sunt schizofrenică. Gelu: Asta e amuzant. Casandra râde iar. Barmanul merge după mop. Gelu: Ce faci? Casandra: Mă duc pân-la budă. Gelu: Să vii 'napoi. Casandra: Bine, scumpule. Casandra merge spre toaleta care Barmanul se lupta cu mopurile. Gelu privește absent țigara neîncepută din mâna sa. Casandra privește absentă zăpada. Felix doarme cu tâmpla pe bar. Barmanul lucrează, chinuindu-se, cel mai absent dintre toți. În pub se aude Patricia Kaas. Gelu: Ce muzică îngrozitoare, garçon. Delir. Barmanul nu-l aude. Casandra se întoarce. Gelu: Ai actorie? Casandra: Nu neapărat. Gelu: De-ar schimba păpădita asta de muzică. Îmi face rău. Casandra îi ia țigara albă dintre degete, și-o aprinde cu un chibrit și îi înapoiază pachetul. Casandra: Ce s-a-ntâmplat? Gelu: Am SIDA. Am aflat azi. Casandra: Amuzant. Gelu: Eu și nevastă-mea, Teodora. Copii sunt mari, ne vor supraviețui.

barmanul intră în sală și începe să dea cu mopul după ce reglează caloriferele. Gelu: Tu ai scăpat. Ai avut noroc că vârsta m-a transformat fără voie într-un Quijote. Casandra: Ha ha ha. Gelu: Da, cam așa ceva. Eu am vrut altfel. Și masacrul ăsta nu se mai termină. Pa. Casandra: Gelu. Casandra îi pune mâna pe braț. Gelu: Lasă-l pe Gelu. Gelu e mort. Și-a ucis familia și-au murit toți. Uite-l pe adormitu' ăla, ți-e coleg. Du-te la el. Casandra: Domnule Gelu: Ascultă ce-ți spun. Du-te la el. Casandra: Gelu. Iubitule. Gelu îi lasă pachetul de Dunhill pe masă, luând chibriturile, și pleacă apăsat. Casandra își bagă pachetul de Dunhill în geantă și merge la bar. Felix se trezește și o privește uimit. Casandra: Ce faci, Felix? Nu vrei să facem o plimbare prin zăpadă? Ai regie? Felix: Nu neapărat. Barmanul întoarce capul și îi privește. SFÂRȘIT Eriniile (moment dramatic)

Profetul care nu se cunoaște pe sine: (îngenuncheat într-o chilie la lumina unei lumânări mari) (tace) (Eriniile îl îmbrățișează) (Luna, în fereastră, lasă urma unui semicerc) Încă o noapte trecută fără trecerea nopții dar la sfârșit în fiecare noapte lumina mă învie crai transilvan sunt? Oh, o clipă de somn dulce de copil lângă mamă înainte de moarte să pot privi moartea crudă cu ochii limpezi și singurătate. (la un moment dat Erinia începe să cânte) Profetul care nu se cunoaște pe sine: Lumină.

(Erinia suflă în lumânare, în încăpere făcându-se lumină) Tatăl profetului: (bătând la ușa transparentă) (când se văd nu mai pot de bucurie, și plâng sărutându-se) Uite un sandviș am venit să te iau nu mai stai aici. (ies. Eriniile îl urmează pe profet. Când ultima închide ușa în salonul de spital se face întuneric) Erinia: (cântând) O clipă de somn. SFÂRȘIT Moartea unui erou (dramă naiva)

1943, Cernăuți, catedrala mauro-bizantină Elena: Da, Te iubesc, Mitule! Preotul: Poți să săruți mireasa! Dumitru: (în uniformă de sublocotenent al aviației române, cu batistă albă la piept. Privește vexat în jur, amuzat, și o ia pe Elena valsând-o în altar) 1944, București, început de bombardament american în mahala Un copil țigan plin de sânge pe față, stă pe bordură și cântă la scripcă Avion cu motor Ia-mă și pe mine-n zbor Du-mă-n țara stelelor Să vezi cum îți dau omor Elena, însărcinată, merge pe stradă cu două dintre surori și cu Dumitru. Piți: Mergem la adăpost. Te așteptăm! Dumitru: Pentru militari nu este adăpost. Ica: Să ai grijă, auzi? Dumitru: Ce grijă, fato? Sunt numai telegrafist și am mai făcut și răsboiul. Elena: Trebuie să plecăm, iubite. Vezi să nu te puște americanii că e cam mare hardughia aia zburătoare. Piți: Și tu te-ai făcut cam mare, Lena, ești mai plină ca un bombardier american. Elena: Nici să nu-mi pomenești de blestemații ăia de nenorociți! Porcii!! 1944, August, comuna Bradu

Elena: (speriată cu un bebeluș în brațe) Ce-i? Ica: (bucuroasă) A venit Mitu! Elena: (tace) Piți: Ce-i Leno nu te simți bine, n-auzi că ți-o venit iubitul? Elena: Dumitru?! Piți: Ha, da' cum ai vrea să-l cheme, Lawrence al Arabiei? Elena: Nu vreau să-l văd... Piți: (serioasă) Ce-ai, iar te-apucă? Elena! Elena: Nu vreau să-l văd! Ica: Eleno, plânge... Elena: Nu - nu vreau să-l văd. Ica: Vrea să-și vadă copilul... Elena: Constantin nu e copilul lui. Ica: De ce vorbești ca o proastă? Al cui e? Elena: Al lui Lawrence al Arabiei. Piți: (cu un ton schimbat) Dumnezeu să-ți ajute să-ți aduci aminte că mai ai și familie. Elena: (obraznică) Am familie! Ica: Și Mitu? El nu are familie? Elena: Locotenent veteran Dumitru Constantinescu nu are familie. Piți: Ești o proastă. 1965, Spitalul Militar, București Medicul Reanimare Ștefan: (zâmbind) Sunteți bine? Dumitru: (trezindu-se) Nu știu. Ce s-a întâmplat tovarășe doctor? Medicul Reanimare Ștefan: Traumatism balistic în tâmpla stângă, să trăiți domnule locotenent. Dumitru: Pot să mă ridic? Medicul Reanimare Ștefan: Încă nu, desigur. Sunteți pe perfuzie. Dormiți... Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: Unde e?... Medicul Reanimare Ștefan: Tovarășul doctor Achenache va veni îndată. Doctorul psihiatru emerit Elefterescu: (tace) Medicul Reanimare Ștefan: Aici... Dumitru: Dumneavoastră sunteți domnul doctor? Medicul psihiatru emerit Elefterescu: Da... Îl transferăm îndată tovarășe Ștefan. Nu trebuie să vă mai bateți capul cu tovarășul locotenent. Medicul Reanimare Ștefan: ( anunțând) A sosit tovarășul doctor. (tace)

Tovarășul doctor psihiatru și psiholog Achenache: (un domn de o vârstă incertă, dar tânăr și cu ochii zâmbitori) Am sosit. (Elefterescu îl privește) Elefterescu: (aparte, către Medicul Ștefan, pe chipul căruia se poate citi o reacție de întristare profundă) Vrăjitorul... Elefterescu: (afabil) Bună dimineața tovarășe doctor. Vă asigur că nu era nevoie să vă deranjați iar. (privind contrariat către Medic) Deci, ce facem? Medicul Ștefan: (întorcându-se spre Dumitru care se află întins în pat) Tovarășe Locotenent, acești doi doctori au venit să vă ajute să treceți acest moment greu. Dumitru: (trist) Cine sunt acești doi doctori? Medicul Ștefan: (cu blândețe) Păi, avem medic psihiatru emerit, tovarășul Elefterescu și medic psihiatru/ psiholog Simion Achenache. Dumitru: (derutat) Și eu ce trebuie să fac? Elefterescu: (imperceptibil, dă din cap a exasperare) Medicul: Tovarășe Locotenent, acești doi tovarăși vor să vă ajute. Puteți să mergeți la spitalul cu tradiție unde practică tovarășul doctor Elefterescu sau puteți să primiți asistența ceva mai modestă a tovarășului Achenache. E decizia dumneavoastră, trebuie să alegeți, însă criteriile... Dumitru: Am un singur criteriu. Care dintre ei mă iubește? Elefterescu: (zâmbind copilărește) Te iubesc. Dumitru: (privind la Achenache) Achenache: Nu te cunosc, domnule Constantinescu. (Dumitru începe să plângă) Elefterescu: Nu vorbești serios! Achenachi: Tovarășe doctor emerit, acest om nu e un om obișnuit. E un erou! E un om care a trebuit să treacă pentru patrie prin lucruri pe care cei mai mulți chiar, în București, nu le-au trăit. Lăsat la vatră la 6 august 1944. Vă amintiți bombardamentul? Domnule acest om e un simbol al patriei noastre. Elefterescu: (plictisit) Îmi amintesc bombardamentul, cred că mi-l amintesc mai bine ca dumneata. Deci? Fă cum vrei. Iar. Achenachi: (trist) Un erou, domnule.

SFÂRȘIT CONSTANZE (schiță dramatică)

Felix Rian-Constantinescu O grădină de pomi înfloriți în luna lui Martie. DUMNEZEU: Constanze, acum să fii pregătită pentru că o să-ți întâlnești ursitul. CONSTANZE: Oh. Constanze rămâne singură între flori și adoarme. În jurul ei se strânge înmormântarea contelui de Orgaz. CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine. FLORILE: Ooo! CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie! Constanze se trezește. CONSTANZE: Of, ce-am visat. Am visat flori și mulți mulți oameni, drumuri reavene acoperite de brumă, cântece risipite de copii în joacă între falanstere, bătrâni morți ce nu pot să uite și muzica, muzica precum... un băiat. Florile se înroșesc de rușine. FLORILE: Ooo!

CONSTANZE: Sunt îndrăgostită. Vai mie, nu știu ce înseamnă. Să-i țin capul în mâini și să-i zâmbesc în ochi o veșnicie! Cortina. 2016 JUNIORUL DĂ STINGEREA (Piesă într-un act) Motto Go down Moses Way down In Egypt land Tell the Pharao Let my people Go. Că credință Nu-i la nime Că credință Nu-i la nime Nu-i la mic Și nu-i la mare Nu-i la-ntreaga Adunare. Colind PERSONAJE Felix, aproximativ 16 ani Copilul Elevi în noapte Un veteran O umbră pitică (Juniorul) Acțiunea se petrece la etajul întai al internatului liceului Energetic din Deva în anul școlar 19971998. FELIX: M-am săturat să stau în camera mea de câne și trebuie să mă duc la budă să mă spăl pe dinți, la etajul unu pentru că numai acolo e. Cobor. FELIX: E cam ora nouaă să zicem și se dă stingerea. Am și prieteni la etajul unu, colegi, foști colegi de la Hațeg. E Mati un preten foarte

bun de-al meu cu care am fost în clasa. Apoi Gheorghiță, un pocait cu care am fost coleg la unu patru. Băiat foarte bun, un gras. Și mai sunt doi micuți cu care am fost la lucru manual la numaru doi dar daca unul e șmecher și sportiv celălalt e mai slabuț și cuminte. Dar nu-i prea deosebeam. FELIX: Merg în baie chiar vizavi de ușa lu’ Mati și băieții și mai rămân în spălător pentru că sunt trist. FELIX: În spălător mai sunt vreo doi baieți care își spală ciorapii. Eu sunt trist datorită lui Paul și Andrei și uneori datorită lui Dani. Mă simt cam ca Blaxy peste vreo 10 ani. FELIX: Elevii cu ciorapii și periuțele de dinți pleacă. Rămân singur în spălător ca Mihai in Liceenii. Dar sunt doar trist. FELIX: Am o stare tulbure, mă gândesc la toate prostiile posibile. FELIX: Pe coridor se stinge becul și începe să se audă burdă. FELIX: Mă gândesc că poate o să iau iar niște pernoace-n cap pe coridor. FELIX: Mă întreb cum o să ies din baie și o să ajung pe casa scărilor. FELIX: Rămân în spălător. FELIX: După un timp un copil de generală intră în spălător, stă puțin și pleacă. FELIX: Cineva vine repede și stinge becul la vecee. FELIX: Se aud rasete horror. FELIX: Le spun tare dar cu voce mai tremurândă că o să-i spun la profa mea de chimie de la Decebal, Popa, o proastă, care de anul ăla era directoarea Energeticului.

FELIX: Nu mai stiu ce se întamplă, ori băieții sting și spălătorul ori ies eu pur și simplu. FELIX: Sar pe mine și încep să mă lovească cu niște pernoace făcute de ei în cap. Eu strig la ei și încep să mă lovească tare, tot mai tare. Aud cum din camere ies alți și alți elevi și vin să-mi dea-n cap. Încerc să-i smulg unuia perna, dar se aduna mai multi și-o recupereaza și dupa aia mă izbesc deznădăjduit. FELIX: Eu îi injur, ei mă bat cu salbaticie. În cap. Totul se petrece în întuneric și tăcere. FELIX: Îmi dau mai multe perne-n cap deodată și cad în cur pe beton sau mozaic sau ce pula mea o fi fost și urlu răgușit ca un mistreț străpuns și hăcuit și nu mai intereseaza ce se întampla cu mine. FELIX: Vine un veteran dintr-o camera dinspre oras și pe partea camerei hateganilor, urla la vânători și îi oprește. FELIX: Toti fug ca niște spiriduși în camerele lor. FELIX: Înainte să mă ridic din stanga camerei colegilor mei, v-am spus cea vizavi de dușuri, budă și spălător cu o singura intrare o umbra mica de care acum pot spune sigur ca era Juniorul, pe care aveam sa-l întalnesc la gratare la Mati în tricou de fotbalist, și care nu mi-a spus nimic, nici el, nici Mati, nici Doge, pocăitul. FELIX: Motivele raman incerte. Psihologia nu poate patrunde atât de profund în psihoza împartașita de toți adolescenții. Cortina 2017 OMUL NU POATE TRĂI FĂRĂ SĂ FACĂ NIMIC (terapie prin creație) Personaje F, 35 de ani, geniu Asperger Editorul, 80 de ani Tatăl, 73 de ani, pensionar

Acțiunea se prece la țară în casa părintească în camera mamei moarte. F: APOI AM PLÂNS. DE MULT AM GÂNDURI DE SINUCIDERE. IAR. SUNT AICI CA ÎN ALCATRAZ. MĂ GÂNDEAM AZI CĂ I M DOIN TIME NU ȘTIU SINCER PENTRU CE ȘI CĂ PRIETENII AU FUGIT EXACT CA ÎN BIBLIE. DAR, POT SĂ CEDEZ ȘI SĂ MĂ SINUCID SAU POT SĂ REZIST CA BURUIANA DE KRAMER ȘI SĂ AJUNG UN LEMN ÎMPUȚIT, HÂRȘIT, NEMURITOR. TOȚI VOR ÎNSĂ MÂNTUIRE, TOȚI VREM MÂNTUIRE BUT WHO WILL GET IT? F: ALT LUCRU CE MĂ IRITĂ E CĂ NU POT SĂ-MI PUBLIC CĂRTICELELE. OAMENII AU BANI PENTRU MAȘINI SOFISTICATE ȘI EXCURSII ÎN AUSTRALIA DAR NU PENTRU O CARTE DE POEZIE, NICI NAȚIONALĂ NICI ENGLEZĂ. HAI SĂ MAI DAU UN TELEFON. NECUNOSCUȚII ÎMI RĂSPUND. ȘI NU E VORBA DE BANI CI DE LUPTA PENTRU ROȘU. EDITORUL: Ți-o public eu!!!, care vrei!!!, numai să le dau la cineva să le citească!!!. F: (merg la Tatăl) Tată am să-ți dau o veste bună dar să văd cum să-ți zic!!! TATĂL: No, ce? F: Am sunat pe editorul și mi-a accepat cartea, ambele a spus care vreau eu, dar eu am spus să aleagă el. TATĂL: Mă, tu ești nebun?! TATĂL: Idiotule... TATĂL: Tu ești iresponsabil... TATĂL: Nu ai discernământ... TATĂL: Kitschuri, nu mai știi ce ți-a spus domnul Vlasie? F: DOAMNE, AM URLAT M-AM SUGRUMAT MIAM SCOS OCHII CU BRICEAGUL ȘI M-AM DAT CU CAPT DE GEAMUL FERESTREI PÂNĂ AM SPART-O ȘI MI-AM TĂIAT JUGULARA. F: PE CÂND MUREAM ÎL AUZEAM PE PORCUL DE TAICĂ-MEU ȚINÂNDU-MĂ ÎN BRAȚE PLIN DE SÂNGE ȘI PLÂNGÂND TATĂL: Geniule!! Geniule!!! F: Dar am murit, n-am mai putut. De acum s-a mântuit. Apoi a venit salvarea. Dar Ferrucio a murit la naștere. EDITORUL: UN POET CA ISUS DIN NAZARET... Cortina.

Piesă într-un act

Felix Rian

“Nul ne peut me comprendre. Un seul Parmi ces ivrognes stupides Songea-t-il dans nuits morbides A faire du vin un linceul?” CHARLES BAUDELAIRE PERSONAJE BEȚIVUL, un bătrân decrepit, pe jumătate chel TELEVIZORUL, alb-negru, cu lămpi BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pitș Decor O încăpere destul de întunecoasă a unui apartament de bloc. Încăpere mică, igrasie pe tavan și pe la colțuri. În spate, un pat așezat lângă perete și ușa, închisă. Pe colț, un dulap, lângă fereastră. Lângă fereastră se află Televizorul. În față, o masă pe care se află sticle goale, unele răsturnate, un radio destul de vechi și o Biblie. Bețivul stă la masă, cu fața spre public. BEȚIVUL (destul de cherchelit; citește, cu împleticiri, aplecându-și mult fața de pagină nu are ochelari) ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!” (se oprește, privind lung sticlele de pe masă) S-a-nnoptat! (se ridică, lăsând să-i cadă Biblia din mâini și mege la fereastră) E noapte! Soarele a coborât de mult în Valea Stricății și a stins toate... (tușeșete uscat, aplecându-se mult în față, apoi se șterge la gură, aprinde Televizorul și se așează la masă) TELEVIZORUL (de când este pornit, volumul sunetului scade progresiv, până nu se mai aude deloc) ...viațameasaschimbatîmbucurătornicinumămair ecunosccopiiisuntfericițișisoțulecumnusepoate

maimulțumitmerităaveampreamultămătreațăși nuputeamstabilonmiciorelațiesentimentalăpână cândamîncercatcremnademâinicreminacumnu maiammătreațășimipotoferiumeriidreptconsolar eoricuinuștiamcăviațapoatefiatâtdefrumoasăcre eeemiinoocreeeemăăpeeeentruuuuutoooaatee egeeeeneeraaațiiileeeeedelabuniclatăticacumpr egăteștetesăvizioneziparteaadouaatelenoveleid esuccesiubirilevecelieidoarcviztvnoiavemgrijăde sufletultăudacăștiicumsenumeșteactrițaceapare acumpeecranpoțicâștigaunsetcompletdetigăima rcaromanticunaragazșitreibuteliipentrutineșipen trufamiliatasunălanumăruldepeecranpatrucincip atrucincipatrucincișivei... BEȚIVUL (se uită puțin la Televizor Bețivul și Televizorul vorbesc concomitent) Dumezeu mi-a dat mâini, mi-a dat doi ochi, dar nu mi-a dat... (aici Bețivul se crsipează și-și cuprinde fruntea cu palmele, după care continuă) Mă lasă să mor de sete și de dor. Mă lasă să mor și să putrezesc, dracului! (furios, locește sticlele care cad de pe masă) Sunt singur... (se uitp prin cameră, vede Biblia pe jos și o ridică citește sărind versete) „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și el m-a auzit din pântecele locuinței morților către El am strigat, și El a luat aminte la glasul meu!... dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! (pauză) Când se sfâtșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt! (se opreește, ca speriat de ceva, se uită atent prin cameră, merge până la ușă și dă să iasă, dar, brusc, se răzgândește și vine iar la masă) Sunt eu. Puteam foarte bine să nu fiu. Să nu fiu nimic. Nimic, înțelegi?! Erau un milion de șanse ca eu să nu exist. Dar, are atâta însemnătate faptul că sunt? Și, dacă sunt, ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi? Om? Ce e ăla om?! Să numi vii acum cu aiureli de manual școlar, cum că fac parte din singura specie inteligentă cunoscută, a cătrei trăsătură principală e faptul că gândește, sau mai erudit – raționează. Ce sunt? Vechilul tău peste animale? Dar dacă sunt un animal eu însumi?... Sunt oare poatră, iarbă, foc într-o colibă țigănească? (rătăcit, se uită în jur la sticlele de pe covor, atent, la fiecare în parte Citește, cu împleticiri) „Când se sfârșea în

mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte și la Tine a ajuns rugăciunea mea în templul Tău cel sfânt! (pauză) Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău.” (este obosit; își șterge fruntea cu mâneca și se lasă pe spătarul scaunului) Plouă... cu găleata ba nu, s-a oprit. Aseară a ploat potopul lui Dumnezeu. Eram la cârciumă, cu băieții, și-mi spunea Sandu, luându-mă pe după gât și gesticulând agitat cu țigara „Ioane, ascultă-mă pe mine, nu mai e mult! O să ne boteze pe toți. Cu foc! Vin timpurile, Ioane!”; vorbea aprins olteanul, parcă i se și ițea o luminiță în ochii lui tulburi de alcoolic înrăit. Mai dă-l în măsa de bețivan... (făcu un gest de abandonare cu mâna și se lăsă iar cuprins de aomeală) Câdn am început eu să merg la cârciumă? De fapt, când am început eu să beau? Suntem la fel; și tu trebuie să ai pe acolo pe undeva o sticlă, bine-nțeles mai de soi, învelită-n hârtie – să nu bată la ohi. Șase miliarde... ce sunt șase miliade la Calea Lactee? Într-o bună zi, Soarele nostru – adorat de o sumedenie de oameni – o să vină pe pământ într-un carde foc cu hățuri de aur. Mă întreb cum vor fi oamenii pe atunci, ce limbă vor vorbi mă întreb dacă vor mai vorbi... Probabil că, atunci lumea o să poată pleca de pe Pământ și sunt sigur că mulți o să plece însă sunt la fel de sigur că unii vor rămâne, să-l întâmpine când va sosi... (merge la fereastră, pe care o deschide) Când eram școlar aveam un coleg de la orfelinat, care spunea oricui avea chef să-l asculte cum, atunci când va fi el mare, va pleca să-și caute părinții până îi va găsi. Și continua spunând cât de fericiți vor fi până la adânci bătrâneți. Eu îmi caut doar tatăl, de când mă știu, și încă nu l-am găsit... (gânditot, se așează iar la masă, unde stă douăzeci de secunde nemișcat, după care aprinde radioul) BAUDELAIRE, prin vocea lui Florian Pitș: „...Nu-s înțeles cât de puțin, Din toți bețivii, stând de snoave, Visat-a vreunu-n nopți bolnave Să facă-n giulgiu chiar din vin?”. (tăcere) BEȚIVUL: S-a-nnoptat! Pentru ce dormi? (cortina)

Hațeg aprilie 1999 FELIX (Rian) CONSTANTINESCU

Habilis

Felix Rian-Constantinescu 2015

Synopsis: Un sat de oameni preistorici descoperă focul având loc un Holocaust fără precedent, după care supraviețuitorii, datorită nevoii, folosesc mai departe acest fenomen atât de distrugător.

