CAPITOLUL UNU
Dragostea chiar poate ucide
– Mor.
De această dată chiar părea că Melcul Fulger era pe moar te. Întins pe o par te, cu cochilia pe pământ, era tare galben la față. Pierit. Ochii îi erau întinși, inerți, iar din ei se scurgeau încetișor lacrimi. Ce mai, o imagine de speriat! Își anunța repetat pieirea cu glasul tot mai stins, ca sunetul unui tren ce se îndepăr tează într-un tunel:
–
Mooor...
– De ce mori, frățioare? se auzi o voce din apropiere.
Curcanul Gelu tocmai ajunsese lângă melc în miniaeropor tul pădurii. De acolo decolau o dată pe săptămână cocorii ce zburau spre Lumea Nouă. Ș i acolo, pe pământul aerogării, zăcea bietul Fulger.
Vă reamintesc: melcul își negociase o călătorie în ciocul unui cocor, ca s-o reîntâlnească pe S trombi. Cine e S trombi?! Domnișoara melc de mare din Lumea Nouă care îi furase iremediabil inima,
Pentr u călătorie, Fulger își negociase în prețul biletului și trei gustărele. Nu voia să ajungă în Lumea
Pentr u călătorie, Fulger își negociase în prețul biletului și trei gustărele. Nu voia să ajungă în Lumea
absolut strălucit reîntâlnirii. Înainte de a se despărți de ea, S trombi îi spusese: „Cine știe, poate la următoarea ta vizită aici vom ieși într-o seară la cină. Ce spui?!“
absolut strălucit reîntâlnirii. Înainte de a se despărți de ea, S trombi îi spusese: „Cine știe, poate la următoarea ta vizită aici vom ieși într-o seară la cină. Ce spui?!“
Da! Asta își dorea și Fulger, și cât de tare încă! S ă iasă cu ea la cină, să o farmece sub stele, să îi spună față în față tot ceea ce îi scrisese în cele 148 de scrisori de dragoste pe care i le trimisese cât timp fusese depar te de ea. Atât de depar te, prea depar te, enorm
Da! Asta își dorea și Fulger, și cât de tare încă! S ă iasă cu ea la cină, să o farmece sub stele, să îi spună față în față tot ceea ce îi scrisese în cele 148 de scrisori de dragoste pe care i le trimisese cât timp fusese depar te de ea. Atât de depar te, prea depar te, enorm
La primele ore ale dimineții trecuse pe la curcanul Gelu, prietenul lui bun, prinț scoțian și creator de modă totodată, care îi promisese că îi croiește un costum megaspecial marca „Gelusacce“ pentr u (re) întâlnire. Curcanul se ținuse de cuvânt și îi croise dintr-un material negr u cu dungi argintii cel mai elegant costum-șosetuță făcut vreodată, design șosetuță pentr u că melcii nu au picioare, deci costumul seamănă cu o șosetuță. Da, în costumul acela zăcea acum Fulger în praful stației de plecări a cocorilor.
Iar Gelu dăduse fuga acolo pentr u că atunci când îi oferise costumul i se păr use că Fulger era mult prea agitat, mai agitat decât de obicei. S e temea să nu pățească ceva. Voia să se asigure că a plecat cu bine spre Lumea Nouă, dar iată că, vai, temerile i
La primele ore ale dimineții trecuse pe la curcanul Gelu, prietenul lui bun, prinț scoțian și creator de modă totodată, care îi promisese că îi croiește un costum megaspecial marca „Gelusacce“ pentr u (re) întâlnire. Curcanul se ținuse de cuvânt și îi croise dintr-un material negr u cu dungi argintii cel mai elegant costum-șosetuță făcut vreodată, design șosetuță pentr u că melcii nu au picioare, deci costumul seamănă cu o șosetuță. Da, în costumul acela zăcea acum Fulger în praful stației de plecări a cocorilor. Iar Gelu dăduse fuga acolo pentr u că atunci când îi oferise costumul i se păr use că Fulger era mult prea agitat, mai agitat decât de obicei. S e temea să nu pățească ceva. Voia să se asigure că a plecat cu bine spre Lumea Nouă, dar iată că, vai, temerile i
se adeveriseră. Fulger îi zăcea la picioare și nu arăta deloc bine. Nici costumul...
se adeveriseră. Fulger îi zăcea la picioare și nu arăta deloc bine. Nici costumul...
