Traducere din limba engleză de Roland Schenn
Coperta: Vasile ADNAN Redactor-șef: Marian COMAN Redactor: Mihaela STAN Tehnoredactor: Magda BITAY Lector: Cătălina MIHAI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României GABALDON, DIANA Ecouri din trecut / Diana Gabaldon; trad. din lb. engleză: Roland Schenn. – Bucureşti: Nemira Publishing House, 2021 2 vol. ISBN 978-606-43-1063-7 Vol. 1. - 2021. - ISBN 978-606-43-1064-4 I. Schenn, Roland (trad.) 821.111
Diana Gabaldon ECHO IN THE BONE Copyright © 2009 by Diana Gabaldon All rights reserved. © Nemira, 2021 ARMADA este un imprint al Grupului editorial NEMIRA. Tiparul executat de PAPER PRINT INVEST, Brăila. Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări și închirierea acestei cărți fără acordul scris al editorului sunt strict interzise și se pedepsesc conform Legii dreptului de autor. ISBN 978-606-43-1064-4
Tuturor câinilor mei: Penny Louise Tipper John John Flip Archie şi Ed Tippy Spots Emily Ajax Molly Gus Homer şi JJ
M U LȚU M I R I
P
entru a scrie o singură carte din această serie, îmi sunt necesari aproximativ trei ani, pe parcursul cărora pun constant întrebări şi diverse persoane îmi oferă informații pe care nu m-aş fi gândit să le cer. Nu-i țin minte pe toți, dar mă gândesc la ei cu o recunoştință imensă. În plus, aş dori să le mulțumesc următorilor: …lui John Flicker şi lui Bill Massey, editorii mei, doi domni cu mult curaj şi cu multă răbdare, care s-au descurcat cu o carte pe bucăți (multe bucăți) şi cu o autoare căreia îi place riscul; …lui Danny Baror şi lui Russell Galen, agenții mei literari care valorează greutatea lor în aur, lucru care spune multe în aceste vremuri de recesiune; …lui Kathy Lord, eroicul redactor, şi Virginiei Norey, designerul acestei cărți (adică „zeița cărții“), responsabile pentru frumusețea şi cursivitatea ei; …lui Vincent La Scala şi celorlalți membri ai echipei de producție, care au reuşit să trimită cartea la tipar la timp, în ciuda multelor întârzieri; …lui Steven Lopata, pentru relatarea vie a urmăririi sale de către un mocasin-de-apă1 şi pentru descrierea poetică a mirosului şerpilor veninoşi cu cap arămiu („O combinație de miros specific locului în care stau şerpii la grădina zoologică şi de iz de castraveți putreziți“); 1
Specie de viperă care trăieşte în America de Nord (n. tr.).
8
DI ANA GAB ALDON
…lui Catherine MacGregor şi lui Catherine-Ann MacPhee, pentru traducerile din Gàidhlig şi pentru ajutorul acordat la scrierea pasajelor în gaelică. Vreau să-i mulțumesc şi lui Katie Beggs şi membrilor International Gaelic Mafia; …asistentei medicale Tess, dr. Amarilis Iscold, lui Sarah Meir (moaşă calificată) şi altor profesionişti din lumea medicală, pentru sfaturi în domeniu, boli interesante şi cumplite detalii chirurgicale; …lui Jannet McConnaughey, pentru OEDILF (The Omnificient English Dictionary in Limerick Form), pentru că a fost Muza Securilor Însângerate şi pentru că mi-a atras atenția asupra chiparoşilor care explodează; …lui Larry Tuohy (şi altora), de la care am aflat cum arată jacheta de zbor a unui pilot de avion Spitfire; …lui Ron Parker, lui Helen, lui Esme şi lui Lesley, pentru că mi-au fost de ajutor cu „maimuța lor păroasă“; …lui Beth şi lui Matthew Shope şi lui Jo Bourne, pentru