CAESAR: Nu ți se pare, jupâne Tolstoy, că ni-e mai bine de când am plecat din peșteri? TOLSTOY: Da, sire. Aici în sat mă simt om. Dumnezeu e în liniștea și cântecul satului. CAESAR: Da, tatăl meu Romulus a fost un geniu.

TOLSTOY: Genii sunt infinit pe pământ, tați numai 1. CAESAR: Bine, bine, frate. Vrei să ne plimbăm prin for? FĂCĂTOTUL DE MINUNI: Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brânza de oaie! Brânză de vaci la fel de bună ca brâ-â-ânza de oa-a-aie! PLATON: Ce e asta? ARISTOTEL: Vestește niște Dumnezei străini. OTHELLO: Oh, iubită Desdemonă. Plec un genunchi tocit în bătălie înaintea ta și mă rog, Muză, să mă crezi că te iubesc. Mă crezi că te iubesc? DESDEMONA: Te cred. OTHELLO: Cine a scris despre înțelepciunea vieții conjugale? Kierkegaard? Swedenborg? Elena: Așezați-vă la locurile voastre. Așezați-vă la locurile voastre. Aheii: Dați vârtos cu berbecele în poarta Palatului! Vom zdrobi până și zidurile, să intrăm cu steagul nostru Minotaur în cetate. ELENA: Alo! Alo! (Închide telefonul) CENACLUL: Vezi, ieșiși la un descântec El începe cu sine și se sfârșește cu sine Unearned sufering is redemptive Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, Caii sunt sleiți de puteri. PROFESORUL DE MATEMATICĂ: Slab, slab, foarte slab! UMANISTUL: Bine că ești tu gras. ALEXANDRU ANDRIEȘ: Dar toți mergem la fabrici și uzi-i-ne. HAMLET: Vezi toată nebunia asta, Horatio? HORATIO: Ode și Satire, prietene Hamlet, sufletul e o carte de Ode și Satire. RINGO STARR: (Bate dement în baterie) CAESAR: E o urgență. Hai să vedem ce s-a întâmplat. EINSTEIN: Aduc la cunoștința satului o mare descoperire pe care am scrijelit-o pe frunze de nuc. BATJOCORITORUL: De, nuc. Nuc ești tu cu mă-ta. FARFURIDI: Rog, nu-ntrerupeți... EINSTEIN: Strămoșii noștri au observat încă de când stăteam toți în peștera Cioclovina și

mergeam să vânăm zimbri cu mâinile goale, de ne întrebăm cum a fost posibil... POPORUL: Nu fără victime, domnilor! TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare. EINSTEIN: ...cum de a fost posibil. Kepler, Paracelsus, Galilei, Newton, chiar și Cristofor Columb și Gagarin, au observat cum vara de la prea marea căldură taigaua sub colții de fier dumnezeiesc ai soarelui ajung la 451 de grade Fahrenheit, se aprind, putând studia prin telescop acest fenomen ciudat, focul. PARTIDUL: Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! Focul! GORKI: Tovarășe Iosif Vissarionovici, dumneata știi în ce țară trăim? CAESAR: Lumea o ia razna. JUNG: Pshicul e un proces al aparențelor, iubite dictator. VINCENT: Azi am pictat o Biblie desfăcută. GAUGUIN: Eu vreo șaptezeci de tahitene dezbrăcate. LATINUL: Hai să bem! O ȚOAPĂ: Pentru numele lui Dumnezeu, tăceți dracului odată! Vreau să-l văd pe Suliman! PRMUL MINISTRU: Chiar așa. Deviza mea dintotdeauna a fost Iliescu pentru noi a fost Iliescu doi, așa că nu îmi depun candidatura. Nu îmi de-pun candidatura! TOLSTOY: Poporul a înnebunit. CAESAR: Muzica e prea tâmpită. Am să pun să fie arsă. PRISTANDA: Muzica! Muzica! CAESAR: Cuvintele sunt de argint, dar tăcerea e de aur. POPORUL: Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! Vodă! CAESAR: Du-te și spune-i că unde a pălmuit boierul a sărutat vodă și că Moldova nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri. IEPURELE: Vai, ce am întârziat! DINAMO: Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor! POPORUL: Auu! EINSTEIN: Am reușit să izolez focul și să construiesc o vatră. TIMPUL și VÂNZĂTORUL DE ZIARE: Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, hai ia Apocalipsul, Apocalipsul, A-po-ca-lip-sul!

Profesorul de fizică Albert Einstein a făcut o vatră. O să ardem cu toții! O să ardem cu toții! Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, Sfârșitul Timpului, hai ia Apocalipsul, Apocalipsul, A-poca-lip-sul! Profesorul de fizică Albert Einstein a făcut o vatră. Omul: Sunt îngrozit. Oama: Mi-e frică. KAZUO ISHIGURO: Never let me go. ELEVA: Vreau să văd focul, domnule profesor. EINSTEIN: Uite, mult prea tânăra. ELEVA: Aha. E ca un izvor. Ori ca o stea în beznă. DIRIGINTA: Ce-i asta o țigară? Fumați? ELEVII: Nu, doamnă dirigintă, mh, mh, e doar un experiment fizic. ROBOȚII: Sfârșitul Timpului! Sfârșitul Timpului, Urlă circuitele, satul a luat foc de la o stea de tutun a unor băieți beți. Invenția Profesorului Einstein. Fizica psihopată. Dă clic pe imagine. SIR PETER USTINOV: Tu, zeiță a Nebuniei, blând Ahenobarbus, Focul clocotește cerul Flăcări ridicându-se până la nori ca urșii Luptându-se sub zidurile cerului Oh, zei din munți și mare, tu, Iovis, din cer Aduceți jertfe curate unuia din mai înalt ca voi Superb ca Orfeu liriotul Oh, văd cum din ochii flăcărilor În nori săbii de foc se înalță străpungându-le Și prima ploaie cade în Pompei, drept Stingând lumea ca un potop de lacrimi. HECUBA: Vai, Troie a mamei mele! Vai! CASSANDRA: Einstein va muri. POPESCU-DUMNEZEU: Ia de aici un pumn, nebuno. SID VICIOUS: Born to lose, born to lose, baby, I’m born to lose. CAESAR: Totul a ars, dragă Tolstoy. TOLSTOY: Frumosul meu sat acum e o ruină. CAESAR: Din teatru a rămas doar arsă pietrăria, compoziție de nebun în tonuri sumbre. TOLSTOY: Stânca e singura ce rămâne.

CAESAR: Oamenii sunt morți ori desfigurați pentru totdeauna. Vor mai fi oameni pe pământ? PROFETUL SF: Va veni o zi când oamenii vor fi vindecați și treziți după ce au murit. FELIX: Pupă. MAMA: S-a luat curentul. Aprinde lampa și trage cortina să nu ne mai șpioneze. Cortina Căcat! (Tragedie într-un act) FR-C Iureș: O, Beate, știi că te iubesc. Beate: Da, Iureș, știu că mă iubești. Florin Piersic, Jr.: Domnilor sunt și eu pe-aici! Ibsen: Ce-i asta, bătrâne Meșter? Vlad Mugur: Domnule Ibsen, e prima scenă. Prima scenă, domnule Ibsen. Ibsen: Bine, să vedem mai departe. Beate: O, Iureș, știi că te iubesc. Iureș: Da, Beate, știu că mă iubești. Florin Piersic, Jr.: Domnilor, sunt și eu pe-aici! Ibsen: Căcat. Căcat. Vlad Mugur: Domnule Ibsen! Ibsen: Căcat! Treci la ultima scenă. Vlad Mugur: Ultima scenă! Ultima scenă toată lumea. Cinci minute. Florin Piersic, Jr.: O, Iureș, știi că te iubesc. Iureș: Da, Florin, știu că mă iubești. Beate: Domnilor, sunt și eu pe-aici. Ibsen: Căcat. Căcat. Căcat! Căcat! Vlad Mugur: De la prima scenă, tovarăși. Aplauze toată lumea, aplauze! Cortina Sâmbăta în care am murit

Felix Rian-Constantinescu

2015 Dramatis Personae Piticul, tatăl Uriașului Uriașul, fiul Piticului Îngerul Stelele, frumoase trapeziste Copacii Pietrele

Piticul: Nu mai plânge. Piticul: Nu mai plânge. Crezi că o întorci înapoi? Când omul a coborât în pământ, printre cârtițe și safire, e acolo, nu-l mai poți chema. Numai înnebunești și mai rău, copile. Piticul: Hai, mă. Hai la foc la un balmoș. Pădurea e leoarcă asemeni părului de prințesă, cerul senin ca-n Gârleanu și putem citi constelațiile. Bucură-te că nu ți-ai pierdut copilăria. Bucurăte! Piticul: Să știi că dacă nu vii, te bat. Uriașul: După ce că sunt atât de bolnav, trebuie să duc și toată povara de lacrimi a lumii. Stelele: (dansează pe cer) Piticul: Îți place? Piticul: Ce stai așa? Vorbește! Uriașul: Mai îmi dai? Piticul: Nu vezi cât ești? Cât vrei să te faci? Piticul: Știi ce am făcut? Uriașul: Nu Piticul: Am făcut o spadă din boabe de rouă. Am să ți-o dăruiesc mâine. Acum, hai la poarta cimitirului, să dormim. Uriașul: E groaznic la poarta cimitirului. Piticul: Dacă ți-e frică plimbă-te prin pădure și ne vedem dimineață. Copacii: (își schimbă locurile în pădure) Uriașul: Dar multe pietre mai sunt pe deal. Piticul: Ce-ai vrea să fie, dovleci? Uriașul: Piticule? Ce crezi că face acum mama? Piticul: Putrezește. Uriașul: De ce? Piticul: Pentru că oamenii au nevoie de de trandafiri roșii.

Uriașul: Uite a mai apărut o stea. Mare, albă la față, frumoasă, îmi zâmbește, mă privește, mă ia de mână... Piticul: Taci! De-asta am omorât-o pe Uriașă. Culcă-te, Uriașule. Pietrele: (își schimbă locul pe deal) Îngerul: (vine lângă Pitic) Piticul: Uriașule. Uriașule. Dă-mi mâna. Dă-mi mâna, copile. Uriașul: Ce-i, Piticule? Piticul: Mor. Mor, Uriașule. Și e adevărat, noi am omorât-o pe Uriașă. Nouă ne-a fost dată o clipă de viață și am făcut din ea o vecie a morții, ca în '43. Uriașul: Vorbești prostii. Iubirea suferă răul. Altcineva a fost, altcineva. Piticul: Cine, Uriașule? Uriașul: Un Uriaș. Piticul: Un Uriaș ca tine și ca ea? Uriașul: Mai mare ca mine, mai mare și mai frumos ca mine. Diavolul. Piticul: Mor, Uriașule. Uriașul: Asta așa e, Piticule. Piticul: Ce vrei să-ți fac? Uriașul: Să-mi dai învățătură, tată. Piticul: Ți-am dat învățătură. După ce mor să iei o scrisoare din gura mea. S-a făcut iar sâmbătă, sâmbăta în care odihna vine ca un înger veșnic. Îngerul: (ia o carte din mâinile Piticului) Uriașul: Ai murit, Piticule. Piticul: Am murit. Uriașul: Ce faci? Piticul: Putrezesc. Uriașul: Unde ești? Piticul: În pământ. Piticul: Citește hârtia, nătântolule. Uriașul: (citește) „Te-am iubit fraiere” (se așază pe pământ. Stelele, Copacii, Pietrele vin toate în spatele lui) Piticul: Azi a murit mama ta. Uriașul: Piticii, ca și Uriașii, mor. Eu, criminalul, trăiesc atât cât pot în noaptea aceasta, iar apoi voi coborî în pământ pentru a ajunge iar la cei pe care i-am pierdut. Voi lua spada de rouă și voi închina întreaga lume la picioarele moarte ale părinților mei, Uriașa și Piticul.

Piticul: Pitic, Pitic, da' știi ce pulă mare are, monșer? Împăratul e gol. Nu râde, Cassandra. Uriașul: E sâmbătă. Moartea ne-mpacă pe toți. Piticul: Moartea ne împacă pe toți. Stelele, Copacii, Pietrele: Amin. Cortina Monolog ?+2018 Felix ce faci dragule? ai acum o casă ai unde să stai omule de ce ți-ai închis fraatele în cocină? ce e cu bâta aia în mâna ta? omul prost îl cunoști după floare și omul nebun după bâtă, mitralieră bani de ce nu vrei să fii prost? dragule?

DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ

Felix Gelu Constantinescu

MOTTO: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă! Voi da drum liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. (...) Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi faci să-ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?” din Cartea Iov

Cuvânt de autor

E adevărat Haţegul ăsta al nostru este o băltoacă, dar cât îi de frumos să stai ca Eminescu lângă trestii cu un fir de iarbă-ntre dinţi să priveşti pe cer şi să nu te gândeşti la nimic în mirosul de mocirlă fermentată în soarele încununat cu pene rupte din îngeri, nici un New York nu-ţi poate oferi aşa ceva, nici măcar Ierusalimul deicidului, piatra unghiulară din piramida sacră a lumii. Acolo există gigantice blocuri turn ori concerte pentru pian din piatră zidită cine ştie când, dar ce trăiesc eu putând săl numesc şi cu ochii închişi e pământul, cel mai

important lucru pentru noi. Iar noi oamenii acestor grohotişuri suntem tot din pământ. Totuşi pământul hăţagurilor este pământ sfânt. Este pământ sfânt ca insula Iona, ca ţărâna Rusiei, ca tot Estados Unidos. Haţegul este sfânt şi azi deja Haţegul se întinde din Canada până în Rotterdam şi Hiroshima. Bârna de Bronz a lui Brâncuşi, Universitatea din Uppsala, poarta catedralei din Wittenberg şi toate mormintele papilor veghează acest pământ. Noi cei ce credem în acest pământ suntem zimbri ce ne retragem în istorisirile trecutului, în basme pe care oamenii aleg să le uite cu mult înainte de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Suntem Nimeni, dar precum primele naţiuni noi suntem pământul acesta, pământul acesta suntem noi, pământul acesta e al nostru încă, noi suntem vocea pământului acesta. Cei care ne-au dat viaţă prin cuvânt cu două mii de solstiţii de iarnă în urmă, au lăsat înainte de a muri pe D-zeu să sfinţească în ei acest pământ, iar sabia cu care strămoşii noştri secerau spicele de grâu ne-a pus în mână acest pământ. Toate pământurile acestea sunt ale noastre. Haţegul e ca orice oraş de provincie, dar există şi alte locuri mai curate decât târgul, departe spre sate, undeva în toate părţile în susul K-ului nostru întors de ape ce se întâlnesc prin locurile noastre. Privind în oraş, singurul oraş pentru mine totuşi, văd în cea mai mare parte oameni fără rădăcini, dezrădăcinaţi de vuietul istoriei, smulşi ca nişte buruieni, aduşi de viituri şi rămaşi aici precum nişte arbori aruncaţi de ape în pământurile aparţinătoare oraşului nostru deja dostoievskian, ţinutul care în vremurile vechi era numit Districtul Haţegului, pământ care începe până dincolo de comuna Baru Mare şi se termină puţin dincolo de bisericuţa de jucărie de la Strei-Sângiorgiu pe valea Streiului, şi din partea de dincoace de Porţile de Fier ale Transilvaniei în satul Bucova, satul pădurilor şi până în Vârful Ăl Nalt şi Locul Duduie Pământul şi satele momârlăneşti din dealurile de deasupra aceleiaşi ape a Streiului. Pământurile districtului se termină undeva în dreptul Răchitovei, iar Retezatul e al nostru, asta

gândim cu toţii cel puţin. Haţegul face parte din religia mea, ca vinul care nu ştii ce e apă sau sânge şi ca pâinea pe care a rupt-o Cristos ;dacă un război ar face ca în locul Ţării Haţegului să apară un crater cu raza de douăzeci şi cincitreizeci de kilometri, eu nu aş plecîn Canada ca refugiat ci aş muri pur şi simplu. Mi-ar muri înainte sufletul, iar după aceea mi-ar muri trupul. Pentru mine pământurile acestea sunt tot ce contează. Locurile astea acestea nu au decât trei feluri de cei mai vechi locuitori: momârlanii împrăştiaţi sus pe dealuri de deasupra Streiului până lângă Petroşani, sătenii care am fost noi şi târgoveţii vechi din Haţeg din care ca şi din adevăraţii Arnoteni nu a mai rămas aproape nimic. Dar noi ce suntem cu adevărat de aici, fie şi corcituri, avem o identitate comună care datează de sute şi poate mii de ani, din vremea romanilor, iar în vremurile înainte de cultură nici nu ne numeam pe noi înşine haţegani, cuvântul acesta nu are nici un sens pentru noi, ne numeam săteni, şi pentru noi care cunoaştem lucrurile dintotdeauna Haţegul a fost un pământ al satelor. Suntem un trib şi afară de studenţii care pleacă şi nu se mai întorc ne ţinem unii de alţii chiar şi în această epocă de individualism feroce. Pentru noi orice om de oriunde, din orivce sat, din ţinutul nostru e interesant, pe când străinii, oamenii altor locuri, inima noastră nu e cu ei, sunt făcuţi din alt pământ şi noi ştim că nu există pământ mai curat decât cel măcinat de furtuni sus în munte şi purtat în apele ca nişte izvoare gigantice, ţărâna hrănindu-ne în toate felurile. Puţin mai este să ajungem să mâncăm pământ ca într-un ritual iniţiatic. Cât despre oraş, deşi noi orăşenii suntem fierţi unii de alţii în târgul ăsta lipsit de sens al nostru fiindcă din păcate nu prea avem înţelepciune ca toţi amenii moderni, cu toate acestea toţi avem nişte rădăcini amputate de oameni ori istorie, rădăcini pe care nu am ştiut că trebuie să ni le amintim, toţi am venit de undeva dintr-un sat. Iar satul e ceea ce noi încă ne numim suflet, iar Muntele Retezat e sfânt. Dacă este să primim învăţătură de la Regele Solomon, atunci în oraşul nostru nu merită să povesteşti decât despre zece persoane, cu milă

incluzându-te şi pe tine pentru că Dumnezeu spune că un om găseşti doar de-l cauţi într-o mie şi unul a fost Gisli în toată Islanda. Pe aceşti oameni ai lui Solomon trebuie să-i găseşti şi să devii una cu ei, ca în metafizica ortodoxă, iar pe ceilalţi trebuie să-i laşi să te întâlnească şi apoi să-i uiţi pentru că pentru ceilalţi oameni, cei mulţi şi ilizibili, cel mai mare gest de compasiune este să-i uiţi. Majoritatea oamenilor îşi doresc în secret doar să fie uitaţi, fiindcă la gândul acesta suferă mai puţin decât la cel de a fi amintiţi. Doar zece oameni în tot oraşul, cu restul nu merită să-ţi baţi capul fiindcă asemeni lui doctor Zhivago oamenii sunt puţini, iar eu acum devin înţelept precum Columbo, acel alter ego al mamei mele, primul copil al Anei. Deasemenea, un lucru despre adevăr, probleme şi enigme este că nu i se poate face unui calcul de acest fel deodată în întregime. O problemă, fie ea existenţială, de matematică ori sufletească cere timp, trebuie stai în faţa zidului şi să-l împingi cu sufletul, nu după criterii omeneşti de timp ci în ceea ce se numeşte timp cosmic. Nu contează cât de greu e ordinul pe care o primeşti de la Domnul, dacă îl împlineşti o sută de ani sângele ţi se va face lumină. Asemeni uni râu, sufletul poate nărui un munte, dar doar dacă ai răbdare. Eu mă aflu în faţa enigmei sufletului şi enigmei vieţii Anei, dar ştiu că până la sfârşit voi afla răspunsurile fiindcă enigmele există doar pentru a fi descifrate. Deja cunosc de ani de zile faptele în proporţie de 65%, sper ca celelalte 35% să le pot reconstitui ca pe un vas de ceramică într-un muzeu de arheologie, întâmpin câteva mistere aparent insondabile ca orice pionier, ca ultimul pionier ce sunt, iar problema numărul 1 care trebuie elucidată în această carte este ce a simţit, ce a putut să simtă la faptul că fostul ei ortac, activistul Roman Ioan împreună cu a doua lui soţie Roman Maria nu i-au spus toată viaţa copilului Anei, Roman Adrian, că ea Ana e mama lui. Venind de la Călan, unchiul Adrian nu avea să afle decât la înmormântare, de la vecine, în ziua de 4 octombrie 1973, că cea despre care a crezut mereu că e doar mama sorei sale Valerica este întradevăr şi mama lui. Aceasta este o taină

a sufletului pe care doar sufletul o poate dezghioca. Haţeg Iunie 2012 Felix Gelu Constantinescu