Pentr u că nu primi un răspuns, Gelu repetă întrebarea:
Pentr u că nu primi un răspuns, Gelu repetă întrebarea:
– De ce mori, frățioare?
– De ce mori, frățioare?
Fulger se întoarse fulgerător spre el, în ciuda agoniei sale.
Fulger se întoarse fulgerător spre el, în ciuda agoniei sale.
– Cum adică de ce mor?! Am o mie de motive să mor, așa că mor! Mă rog, nu chiar o mie, dar două tot sunt!
– Cum adică de ce mor?! Am o mie de motive să mor, așa că mor! Mă rog, nu chiar o mie, dar două tot sunt!
– Ai mai zis tu că mori... –motive nu mai am cum să scap!
– Ai mai zis tu că mori...
–
motive nu mai am cum să scap!
Deznădăjduit și frânt de propria suferință, melcul își puse din nou nasul în praf și gemu:
Deznădăjduit și frânt de propria suferință, melcul își puse din nou nasul în praf și gemu:
– Of, lume rea, te las și mă duc... Mă duc spre împreună... Mai dulci decât melcișorii cu nucă, zahăr și scorțișoară! Adio!
– Of, lume rea, te las și mă duc... Mă duc spre împreună... Mai dulci decât melcișorii cu nucă, zahăr și scorțișoară! Adio!
Ușor nemulțumit, Gelu începu să își lase greutatea impresionantă de pe un picior pe celălalt.
Ușor nemulțumit, Gelu începu să își lase greutatea impresionantă de pe un picior pe celălalt.
– Păi mie nu îmi spui adio?! Nu-s eu prietenul tău cel mai bun?! Mori în costumul făcut de mine special pentr u tine și nu-mi zici un adio?! Am muncit toată noaptea la el. Ș i l-ai murdărit! E plin de praf ! Ai puțin respect pentr u designeri, prietene...
– Păi mie nu îmi spui adio?! Nu-s eu prietenul tău cel mai bun?! Mori în costumul făcut de mine special pentr u tine și nu-mi zici un adio?! Am muncit toată noaptea la el. Ș i l-ai murdărit! E plin de praf ! Ai puțin respect pentr u designeri, prietene...
7
Fulger se întoarse din nou spre el, iar ochii roșii îi ar uncau mici fulgere:
– Dar de ce nu mă întrebi din ce motive mor? Nu te interesează?! Numai costumul te interesează? Așa prieten îmi ești?
Luat pe nepregătite, curcanul își îmblânzi vocea: – Iar tă-mă, prietene, dar te-am întrebat deja de ce mori... – Ah, da... își aminti melcul. Din cauza suferinței ce mă sfâșie, mi-a trecut întrebarea pe lângă urechi. Păi uite de ce mor :
1. Cocor ul meu nu mai pleacă în cursă!!! Cică e în grevă. Ș eful lui nu mai vrea să-i dea la salariu niște bani, spor de zbor periculos, iar cocor ul pur și simplu nu mai zboară. Păi se poate așa ceva?! Eu am plătit biletul! Ș i trei gustărele! S unt c lient! Trebuie să ajung la S trombi, că altfel mor de dor neostoit, provocat de al meu uriaș amor!
2. Când m-am întâlnit cu S trombi pentr u prima oară, acolo în Lumea Nouă, vorbeam în versuri! Poate așa am cucerit-o! Că ea e sensibilă tare, o știi... Iar acum nu mai pot compune versuri. Am încercat îmi iese pe urechi, dar tot nu am putut. Vrei să-ți fac niște versuri de probă?
Gelu nu prea știa ce să spună.
– Ce probă?
– Zi-mi să-ți fac niște versuri pe o anumită temă.
– Ce temă?
– Nu contează! O temă! Primăvara!
– Bine, fă-mi versuri cu primăvara!
– Ce temă „originală“ ți-ai ales... Bine, încerc... O
Fulger închise ochii, capul îi deveni din galben roșu de la concentrare și apoi dec lamă cu voce gravă:
– Primăvara. E fr umoasă!
Iarba crește.
Iar vântul bate. Mai încet.
Ș i nu mai ninge.
