Un marginal în timpul vieții, Max Stirner (pe numele său adevărat Johann Kaspar Schmidt) a fost mult timp cunoscut mai degrabă prin prisma polemicii vitriolice lansată de Marx și Engels împotriva sa. Recuperarea operei sale s-a datorat efortului lui John Henry Mackay, care spre sfârșitul secolului al XIX-lea a adunat mărturiile contemporanilor lui Stirner aflați încă în viață. Victor Roudine a continuat această linie începută de Mackay, cercetând mai îndeaproape rolul pe care Stirner îl ocupă în paginile istoriei intelectuale a revoltei, rebeliunii și împotrivirii.
Lucrarea pe care o redăm în ediția de față a apărut în colecția Revistei Ideei în 1912, traducerea din franceză aparținându-i lui Panait Mușoiu.