„Luminaţii plâng chiar dacă ar plânge numai pentru cei întunecaţi.” Victor Hugo

I O MUNCITOARE

Ce mi s-a spus dintotdeauna e că în ziua de 11 mai 1928, Dumnezeu s-o aplecat deasupra Livadiei şi a făcut un copil pentru un ţăran livedean numit Băltean Ioan şi al muierii lui numite Eva. 1927, când a căpătat viaţă Anişca , a fost numit în lume anul Clarei Bow, dar străbunicii mei erau oameni simpli dintr-un sat ca o stână lângă un râu avâd în casa lor o familie parcă neschimbată de sute de ani aici în Livadia unde aceeaşi apă curge spartă în cioburi pe pietre. Copilul, numit Anişca a fost născut pe Retezat, piramida acestor locuri cioplită nu ştim când de o sabie de lumină, unde mama ei urcase ca să se adăpstească de un potop, acolo născuse singură printre oile ce urcaseră cu mieii pustinte de furtună şi n-a fost nimeni s-o ajute să nască, doar Maica Domnului. Doamna Noastră Maria, a Imaculatei Concepţiuni, i-a fost moaşă femeii la naştere. Pe acolo, la Livadia, prin părţile Streiului, cum satul e chiar sub coasta marelui deal împădurit iar pământul e puţin între râu şi coasta împădurită şi plin de bolovani, încât pe acolo oamenii din sat erau cam toţi ciobani, păstori şi păcurari. Cu căciula de miel în cap, cu cojocul miţos în spate trei anotimpuri pe an, cu boata-n mână şi fluierul de lemn înnegrit de fumul focurilor ciobăneşti în munţi înfipt în brâul de piele unde era şi briceaga cu care cei mai cuminţi, ca fetele mari cum sunt şi eu îşi trăiau brânza, iar cei cu argint viu în urechi ajungeau şi să-şi rezolve neînţelegerile cu alţi tineri tari şi proşti asemeni lor, de prea multe mândre risispite prin satele din valea Retezatului de nu le mai puteau ţine socoteala dreaptă sau de prea multă băutură de nu mai puteau vorbi omeneşte. Dar livedencele îs femei vrednice ca sicilienele, poate doar satul Paroş să fie mai ceva, dar ăla îi sat vechi domnesc, ai familiei Băsărabă de juma de sat, strămoşi ai familiei domnitoare a Basarabilor care a întemeiat Ţara Românească a lui Mihai Eminescu şi a cui a mai fost. Oricum deşi

livedenii au multe calităţi de le mai lipseşte una să facă suta cum spunea Cilibi Moise, îs iuţi, oameni iuţi la fire, iuţi şi vijelioşi cei mai mulţi, ca apele Streiului din care beau apă. Cei care trăim aici prin părţile astea ale noastre ştim că fiecare sat are o batjocură, iar satul Livadiei de Coastă îşi are şi el batjocura lui. Din vremuri se spune că trei livedeni beţi întorcându-se noaptea-n sat au vrut să scoată Luna dintr-o baltă pân-au căzut grămadă de-au văzut că Luna-i pe cer. De sute de ani poate oamenii le strigă livedenilor: -Tri, mă, tri că Luna-i sus! Şi pentru o glumă atât de nevinovată aruncată totuşi ca o batjocură, livedenii aruncau cu bolovanul în fereastra trenului după ce coborau din personal la Livadia ca răspuns la batjocura amintită de navetiştii feroviari. Sat vechi de grăniceri cum e, livedenii nu stau la tocmeală, iar weltanschauung-ul livedean nu e lucru de joacă, iar sufletul lor a asemeni unui măr mocănesc, tare ca un bolovan şi parfumat ca un sân de femeie de reuşeşti să-l sfarmi cu buzele. Bunicul dinspre mamă al Anei era un cioban numit Petru sau Ioan care avea doi fraţi Ioan şi Pavel, sau Petru şi Pavel. Toţi erau trei fraţi ciobani ce plecau la munte cu oile primăvara de veneau înapoi în sfârşit de toamnă, venind călcând cu o demnitate ţărănească pierdută azi în cea mai mare parte. Mâncau brânza sărată de oaie cu roşii din grădinile îngrădite ţinute de neveste, cu slănina vreunui porc gras ca un pachet de unt ţinut tot anul pe lângă casă, mâncau sloi, carnea de oaie făcută nojite păstrată peste ani în grăsime de oaie, cu mămăligă şi murături. Lapte de vaci, din cireada vacilor ţinute în sat, tot feluri de păsări domestice, puţin vânat şi produsele obişnuite date de pământ în satele de ţărani dinspre Haţeg pe care le primeau pe bani sau la schimb. Bani primeau în mare parte de la un israelit din Baru, care le cumpăra carnea de oaie şi vită, de pasăre, cu brânza şi ce mai aveau de vândut la cârciuma ce o ţinea acolo, cea mai mare cârciumă din părţile acelea ca un fel de supermarket şi măcelărie la nivelul acelor vremuri, venind la el diferite feluri de ţărani să-şi vândă sau să-şi schimbe mărfurile şi bineînţeles

să cumpere minunăţiile nemţeşti de la oraş, gaz, zahăr şi tutun. Probabil că e o afacere ce datează din vremuri mai vechi, fiindă aşa s-a ajuns şi la numele satului şi apoi al comunei; Baru Mare, în maghiară Nagy Bár, înseamnă „băcănia mare”. Familia Anei a trăit în acelaşi sat de mai multe sute de ani fiind atestaţi ca nemeşi cu numele de familie în „satul nobil” într-o diplomă de proprietate al principelui Albei Iulia la 1670 şi cu strămoşi aşa numiţi „nobili” atestaţi în sat înainte de anul 1500. În acele vremuri mai mult decât tulburi, nobil putea ajunge oricine de distingea în războaie, de altfel aşa au ajuns nobili şi Cândeştii şi poate şi mai târziu urgisita familie Băsărabă din Paroş. Mai târziu, într-o cu totul alt status quo, nemeşii erau în acelaţi timp, ţărani, nobili vechi români din generaţiile lui Iancu de Hunedoara şi nobili noi colaboraţionişti cu pajura austriacă care a înnobilat satul Livadia în întregime. Ţin să menţionez că înainte de rescrierea comunistă a istoriei în care paginile manualelor şcolare au fost scrise cu inima lui Stalin, acea lopată magnifică, înainte de aceasta Transilvania era plină de nobili de toate naţiile şi mărimile şi parţial încă mai e, încă mai sunt oameni care îşi mai amintesc propriile origini, cele mai viteze şi importante în districtul fiind – situate la poli opuşi – familiile Kendeffi şi Kenderessy de care a auzit toată lumea pe de-o parte şi legendara familie Băsărabă de care nu a auzit nimeni, pe de cealaltă. Cu cinci sute de ani în urmă atât familia cnejilor Cânde cât şi familia cnejilor Băsărabă au foşti puşi în faţa aceloraşi două opţiuni. Dacă familia Kendeffi ar fi făcut altă alegere acum ar fi avut destinul familiei Băsărabă, iar reciproca este valabilă deasemenea, dacă familia Băsărabă din Paroş ar fi ales diferit ar fi putut avea destinul Kendeffilor şi toată lumea de oriunde sunt blazoane să ştie de ei deja de sute de ani. Blazonul familie Kendeffi este prezent şi în arborele genealorgic al Casei de Windsor, familia Reginei, iar familia Băsărabă sunt doar jumătate din satul Paroş al judeţului Hunedoara care ştiu şi despre care ştim că sunt cei mai mari cneji ca măreţie din tot districtul şi cine ştie poate de oriunde românii au avut cneji. Şi unii şi alţii au fost eroi în

războaiele vechi ale creştinătăţii, în campaniile îmoptriva otomanilor ale militarului Iancu de Hunedoara, dar saga familiei Kendeffi e doar glorioasă pe când destinul paroşenilor Băsărabă care acum cinci sute de ani au fost aleşi să fie consideraţi ortodocşi mai departe şi totodată ţărani de coroana ungară e sublim. Şi pe de altă parte ce mai rămâne din Don Quijote când i se ia calul? Nobililor care nu acceptau să treacă la catolicism li se lua dreptul la blazon, dreptul de a avea cal şi de a purta arme. Şi astfel cnejii Băsărabă din Paroş au devenit ţăranii Băsărabă din Paroş, dar noi toţi ştim că sunt cei mai tari. Şi chiar şi numele satului le reflectă cumva alegerea făcută în urmă cu jumătate de mileniu, cum spunea tatăl meu profesorul, pronunţia maghiară stâlcită de la „păroşi”, pentru că în trecut toţi bărbaţii ortodocşi purtau barbă. Ca un om care am cercetat de mult timp cu atenţie pot spune că dacă e un loc care poate fi considerat Mekka ţinutului nostru lăsând la o parte cele două altare medievale şi Mormântul Sfântului care are tendinţa de a deveni obiectiv supus comerţului, fie el şi religios, atunci acesta nu poate fi decât satul Paroş şi spun aceasta în situaţia în care nu pot fi acuzat de lipsă de obiectivitate. Nici eu nici Livadia mea, nici Haţegul, nu au nimic nici în clin nici în mânecă, nu au nimic comun cu satul Paroş. Pe foştii cneji Băsărabă din Paroş i-am întâlnit pe strado şi în cărţile de istorie, iar apoi mi-au răsărit în credinţă fiindcă şi eu sunt doar un ţăran cum îmi spuneau colegii de clasă la orsaşul cel mare, marea metropolă Deva. Nu, nemeşii livedeni nu au fost nimic atât extraordinar. Ma târziu, cum am ma spus, find locuitri ai unui sat grăniceresc livedenii au apărat pe rând graniţele principatului Transilvaniei, ale Imperiului Austriei şi ale Austro-Ungariei de turcii de dincolo de munţi, până au întors frontul luptând de partea românilor din Regat în Primul Război Mondial. Aşa cum a fost Primul Război Mondal a fost cel ma crud pe care l-au avut de dus românii, un război fratricid, şi pentru că ş români sunt oamen cu adevărat nu a putut avea decât o sngură mântuire. Ş în plus Regele Ferdinand nea dat pământ, tre iugăre la fecare soldat

ardelean care a luptat de partea Regatului României. Fiind probabil mic nobili, oameni care s-au remarcat cumva în luptele lui Iancu de Hunedoara cel care a ridicat întreaga zonă, unele sate primind permsiunea să facă biserici de piatră aparţnând legii creştinilor falşi cum erau numiţi de Papă, „oameni nobili” înainte de statornicirea şi întărirea posesiunilor ungare pe pământul rumânilor unt cu Oltenia lui Bărbat şi Litovoi, cu un statut incert după 1500 când toate felurile de nobili pentru a fi pe mai departe recunoscuţi au fost siliţi să treacă de ortodoxie la catolicism – ce a acceptat să facă familia cnejilor Cândea şi nu a făcut până astăzi familia foştlor cneji Băsărabă -, iar mai târziu, odată cu greco-catolicismul implementat de austrieci întregul sat Livadia a devenit în acelaşi timp sat nemeşesc, adică sat în care toţi locuiitori erau numiţi nobili deşi erau doar nişte ţărani care primiseră unele pământuri şi privilegii nesemnificative în plus şi sat greco-catolic, sat de supuşi austrieci cum am fost noi pe toată perioada habsburgică, deci ceva ce poate fi numit satul nobil greco-catolic românesc supus austriac Livadia. Probabil că noi am fost opusul satelor de pe malul drept al Râului Mare: Valea Dâljii al preotului nobil Stoica martirizat de pârcălabul de Haţeg, deasemenea român, unul din Cândeşti pe vremea când aceştia încă nu se maghiarizaseră, satul de daci get-beget studiaţi exhaustiv în anii '50 de Academie Clopotiva şi râudemorenii ai cneazului-călugăr Nicodim care a făcut bisericuţa de piatră cu altar fortifcat de sub Cetatea Colţulului şi deasemenea opusul satelor din sus de sub munte, de pe cele două ape, Râul Mic şi Râul Alb, sate la fel de ortodoxe ca duruitul ploii pe toacă. A fost o viaţă frumoasă, timp de sute şi sute de ani. Noi, ţăranii noştri vindeau lână şi brânză, lapte de vacă şi carne de oaie şi de vită pe grâu, cucuruz şi cartofi şi cu porcul din ogradă trecea iarna binecuvântată cu luna celor cinci sărbători. Când era vară fetele mari purtau ii ce te-mbătau cu miros de busioc şi de măr, iar iarna încălţau opinci şi ghete ca la târg la Pui şi nu era nimc mai frumos ca ele în tot pământul. Stăteau seara lângă Strei la poveşti şi erau aşa de frumoase de nu se putea apropia nimeni de

ele, nu erau cu nimic mai prejos decât domnişoarele de la târg care purtau rochii de stofă tot anul şi ştiau să cânte la pian, iar cine no primit gură de la o ţărancă o trăit deegeaba poate. Pe uliţa numită La Cazarme, bătrânii stăteau cu ochi orbi de copii aşezaţi pe băncuţele de lemn roase de vreme, râzând la câte-o glumă veche, din tinereţe, cu dinţi ştirbi tot ca de copii, stăteau la basne şi şi-o aminteau pe Prinţesă, pe Sissy a Austriei noastre. Atunci în 1928 Anişca s-a născut în ţara profesorului Miroiu şi a stelei sale, într-o vreme în care era o minunăţie fii ţăran, îţi îngropai faţa-n smântână ca viţelul sugând la maică-sa, de cei mai mulţi ţărani, cei simpli la suflet mai ales, îşi şi doreau să rămână aşa, îngropaţ sufleteşte până la genunchi în pământul lor, până în vecii vecilor, ori măcar până în ziua de apoi. Sătenii din sus de pe Strei nu aveau mult pământ, dar tot se merita dacă ţinai oi şi vite. Pământul ce-l aveau îl aveau de la Rege, care le dăduse câte un ogor pentru că au luptat în bătaia cea mare. S-or dus, i-or vândut şi pe austrieci şi pe unguri şi-or fost ca argaţii răzvrătiţi împotriva stăpânilor, ce urăsc şi spun că dispreţuiesc stăpânii mai mult şi în zi de azi şi apoi au avut pământul lor. Ce spun toţi în jurul nostru în ţările vecine, curve românski, românui curvă, şi nemţii şi austriecii, şi ruşii şi ăialalţi slavi, dar şi o curvă nu este astfel pur şi simplu, viaţa o dezumanizează ca în romanele lui Tolstoi, nu e vina ei, pe noi pe român cine să ne mai înţeleagă? Poate doar francezii, englezii şi americanii. Abia după ce or murit or avut pământul lor, despre care dascălii lor puţini şi adevăraţi ca Mandela, le spuneau că e al lor de drept de mii de ani, pământul lor, bolovănos şi plin de steiuri cum sunt şi sufletele lor de săteni de sub prăvălişul dealului împădurit care mai lua foc câteodată de-l bătea vântul iute de pe strei de ardea câte o coastă întreagă numai o flacără de schelălăiau lupii îngroziţi căutând un luminiş, un pârleaz prin flăcări pe unde să fugă, şi ursul îşi rdica labele spre cer de mormăia Crezul ca popa din satele momârlăneşti. Pe acolo pe valea Streiului vântul aprinde ogoarele înainte de secere, satul şi chiar biserica o tot ars timp de veacuri până or făcut una de piatră să n-o mai

ardă nici focul şi să nu fie nici ei mai prejos de sătenii de la Ponor sau Pui. Tot pământul de la Bulz în sus pe Strei până înainte de Petroşani şi în jos până dncolo de Haţeg era al nostru al oamenilor, mai ales atunci în anii după ce românii s-au adunat aproape toţi la un loc de-or făcut pământul roată cum or mai făcut-o cu trei sute de ani înainte, iar în cer deasupra de Pui şi Baru norii se spărgeau unii de alţii amestecându-se asemeni boţurilor de mămăligă. De Paşti se-nghesuia tot satul în biserica cu icoane înrămate şi văruită cu model ca o casă de locuit, sempărtăşeau cu pască şi cântau fetele mari: „Ce folos, ce folos, vrednic fără de Christos?” Tăiau lemne de la pădurea lor şi făceau crucile în cimitiri şi făceau bărci pentru copiii care plecau de mici, să treacă peste Strei la Dumnezău şi pentru mamele care plecau de să prăbuşea peste oameni şi peste fete un munte de piatră crăpată de trăsnete în Retezat. Constantinescu Felix-Gelu 15 Martie 2017 · PATRONUL CĂCĂNARILOR Iulian: (cântă la chitară) „Stau la geam În orașul cel mare Văd venind o căruță cu cai Unu-i alb altu-i negru Și-mi pare Că ei sunt unul rai altul iad” (începe să screme tot cântând la chitară)

Iulian: Mă cac! Vă deranjează? Străinul: Nu. Iulian: Da' cine sunteți, domnule? Străinul: Eu sunt proprietarul. Tinere, stai aici, cacă-te. Ai multe otrăvuri adunate în tine. Când termini am să vin pe la tine. Iulian: Să trăiți. Străinul: Am vorbit cu doi oameni despre tine. Tu ești patronul căcănarilor. (Străinul pleacă. Iulian începe să se screme iar) Iulian: „Tropa trop Prin oraș Șchiopătatul Galop Un țăran Și doi cai Tropa trop.” (Cortina) 5 comentarii Îmi place Vezi mai multe reacţii Comentează Distribuie Vezi tot

Vai ce căcare am în mine. (în juru-i e un spațiu gol) E bine să te caci. Omul care se cacă înseamnă că are ce mânca. Io când mă cac îs fericit. Străinul: Ce faci aici?