informațiile utile privind Religious Society of Friends (Societatea Religioasă a Prietenilor). Orice lipsă de acuratețe în acest sens apare numai din vina mea; …lui Jary Backman, pentru termenele detaliate, pentru lista de pasaje şi pentru că mi-a spus ce stele se văd în Inverness şi în Fraser’s Ridge; …Katrinei Stibohar pentru listele detaliate cu cine unde s-a născut şi pentru că a arătat ce s-a întâmplat cu fiecare în acele vremuri. Le mulțumesc şi celor care mi-au spus ce vârstă avea o anumită persoană sau dacă Lordul John l-a întâlnit pe Fergus când avea pojar; …Pamelei Patchet Hamilton (şi lui Buddy) care au făcut o descriere pestilențial de veridică a unui sconcs văzut de aproape; …lui Karen Henry, Țarina Traficului, care are grijă de folderul meu din Compuserve Books and Writers Community şi de ordonarea conținutului său (http://community.compuserve.com/n/pfx/forum.aspx?nav=start& cwebtag=ws-books); …lui Nikki Rowe şi fiicei ei Caitlin, pentru contul YouTube creat pentru mine (http://www.youtube.com/user/voyagesoftheartemis –, pentru cei ce doresc să vadă dacă vocea mea seamănă cu cea a lui Donald Rățoiul); …Rosanei Madrid Gatti, care se ocupă de pagina mea de web, pentru actualizările prompte şi pentru designul atractiv;
Ecouri
d i n t r e c u t 9
…lui Susan Butler, pentru suportul logistic constant, pentru că a avut grijă de câini, pentru că m-a aprovizionat cu toner negru şi pentru ideile minunate legate de Jem; …lui Allene Edwards, lui Katherine MacGregor și lui Susan Butler, pentru corectură și pentru extrema atenție la detalii; …lui Shirley Williams, pentru prăjiturile din Moravia şi priveliştile din New Bern; …lui Becky Morgan, pentru cărțile vechi de bucate; …străbunicului meu Stanley Sykes, pentru replica pe care o dă Jamie referitor la bunii țintaşi; …lui Bev LaFrance, Carol Krenz şi multor altora, pentru ajutorul cu limba franceză. Mulțumesc lui Florence, traducătoare, lui Peter Berndt şi lui Gilbert Sureau, pentru diferențierea de finețe între Rugăciunea către Domnul, din 1966 (cu formula accorde-lui) şi sintagma veche, formală (accordez-lui); …lui John S. Kruska, pentru că mi-a arătat cum se scrie şi se pronunță corect „Kościuszko“ (se pronunță „Koşciuşko“); în timpul Revoluției nimeni nu-i putea pronunța numele şi toată lumea îi spunea „Kos“; …doamnelor de la Lallybroch, pentru sprijinul constant şi pentru cadourile cu adevărat interesante; …soțului meu, pentru că ştie foarte bine ce are de făcut un bărbat; …lui Alex Krislov, lui Jannet McConnaughey şi lui Margaret Campbell, operatorii Compuserve Books and Writers Community şi multor, multor altora care trec zilnic prin site pentru observații, pentru informații şi pentru divertisment în general; …Alfred Publishing, pentru permisiunea de a cita versuri din „Tighten Up“ de Archie Bell and the Drells. „Lebăda albă“ din Carmina Gadelica este reprodusă cu permisiunea celor de la Floris Books.
PRO LOG
C
orpul este uluitor de maleabil. Spiritul este maleabil într-o şi mai mare măsură, dar există totuși lucruri de pe urma cărora nu-ți mai revii. Aşa spui, a nighean1? E adevărat, trupu-i uşor de mutilat şi spiritul poate fi schilodit. Cu toate astea, într-un om e ceva ce nu poate fi distrus.
1
„Fată“, în lb. gaelică în original (n. red.).