Ca iarna.
Ba...
Poate câteodată.
Tăcu, inspiră adânc și își ridică ochii ca să aștepte verdictul lui Gelu. Curcanul îl privea siderat.
– Ce e asta?!
– O poezie despre primăvară.
– Pe bune?!
– Veeeeeeeeeeeezi?! Ți-am zis, nu mai pot face versuri! S trombi nu o să mă mai iubească dacă nu-i vorbesc în versuri.
Încurcat din nou, Gelu gâlgâi cum fac curcanii deranjați de ceva. Apoi îi spuse sincer :
– Păi oricum nu o să ai ocazia pentr u că nu mai ai cum să ajungi acolo.
Mare greșeală.
A fost picătura care a umplut pahar ul. L ovit încă o dată de cr unta realitate, Fulger gemu:
A fost picătura care a umplut pahar ul. L ovit încă o dată de cr unta realitate, Fulger gemu:
– Inima... au, ah, au, inima! Dă dragostea pe afară.
Mi-o îneacă și mi-o crapă. (O rimă, dar Fulger nu-și dădu seama.) Mor, Gelule, mă duc, adio și ție, atât mi-a fost!
– Inima... au, ah, au, inima! Dă dragostea pe afară. Mi-o îneacă și mi-o crapă. (O rimă, dar Fulger nu-și dădu seama.) Mor, Gelule, mă duc, adio și ție, atât mi-a fost!
Ș i, ce să vezi, se făcu moale ca o gelatină, își dădu ochii peste cap și rămase nemișcat.
Ș i, ce să vezi, se făcu moale ca o gelatină, își dădu ochii peste cap și rămase nemișcat.
Curcanul nu mai știa ce să creadă. Tot așa se întâmplase și când Fulger căzuse în cap încercând să urce în nacela balonului cu aer cald, înainte de a pleca spre Lumea Nouă. Dar își revenise repede, chiar dacă
după aceea vorbise o vreme doar în versuri. S e mai apropie un pic de micuțul său prieten.
Curcanul nu mai știa ce să creadă. Tot așa se întâmplase și când Fulger căzuse în cap încercând să urce în nacela balonului cu aer cald, înainte de a pleca spre Lumea Nouă. Dar își revenise repede, chiar dacă după aceea vorbise o vreme doar în versuri. S e mai apropie un pic de micuțul său prieten.
– Fulger! Fulgerică, deschide ochii! Lasă gluma, că nu e bună!
– Fulger! Fulgerică, deschide ochii! Lasă gluma, că nu e bună!
Era absolut disperat că ultima lui replică, TOTAL
NEINSPIRATĂ, i-a ucis prietenul. Melcul nu mișca, nu deschidea ochii, părea că nu mai respiră.
Era absolut disperat că ultima lui replică, TOTAL NEINSPIRATĂ, i-a ucis prietenul. Melcul nu mișca, nu deschidea ochii, părea că nu mai respiră.
Gelu începu să se panichez e.
Gelu începu să se panichez e.
– Măi băiatule, deschide ochișorii ăia bulbucați.
Mă sperii! Lasă teatr ul, lasă drama, găsim noi o soluție!
– Măi băiatule, deschide ochișorii ăia bulbucați. Mă sperii! Lasă teatr ul, lasă drama, găsim noi o soluție!
Dar degeaba, Fulger zăcea în continuare, nu dădea niciun semn de viață. Ei bine, atunci curcanul simți că îi fuge pământul de sub picioare. În ciuda cer turilor dese pe care le avea cu Fulger, melcul era cel mai bun prieten al său și își dovediseră asta unul altuia în
Dar degeaba, Fulger zăcea în continuare, nu dădea niciun semn de viață. Ei bine, atunci curcanul simți că îi fuge pământul de sub picioare. În ciuda cer turilor dese pe care le avea cu Fulger, melcul era cel mai bun prieten al său și își dovediseră asta unul altuia în
repetate rânduri ‒ prin fapte, nu prin vorbe. Nu avea cum să îl piardă. Așa că strigă cât de tare putea el îngrozitor ul cuvânt care de-a lungul istoriei pădurii lor anunțase cele mai mari pericole: – Nenorocireeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
dar acum el era cel care avea nevoie de ajutor.