CUPRINS Citiți prospectul (Commedia live) + Domnișoara Casandra (Tragedie scurtă) Eriniile (moment drgamatic) Moartea unui erou (dramă) Constanze (schiță dramatică) Juniorul dă stingerea (Piesă într-un act) Piesă într-un act +

Habilis Căcat Sambata in care am murit {2015+} Monolog DRAMĂ ÎN CARE EROUL ESTE ÎNVINS DE O PUTERE SUPERIOARĂ Constantinescu Felix-Gelu 15 Martie 2017 · PATRONUL CĂCĂNARILOR SFÂRȘIT ii, Șamanism scurt în Noua Anglie (a doua culegere de teatru felicsian) Felix Rian Constantinescu 2020+ 1, Antigona și William Shakespeare Mit dramatic Sophocles, cu un papirus în brațe Citește, Se spune că după ce a fost încuiată în peștera Tebei, Antigona s-a rugat! Un duh nevăzut a apărut și a ajutat-o să-și dezlege lanțurile de la glezne! {tăcere} Se spune că - înainte de moarte - cernica Antigona a dansat în muzica râului - cu giuvaericale la picioare. Cortina 2, Confesiunea lui Don Carlos în fața Marelui Inchizitor Tragedie la doua replici / Don Carlos, kennigar, dupa – în patul meu ud – obisnuiesc sa-mi duc mana de doua trei ori in par

În cabinetul preotului se face rumoare. Don Carlos, și mai înstelat, ca si cum as atinge niste spice pline - negre de ploi și chihlimbar Cortina 3, Dialog clujean Rux: -De ce vb. în șoaptă? Felix: -Fetele sunt nebune... 4, Ideograma ț aka poporul român Cea mai ciudată scriptură din lume E vorba de un proiect de sculptură macro ca însemnătate, nu nu în dimensiuni neapărat, ceva ce să rivalizeze cu însuși tutankhamonul de aur. Avem un crucifix polimorf - o ideogramă unică în metal pornind de la de forma literei unciale ț, în care codița ț-ului e un craniu-suflet rădăcină și un mormânt-cruce de marmură albă cu fotografie alb/negru, trunchiul prelung și îngenunchiat ușor al crucii poartă o cunună căzăcească la întretăierea brațelor axăi, cu cele trei brațe din cunună fiind Altcineva, Eli, Blak Lady și sus mama cu o cușmă în care se vede oglindit în bronz chipul de ghioc uriaș al Anișcăi pe patul de moarte între 1 și 4 octombrie 1973, ziua îngropării! 5, Miting Internațional în sat (tragedie fanariotă, 1953) Felix Rian Constantinescu Motto, Ucigașii pleacă-n Spania & Cronicarii tout fără șalvarii... doar cu pâslarii, măicuță!! m Gândirea nouă, Jurnalului lui Mircea Eliade / & Danei Internațional prosonyc,

Loco, Constantinopolul rocknroll de azi, +2021, i 1, Cel mai ușor e să mergi în Iad 2, Întâlnire cu Augustin Buzura, cabinet ambulator Psihiatrie HD Personaje Felix, F Personajul pluribus, Internet Antifonul personaj, Robot Animale, figuranți, oameni, decor pentru commediadelarte, mama încă moartă, tatăl încă viu, Înger cu Maria, piețe și catedrale, psihiatrul Augustin Buzura, Ion Gheorghe Maurăr în texte normale, Secret militar. 1, Cel mai ușor e să mergi în Iad F, brother?! Internet, Bună ziua, salut, intră, ceau, ce mai zici, omu? ma man? Robot, Iaca... F, Știti, doamnă, eu sufăr de boli!! în fiecare zi mai apare un beteșug ș am îmbătrânit, moș, dar cred că boala e un lucru demonic, domnișoară Mona!! Bolnav! Internet, Cum ești, F? F, Bolnav,... Robot, Cum, cum? F, Iaca... F, merge în piața Sofiei unde își ține vestitul monolog, Buzurici, iată-m-aici, din grămada de furinici unde e zâna cu vaci unde merge om

la oi doi bunici clopot d-arnici copiii dorm în opinci câte am văzut mai frate ți le povestească mama toate am văzut orfani de mamă ș-am văzut și palma lată mi-au vorbit Roboți cu suflet Internetul mi-a dat cuget Io statua cea mai bleagă caut om să mă+nțeleagă când oamenii or norozit și piesa s-o isprăvit Miting international în sat Trece Pruncul lui Pilat eu trebuie să merg Iară! la troianul lui Secară am fost în Iarnă și Vară dar când cade bruma eară ăsta+i primul episod sufletul muri nărod. / 2, Întâlnire cu Augustin Buzura, cabinet ambulator Psihiatrie HD Augustin Buzura, psihiatrul scriitor, Te ascult, bos Robot,

Râde șchioapa și Mătușa că eu m-am jucat cu ușa ba râde și tot spitale că mie îmi place Chrestus ș+Anale!! Augustin Bucura, pshiatru No, acuma te-ai calmat? Dă-i în fras și Dumnezeu. Nu-ți mai cere scuze în fața societății & oamenilor pentru boala ta. Everything but the girl, kidd. Uite aci rețeta pentru creeraș. Sănătate. F, Obliged!! m Doamne ajută! Internet, the viruses of xxth xxith century, rabies, spanish flu, poliomielitis, malaria, ebola, hiv sida, covid are not manplanned but a ressult of 130 years antibiotics policy, viruses are latent in nature and evolve quickly god forbid you not do the biblia, menscjh, + m , 6 Animale, figuranți, oameni, decor pentru commediadelarte, mama încă moartă, tatăl încă viu, Înger cu Maria, piețe și catedrale, psihiatrul Augustin Buzura, Ion Gheorghe Maurăr în texte normale, Secret militar, Radioul englez. +Nu știu, frate! Psihiatrul AB, Felix, ține minte Biblia, mama, are milă de tine orice ar fi, Doctor Faustus, Faust, te reeducă! Cortina. Păclișa, HD CFelix februarie 11, 2021 6, Securistul de la poarta Țvetaevăi micromonolog M. Ț. , gânditoare M-am înecat cu o bucată de cârnat, dar ridicându-mă de la taburetul unde îmi iau masa,

lângă patul mamei, m-am dus lângă fereastră să privesc ceva ce m-a atras, pajiștea de după și de sub nucii și linia de plopi spre Graf Pogany, ca o riglă de lemn zimțat de școlar, dar deodată ca din nimic apare El, singurul cetățean aproape din toată colonia de pe câmpul cu bauxită, îi privesc amuzată pălăriuța albă, și - distrată - mă opresc să-l privesc, urmând să-mi continuu după dispariția dumnealui reveria bucolică la mijloc de sat, când deodată văd că dispare sub gardul nostru pentru a nu mai apărea vreodată. Îl aștept curioasă ca o pisică educată mai mult decât smotocită, iar securistul nostru nu mai apare, așa că în timp ce simt arsura după oasele pieptului spre inimă, in mine, ca un ciob de lut antic tocit de ploi, privesc iar pata de spațiu naiv de după portocali gândindu-mă la muștruluiala ce o primesc de dimineața cu primele picături de valeriană, până noaptea târziu, când mă pun într-un somn de bătrână chinuită și renunț, disperată, tristă, eviscerată, îndurerată, plecând de la fereștile beethoveniene, lăsând omul să-și exercite meseria ciudată, mă simt ca Samuel Coleridge poetul capodoperelor ratate! Cortina 7, Strada Femeilor

PIETRO {plângând cu o bucată de pâine în mâini}: Am zis să scriu și eu un poem feminist Poate ultimul poem scris cu ambele brațe Ca drujbiștii sau învățătorul elev în negrul dimineții de țară din Hunedoara venit de pe front fără mâna dreaptă al lui Sântimbreanu Să-mi schimb terminația și să devin Dunărea la Giurgiu în soarele raialei Otomane Dedicație țesută în covorul sacru de la Ada Kale Lui Pușkin și lui Gogol! Să mi-l scot din vaginul nevăzut interior și să iau și eu un Nobel ca Doris Lessing

Să le iau fața cu talia mea la toate târfele triste ale lui G G Marquez Să îmi expun estrogenul furtunii Și în sculpturalitatea mooreiana a Maternității sufletului meu Să ofer absoluția bunicii pentru diamantul NiKoh-diim De la rulmentul craniului meu încă înzăpezit ca Pasul Vâlcanului și Pasul Piticului Și să le zic femeilor încă troiene, danaide, stupide! degeaba scrieți poezie Eu sunt matrița mama voastră via appia pe care ați părăsit-o încă din copilărie pentru niște aviatori proști tractoriști tanchiști ivrognes Cum spunea un medic hopper mort Old Fezziwig! You fuck with Fame?! But don't fuck with FAME! Să simt stelele constelațiilor palpitându-mi vii în pântec Să le fac de rușine pe toate proastele cu doctorat care nu știu ce-i aia recunoștință, iertare sau noblețe ori mai degrabă încă nu au voie să știe Supuși austrieci fără cuvânt în biserici Și ca orice bolnav de sida mă bucur că nu mă ierți că așa va fi mântuire but I am true sorry, it’s awful! Și mai dă-le-n fras pe toate poetele cu carnet de membru la Securitate Nu-s o lesbiană proastă Taci și tu până la potop ca toată mondo cane , Fă-te de doi lei și tu, doamnă, Ce pot să spun în prag de eviscerație Devii mult mai practiK Un fel de sângerat cu tot viitorul tău Toate stelele cerului de după Ursa Mare Și toată pulberea Pământului Din drumul tău Am cum se spune și a ieșit rău din toate părțile Autismul m-a călăuzit bine spre Abjecție bine Așa să fie. Viețuiesc în comunitatea cat. Casa Mariei de pe Strada Femeilor

locuită de Sfinte și Proaste fiindcă oamenii sunt duși la Cimitir de ani de zile bătrâni sau tineri ori Copii cu Brazi ori Țigări arse în toamnă lângă Cruci stropite cu Bere sau vin cred că îmi putrezește fața Femeile tac și muncesc singuratice ca Vrăbiile mute în ploaia din Heman aceasta e o Poezie spre sănătate Noaptea se lasă ca o cortină de fier ascuns în munte în sat Unde e Magda Isanos?! În casă e un frig de-mi crapă măduva în rădăcinile oaselor Viața va trece peste week-end ca o durere de măsele Mă rog la Univerternet pentru Stea Cine va mai muri în Seara de Ajun? Voi lăsa o urmă adâncă a spus Prorocița Ca un munte zidit în mare Ca un intelectual aruncat în noroi și ocări Sofist scurtcircuitat în realitatea virtuală și pe drum pentru bani pătați de sânge; Orbesc de muncă insalubră și fără roade! Un om și-a pierdut viața... Un om și-a pierdut viața... Zip code 27 Eu sunt prea sărac de păcătos ca să mă căsătoresc! –Amin. Păclișa, Hunedoara 2 oct. 2020 8, Strainele {Lecție de E-clasă în patru acte} Felix Rian Constantinescu 2020 Personaje Spiritul lui Fl. Pitș Șerban Foarță Piramida pictată

Mircea Baniciu aka Mircea Corul Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Actul I La moartea lui Mircea {un cimitir marin} Corul Acum cu tristețe să ne rugăm în adăpostul tăcerii! Piramida pictată Să tăcem în această familială Întunecare. Mircea, mort Mă duc la mare și îți aduc duclciuri și un bmx. Spiritul lui Fl. Pitș Da. Șerban Foarță Hau, hai, să plângem străinele femeile adunate la poarta noastră strânse ca mirul în poală în bătătura noastră să le plângem ca Nichita Stănescu și ceilalți Patriarhi hai să întrebăm Adevărul în această tristă zi. Toți Hai, hai, Haidem! Adevărul Pâlpâind prin apă mă încumet în acești zori oceanici să vă mărturisesc păcatele mele; Rugați-vă pentru mine! rugați-vă pentru mine, rugați-vă pentru mine. O Lumină, îngenuncheată Văd amazoanele prizoniere aruncându-se în mare le văd Copiii măncând sare

văd suferința în inima mea văd Iubirea Morții celei din urmă scăpată turmă marsuini, îngeri, delfini pui de cetacee zburdă printre epave. Corul, tetralogic Acum prin Întunecare să mergem la templul durerii. Toți, în zvonuri Să mergem, Să mergem, Să mergem! Convoiul, drum de nuntă prin beznă de munte înstelat În greu drum de robi plecăm acum Nu ne vom ști frații până la Sfârșitul Lumii Înger sau monstru este orice om Rugăciunea face mai mult ca, mână, Iubirea Mergem pe străzi în vise de vieți singuratice Dormim în ouă necunoscute întreaga noapte N-am avut chef de mine, viu merg pe ape, Stelele acestea sunt dintre ouăle Maiastrei. Spiritul lui Fl. Pitș, privind cadavrul lui Mircea Ai murit, ai murit, mântuit, nemântuit, uitat și negrijit, sub Cruce răstignit! Toți, în cor Răstignit, răstignit, răstignit Răstignit! {cortina} Actul al II-lea Privire rănită (Albastru) Spiritul lui Fl. Pitș, întunecat O, Antigonă, tu, Agripină, mamă de ce mi-ai ales această iesle, sălaș,

de ce nu m-ai ucis în pântece, privindu-mă cu drag, în Infernul ce nu se va sfârși decât la moarte a mea și a poporului meu de Copii neiubiți și răniți părăsiți înainte de naștere: în acest veac al nebuniei, sociale! Corul, teribil și mut! Șerban Foarță Să intrăm în câmpurile de primăvară în ceasul de lumină să nu întrerupem durerea să ne rugăm! În Piramida pictată se aude un cântec folcloric. Mircea Baniciu Eu și nimeni afară de mine cunosc cărările apei și tăcerea Lunei În ger! Întunecare Să ne mâncăm Copiii, să ne mâncăm Copiii pământ suntem și în pământ ne întoarcem, să mâncăm pământ, moaște și pământ sfânt... Corul Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Lumini, Întunecare, tăcere, Adevăr Spiritul lui Fl. Pitș, monolog! Auzi tu florile pocnind cu gloanțe în fronturi urbane, când galbenul e galben și roșul, roșu, când în abisuri îți întâlnești frații îngropați de vii în nisip,

și o biserică albă ca cerul veghează Crăișorul Copiilor, fiecare amintire, un soldat inamic, fiecare piatră, un căpătâi, crucile, cântece, Copilăria, o născută în durere utopie, când apropierea morții, a lui Dumnezeu, ca Frumoasa și bestia, azi te iert și mărșălui mai departe! Toți, în ecouri Îl iartă - îl iartă - îl iartă, - ÎL IARTĂ! {cortina} Actul al III-lea Strainele Spiritul lui Fl. Pitș, la telefon Încerc să aterizez, dar acum pe Lumină, văd că sunt înconjurat de Copii ca niște Pinguini în radar văd că toată Antarctida e plină de asemenea Ființe mamă, ce să fac acum? Șerban Foarță, gândind Nu-s fericit de treaba asta! tăcerea, vizitează Piramida pictată uitându-se la ziduri Luminile, pâlpâind în geruri Priviți, priviți în oglindă, priviți în această ghiață suntem ele, Îngerele, troienele, Străinele! Spiritul lui Fl. Pitș, nervos Da, le-am văzut și ce vrei să fac eu acum?!

Mircea ...vin de la mare, și-ți aduc un bmx! Spiritul lui Fl. Pitș Da. {cortina} Actul al IV Adevăr - noapte Șerban Foarță E - încă noapte credință în fapte miere e tăcere între Întunecare și î n ț e l e g e r e + durerea unei semințe! Piramida pictată strălucește Galben. Baniciu, mort Mort e Mircea rău haiducu!

Corul, {Luminile sunt Copii în veșminte albe de missă, Întunecare, părinți morți sau vii, tăcerea poartă chipul Bathory-Pogany, iar Adevărul începe să se materializeze} M-am rugat până am devenit Rugăciune am murit - în moarte Tot ce există, rămasă în Carte... Piramida pictată se înălbește cu venirea dimineții, purpurii. Șerban Foarță, ca prin vis Acum, în întuneric, e vremea să vorbim... {cortina} 9, Teatru la două replici. Angels... / pour D. M.

Corul, zâmbind Sfinți Copii, unii în Iad alții în Cer în noaptea de Hallstatt ridica-ți-vă în genunchi, în acest cer de bambus violet ne vom ruga pentru Lev Tolstoi și pentru înșine, Copiii nevinovați, Amin.

Sună telefonul Iepurașul b. Aici Grosu Pușchin! Da', tu cine, mă-ta, ești?! Claudius Aici nu-i nici o Policlinică! închide supărat. Birdy, în granate digitale ”It's too cold Outside for Angels to Die...”

Spiritul lui Fl. Pitș, gândit Va veni o zi odată când tu îmi vei zice tată prea mult, prea fără rost Fata ta din veci am fost eu - la mine-i canadiana și bundița și mcferlana, o să te las doar în chiloți că m-ai dat ștevie la Hoți ai mâncat case pe pâine și pământ vechiu - slănină! știi tu măi fârtate tildă ~ că io-s Tillu Buhoglindă?

Cortina. 10, Tragedia Maior Felix: No, Brain, l-ai hărănit?? BRAIN: NU. Cortina. Geniul promoției 777 Z HD Cluj 2000+3, teatrucurt, PoEtiCtARt!!

2021 fevr, 13 Felix Rian Constantinescu / Personaje Regizori mândri Actori stupizi Badi Excepții on t Line Un continuu sentiment de iertare 19!! Catedra, Pub+uri, Cămine, Roadul, temple cât mai vechi, Sinagoga neologă, gânduri fără sărut!! m + FEE+LI+X Cerșetori, bătrâni, vânzătoare, Donatoare, Luna Clujului Nopții, Someșul cu Plavii, telefonul fără claviatură, batcuri Libaneze, poete, Jandarmi, Gara, Feluriți Polismeni, Profesori Mari/Creștini, Căpușan și Fiul, Marta Petreu, Ion Vartic, Doina Modola, Liviu Malița, Tudor Chirlă reg, Gelu Badea, Mihai Mănuțiu, Mona Chirilă, Florin Piersic sr., Punkerirockerișialtedoamne, O fată, Bezțivi, Un ungur cu coadă, Badygardul din Pub, alți bețivi, Pizdeț16 200 000, Nicolae Balotă, Școala Populară de Arte cum intri-n Horea pe dreapta și înapoi, Ciupe jr, Lviu Vonea, Mriam Cuibus, Tompa Gabor, Lazlo Borbely, Nelu Iva;cu, Gufi, Mara, PaulCezanne, Ion Pop, The Spirit of Mircea Zaciiu, Arhmandiți, Liturghii, Episcopi, Decenii, Nicolae Balotă, Vecernii, V.(irgil) Nemoianu, Lorand Chitaristul Prerenacentist de la Etajul Șase, Pearl Zam și Jc Negri Mititei de totenhosen, Prietene!! Dugheni de iicoane, Photoshoperi, Dublul G, mama moartă plângând pergamentului telefonului, tată batjocorit de maneliști, Doamna Badi, MA, Cruci și Pietre, vise recurente precum vrăjle românești, Teatrul Maghiar. Foaier , VIEȚILE SFINȚLOR... , Fresca, halouri și hublouri , Zsolti de la Sarmalele reci și Leonard Cohen  , Cartierul Mărăști, Portarul milostiv, m + . Cortina. Cortina. TeaserE dramatice 13 fevr, 2021 i, MAMA, Programă și Plan de Lecție. +2021 / ii,

Oourangutanul și îngerul / iii, Bestia / iv, Acord Parental. O tragedie în parenting / Fiica & soția securistului C. I. Sion / Ultimul Amin / Cărare, ulița. TeaserE. Lucrare în progres, I PREFER VEGETA Felix Theater 1999 + 2021

Felix Rian Constantinescu

To Floyd Pittș, Radiotrei.

i,

DRAMA IN WHICH THE HERO IS DEFEATED BY A SUPERIOR POWER {PIECES IN AN ACT} [m +

Felix Rian Constantinescu 1999-2017

FOR {GD} THE SWEET..M 1.III.2018

Lost Paradise, Left ..

(Cardiologist The asthmologist

Motto:

Diabetologia

#WHY DO YOU HAVE SO MANY? 11

Rheumatologist)

I BREATHE THEM. IT S MY HOBBY.

pharmacist (Na et à sa)

I SELL THEM DOWN TO MR. FARLEY S PET STORE ...

(Neighbor) Month

# {?} HOW MUCH DO YOU MAKE? {...} 2 DOLLARS A BIRD. HEY WHY DONT YOU GO INTO BUSINESS I LL ARANGE IT WITH MR. FARLEY. #WELL I ONLY HAVE SKPPER. OI LL GIVE UA FEMALE. FEMALES DONT WORTH ANYTHING BECAUSE THEY DONT SING! KING OF THE HILL {1993}

Read tert package leaflet (COMEDY LIVE)

Fidel Moraru (entering the office of psychiatry hat in hand S and newspaper Subra tert .) Hello, doctor. Psychiatrist: Hello, sir ... Fidel. (looked et you with sympathy) what is wrong? Fidel Moraru: (dumb) Psychiatrist (smiling at him questioningly) will ever hurt anything via tert huh? Fidel Moraru: I have rheumatism. Otherwise ... I always feel ţ it that lead another via tert complicated than they have to go. Psychiatrist (many tert pleased) Very good! Watch ţ and re tert eta, I'm writing now S and I give. Until next month. (smiling) Heads up! Fidel Moraru: These. At least they're free. Na et to me my whole advises et you to take Diazepam. I had a neighbor.

Character: Fidel Moraru, a decent old man, retired, 72 years old, but with many diseases of all kinds psychiatrist

Psihatrul (cry absent) read tert the epitome. Fidel Moraru (grateful) You many tert thank you. Hello. Good luck with that. (out uitându- et and newspaper doctor's office)

Fidel Moraru (enter the pharmacy market tert complicated exhausted) (Go to the stop- et i et i is the place.) Farmcistul: Hello, good to ţ and pharmacy came to light. Fidel Moraru (tired, I put five re tert recipes on stop- S I)

(Read et you Ketotifen 1 mg tablets) (Read et 're Teotard) (Read et you levomepromazine therapy 10 mg) (Read et 're Serlift) (Read et 're Becotide Inhaler) (Read et consists of 45 mg Risperdal)

Pharmacist: (puts drugs in Saco et a.) Fidel Moraru To get S and Diazepam? Pharmacist: (more put S and a box of Diazepam) Read tert package leaflet! Fidel Moraru (looks armpit, looking Saco et sub pile of medicines) (hard) To see, man, I forgot my newspaper!

(the lantern burns) (Read et 're Amaryl tablets) (Read et you SIOFA 850 mg of metformin hydrochloride tablets) (Read et you Decaprel 60 mg modified-release tablets) (Read et 're Biosynthetic Human Insulin Lilly)

(go lăsându- et and pharmacy last money)

(the light bulb in the room burns, Fidel Moraru remaining in complete darkness. He finishes eating the apple)

Fidel Moraru: (at home, eating an apple and reading aloud, choosing at random but entirely a leaflet from the pile. A radio is blinking, and the house is lit by a dim light. There is a lantern by the window. cite started AND you like the ABC, but over time becomes increasingly angry)

(lying in bed sighing. Moon lights up)

END AND IT

(Read et 're Cordarone tablets.) (Read et 're Propranolol tablets) (Read et you Alflutop, ampoules) (radio is on) (continues to read, cite et 're diclofenac suppository) (Read et you Orfirl, granules)

Sirs et time Casandra (short tragedy)

Character list: Casandra, acting student year 2 Felix, 2nd year directing student Gelu, an elderly businessman, bisexual bartender

Felix: I want to ask you, what 's your favorite kind tert him most? Bartender: Soulfly. Felix eats the dried fruit from the cup. The bartender go into the hall, et delete tables S and broom. Felix: Do not put us AND your Patricia Kaas? Bartender: I put. Felix: Wouldn't you please put it on again?

A pub with a bar and two round tables with two chairs each. January evening. No one inside than bartender, a young man with long hair in a queue, sitng with his chin resting in the palm et i thinks et of something. Music is heard, very slowly. The bartender is absent.

Bartender: After the sideline is over. Felix envelope tea cup, squeeze it between the tert and S and throws the co et . The bartender does nothing. Felix: Wasn't Cassandra here? Bartender: I haven't seen her.

Felix: A fruit tea. Bartender: Please stay at the bar, the tables are busy. Felix: Okay, man. Felix drink hot tea and start bartender et erase high lacquered headboard. Felix: How are you, Bartender? Bartender: On duty. You? Felix Na S PA. Felix and tea drinks, while their bartender AND I et its bottles on the shelves. Felix: What kind of music is that? Bartender: Here's the music.