PA RT E A Î NTÂ I
T U LBU R A R E A A PELOR
1 U N EO R I , S U NT M O RȚI CU AD E VĂ R AT
Wilmington, colonia Carolina de Nord Iulie 1776
C
apul piratului dispăruse. William îi auzise vorbind despre asta pe nişte oameni care trândăveau pe cheiul din apropiere şi se întrebau dacă va mai fi văzut vreodată. — Nooo, s-a dus pe veci, a spus un bărbat zdrențăros, un metis, dând din cap. Dacă nu-i vine de hac aligatoru’, are să-l înghită apa. Un pădurar și‑a trecut bucata de tutun de mestecat dintr-o parte într-alta a gurii şi a scuipat în apă în semn de dezaprobare. — Nu, o să rămână aşa cum e pentru vreo zi sau două. Pe urmă, bucățile de carne care-i țin capul pe umeri se usucă în soare. Se întăresc precum fierul. Am văzut eu asta la cadavre de căprioare. William a observat că doamna McKenzie a aruncat o privire fugară spre golf, pentru ca apoi să se uite-n altă parte. S-a gândit că era palidă şi s-a aşezat în aşa fel încât ea să nu-i poată vedea pe bărbați şi apa maronie la flux, deşi leşul prins de par nu se zărea, chiar dacă nivelul apei crescuse. Parul era un semn care amintea de prețul unei crime. Piratul fusese legat de el şi înecat în mâl cu câteva zile în urmă, iar cadavrul său în descompunere devenise subiect de conversație pentru toată lumea.
16
DI ANA GAB ALDON
— Jem! a strigat domnul MacKenzie cu asprime, trecând pe lângă William, în urmărirea fiului său. Băiețelul, care avea părul roşcat ca mama lui, se apropiase de bărbați, ascultând ce vorbesc, apoi se aplecase periculos de mult deasupra apei, ținându-se de o bintă pentru a vedea cadavrul piratului. Domnul MacKenzie l-a apucat de guler, l-a tras spre el şi l-a luat în brațe, deşi micuțul se zbătea, vrând să o ia spre cheiul mâlos. — Vreau să văd ualigatoru’ cum îl mănâncă pe pirat, tăticule! Bărbații de pe chei au început să râdă, chiar şi MacKenzie a zâmbit, dar, când a zărit-o pe soția lui, zâmbetul i-a dispărut dintr-odată. Într-o clipă a fost lângă ea şi a prins-o de cot. — Cred că trebuie să mergem, a spus el, ținându-l pe băiat astfel încât să o poată sprijini pe soția lui, care, în mod clar, nu se simțea bine. Locotenentul Ransom… vreau să spun, lordul Ellesmere…, s-a corectat el imediat, zâmbind stingherit către William, ca şi cum ar fi vrut să-şi ceară scuze pentru greşeală. Lordul Ellesmere are şi alte obligații, sunt sigur. Era adevărat. William urma să cineze cu tatăl său. Însă tatăl său îi dăduse întâlnire chiar la taverna de lângă chei. William nu avea cum să-l rateze şi le-a spus-o soților MacKenzie, rugându-i să mai rămână, pentru că îi făcea plăcere să se afle în compania lor – mai ales a doamnei MacKenzie –, dar ea a zâmbit cu regret, mângâind capul acoperit al copilului din brațele ei. — Nu, chiar trebuie să plecăm, a stăruit ea. Și-a privit fiul, care tot ar mai fi vrut s-o ia la fugă, apoi şi-a îndreptat ochii spre chei şi spre parul care ieşea din apă. După aceea, şi-a desprins cu hotărâre privirea de chei şi l-a privit pe William în față. — Micuța o să se trezească şi o să-i fie foame. Ne-a părut bine că v-am întâlnit. Mi-aş fi dorit să stăm de vorbă mai mult. A rostit ultimele cuvinte cu profundă sinceritate şi i-a atins brațul lordului, provocându-i o senzație plăcută în stomac.
