Despre Mircea Rosetti nu se știu foarte multe lucruri. Ne-au rămas despre el doar câteva portrete, un volum de nuvele și o colecție de eseuri, ambele publicate imediat după moartea sa, în 1882. Cel mai mare dintre fiii lui lui Mary Grant și C. A. Rosetti, Mircea s-a născut la 28 februarie 1850, la Paris, unde și-a petrecut și primii ani din viață, până la întoarcerea familiei în țară, în 1857. Reputat în cercurile revoluționare pariziene pentru calitățile sale de orator, a fost unul dintre primii socialiști români de tendință libertară.
„Voi lua un sclav”, îi scria Mircea Rosetti unuia dintre prietenii săi. „El se va adresa către stăpânii săi și le va arăta ce trebuie să facă pentru a-i ține în scavie pe cetățeni. Organizarea socială recomandată de sclav va fi oglinda societății actuale din mai toată Europa. Pericolul este astăzi și mai mare căci, cu cât s-a schimbat forma despotismului, cu cât ea este mai dulce și oamenii guvernului mai buni, cu atât societatea s-amețește, s-amăgește …”