Felix et and put his forehead on the bar. Bartender t et and put his chin on his palm. Felix falls asleep. Gelu: A Dunhill package. Bartender lust tert him. Gelu: Keep the rest. Gelu has bloodshot eyes tert . The bartender also. Cassandra: Hello. Gelu: Hi. Cassandra: What are you doing, Gelule? Gelu: I have to go. You do not want a package of tert cigarettes?

Cassandra: I don't smoke. Gelu A. Please let me il ţ her a package tert cigarettes. Cassandra: What do I do with them? Gelu gives Dunhill package, which had two tert cigarettes. Cassandra: Okay, Gelule!

Cassandra goes to the toilet where the bartender is struggling with the mops. Gelu regards et 're absent tert cigarette in his hand unstarted. Casandra regards et 're absent snow. Felix sleeps with his head on the bar. The bartender working, struggling, the absent one to tert . In pub hear Patricia Kaas. Gelu: What awful music, boy. Raving.

Gelu it is concerned et 're on Cassandra.

The bartender can't hear him. Cassandra returns.

Gelu: What happened?

Gelu: Do you have acting?

Cassandra stared et 're Gelu.

Cassandra: Not necessarily.

Cassandra: Nothing. My mother died.

Gelu: If only that music would change. It hurts me.

Gelu is struck by something. Gelu: It's funny. Cassandra: Funny? Cassandra laughs. Gelu: It's awful. Cassandra: Yes. Gelu: What else is awful via tert yours? Cassandra: I'm schizophrenic. Gelu: That's funny. Cassandra laughs again. The bartender goes after the mop. Gelu: What are you doing? Cassandra: I'm going to the buddha. Gelu: Come back. Cassandra: Okay, honey.

Cassandra takes tert cigarette between fingers white, et and a light with a match S and returns the package. Cassandra: What happened? Gelu: I have AIDS. I found out today. Cassandra: Funny. Gelu: Me and my wife, Teodora. Kids are great, they will survive tert ui. the bartender enters the room and starts moping after adjusting the radiators. Gelu: You escaped. You were lucky that my age inadvertently turned me into a Don Quixote. Cassandra: Ha ha ha. Gelu: Yes, CAM et something. I wanted otherwise. And this massacre does not end. Bye. Cassandra: Frost.

Casandra his hands on the arms tert . Gelu: Leave Gelu. Frost is dead. AND I killed family AND I died to tert him. There's adormitu 'that, ţ i'm colleague. Go to him. Cassandra: Sir Gelu Hear What tert say. Go to him. Cassandra: Frost. Boyfriend. Gelu leaves the package of Dunhill on the table, picks up the matches, and leaves in a hurry.

in the window, leaves behind a semicircle) One night last without passing nights ţ ii but Finally AND IT Every night the light revives me are you a Transylvanian? Oh, a moment of sweet baby sleep next to mom before death

Casandra t et least esteemed in the Dunhill package bag S and go to the bar. Felix wakes et 're et and it is concerned et 're amazed.

to be able to look at cruel death

Cassandra: What are you doing, Felix? Don't you want to go for a walk in the snow? Do you have a director?

and loneliness.

Felix: Not necessarily.

Prophet is unknown et you himself: Light.

The bartender turns his head S and ON AND you.

(Erinia blows out the candle, the light in the room)

END AND IT

Father Prophet (knocking at the door AND TRANSPARENCY) (when no longer can see the joy, et and complain kissing) Here's a sandwich et

Agamemnon (dramatic moment)

with clear eyes

(at one point Erinia starts singing)

I came to pick you up don't stay here anymore. (Ex. Agamemnon followers of the prophet. When the last close u et to the hospital room is dark) Erinia: (singing) A moment's sleep.

Prophet is unknown et you himself: (kneeling in a cell to light a large candle) (TACE) (Agamemnon embraced him ţ and et its) (Moon

END AND IT

The death of a hero (naive drama)

Elena: We have to go, honey. Do not get less et 're Americans that it's too big hardughia flying. Pi ţ i: S i you you became too big, Lena, is et your extra busy American bomber. Elena: Do not I almsgiving et your curse ţ ii those unfortunate ţ them! Pigs !! 1944, August, Bradu commune

1943 CERN ţ and, Moorish-Byzantine cathedral

Elena: (scared a bebelu et in arms tert e) What?

Elena: Yes, I love you, Myth!

Ica: (glad) Mitu has come!

Priest: Po ţ and to kissing ţ and bride!

Elena: (shut up)

Dumitru (uniformed lieutenant of aviation tert get Romanian with a white handkerchief in his chest. Prive et 're vexed around, amused, et and take Elena valsând it in the altar)

Pi tert Q: What Leno do not feel tert okay, I hear that ţ and her boyfriend come?

1944 Bucharest et ti, US bombing began in slum

Pi tert s: Ha, yes how you want to call, Lawrence of Arabia?

One child tert gypsy bloody the face tert complicated, sitng on the curb et and fiddle Plane with engine Take me et and me wings to fly Go-n tert country stars Seeing as its tert give him kill

Elena: Dumitru ?!

Elena: I don't want to see him ... Pi ţ and (serious) What you and grabs you? Elena! Elena: I don't want to see him! Ica: Eleno, cry ... Elena: No - I don't want to see him.

Elena, pregnant, goes on the street with two of her sisters and Dumitru.

Ica: 'd like AND and see the baby ...

Pi tert him: Go to the shelter. Te et expected!

Elena: Constantine is not his child.

Dumitru: There is no shelter for the military.

Ica: Why talk AND you like a fool? Whose is this?

Ica: Be careful, do you hear?

Elena: Lawrence of Arabia.

Dumitru: What care, girl? Are only telegraph et and I made S and the war.

Pi ţ and (with a tone changed) God il tert help il ţ and remember that you have S and family. Elena: (naughty) I have a family!

Ica: And Mitu? Doesn't he have a family? Elena: Veteran lieutenant Dumitru Constantinescu has no family. Pi ţ and E et yourself a fool. 1965, Military Hospital, Bucharest et you Resuscitation doctor AND Stefan: (smiling) I am tert good? Dumitru (waking up) do not et know. What happened Tovar et a doctor? Resuscitation doctor AND Stefan: ballistic trauma left temple, to live ţ and lieutenant. Dumitru: Can I get up? Resuscitation doctor AND Stefan: I do not, of course. Im ţ and the infusion. Sleep ţ i ... Emeritus psychiatrist Elefterescu: Where is he? ... Resuscitation doctor AND Stefan: Tovar et the Achenache doctor will come soon. Emeritus psychiatrist Elefterescu: (silent) Resuscitation Doctor S Stephen Here ... Dumitru: Are your ţ and the doctor? Elefterescu retired psychiatrist: Yes ... I immediately transfer Tovar et e S Stephen. No need to beat ţ and head Tovar et the lieutenant. Resuscitation doctor S Stephen (s tert AND) has arrived Tovar et your doctor. (shut up)

Tovar et the psychiatrist et psychologists Achenache: (a gentleman of uncertain age, but young et and eyes smiling) I arrived. (Elefterescu looked et te) Elefterescu: (special to the doctor S Stephen, the face that can read a response tert IE distress) Wizard ... Elefterescu: (pleasantly) Good morning tert of Tovar et a doctor. I assure you that there was no need to bother ţ and again. (looking upset at the doctor) So what do we do? Doctor S Stephen (turning to Dumitru who is lying in bed) Tovar et 's Lieutenant pins et you two doctors came to help you pass ţ and this hard time. Dumitru: (sad) Who are needles et you two doctors? Doctor S Stephen (with mild tert e) Well, we retired psychiatrist, Tovar et the Elefterescu et and psychiatrist / psychologist Simon Achenache. Dumitru: (confused) S and what am I supposed to do? Elefterescu: (imperceptible, nods in exasperation) Doctor: Tovar et 's Lieutenant needles et you two Tovar et i want to help. You can ţ them to go ţ the hospital with traditional tert ie where practice Tovar et the doctor Elefterescu or you can ţ and to receive ţ and assistance ţ a little more modest Tovar et 's Achenache. It's your decision, you should choose tert him, but the criteria ... Dumitru: I have only one criterion. Which one loves me AND you? Elefterescu: (smiling CHILDHOOD AND you) I love you.

Dumitru: (looking at Achenache) Achenache: I don't know you, Mr. Constantinescu.

GOD Constanze, now being prepared for il tert meet them AND you the weird.

(Dumitru starts to cry)

CONSTANCES: Oh.

Elefterescu: No words AND your serious! Achenachi: Tovar et is honored doctor, this man is an ordinary man et nuit. And a hero! He is a man who had to go to home by the many things that ţ and even in Bucharest et you, have not lived. Discharged on 6 August 1944. Please note ţ and bombing? Sir, this man is a symbol of our homeland. Elefterescu: (bored) I remember the bombing, I think I remember it better than you. So? Do as you please. And. Achenachi: (sad) A hero, sir.

Constanze is left alone between flowers and asleep. The funeral of the Count of Orgaz is crowded around her.

CONSTANCES: Oh, what I dreamed. I dreamed flowers et and many ţ and many ţ and people, roads Reaven covered by frost, scattered children play songs from falanstere, old die ţ and you can not look et the music, and music ... a boy.

END AND IT The flowers are inro et beyond seal S holds.

Constanze

FLOWERS: Ooo!

(ski tert single dramatic) CONSTANCES: I'm in love. Alas, not et know what it means. Let ţ in head in hands et and to her eyes smiling a've AND no!

Felix Rian-Constantinescu

A garden trees bloom ţ and in the month of March.

Constanze wakes et you.

CONSTANCES: Oh, what I dreamed. I dreamed flowers et and many ţ and many ţ and people, roads Reaven covered by frost, scattered children play songs from falanstere, old die ţ

and you can not look et the music, and music ... a boy.

That I believe you It's useless

The flowers are inro et beyond seal S holds.

That I believe you It's useless

FLOWERS: Ooo!

It's not small And it 's not at sea

CONSTANCES: I'm in love. Alas, not et know what it means. Let ţ in head in hands et and to her eyes smiling a've AND no!

It's not all Assembly. carol

Curtain. characters 2016

Felix, about 16 years old The child

JUNIOR EXTINGUISHES

Students in the night

(Piece in one act)

A veteran A Dwarf Shadow (Junior)

Motto Go down Moses Way down

Ac tert Section happens on the first floor of the boarding school in Energy Deva et school from 1997 to 1998.

In Egypt land Tell the Pharao Let my people Go.

FELIX: I'm tired of sitng in my room for a dog et i have to go to the toilet to wash my ţ and, on the first floor because there's only. Lower.

FELIX: It's about nine o'clock, and it's of. I et and friends on the first floor, colleagues, FO et your colleagues from Ha tert eg. Mati is a very good friend of mine with whom I was in class. Then Gheorghi ță , a penitent with whom I was a colleague at one or four. Very good boy, fat. S i are two micu ţ and that I was working manually numaru two but if one is S tricks S and other sports is more slabu tert et and quiet. But I didn't really distinguish them.

FELIX: I go to the bathroom right across u et lu 'Mati et and boys ţ ii et and remain in the washer because they are sad.

FELIX: In washer are a couple bathroom ţ and that its S and wash socks. I'm sad because of Paul and Andrew, and sometimes because of Dani. I feel like Blaxy in about 10 years.

FELIX: Students with stockings S and plug Brush ţ them by the you leave. I am left alone in the laundry room like Mihai in Liceenii. But I'm just sad.

FELIX: I wonder how I'm going to get out of the bathroom and get to the stairwell.

FELIX: I'm staying in the laundry.

FELIX: After a while a general child enters the washer sits less ţ in et and leave.

FELIX: Someone comes quickly and turns of the light in the toilet.

FELIX: Horror is heard.

FELIX: I tell them out loud but in a trembling voice that I'm going to tell my chemistry teacher from Decebal, Popa, a fool, who has been the director of Energy since that year.

FELIX: I do not know what happens or boys tert she left S and washer times out I just et and simple.

FELIX: I'm in a bad mood, I'm thinking of all the possible nonsense.

FELIX: The light goes out in the hallway and the crow begins to be heard.

FELIX: I think maybe I'll take and we et 're pernoace into him in the corridor.

FELIX: Sar me et and started hitng me with some et 're pernoace made her head. I shout at them and they start hitng me hard, harder and harder. I hear the room out of ţ and S and the tert and students et i come to give me in the head. I'm trying to tear one pillow, but gather several et and a recovering et and after that strike me despair.

FELIX: I swear at them, they fight wildly. In ch. Everything happens in darkness and silence .

MAN CANNOT LIVE WITHOUT DOING ANYTHING (therapy create tert ie) characters

FELIX: I give more cushion his head suddenly et and fall cleaning concrete and mosaic or whatever the fuck it was et i scream Ragu et it like a wild boar tert pierced et i hacked et i do not care what happens me.

FELIX: There comes a veteran of a city from the room AND the room on the HATEGAN, yells at hunters et and stops them AND you.

FELIX: All run as we et 're spiridu et and in their rooms.

FELIX: Before you get out of the left chamber of my colleagues, I said the opposite du et sites, toilet et and washer one entry a shadow than that now can say for sure that it was Junior, who had him I meet at the barbecues at Mati in a football jersey, and he didn't tell me anything, neither he, nor Mati, nor Doge, the penitent.

FELIX: The reasons remain uncertain. Psychology can not penetrate so deeply into psychosis divide et ita by all ţ and adolescents ţ ii.

Curtain

2017

F, 35, Asperger genius The editor, 80 years old Father, 73, retired Ac tert Section Precor is the tert country in the parental home dead mother's room. F: THEN I CRIED. I HAVE BEEN THOUGHT OF SUICIDE FOR A LONG TIME. AND. I'M HERE LIKE ALCATRAZ. Thinking TODAY THAT IM NOT TIME Doina S TIU WHAT HONEST AND I fled friends just like in the Bible. BUT, I can give AND I kill myself, or they may endure as weed KRAMER AND I reach a tree imposed Þ IT HAR AND IT immortal. TO Þ I WILL BUT SALVATION, TO Þ I WANT BUT WHO WILL GET SALVATION IT? F: ANOTHER THING THAT IRRITES ME IS THAT I CAN'T PUBLISH MY BOOKS. PEOPLE MONEY FOR MA AND INI SOPHISTICATED AND I EXCURSIONS IN AUSTRALIA BUT NOT FOR A book of poems, did not even Þ level NO ENGLISH. LET'S GIVE ANOTHER PHONE. NECUNOSCU Þ II answer me. AND I is not about money, but struggled EN S U. EDITOR: Þ and a public I !!!, want !!! only give them to someone to read !!!. F: (go to the Father) Father I 'm ţ and give good news but to see how-to ţ i say !!! FATHER: No, what? F: I called the publisher and he accepted my book, they both said who I wanted, but I told him to choose. FATHER: I, you e et you crazy ?! FATHER: Idiot ...

FATHER: You e et your irresponsible ...

He thought on soft nights

FATHER: You have no discernment ...

To make wine a shroud? ”

FATHER: kitsch, not et you know what ţ and told Mr. Vlasie? F: GOD, I STRAIGHTEN, I STRUGGLED, I PULLED OUT MY EYES WITH MY BRACELET, AND I PICKED UP THE WINDOW OF THE WINDOW UNTIL I BREAK IT AND CUT MY TOY. F: While blackberries He could hear my dad pigs Þ taking me BRA Þ 's bloody AND I cry FATHER: Genius !! Genius !!! F: But I died, I couldn't. He is now saved. Then came the rescue. But Ferrucio died at na et growth. THE EDITOR: A POET LIKE JESUS OF NAZARETH ...

CHARLES BAUDELAIRE

characters

BE Ţ IVUL, a decrepit old man, half bald TV, black and white, with lamps BAUDELAIRE, through the voice of Florian Pit and others

decoration

Curtain.

A rather dark room in a block of flats. Small room, damp on the ceiling and on the corners .

Piece in one act

In the back, a bed et seated against the wall et i u S has closed. The cervical tert a cabinet near the window. Next to the window is the TV. In front tert complicated, a table on which the empty bottles, some overturned, a pretty old radio et and a Bible. Be tert ivul sitng at the table, face- tert the public to.

Felix Rian BE Þ IVUL (quite tipsy, how many AND you with staggered, aplecându- et and more towards ţ the page does not have glasses) “No one can understand me. Only one Among these stupid drunks

What are you sleeping for? Arise et and cry to your God He can t et i will remember us, that we perish not? " (stops et up, staring bottles on the table) Let nnoptat! (He gets up, drops the

Bible in his hands, and walks to the window.) It's night! The sun descended over the valley spoils ţ ii et and extinguished all ... (You et e et ete dry bending over in front tert complicated, then et wipe the mouth, turn TV S is the S its at table) TV (since is started, the sound volume declines gradually until no more inaudible) ... via tert ameasaschimbatîmbucurătornicinumămairecun osccopiiisuntferici ţ i et iso tert ulecumnusepoatemaimul tert umitmerităaveampreamultămătrea tert complicated et inuputeamstabilonmiciorela tert iesentimentalăpânăcândamîncercatcremnadem âinicreminacumnumaiammătrea tert complicated et imipotoferiumeriidreptconsolareoricuinu et tiamcăvia tert apoatefiatâtdefrumoasăcreeeemiinoocreeeemă ăpeeeentruuuuutoooaateeegeeeeneeraaa tert iiileeeeedelabuniclatăticacumpregăte et tetesăvizioneziparteaadouaatelenoveleidesucce siubirilevecelieidoarcviztvnoiavemgrijădesufletu ltăudacă et tiicumsenume et teactri tert aceapareacumpeecranpo tert ICA et tigaunsetcompletdetigăimarcaromanticunaragaz et itreibuteliipentrutine et ipentrufamiliatasunălanumăruldepeecranpatruc incipatrucincipatrucinci et Ivah ... BE Þ IVUL (looks less tert in the TV Be tert ivul S and TV talk simultaneously) gave me Dumezeu hands, he gave two eyes, but it has given me ... (here Be tert ivul is crsipează s I- s and includes the head with his hands, and then continues), i die sets to s and miss. Let me die and rot, damn it! (angry foulbrood et 're falling bottles on the table) I am alone ... (UITP is the room seen walking Bible et and raised cite et 're skipping verses) "I Called Lord in my distress, et and he He heard the womb housing ţ they die tert oF tHE unto him I cried, et and he hearkened to my voice ... but you pulled from corruption via tert mine, O Lord my God! (pause) When counsel et it me my spirit to the Lord I remembered et and my prayer came to thee, in thy holy temple! (stops et 're as scared of something, looked carefully around the room, go to u et

complicated et gives out, but suddenly thought better AND you AND i comes and table) me. I could very well not be. To be nothing. Nothing in tert you understand ?! There were a million et chances that I do not exist. But does that matter so much? And if so, what are they? Your old man over animals? What if I'm an animal myself? Man? What is that man ?! Do not tell me now come with manual nonsense et school as being part of the only intelligent species known, by main feature is that thinks et up, or scholar - Miss ţ is purchasing. What am I? Your old man over animals? But if an animal myself? ... Are poatră grass fire in a hut tert igănească? (aside, looks around the bottles on the floor, attentive to each of Cite et 're with staggered) "When Finally et it me my spirit to the Lord I remembered et i thee reached my prayer in Your holy temple! (pause) Those who serve idols et er ţ and contempt tert uiesc your grace. " (tired, its S and S erase head of the sleeve S and allow the seat back) pouring rain ... no, stop. Last night the flood of God rained down. I was in the pub with boys ţ ii, S and Sandu told me, taking me by the neck et and gesturing stirred with tert cigarette "John, listen to me, there's more! He'll baptize to ţ i. Fire! The times are coming, John! ”; Oltenian lit speaking, if i S i i ţ she lights tert complicated in his eyes troubled inveterate alcoholic. Give it to the table BE tert ivan ... (abandonment gestured with hands et and sank and filled with Aomei) cDNA I began to go to the pub? In fact, when did I start drinking? We are the same; S and you must have a bottle in there somewhere, well-N tert understood more variety, wrap in paper not knock at OHI. S six billion ... what are et six miliade the Milky Way? One day our Sun adored by a lot of people - will come to earth in fire huh card tert s gold. I wonder how will people then, what language they speak I wonder if they speak ... Perhaps then people will be able to leave Earth et i'm sure many tert him to leave but are as safe some will remain to greet him when he arrived ... (go to the window that opens) when I et school I was a fellow at the orphanage, who said everyone was in the mood to hear how when you be it large, will

leave il et seek out parents ţ them up will find. S and goes on to say how happy ţ and will happily old tert him. I just look for my father, since I et know, S and have not yet found ... (gânditot is to et its and the table and sits twenty seconds Nemi et cat, then lit radio) BAUDELAIRE, through the voice of Florian Pit and :

Felix Rian-Constantinescu

2015

"... I'm not in tert understand how little ţ in, From to ţ and BE tert ivii standing of anecdotes He dreamed of to any nop- tert and sick To make a wine in a shroud? ” (Silence) BE Þ IVUL: Let nnoptat! What are you sleeping for?

(curtain)

Ha ț eg April 1999 FELIX (Rian) CONSTANTINESCU

Habilis

Synopsis: A village of prehistoric people discovered fire occurring unprecedented Holocaust, then survived tert uitorii, due to the need, use on this phenomenon so destructive.