Ecouri
d i n t r e c u t 17
Bărbații care trândăveau pe chei începuseră să facă pariuri. Unii susțineau că piratul va reapărea, alții, că dispăruse pe vecie. Pariau, deşi niciunul dintre ei n-avea un sfanț în buzunar. — Doi la unu că e tot acolo când se retrag apele. — Cinci la unu că trupu-i tot acolo, dar capu’ a dispărut. Mie nu-mi pasă ce zici tu de gât, Lem, că îi atârna capu’ aşa, doar de-o pieliță, la fluxu’ trecut. Când or veni iar apele, o să-i ia capu’. Sperând ca această discuție să se termine odată, William a trecut la un complicat ritual de rămas-bun şi a mers până într-acolo încât i-a sărutat curtenitor mâna doamnei MacKenzie şi, într-un moment de inspirație, a sărutat şi mânuța fetiței, gest în urma căruia au început cu toții să râdă. Domnul MacKenzie l-a privit ciudat, fără a părea însă ofensat şi i-a strâns mâna în stil republican. Apoi, ca să facă şi el o glumă, l-a pus pe băiețaşul lui să dea mâna cu William. — Ai omorât pe cineva? a întrebat băiatul plin de curiozitate, privind sabia lui William. — Încă nu, a replicat cel întrebat, zâmbind. — Bunicu’ meu a omorât mai bine de douăzeci de oameni! — Jemmy! au exclamat amândoi părinții într-un glas. Micuțul a ridicat din umeri. — Da’ chiar aşa e! — Sunt sigur că bunicul tău este un om tare curajos, l-a asigurat William, luându-şi un aer grav. Regele are întotdeauna nevoie de asemenea oameni. — Bunicu’ zice că regele n-are decât să-l pupe-n fund, a replicat băiatul foarte sigur pe sine. — JEMMY! Domnul MacKenzie i-a acoperit gura cu palma. — Tu ştii că bunicul n-a spus asta! a zis doamna MacKenzie. Băiețaşul a dat din cap aprobator, iar domnul MacKenzie şi-a luat palma de pe gura lui. — Nu, da’ bunica a zis, a ținut să sublinieze băiatul.
18
DI ANA GAB ALDON
— Bine, bine, a spus domnul MacKenzie, abținându-se să nu izbucnească în râs. Cu toate astea, nu e bine să spui asemenea lucruri soldaților care se află în slujba regelui. — Ah! a exclamat Jemmy, vădit neinteresat de subiect. Apele se retrag acum? a întrebat el plin de speranță, privind către chei. — Nu! a replicat domnul MacKenzie cu hotărâre. Asta se va întâmpla abia peste câteva ceasuri, când tu vei fi deja în pat. Doamna MacKenzie i-a zâmbit lui William drept scuză, roşind uşor. Membrii familiei MacKenzie s-au depărtat în grabă, lăsându-l singur pe William, care nu ştia dacă să râdă ori să fie dezamăgit. — Hei, Ransom! William a întors capul şi a dat cu ochii de Harry Dobson şi de Colin Osborn, doi sublocotenenți din regimentul său, care îşi terminaseră serviciul şi acum erau nerăbdători să-şi facă de cap în Wilmington. — Dumnealor cine sunt? a întrebat Dobson vădit curios, privind în urma grupului care se depărta. — Domnul şi doamna MacKenzie, prieteni de-ai tatălui meu, a venit răspunsul. — Carevasăzică e măritată, a constatat Dobson, țuguindu-şi buzele şi continuând să o privească pe doamna MacKenzie. Atunci cred că o să fie ceva mai complicat, dar ce-ar fi viața fără provocări? — Provocări? a întrebat William privindu-şi amuzat prietenul, care era destul de mic de statură. Soțul ei e de trei ori cât tine, în caz că n-ai observat. Osborn a început să râdă şi a râs până s-a înroşit. — Ea e de două ori cât tine! O să te zdrobească, Dobby! — Şi ce te face pe tine să crezi că vreau să fiu dedesubt? a întrebat Dobson, luându-şi un aer plin de demnitate. — De ce sunteți obsedați de femeile uriaşe? a întrebat William privind în urma familiei MacKenzie, care abia se mai vedea în capătul străzii. Doamna este aproape la fel de înaltă ca mine. — Hai, las-o baltă! Osborn, care era mai înalt decât micuțul Dobson, dar tot mai scund cu un cap decât William, a dat să-l lovească pe