Achaeans: Yes ţ and strongly to ram the gate Palace! We bruise et and walls, to go with our flag Minotaur in the city. ELENA: Hello! Hello! (Hang up) Cenacle: See, ie S i S i a spell It begins with him et is Finally et e et by CAESAR: Not ţ it seems, Master Tolstoy, that we're better when we left the S teri? TOLSTOY: Yes, sir. I feel human here in the village. God's quiet et tea AND the song village. CAESAR: Yes, my father Romulus was a genius. Tolstoy: Geniuses are forever on earth, your ţ the only one. CAESAR: All right, all right, brother. Do you want to walk through the forum? MIRACLES: Cow's cheese is as good as sheep's cheese! Cow's cheese as good as sheep's cheese! Cow's cheese as good as sheep's cheese! Cow's cheese as good as sheep's cheese!

itself Unearned sufering is redemptive Get up, Gheorghe, get up, Ioane, Horses are overdrive ţ and power. MATHEMATICS TEACHER: Weak, weak, very weak! Humanities: Well it AND you you fat. Alexandru Andrei S : But to ţ and go to factories et and wet-and us. HAMLET: Do you see all this madness, Horatio? HORATIO: Ode and Satire, friend Hamlet, the soul is a book of Ode and Satire.

PLATO: What is this?

RINGO STARR: (Battering insane)

ARISTOTLE: News et 're ni et 're gods.

CAESAR: It's an emergency tert complicated. Let's see what happened.

OTHELLO: Oh, dear Desdemona. I bow my knees in battle before you, and I pray, Muse, that you will believe that I love you. Do you think I love you? DESDEMONA: I believe you. OTHELLO: Who wrote about in ţ wisdom living ţ ii conjugal? Kierkegaard? Swedenborg? Elena: A et place the tert and you to your seats. A et place the tert and you to your seats.

EINSTEIN: I bring to the attention AND hold tert village a great discovery that I scratched her walnut leaves. THE MOCKER: The, walnut. Walnut's et you fuck with you. Farfuridi: Please, do not interrupt ţ i ... EINSTEIN: Strămo et ii no et tri noticed since I stood to ţ and in the S tera Cioclovina et i went to hunt bison empty, the ask how it was possible ...

THE PEOPLE: Not without victims, gentlemen! Trahanache: Ave ţ and little tert intică patience.

THE PEOPLE: Voda! Voda! Voda! Voda! Voda! Voda! Voda! Voda!

EINSTEIN: ... how it was possible. Kepler, Paracelsus, Galileo, Newton, even et and Columbus et and Gagarin observed as summer too warmly taiga in cervical ţ ii iron divine sun's reach 451 degrees Fahrenheit, light, can study through the telescope this strange phenomenon, fire.

CAESAR: Go et and tell him where he slapped lord kissed Prince et and that Moldova is not ours, but after AND OF THE no et tri et and follow AND OF THE ago AND OF THE no et three.

PARTY: Fire! Fire! Fire! Fire!

DINAMO: On them, on them, on them, on their mother!

Fire! Fire! Fire! Fire! GORKI: Tovar et 's Joseph Vissarionovici, you et know what tert country we live? CAESAR: The world is going crazy. JUNG: psychiatric disorders is a process of apparently ţ s, beloved dictator. VINCENT: Today I painted a broken Bible. Gauguin: I any S seventy tahitene naked. LATIN: Let's drink! A Þ OAPĂ: For God's sake, silent ţ the hell up! I want to see Suliman! PRMUL MINISTER: Just et a. My motto has always been Iliescu Iliescu for us was two, the S has not submitted my candidacy. I'm not applying!

RABBIT: Alas, how late I am!

THE PEOPLE: Oh! EINSTEIN: I have succeeded et it to isolate the fire et and to build a fireplace. TIME AND and newspaper SELLER: End et ITUL Time, End et ITUL Time, End et ITUL Time, let the Revelation, Revelation, A-PO-like lip rollers! Physics professor Albert Einstein made a hearth. We burn with all ţ ii! We burn with all ţ ii! End et ITUL Time, End et ITUL Time, End et ITUL Time, let the Revelation, Revelation, A-PO-like lip rollers! Physics professor Albert Einstein made a hearth. Man: I'm terrified. Oama: I'm scared. CASE ISHIGURO: Never let me go. STUDENT: I want to see the fire, Professor.

TOLSTOY: The people have gone mad.

EINSTEIN: Look, she's way too young.

CAESAR: The music is too stupid. I'll have it burned.

ELEVA: Aha. It's like a spring. Or like a star in the dark.

PRISTANDA: Music! The music!

Engineer: What's that a tert cigarette? Smoke tert him?

CAESAR: The words are silver, but the silence is gold.

STUDENTS: No, teacher, mh, mh, it's just a physical experiment. ROBO Þ II: End et ITUL Time! End et ITUL Time, yelling circuits village caught fire from a tobacco star of boys ţ and BE tert . The Inventions tert take Professor Einstein. Psychopathic physics. Click on the image. Sir Peter Ustinov: You gods tert complicated madness, gentle Ahenobarbus, Fire boil et 're sky The flames rising up to the clouds ur et II

CAESAR: Everything burned down, dear Tolstoy. TOLSTOY: My beautiful village is now a ruin. CAESAR: The theater remained only burnt mason composition tert ie crazy gloomy tones. TOLSTOY: The rock is the only thing left. CAESAR: People are dying ţ and disfigure or tert and forever. Will there still be people on earth? PROPHET SF: There will come a day when people will be healed ţ i et i wake ţ and after they died. FELIX: Kiss.

Fighting under the walls of heaven Oh, gods of mountains ţ i et big, you Iovis from heaven

MOTHER: The power went out. Light the lamp AND the curtain to never et pins.

Bring ţ and clean one of the highest sacrifice for you Gorgeous as Orpheus the lyre flames

Curtain

Oh, I see how from the eyes of the

Clouds fiery swords senior tert single piercing them

Shit! (Tragedy in one act)

And the first rain falls in Pompeii, right tears.

Extinguishing the world like a flood of

FR-C

HECUBA: Alas, my mother's Troy! Oh my! CASSANDRA: Einstein will die. POPESCU-DUMNEZEU: Get a fist out of here, crazy. SID VICIOUS: Born to lose, born to lose, baby, I'm born to lose.

Iure et : A drunken et know I love you. Beate: Yes, Iure et , et know he loved me AND you. Piersic, Jr .: Gentlemen are S and I in here! Ibsen: What's that, old Me et ter?

Vlad Mugur: Mr. Ibsen, this is the first scene. The first scene, Mr. Ibsen. Ibsen: Okay, let's see. Beate: O Iure et , et know I love you.

2015

Iure et : Yes, Beate, et know he loved me AND you. Piersic, Jr .: Gentlemen, are S and I in here! Ibsen: Shit. Shit. Vlad Mugur: Mr. Ibsen! Ibsen: Shit! Go to the last scene. Vlad Mugur: The last scene! Last scene everyone. Five minutes.

Dramatis Personae Dwarf father Uria et 's Uria et the son Dwarf angel The stars, beautiful trapeze artists

Piersic, Jr .: Oh, Iure et , et know I love you.

trees

Iure et : Yes, Florin et know he loved me AND you.

stones

Beate: Gentlemen, are S and I around here. Ibsen: Shit. Shit. Shit! Shit! Vlad Mugur: From the first scene, comrade and . Applause everyone, applause!

Curtain

The Saturday I died

Dwarf: Stop crying. Dwarf: Stop crying. Do you think you're going back? When the man fell to the ground, including whistleblowers tert e et and sapphires, is there no longer po ţ and call. Only crazy et ti et worse, kid. Dwarf: Come on, me. Come on fire at a balmo and . The forest is also soaked hair by tert ESA, clear sky like in Gârleanu et i can read constellation tert laid. Rejoice not ţ i've lost childhood. Rejoice! Dwarf: Let et know that if you do not come, you knock.

Felix Rian-Constantinescu

Uria et site: After being so sick, you should go S and tears all the burden of the world.

Dwarf: Shut up! That's why I killed Uria et a. Lie, Uria et ule.

Stars: (dancing in the sky)

Stones: (i et reorder the hill)

Dwarf: Q ţ like?

Angel: (comes to the Dwarf)

Dwarf: What are you waiting for? Talk to you soon and keep up the good content.

Dwarf: Uria et ule. Huge et ule. Give me your hand. Give me your hand, baby.

Uria et site: May I get?

Uria et site: What, little man?

Dwarf: you do not see how it AND you? How much do you want to make?

Dwarf: I'm dying. Mor, giants et ule. S and it's true, we killed Uria et a. To us it has been given a second life tert single S and I made it a forever to die ţ ii, as in '43.

Dwarf: S know what I did? Uria et site: No Dwarf: I made a dewdrop sword. I ţ and give it tomorrow. Now, let's go to the cemetery gate, let's sleep. Uria et site: This is terrible at the cemetery gate. Dwarf: If ţ and afraid roam the woods et i see you morning tert complicated. Trees: (i S i changes in forest areas) Uria et site: But many stones are on the hill. Dwarf: What would you like to be, pumpkins? Uria et site: shorty? What do you think my mother is doing now? Dwarf: Putra et you. Uria et site: Why?

Uria et site: Words et your nonsense. Love sufers evil. Someone else was, someone else. Dwarf: Who Uria et ule? Huge et site: A huge et . Dwarf: A Uria et like you AND i like her? Uria et site: Bigger than me, bigger et and more beautiful than me. The devil. Dwarf: Mor, giants et ule. Uria et site: That S e, shorty. Dwarf: What are you gonna ţ i do? Uria et site: Give me learning tert teachings, Dad. Dwarf: Þ I gave education tert teachings.

Dwarf: Because people need roses en et ii.

After I die take a letter from my mouth. Done and Saturday Saturday the rest comes as an angel ve et nic.

Uria et site: There has emerged a star. Big white on- tert complicated, beautiful, smiled AND you looked at me AND you, take my hand ...

Angel: (takes a book from the dwarf's hands) Uria et site: You died, shorty.

Dwarf: I'm dead. Uria et site: What are you doing? Dwarf: They rot. Uria et site: Where's et you? Dwarf: In the ground. Dwarf: Cite et 're paper nătântolule. Uria et site: (Read et te) "I loved suckers ” (SE et ase earth. The stars, trees, stones are all behind him) Dwarf: Your mother died today. Uria et site: Dwarves as AND and huge et ii die. I, the murderer, live as long as I can tonight, and then I will descend to the ground to reach those I have lost again. I'll take the sword Dew et the world will worship at the feet of dead parents tert OF THE my Uria S to S and dwarf.

Felix, what are you doing, honey? You have a house now You have a place to stay, man why tert You fraatele closed in kitchen? What's with that stick in your hand? man badly informed him AND you after bloom and the mad man after the stick, the machine gun money why don't you want to be stupid darling?

The dwarf: dwarf, dwarf yes et keep the big cock has mon S er? The emperor is empty. Don't laugh, Cassandra. Uria et site: It's Saturday. Death MPAC us on to tert him. Dwarf Death reconciles us to tert him. Stars, Trees, Stones: Amen. Curtain

Monologue

? +2018

DRAMA IN WHICH THE HERO IS DEFEATED BY A SUPERIOR POWER

Felix Gelu Constantinescu

MOTTO: with life! I'll let go

"My soul is disgusted free to my complaint, I

will speak in bitterness to my soul. (...) despise the work

You like to torment, to to your hands and

make them shine counsel of the wicked? ” from the Book of Job

benevolence over the

Author's word

It's true. This haggle of ours is a puddle. broken by angels, no New York can ofer you such a thing, not even the Jerusalem of the

deicide, the cornerstone of the sacred pyramid of the world. There are gigantic tower blocks or piano concertos made of stone built who knows when, but what I live by being able to call it with my eyes closed is the earth, the most important thing for us. And we humans are still from this earth. However, the land of the reeds is holy ground. It is a holy land like the island of Jonah, like the dust of Russia, like the United States. The Hague is sacred, and today the Hague stretches from Canada to Rotterdam and Hiroshima. Brâncuşi's Bronze Beam, Uppsala University, the gate of Wittenberg Cathedral and all the tombs of the popes guard this land. We who believe in this earth are bison who retreat into the stories of the past, in fairy tales that people choose to forget long before they get Alzheimer's disease. We are Nobody, but like the first nations we are this earth, this earth we are, this earth is still ours, we are the voice of this earth. Those who gave us life by word two thousand winter solstices ago, let God sanctify this earth in them before they died, and the sword with which our ancestors reaped the ears of wheat put us in hand this earth. All these lands are ours. Haţeg is like any provincial town, but there are other cleaner places than the fair, far to the villages, somewhere on all sides above our K back from the waters that meet through our places. Looking at the city, the only city for me, however, I see mostly people without roots, uprooted by the roar of history, uprooted like weeds, brought by floods and left here like trees thrown into the lands of our already Dostoevsky city. the land that in ancient times was called the District of Haţeg, land that starts beyond the commune of Baru Mare and ends a little beyond the toy church from Strei-Sângiorgiu on the Streiului valley, and from the other side by the Iron Gates of Transylvania in the village Bucova, the village of the forests and up to Vălful Ăl Nalt

and Locul Duduie The land and the momârlăneşti villages from the hills above the same water of Streiului. The lands of the district end somewhere near Răchitova, and Retezat is ours, that's what we all think at least. Hateg is part of my religion, like wine that does not know what water or blood is, and like the bread that Christ broke, if a war were to cause a crater with a radius of twenty-five to thirty to appear in place of Hate Country. for miles, I would not go to Canada as a refugee but simply die. My soul would die first, and then my body would die. To me, these lands are all that matters. These places have only three kinds of the oldest inhabitants: the momârlans scattered high on the hills above Strei to near Petroşani, the villagers who were us and the old townspeople from Haţeg, of whom, like the real Arnoteni, there is almost nothing left. But we who are really from here, even corcituri, have a common identity that dates back hundreds and maybe thousands of years, from the time of the Romans, and in the times before the culture we did not even call ourselves haţegani, this word has no no sense for us, we called ourselves villagers, and for those of us who have always known things, Hateg has been a land of villages. We are a tribe and apart from the students who leave and never return, we hold on to each other even in this age of ferocious individualism. For us, any man from anywhere, from any village, from our land is interesting, while foreigners, people from other places, our heart is not with them, they are made of another land and we know that there is no cleaner land than the one crushed by storms up the mountain and carried into the water like giant springs, the dust feeding us in every way. It is not long before we come to eat earth as in an initiation ritual. As for the city, although we townspeople are boiled down to each other in this senseless fair of ours because unfortunately we don't have as much wisdom as all modern amenites, yet we all have some amputated roots of people or history, roots that we don't have. I knew we had to remember them, we all

came from somewhere in a village. And the village is what we still call our soul, and Mount Retezat is holy. If we are to learn from King Solomon, then in our city it is worth mentioning only about ten people, with pity including yourself because God says that you can only find a man in a thousand and one. Gisli was all over Iceland. You have to find these people of Solomon and become one with them, as in Orthodox metaphysics, and you have to let the others meet you and then forget them because for other people, the many and the illegible. , the greatest gesture of compassion is to forget them. Most people secretly want to be forgotten, because they sufer less at the thought than at the thought of being remembered. There are only ten people in the whole city, and the rest is not worth worrying about because there are few people like Dr. Zhivago, and I am now becoming as wise as Columbus, that alter ego of my mother, Ana's first child. Also, one thing about truth, problems, and riddles is that you can't do a calculation like this all at once. A problem, whether existential, mathematical or emotional, takes time, you have to stand in front of the wall and push it with your soul, not according to human criteria of time but in what is called cosmic time. No matter how hard the command you receive from the Lord is, if you turn one hundred years old, your blood will be shed. Like a river, the soul can destroy a mountain, but only if you have patience. I am faced with the riddle of the soul and the riddle of Ana's life, but I know that by the end I will find out the answers because the riddles exist only to be deciphered. I have known the facts for 65% for years, I hope that the other 35% can be reconstructed like a pottery vessel in an archeology museum, I encounter some seemingly unfathomable mysteries like any pioneer, like the last pioneer I am, and the number 1 issue to be elucidated in this book is what she felt, what she might have felt at the fact that her ex-husband, the activist Roman Ioan together with his second wife Roman

Maria did not tell Ana's child, Roman Adrian, all his life , that she Ana is his mother. Coming from Călan, Uncle Adrian would only find out at the funeral, from the neighbor, on October 4, 1973, that the one he always thought was just his sister Valerica's mother was indeed his mother. This is a mystery of the soul that only the soul can unravel.

Hateg June 2012

Felix Gelu Constantinescu

and

A WORKER

cries even if it cries only for

"Enlightenment

the dark ones. ” Victor Hugo

What I have always been told is that on May 11, 1928, God bent her over Livadia and gave birth to a child for a lived Peasant named Băltean Ioan and his wife named Eva. 1927, when Anişca came to life, was named Clara Bow's year in the world, but my greatgrandparents were simple people from a village like a sheepfold by a river. water flows broken into shards on the rocks. The child, named Anişca was born on Retezat, the pyramid of these places carved we do not know when by a sword of light, where her mother had climbed to shelter from a flood, there she had given birth alone among the sheep that had climbed with the lambs of the storm and was not no one helps her give birth, only the Mother of God. Our Lady of the Immaculate Conception was the midwife of the woman at birth. There, in Livadia, through the parts of Strei, as the village is just below the coast of the great forested hill and the land is a little between the river and the forested coast and full of boulders, so that there were almost all shepherds, shepherds and oilmen. With the lamb's hat on his head, with the mischievous fur on his back three seasons a year, with the boat in his hand and the wooden whistle blackened by the smoke of shepherd's fires in the mountains stuck in his leather belt where As big as I am, they also lived their cheese, and those with live silver in their ears ended up resolving their disagreements with other strong and stupid young people like them, who were too proud to be scattered through the

villages of the Retezat valley because they could no longer keep their accounts. or too much of a drink that they could no longer speak humanly. But the level women are worthy women like the Sicilians, maybe only the village of Paroş is more, but that is the old royal village, of the Băsărabă family from half the village, ancestors of the ruling family of the Bessarabians who founded the Romanian Country of Mihai Eminescu and whose has been before. However, although the livid people have many qualities, they still lack one to make a hundred, as Cilibi Moise said, most of them, fast-natured people, most of them fast and stormy, like the waters of the Strait from which they drink water. Those of us who live here through our parts know that every village has a mockery, and the village of Coastal Livadia also has its mockery. It is said that three drunkards returning to the village at night wanted to take the Moon out of a pond until they fell a bunch and saw that the Moon was in the sky. For hundreds of years, people may have been shouting to the orchards: "Three, three, three! And for such an innocent joke, however, thrown as a mockery, the Livens threw the boulder into the train window after getng of the staf at Livadia in response to the mockery mentioned by the rail commuters. An old village of border guards as it is, the orchards do not bargain, and the weltanschauung livedean is not a plaything, and their soul is like a mocan apple, strong as a boulder and fragrant as a woman's breast you manage to break it with lips. Ana's maternal grandfather was a shepherd named Peter or John who had two brothers John and Paul, or Peter and Paul. They were all three shepherd brothers who went to the mountains with their sheep in the spring to come back in late autumn, trampling with a peasant dignity that is largely lost today. They ate salted sheep's cheese with tomatoes from the fenced gardens held by their wives, with the bacon of a fat pig like a packet of butter kept around the house all

year round, they ate sloi, the shredded mutton kept for years in sheep fat, and the mother pickles. Cow's milk, from the herd of cows kept in the village, all kinds of domestic birds, little game and the usual products given by the land in the peasant villages from Haţeg, which they received for money or in exchange. Most of the money came from an Israelite from Baru, who bought them sheep and beef, poultry, cheese and what else they had to sell at the pub that held it there, the largest pub in those parts as a kind of supermarket and butchery at that time, with various kinds of peasants coming to him to sell or exchange their goods and of course to buy the German wonders of the city, gas, sugar and tobacco. It is probably a business that dates back to ancient times, as it came to the name of the village and then the commune; Baru Mare, in Hungarian Nagy Bár, means "big grocery store". Ana's family lived in the same village for hundreds of years, being certified as a family name in the "noble village" in a diploma owned by Prince Alba Iulia in 1670 and with so-called "nobles" ancestors attested in the village before. from the year 1500. In those times, more than turbulent, anyone could be distinguished from the distinction in wars, in fact this is how the Cândeştii became noble and maybe even later the haunted Băsărabă family from Paroş. Later, in a completely diferent status quo, the Germans were at the same time peasants, old Romanian nobles from the generations of Iancu de Hunedoara and new noble collaborators with the Austrian pajura that ennobled the village of Livadia entirely. I want to mention that before the communist rewriting of history in which the pages of textbooks were written with the heart of Stalin, that magnificent shovel, before that Transylvania was full of nobles of all nations and sizes and partially still is, there are still people remembering their own origins, the fastest and most important in the district being - located at opposite poles - the Kendeffi and Kenderessy families that everyone has heard about on the one hand and the legendary Băsărabă family that no one has heard of on the other . Five

hundred years ago, both the Cânde family and the Băsărabă family were faced with the same two options. If the Kendeffi family had made another choice now they would have had the destiny of the Băsărabă family, and the reciprocal is also valid, if the Băsărabă family from Paroş had chosen diferently they could have had the destiny of the Kendeffi and everyone from all over the world hundreds of years. The coat of arms of the Kendeffi family is also present in the genealogical tree of the House of Windsor, the Queen's family, and the Băsărabă family are only half of the Paroş village of Hunedoara county who know and know that from everywhere the Romanians had cneji. Both were heroes in the ancient wars of Christendom, in the anti-Ottoman campaigns of the military man Iancu de Hunedoara, but the saga of the Kendeffi family is only glorious, while the fate of the Băsărabă parishioners who five hundred years ago were chosen to be considered Orthodox and at the same time the peasants of the Hungarian crown are sublime. And on the other hand, what is left of Don Quixote when his horse is taken away? Nobles who refused to convert to Catholicism were deprived of the right to a coat of arms, the right to have a horse, and to bear arms. And so the Băsărabă princes from Paroş became the Băsărabă peasants from Paroş, but we all know that they are the strongest. And even the name of the village somehow reflects their choice made half a millennium ago, as my father's teacher used to say, the Hungarian pronunciation crushed from "hairy", because in the past all Orthodox men wore beards. As a man who has been researching for a long time, I can say that if it is a place that can be considered the Mecca of our land, leaving aside the two medieval altars and the Tomb of the Saint, which tends to become a commercial object, be it religious. , then it can only be the village of Paroş and I say this in the situation where I cannot be accused of lack of objectivity. Neither I nor my Livadia, nor Haţegul, have anything in the fold or in the sleeve, they have nothing in common with the

village of Paroş. I met the former Băsărabă princes from Paroş on the street and in the history books, and then they arose in my faith because I am just a peasant, as my classmates told me in the big town, the great metropolis of Deva. No, the Germans were nothing short of extraordinary. Later, as I said, being inhabitants of a border village, the Livenians in turn defended the borders of the principality of Transylvania, the Austrian Empire and AustriaHungary from the Turks beyond the mountains, until they returned to the front fighting on the side of the Romanians in the Kingdom. World War. As it was in the First World War, it was the cruelest one that the Romanians had to fight, a fratricidal war, and because Romanians are also human beings, they could only have one salvation. In addition, King Ferdinand gave us land for every Transylvanian soldier who fought for the Kingdom of Romania. Probably small nobles, people who somehow stood out in the battles of Iancu de Hunedoara who built the whole area, some villages receiving permission to build stone churches belonging to the law of false Christians as they were called by the Pope, "noble people" before the establishment and strengthening of Hungarian possessions on Romanian soil with Oltenia lui Bărbat and Litovoi, with an uncertain status after 1500 when all sorts of nobles to be further recognized were forced to convert from Orthodoxy to Catholicism - which the family agreed to do Cnejii Cândea and did not make the family of the former cneji Băsărabă until today - and later, with the Greek-Catholicism implemented by the Austrians, the whole village of Livadia became at the same time a Germanic village, peasants who had received some insignificant lands and privileges in addition and a Greek Catholic village, a village of Austrian subjects as we were all the time habs bourgeois, so something that can be called the noble Romanian Catholic-Romanian village subject to the Austrian Livadia. Probably we were the opposite of the villages on the right bank of the Great River: the Dâljii Valley of the noble priest Stoica martyred by the parish priest of Haţeg, also Romanian, one from Cândeşti at a time

when they had not yet become Hungarian, the village of Dacians get-beget thoroughly studied in the 50's by Academia Clopotiva and the rude people of the monk-prince Nicodemus who built the stone church with a fortified altar under the Colţulului Fortress and also the opposite of the villages above the mountain, on the two waters, Râul Mic and Râul Alb, villages as orthodox as the rains of the rain. It has been a beautiful life for hundreds and hundreds of years. We, our peasants, sold wool and cheese, cow's milk, and sheep and beef for wheat, corn, and potatoes, and with the pig in the yard we spent the winter blessed with the month of the five feasts. When it was summer, the big girls wore them that smelled of basil and apple, and in the winter they wore shoes and boots like a fair at Pui, and there was nothing more beautiful than them in all the earth. They sat by Strei in the evenings talking and they were so beautiful that no one could get close to them, they were no better than the ladies at the fair who wore cloth dresses all year round and knew how to play the piano, and who didn't get a mouthful he may have lived in vain from a peasant. On the street called La Cazarme, the old men sat with blind eyes of children sitng on the wooden benches gnawed by the weather, laughing at an old joke, from their youth, with gritted teeth just like children, they sat at the tables and remembered Princess, Sissy of our Austria. Then in 1928 Anişca was born in the land of Professor Miroiu and his star, at a time when it was a wonder to be a peasant, you buried your face in cream like a calf sucking on its mother, by most peasants, the simple ones at soul especially, they wanted to stay that way, buried to their knees in their land, forever and ever, or at least until the next day. The villagers above Strei did not have much land, but it was still worth it if you kept sheep and cattle. They got the land they had from the King, who had given them a field because they had fought in the great battle. They went, they sold the Austrians and the Hungarians, and they were

like rebels against the masters, who hate and say that they despise the masters even more today, and then they had their land. What everyone around us says in the neighboring countries, Romanian prostitutes, Romanian whores, and Germans and Austrians, and Russians and other Slavs, but also a whore is not so simple, life dehumanizes it as in Tolstoy's novels, no is it her fault, who on Romanian should understand us? Maybe just the French, the English and the Americans. Only after they died did they have their land, about which their few and true teachers like Mandela told them that it had been theirs for thousands of years. the clif of the wooded hill, which was still on fire from time to time, was blown away by the strong wind from the burning coasts, a whole shore at a time, only a flame of barking. murmured the Creed like the priest from the villages of Momârlăneşti. There, on the Streiului valley, the wind ignites the fields before the harvest, the village and even the church burned it for centuries until they made a stone one so that the fire would not burn and they would not be superior to the villagers from Ponor or Pui. All the land from Bulz up the Strei to before Petroşani and down to beyond Haţeg was ours, especially then in the years after the Romanians gathered almost all in one place to make the earth wheel like they would have done it three hundred years before, and in the sky above Pui and Baru the clouds would break apart, mixing like polenta balls. At Easter the whole village crowded into the church with framed icons and whitewashed with a pattern like a house, they shared Easter and sang the big girls: "What good, what good, worthy without Christ?" They cut wood from their forest and made crosses in cemeteries and made boats for the children who left when they were little, to cross the Strei to God and for the mothers who left to fall on people and girls on a mountain of stone cracked by lightning in Retezat.

Constantinescu Felix-Gelu March 15, 2017 ·

THE EMPLOYER OF THE HUMANS

Julian: (plays guitar)

"I am standing by the window

Stranger: What are you doing here?

Iulian: I'm shitng! Does it bother you?

Stranger: No.

Julian: "Who you are tert him, sir?

In time AND the great I see coming a whose tert single horse One is white and the other is black And I think so

Stranger: I'm the owner. Young man, sit here, shit. You have a lot of poisons in you. When you're done, I'll come to you.

That they are one another and another hell " Julian: Living tert him. (starts screaming while playing guitar) Stranger: I talked to two people about you. You e et your asshole boss. What a mess I have in me.

(around him is a spa tert space empty)

It's good to shit on you.

(The stranger leaves. Iulian begins to squirm again)

Julian: "It simply came to our notice then

The man who shit means he has something to eat. I'll be happy when I shit.

Through the city and And the chirping Gallop

Habilis A tert Aran

Shit

And two horses

Saturday I Died {2015+}

Too much. ”

Monologue DRAMA IN WHICH THE HERO IS DEFEATED BY A SUPERIOR POWER

(Curtain) 5 comments

Constantinescu Felix-Gelu March 15, 2017 ·

I like See more reactions

THE EMPLOYER OF THE HUMANS

Comment Share

END AND IT

see all ii, And short shamanism in New England (Felicsian's second theater collection) content Read tert package leaflet (Live Comedy) +

Felix Rian Constantinescu 2020+

Sirs et time Casandra (tragedy short) Hedgehogs (drgamatic moment) The death of a hero (drama) Constanze (ski tert single dramatic) Junior puts out (Piece in one act) Piece in one act +

1, Antigone and William Shakespeare Myth dramatic

Sophocles, with a papyrus in arms tert e Cite et up, It is said that after being locked in the S tera Thebes, Antigone prayed!

as if I were touching some spikes full of black rain and amber

Curtain

An invisible spirit appeared et and helped il et untie chain tert sites ankles! {Silence} It is said that - before her death - the cernica Antigona danced to the music of the river - with jewels at her feet.

3, Cluj dialogue

Rux: -From this vb. in et whisper? Curtain

2, Confession of Don Carlos in front ţ the Grand Inquisitor

Felix: -The girls are crazy ...

4, Kanji tert aka Romanian people

Two-line tragedy

The strangest scripture in the world

/

It's a project of sculpture macro that matter, not size but not necessarily something to compete with himself AND the Tutankhamun gold. We have a cross polymorph - a single metal ideogram shaped from uncial tert in encoding tert of tert acquis skull-soul is a root S and a cross-white marble grave photo black / white, long trunk s and knelt u s or the cross wearing a crown Cossack at the crossing arm tert s axăi with three branches ţ is the crown of being someone else, Eli Blake Lady s and up mother with et me that he sees reflected in bronze conch face huge et ANI et routes dying between 1 s and October 4, 1973, the day of burial!

Don Carlos, kennigar, after - in my wet bed - I usually put my hand in my hair two or three times

There is a rumor in the priest's office.

Don Carlos, et longer starry

5,

(Phanariot tragedy, 1953)

Animals, figuran ţ and people, decoration commediadelarte mother still dead father still alive, Angel Maria, pie tert e et and cathedrals psychiatrist Augustin Buzura Ion Gheorghe Maurăr normal text, Secret military.

Felix Rian Constantinescu

1 The u S Or is to go to hell

International rally tert level in village

F, Motto,

brother ?!

Killer et ii bow in Spain &

Internet,

The critics tout without et alvarii ...

Hello, hello, come in, ceau, how about you, man?

only pâslarii, Maicu tert complicated !! m New thinking, Journal of Mircea Eliade / & Dana International tert level prosonyc,

ma man? Robot, Iaca ... F,

Loco, Constantinople rocknroll today, +2021, i

You know , ma'am, I'm sick !! every day there is a bete et ug et am old mo et ,

1 The u S Or is to go to hell 2, Meeting with Augustin Buzura, outpatient clinic Psychiatry HD

but I think that disease is something demonic reign et time Mona !! Sick! Internet, What's et you, M? F,

characters Felix, F The multi-bus character, the Internet Character antiphon, Robot

Sick,... Robot, How, how? F,

Iaca ... F, go to market tert Sophie where she et and tert holds famous monologue,

with soul The Internet

Buzurici,

it made me think

here I am

That statue

from the pile

still lean

of furinici

I'm looking for a man

where is the fairy

I + n tert understand

with cows

when people or

where does man go

lucky and the song

to sheep

I'm done

two grandparents

International meeting

bell d-arnici

in the village

the children are sleeping

His baby is passing

in opinci

Pilate

as far as I can see

I have to go

more brother

Again!

Tell them

to his Trojan

mother all

Rye

I saw orphans

I was in the winter

of Mother

and Summer

et ve seen S i

but when it falls

palm wide

Hoar

they talked to me

now

Robo ţ and

This is the first

Internet, episode the soul dies nărod. /

2, Meeting with Augustin Buzura, outpatient clinic Psychiatry HD

the viruses of xxth xxith century, rabies, spanish flu, poliomyelitis, malaria, ebola, hiv sida, covid are not manplanned but a ressult of 130 years antibiotics policy, viruses are latent in nature and evolve quickly god forbid you not do the bible, menscjh, + m, 6

I'm listening to you, boss

Animals, figuran ţ and people, decoration commediadelarte mother still dead father still alive, Angel Maria, pie tert e et and cathedrals psychiatrist Augustin Buzura Ion Gheorghe Maurăr normal text, Secret military radio English.

Robot,

+ No S know, brother!

Laughing et chioapa

AB Psychiatrist,

S and Matng et a

Felix, tert keep in mind

that I played

The Bible, mother, has mercy on you no matter what.

Augustin Buzura, psychiatrist writer,

U S of he laughs and all

Doctor Faustus, Faust, re-educate you!

HOSPITALS that I like

Curtain.

Chrestus and Anal !! Augustin Bucura, psychiatrist No, have you calmed down now? Go to FRAS et and God. 'T tert longer apologize in front ţ the company ţ ii & people for your condition. Everything but the girl, kidd. Here ACI re tert ETA brain et . Health. F, Obliged !! m God help!

Misty S of HD CFelix February 11, 2021

6, Secret police at the gate Þ Tsvetaeva micromonologist

M. Ț . , thoughtful I choked on a piece of meat, but rising up from the stool where I dine beside my mother's bed, I went to the window to look at something that attracted me, meadows et tea after S and under nut et and the line of poplars to Graf Pogany, a wooden ruler zim ţ at the s school, but suddenly that from nothing appears he only citizens tert citizen almost every colony on the field bauxite, concern them amused pălăriu ţ the white s i distracted - i stop to watch and will continue my disappearance after ţ take bucolic reverie gentleman in the middle of the village, when suddenly see that disappearing under our fence to not ever arise. Il et expectations curious as a cat educated more than pommel and Securitate our not appear, et of the time they feel the burn after bones chest to the heart in me, like a shard of clay antique blunt raining, look and stain spa tert space naive after orange thinking about mu et truluiala who receive the morning tert of the first drops of valerian, late at night, when i put in a sleep of old tormented et and renounce tert desperate , sad, drawn, pained, starting from Fere et tile Beethoven, leaving man il et exercise odd job, i feel like the poet Samuel Coleridge missed masterpieces!

PIETRO {crying with a piece of bread in her hands}: I said to write et i I a feminist poem Can last poem with both arms tert e As chainsaw et keep or higher tert transmitter black student mornings ţ II tert country in Hunedoara came to the front with the right hand of Sântimbreanu To change my complete tert takes et them to become Danube from Giurgiu in the Ottoman sun Dedicate tert ie tert -woven carpet in sacred Ada Kale By Pu et kin et and Gogol! Get it out of my unseen vagina inside et them to take S i got a Nobel for Doris Lessing To take against ţ the waist all my sad whores of GG Marquez Exposing my storm estrogen

Curtain

7, Women's Street

S and in the maternity mooreiana sculpturalitatea ţ ii my soul To give absolute tert take grandma for Nidiamond Koh-diim From the bearing of my still snowy skull like Pasul Vâlcanului and Pasul Piticului And let me tell the women who are still Trojans, Danaids, stupid! write poetry in vain I am molds tert of your mother Appian he ţ and left her

since childhood for us AND you airmen pro et your tractor et your Tankers et your ivrognes

I can say et and exit et it bad in all parts of tert authorities

As a dead hopper from Old Fezziwig used to say! You fuck with Fame ?!

Autism has guided me well

But don't fuck with FAME! Feel the stars constellation tert DISCLOSURES palpitându I live in the womb To do ru et supports all bad PhDs not et know what that thanksgiving et keep tert complicated, forgiveness and noble tert e or rather still not allowed to et tie Submissive and speechless Austrians in churches S and that any AIDS patient I'm glad I did not file ţ and that S has it will be salvation but I am true sorry, it's awful!

to Abjec tert ie good A S to be. Living tert uiesc community as well. Maria's House on Women's Street inhabited by Holy et and Bad because people are du AND I Cemetery for years old or young times Children with Brazi ori Þ cigarettes burned in autumn next

And put all the poets with a Securitate membership card in mind

Crosses sprinkled with beer or wine

I'm not a bad lesbian

I think I rot et you do ţ the

Shut et and you to flood all Mondo Cane

Women cue et and lonely work as sparrows rain move in Heman

, Get two lei and you, ma'am,

this is Poetry for Health

I can say on the eve of eviscerating tert ie

The night is like a curtain of iron hidden in the mountains in the village

You become much more practical

Where is Magda Isanos ?!

Kind of bleeding with your whole future All the stars in the sky after the Big Dipper

The house is so cold my roots crack the bone marrow Via tert you go over the weekend as a toothache

And all the dust of the Earth

I pray to the Internet for the Star

Out of your way

Who else will die on Eve?

I will leave a deep prophet said ţ the Like a mountain built on the sea Like an intellectual thrown into the mud and insults Sophist shorted in VR et and on the road

The spirit of Fl. Pit and others S erban attraction and tert single Painted pyramid Mircea Baniciu aka Mircea

for money tarnish ţ and blood; I am blinded by unhealthy and fruitless work!

choir

A man et and lost via ţ the ...

Lights, Darkness, Silence, Truth

A man et and lost via ţ the ... Zip code 27

Act I

I'm too poor a sinner to marry!

At Mircea's death

-Amen.

{a marine cemetery}

choir Misty S of Hunedoara

Now the sad ţ is to pray in silence shelter!

Oct. 2 2020 Painted pyramid 8,

Let us be silent in this family Darkness.

The strangers {Lessons tert ie E-Class in four acts}

Mircea, dead I go to sea et its tert bring them duclciuri et and a BMX.

Felix Rian Constantinescu 2020

The spirit of Fl. Pit and others Yes.

characters

S erban attraction and tert single Come on, let's cry the strangers the women gathered at our gate he squeezed like myrrh in my lap to complain that Nichita Stanescu et and others ţ and Patriarchs

throwing himself into the sea I see the children eating salt see sufering ţ the in my heart see Love Mor ţ ii latter escaped herd

let's ask the Truth

porpoises, angels, dolphins

on this sad day.

cetacean puppies he flew through the wreckage.

To ţ and Come on, come on, Come on!

The chorus, tetralogical Now through the Darkness let us go to the temple of pain.

truth Blinking through the water I dare needles AND your morning ocean let me tell you my sins;

To ţ and the rumors Let's go, Let's go, Let's go!

Ruga ţ and you for me! pray ţ and you for me pray ţ and you for me.

The convoy, wedding road through starry mountain darkness We are now on our way to slavery

A light, kneeling

We will et you brothers ţ II to End et ITUL World

I see the Amazons

An angel or a monster is any human being

prisoners

Prayer does more than love, hand

Oh, Antigone, you, Agrippina, mother why did you choose this manger, hall , etc. Walk the streets in dreams alive ţ and lonely We sleep in unknown eggs all night I didn't feel like it, I'm walking on the water, These stars are among the eggs of the Master.

why didn't you kill me in the womb, looking at me kindly in hell is not gonna Finally et 's only death of me and of my people Children hated tert i S i wounds tert i

The spirit of Fl. Pit and , looking at Mircea's body

leave tert ahead na et birth:

You died, you died,

in this age of madness,

saved, unsaved,

social!

forgotten and careless, under the Cross crucified!

The choir, terrible and dumb!

To ţ and in chorus

S erban attraction and tert single

Crucified, crucified, crucified -

Let's go into the spring fields

Crucified!

in the light hour let's not stop the pain

{curtain}

let's pray!

Act II

A folk song is heard in the Painted Pyramid.

Wounded look (Blue)

Mircea Baniciu Me and no one but me

The spirit of Fl. Pit and , dark

I know the paths of water

and the silence of the moon Angel!

when in their depths tert meet them AND you trans tert buried them tert i live in sand, S and a white church Craiut ensure that the sky AND maximisat ion Children

darkness Let's eat our children, let's eat our children earth are S and the earth we return, to eat the earth,

every memory, every enemy soldier, every stone, every head, crosses, songs, Childhood, a birth in pain utopia, when near death ţ ii, God,

moa et 're et and holy ground ...

the beautiful AND the beast, today I forgive et and apple et Suissa on!

choir

To ţ and the echoes

Lights, Darkness, Silence, Truth

Forgive him - forgive him - forgive him,

Lights, Darkness, Silence, Truth

- FORGIVE HIM!

Lights, Darkness, Silence, Truth Lights, Darkness, Silence, Truth

{curtain}

Lights, Darkness, Silence, Truth Lights, Darkness, Silence, Truth

Act III

Lights, Darkness, Silence, Truth

The strangers

Lights, Darkness, Silence, Truth The spirit of Fl. Pit and on the phone The spirit of Fl. Pit and , monologue!

I'm trying to land,

You hear banging flowers with bullets ţ 's urban fronts,

but now on the Light,

When yellow is yellow S and E S ul, E S U,

I see that I am surrounded by children as we et 're Penguins

the radar see that all Antarctica is also full of Being tert e

... come from the sea, S i- tert bring a BMX!

Mom, what should I do now? The spirit of Fl. Pit and others S erban attraction and tert make judgments

Yes.

I'm not happy about this! {curtain} silence, visit the painted Pyramid looking at the walls Act IV The lights, flickering in the frost

Truth - night

Look ţ and, look ţ and mirror

S erban attraction and tert single

look ţ and this

It's still night

Ghia tert complicated

faith tert A in facts

we are they

honey is silence

The angels

between the dimming S i i N tert Understanding

trojans,

+ Pain of seeds tert e!

Strangers! Pyramid shines painted et 're yellow. The spirit of Fl. Pit et nervous Yes, I saw them -

Baniciu, dead

And what do you want me to do now ?!

Mort e Mircea bad outlaw!

MIRC

The choir, smiling Saints ţ and Children one hell of tert ii Heaven on Hallstatt night pull up ţ and your knees in this sky of purple bamboo we will pray for Lev Tolstoy S and for the S holds, innocent children ţ and,

Chorus {lights are copied ve et mind of Miss White, Darkness, parents ţ and die ţ and or living silence bears the image Bathory-Pogany and the truth begins to materialize} I prayed until I became Prayer I died - in death Everything there is remaining in Book ...

Amen. Pyramid painters WHITE AND by coming mornings ţ II The spirit of Fl. Pit and , thought

purple.

One day it will come when you call me father too much, too pointless I've been your girl forever

AND Serban all too tert complicated, as in a dream Now, in the dark, it's time to talk ...

I - I'm Canadian and bundi ț a and mcferlana,

{curtain}

I'll let only Chilo ţ and You have given it AND PIPES Ho tert i you ate houses on bread

9, Two-line theater. Angels ...

and old earth - bacon! Do you know more about the tilde til ~

/ for DM

that I'm Tillu Buhoglinda? The phone is ringing RABBIT AND site b.

/ Here Grosu Pu et chin! Yes, you who, fuck, it's AND you ?! Claudius

characters

There's no polyclinic here!

Proud directors

he shuts up angrily.

Stupid actors

Birdy, in digital grenades

Badia

“It’s too cold Outside

Except tert them on t Line

for Angels to Die ... ”

A constant sense of forgiveness 19 !!

Curtain.

Chair, Pubs, Houses, Road, temples as old as possible, Neolog Synagogue, thoughts without kissing !! m +

10,

FEE + LI + X

Major tragedy

Heaven et ETOR, old, shop, Donor Month Cluj Nop ţ ii, Some S ROM Plavii phone with keyboard, batcuri Lebanese poet, gendarmerie station, dishes ţ and Polismeni Professors Mari / Cre et tini, ticks et year s and Son Marta Petreu, Ion Varta, Doina Modola Liviu Mali ţ the Tudor Chirlă reg Gelu Badea Mihai Manu tert space, Mona Chirila Piersic sr., Punkerirockeri et ialtedoamne, a girl, Bez tert arise, a Hungariantailed, Badygardul the Pub, the tert and BE tert arise, Squirting tert 16.2 million, Nicolae Balota, s school of Arts as in n Horea right et them back, slippers Jr., Lviu Vonea, Mriam Cuibus Tompa Gabor, Lazlo Borbely, Nelu Iva; cu, Gufi, Mara, PaulCezanne, Ion Pop, The Spirit of Mircea Zaciiu, Arhmandi ț i, Liturghii, Episcopi, Decenii, Nicolae Balotă, Vecernii, V. (irgil) Nemoianu, Lorand Guitaristul Prerenacentist the floor aND six, Pearl Zam s and Jc of totenhosen Mititei Black, Friend !! Stalls of iicoane, Photoshoperi, double G, parchment phone crying dead mother, father mocked by Manel et you, Mrs. Badi, MA, Cross et and stones, recurrent dreams and Romanian spell et ti, Hungarian Theater.

Felix: No, Brain, did you feed him? BRAIN: NO.

Curtain.

Promotional genius tert get 777 Z HD Cluj 2000 + 3, short theater, PoEtiCtARt !!

2021 Feb, 13 Felix Rian Constantinescu

Foyer VIE Þ ILE holy Þ S ..., Fresco, halos S and portholes, Zsolti the cold and Cohen Sarmalele  , Marasti, compassionate keeper, m +.

Curtain. Curtain.

Tease dramatic 13 Fevre, 2021 and, MAMA scheduled et and Lesson Plan tert ie. +2021 / ii, Oourangutan and the angel / iii, Beast / iv, Parental Agreement. A tragedy parenting / her daughter & tert the Securitate Cl Zion / Last amine / Path, lane tert a. Weave.

Work in progress, IV,… Oamenii vor iubi cu g â n d u l ca Eminescu (Filozofie pontilliistă) Felix Medjugorje +2021 Lopilului Ludvig, & Lui Berkeley încăneînțeles. Asupra precondiționării și liberului arbitru Viața apare ca un dat precondiționat și care trebuie acceptat ca atare, asemeni matematicii. Deși omul este un animal psychologic pare celor mai mulți oameni aproape indezirabil de a pune întrebări ori chiar a refuza asemeni unui C.O. în cele ce țin de normele sociale, noțiuni precum căsătoria, procreația, moartea. Toată viața - cu reușite și eșecuri - ne este pusă dinainte și este trăită cu teamă și nu avem cum să o refuzăm fără a ieși scandalos din normele sociale, iar individul se vede redus la sine însuși și respins de sine însuși tocmai pentru refuzul răspunsurilor filozofiei. Oricine citește cel mai neînsemnat crâmpei din Noul Testament vede

că mare parte din Biserică face din credință un spectacol, un mister ori miracol medieval, și îi refuză mesajul de anulare de sine până la Dumnezeu. Dar în această nefericire intervine puterea liberului arbitru care nu doar că ne poate călăuzi ci ne poate da și puterea de a face ceea ce v r e m noi în viață, ceea pentru ce suntem chemați de Dumnezeu și îndepărtându-ne și smulgândune din mlaștina mayei acestei lumi. Nici un filozof nu a fost un om fericit după canoanele lumii, dar tocmai prin această căutare a adevărului și refuz al aparențelor au tins către fericire. Astfel precondiționarea ne apare ca o falsă problemă. Nu ne naștem ca să ne căsătorim, ca să naștem, nici măcar ca să fim fericiți, ci ne naștem ca să î n ț e l e g e m. Ontologic, Dumnezeu a lăsat să ne fim unii altora ajutoare potrivite. Astfel dacă precum Socrate f i l o z o f u l are un ajutor potrivit acesta trebuie să fie în cele ale s p i r i t u l u i nu mundanului. Despre afacerea religioasă - r e l i g i o u s b u s i ness Religia este ceva imaterial, spiritual. Totuși este cea mai lucrativă afacere, ca în vremurile argintarilor sacri antici. Biserica, orice biserică, oferă asistență religioasă și de consiliere contra plată ca ultimul dintre psihologi. Vremea medicilor fără arginți a trecut. Mai există o Biserică subterană, neoficială, reală, însă ignorată și disprețuită de establishmentul religios. De exemplu Hristos a spus că pe cel care va veni la el nu-l va izgoni afară, dar eu nu am fost primit în monahism pentru diagnostic psihiatric. Ce va spune Hristos când îi va veni rândul să vorbească? Îmi pare rău dar ai trecut pe alături. Astfel ca în filmul Music and Lyrics, religia a devenit ceva practic, mai mult decât chiar pragmatic, tu vrei ceva de la Biserică, Biserica vrea ceva de la tine. Și apoi toată lumea merge acasă și se culcă pe o ureche. Toți cu excepția lui Dumnezeu și a unui mic procent din populația lumii. Filosofii.

Despre ajungerea la Supraom prin tratamentul psihiatric Iau medicamente în continuu de la sfârșitul anului 2001. Am suferit foarte mult. O mai scriu o dată. Am suferit foarte mult. Dar tratamentul departe de a avea conotația negativă pe care i-o dau oamenii ignoranți a făcut din creierul meu un motor de locomotivă. Sunt mai stăpân pe mine ca Robocop și singurele mele nevoi au rămas cea de hrană și de căldură. Ceea ce înseamnă că sunt deja un Supraom nietzschean. Aa, cu câtă milă mă gândesc la oamenii n o r m a l i, care nu au văzut ce am văzut eu și nu pot înțelege că cel mai înalt lucru dintre lucrurile pământești e să fii stăpân pe t i n e. Amin? Nu e nimic ce disprețuiesc mai mult decât plăcerea așa că domnul Fromm trebuie să se mai gândească. O consider distructivă moral. Medicamentele și injecțiile au făcut acest lucru posibil – s t ă p â n i r e a d e s i n e - așa că vreau să le mulțumesc tuturor doctorilor și personalului care s-au luptat pentru viața mea psihică, nu îi mai enumăr, că sunt prea mulți. Amin. Oricărei persoane care ia în considerare tratamentul psihiatric ori vrea viața din belșug, il recomand cu căldură. E ca Evanghelia, in the end, nu va regreta. Doar ca o observație, minte de călugăr, în corp de baschetbalist. Mănânci ce vrei, și nu te afectează absolut deloc. Chiar și nevoia de post trebuie recalculată. Creierul are nevoie de hrană pentru că așa l-a făcut Dumnezeu, să aibă. În rest cum spunea Busch fiecare cu problema lui. Mi-a fost reproșată aparenta lipsă de argumente în construcția textului meu filosofic. Răspunsul meu e că argumentele sunt o triadă, tratamentul, eu însumi și Dumnezeu în mine. Până și o scoică din nisipul lacului gândește dacă o tratezi!! Despre fraternitate și realitățile pure (o mântuire filozofică) Pentru mine filozofia e muzica pe care pot să o interpretez. Paragraful de față are ca obiect fraternitatea umană, angelică, divină și piedicile care apar în realizarea ei. Fraternitatea e un dat cosmic. Suntem frați cu cel mai îndepărtat om,

cu cel mai îndepărtat val, cu cea mai superluminică planetă, cu cel mai înalt Dumnezeu. Dar cu toate că știm acestea ni le refuzăm inconștient din varii motive. Până la urmă oamenii au făcut din lume o piramidă și avem tendința să-i refuzăm atât pe cei de mai sus decât noi cât și cei mai de jos. Motivele pentru care o facem sunt complexe dar în principiu nu ne putem recunoaște ca ființe umane decât în ceea ce este similar nouă, lucru tragic pentru genii, și nu pentru sfinți, pentru că geniile sunt însingurate, pe când sfinții văd sfințenia lumii. Cât despre realitățile pure pentru a ajunge în dimensiunea lor trebuie să trecem prin furcile caudine ale fraternității și să vedem un frate dat de Dumnezeu atât în cel fortunat, cât și în miser. Atunci ne vor cădea solzii de pe ochi și vom vedea cu mintea lumea Ideilor, nealterată de păcatul adamic. Deși fizic nimic nu se va întâmpla și vom fi tot pe pământul nenorocit pe care locuim, mistic vom intra în dumnezeire, dacă doar ne-am iubi aproapele nu ca pe un străin, ci un frate. Atunci ne va fi mai ușor să ne acceptăm micile scăpări și oboseli și vom împlini idealul Sfinților de a face lumea mai bună. Omul are capacitatea atât pentru rău cât și pentru bine, dar binele lui Dumnezeu pare întradevăr prea rar imitat, cum ne sfătuiește cartea medievală Imitarea lui Hristos. Hristos a fost un om care a văzut în orice alt om un frate, iar realitățile pure au fost adevărata sa cunună, perlele înțelepciunii și vindecării, iar el a fost cel care le-a adus. Eu vă vorbesc despre mai mult decât religie și decât filozofie, despre o m â n t u i r e f i l o z o f i c ă, când realitățile pure, Dumnezeu, vor fi în mințile noastre. Despre i u b i r e din punct de vedere f i l o s o f i c Cuvântul i u b i r e acoperă un spectru larg, oamenii ajungând să nu mai înțeleagă din punct de vedere al dialecticii istorice ce e iubirea ori reducându-l la animalism. Pentru ființa în evoluție, pentru ființa martirică, i u b i r e a deja înseamnă un sentiment mai înalt, o stare mai pură a minții, e care ființele

involuate o privesc fals drept slăbiciune, când de fapte un nou stadiu în evoluția cosmică. Ne aflăm între ere, condamnați să nu ne înțelegem în i u b i r e ca în toate celelalte și dacă privim omenirea vedem că se află într-o supă, din care va răsări ca grâul, dacă va voi Dumnezeu, o m u l v i i t o r u l u i, al noii perioade evolutive, care nu va gândi ca cei care se cred cei mai avansați oameni de pe planetă în secolele noastre. Oamenii vor iubi cu g â n d u l, ca Eminescu. Despre Kierkegaard în lumina Apostolului După șase luni, Kierkegaard a rupt logodna și iubirea din motive religioase. Oricine a citit capitolul 7 din prima Epistolă către Corinteni știe de ce. După ce crezi în Dumnezeu, nu mai poți pur și simplu să îți vezi de ale tale. Dumnezeu e ceva așa de înalt și de grandios și e luat așa de ușor chiar de mare parte din Biserică. Dacă un copil îi spune mamei sale că vrea să se călugărească atunci când va fi mare nu e luat în serios, ci chiar dezaprobat. Asta datorită imensei superficialități a lumii, care nu îl ia de fapt pe Dumnezeu în serios. Cum spune vechiul proverb medieval: Lumea e un car cu fân, fiecare ia din el atât cât dorește. Eu în schimb cred că Kierkegaard a avut dreptate și s-a opus unui secol filistin, secolul XIX, ce profesa o teologie burgheză. Și ce putem observa în secolul XIX, e că cele mai mari nume sunt cele ce i s-au împotrivit, începând cu Lev Tolstoi. Despre Michol ca personaj filozofic Michol este prima iubire a regelui David care l-a văzut dansând de la fereastră și l-a disprețuit în inima ei. Tot ea, menționată de 17 ori cu numele în Biblie, nu a lăsat urmași. Astfel vedem că Michal, fiica lui Saul, în dialectica ei este un adevărat personaj filozofic. "Cu câtă noblețe..." sunt cuvintele ei disprețuitoare către David. Iar acesta e cuvântul care o caracterizează: Noblețea. Cu noblețe și-a asumat propria tragedie personală a unui soț nedemn bun doar pentru războaie și cu noblețe a murit, singură și părăsită. Totuși nici o operă nu îi este închinată, nici un scriitor, compozitor sau artist nu i-a

dedicat o compoziție majoră. De parcă Michal din lumea lui Dumnezeu își asumă în continuare exilul interior, peripatetic prin Bibliile tipărite prin timp. Michol este un personaj singular în Biblie, superior celorlalte, asemănătoare doar cu Maria și Ieremia. Oamenii din popor spun că e un sens în toate și că toate vin de la Dumnezeu. Și probabil că așa trebuie să fie. Noblețea Michalei este testată mai mult decât atunci când i-a salvat viața prințului David, atunci când l-a disprețuit pe acesta ajuns rege pentru dansul între slujnice în numele Domnului. Ce să înțelegi dintr-o atare viață? Mult regret, multă suferință, comună omului comun, ori o voință nobilă care a trecut peste orice și a lăsat ca Dumnezeu să-i stabilească viața? Și într-adevăr Michal poate fi o prefigurare a fecioarei Maria, cu refuzul ei de a lăsa urmași și cu diadema regală și divină care îi încununa fruntea. Dar oamenii ca Michal, Ieremia și Maria sunt încă rari în dialectica istorică, în lume, cel mult câțiva într-un secol, iar psihologic capitolul martiric al credinței din Evrei li se potrivește. Se nasc ca să sufere ca niște libărci. Dar ce lumină lasă în urmă prin milenii și veșnicii doar posteritatea o știe. În adevăr nici un sfânt nu știe ce impact va avea asupra aștrilor până după moarte când li se alătură. Alături de Xantipa, Diotima, Maria, Michal apare ca un personaj neclintit care l-a putut înfrunta cu succes în fața lui Dumnezeu și a posterității pe cel mai mare om. Cred genetic că oamenii tind prin Maria către oameni ca Michal, dovadă tot monasticismul dinainte și după Anton cel Mare și atâția oameni superiori care aleg celibatul pentru ceva mai înalt, mulțumită și luminii pe care ne-o lasă Michal drept călăuzire, fie-i memoria binecuvântată. Despre sfințenie Într-adevăr sfințenia e un mare avantaj asupra omenirii. Ca Biblia care spune cum iată copiii celei care n-a născut sunt mai mulți decât ai femeii măritate. Sfântul trăiește în revelație care împreună cu miracolul îi sunt natura.

Rugăciunea poate, ne rugăm la sfinți pentru că și ei s-au rugat la rândul lor. Biserica tinde să îi clasifice ca pe zeii antici, dar în principiul sfântul e un templu, un loc consacrat, în care Dumnezeu se manifestă pentru scopuri bune și perpetuu neînțelese. Cel mai adesea sfântul e un martir, martiriul fiind cea mai ușoară cale de accedere la sfințenie. Ar trebui să ne rugăm și unui martir necunoscut. Sfinții, oameni singuratici, au urmași cu milioanele. Sunt iubiți și temuți de milioane de oameni. Dintre toți cel mai înalt loc îl ocupă Maria despre care nu știm dacă nu cumva a devenit de aceeași s u b s t a n ț ă cu Dumnezeu. Marii sfinți sunt bolnavi psihic, ca Ioana d'Arc, Francisc de Asissi, ori Therese de Lisieux. Dar șchiopătura lor nu îi împiedică să salte de bucurie mai mult decât toți credincioșii. Sfințenia e o vocație, putem spune odată cu ursitoarele că te naști sfânt. Biblic sfânt înseamnă pus deoparte și se referă la toată prima generație din orice. Trebuie să fie devotat lui Dumnezeu. Din vremurile vechi este așa și așa va rămâne până la sfârșitul timpului, astfel că poate că este un sens și în autism ori boala psihică. Un lucru ciudat e că toți sfinții își doresc să fie martiri. Ce să ascundă acest dor de a pleca prin mărturisire? Psyche-ul sfântului e diferit de cel al omului comun, chiar și de al geniului. Nu putem ști ce tainițe ascunde și ce granate îi sunt îngropate în suflet. Ce icoane de lapislazuli îi înviorează amintirile. Dar celor mai mulți sfinți de vocație martiriul le este refuzat, ca un ultim test, asta neînsemnând neapărat o viață lungă. Boala îi poate secera ca pe grâu și duce în împărăția mereu visată. Dar oricum ocara din partea lumii filistine le este destul martiriu. Cum scria poetul reverend R. S. Thomas rugăciunile nenumărate le coace mintea sfinților, cea ce biologic înseamnă că au creiere mai mari și mai performante și asta e tot ce știm până acum nou, pe lângă Duhul Sfânt care le unge capetele ca o cunună. Mereu stăpâni pe ei, sfinții ne arată mereu o pildă spre Dumnezeu Hristos, cel care ia făcut astfel - la propriu. Dacă oamenii sunt animale, sfinții sunt păsări. Lumea

li se va pune mereu împotrivă, dar aripile lor îi vor smulge din lumea aceasta. Despre trecerea secolelor către Cer Eu m-am născut în anul 1982. Era bine atunci. Fiecare avea pâine pe cartelă. Apoi a venit anul 2000 și atunci am realizat inconștient; în 2100 nu va mai fi nimeni viu pe pământ din cei de atunci. Și asta am realizat acum în 2020, conștient. Vom muri și timpul va continua să se învârtă. Stele se vor naște, noi Shirley Temple și noi Madonne, secol după secol, mileniu după mileniu. Am văzut pe internet că un think tank estimează pentru anul 2045, când eu voi avea vârsta mamei mele când a murit, 63, că omul va fi de fapt o sinergie între om și mașină. Ce va aduce atunci 2145? și 2245? 2345? 2445? 2545? 2645? 2745? 2845? 2945? 3045? Biblia spune că Omul are minte de nebun și se naște ca mânzul unui măgar sălbatic. Fără îndoială că propoziția aceasta nu va putea fi anulată de știința și de falsul progres pe nedrept numit astfel. Noi vom fi în pământ și în cer, probabil. Cu Mesia cel care ca și noi a fost disprețuit de familia sa și apoi a ajuns mai mare ca Farao. Totul e să aștepți să mergi în Cerul fără lacrimi, dureri și griji. Stele artificiale? În favoarea psihiatriei Să ne imaginăm o maimuță care mănâncă fructe de mango stricate ce îi produc o stare de beție. Cum este privită de comunitatea maimuțelor? Dar dacă maimuța așa exclusă și bătută nu cumva evoluează în cortex fiind din acest punct de vedere superioară tuturor celorlalte maimuțe? Astfel sunt medicamentele psihiatrice pentru maimuțele umane care suntem. Le luăm, accedem și ne mobilăm mansarda, dar ca Eponine trebuie să facem față leprozității sociale și stigmatului social ca în lumea meschină și măruntă a puritanilor din Noua Anglie din Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne. Dar astfel, respinși și detestați de lume, evoluăm din toate perspectivele. După criteriul mezolitic, suntem azi în era mezopsihică, b r a i n s o f t.

0th January 2022 Ad, F, La ce bun să scrii când nu interesează pe nimeni? Scrii. Ești scriitor. Ai fost încurajat și învățat din copilărie înspre cariera asta. Dar acum nu mai interesează pe nimeni ce scrii. Atunci la ce bun să mai scrii? De ce să nu renunți? Când - nu vorbim de o încurajare - ci nu ești citit nici măcar în diagonală de familia ori prietenii, prea ocupați ori prea ignoranți. Când tatăl tău nici nu se uită la tine când îi arăți un text ori un desen. Iar dacă o face e doar ca să te copleșească cu epitete rizibile aratându-ți cărțoiul gros pe care îl citește, cât 8 Biblii, nemaiavând timp și pentru tine. Mereu străinii, niciodată profeții, cum a zis Isus. Și mai ales când publicul nici nu mai are organ să recepteze și să răpundă unui text literar. Și cu toate acestea trebuie să scrii pentru că idei îți vin în cutia poștală a frunții de undeva de departe. Poate după ce vei muri, cândva, te vor citi, măcar atunci, cu gândul ăsta te alini în plânsul tău singuratic demn de Heman Ezrahitul și batjcoritul ca și tine. Scrii. Nu știi de ce. Și nimeni altcineva. Poate e doar autism, dar cum spune Kramer, Out of pain will come pleasure! Text filosofic despre boala psihică Științific un om din patru este bolnav psihic. Asta înseamnă că acum pe pământ sunt aproape două miliarde de bolnavi. Dar nu sunt nici pe departe atâția pacienți pentru că oamenii nu merg la medic refuzând tratamentul. Ei aleg această lume cu toate gunoaiele și conforturile pe care le oferă și abia după moarte își văd adevăratul chip când poate e prea târziu. Ei au îngropat crucea lui Hristos și care va fi răspunsul lui Dumnezeu este scris. Veniți sau Duceți-vă. Dacă ești bolnav, refuzul tratamentului nu te face sănătos. Doar te ascunzi de tine însuți. Iar a trăi cu o boală în terapie și cu disprețul lumii îmi apare acum ca un adevărat eroism, ceva martiric demn de Hristos, care va fi răsplătit în ziua din urmă, după cum este scris, primii de pe pământ vor fi ultimii în Cer și ultimii de pe pământ vor fi primii în Cer. Fin,