Issuu

ALEX Si prietenii , în lumea meseriilor

Texte: Lisa Rajan

Ilustrații: Alessia Trunfio

Tara Binns Double-Quick Doctor

Tara Binns Trail-Blazing Astronaut

Tara Binns Big Idea Engineer

Alex și prietenii în lumea meseriilor

Texte: Lisa Rajan

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Coordonator editorial: Gabriela Bărbulescu

Traducere și redactare: Carolina Marcu

Corector: Carmen Bîtlan

Tehnoredactor: Lorena Ionică

Ilustrații interior și copertă: Alessia Trunfio, Shutterstock

Design copertă: Lorena Ionică

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Alex și prietenii în lumea meseriilor/texte: Lisa Rajan; il.: Alessia Trunfio. – București: Litera, 2026

ISBN 978 630 355 798 4

I. Rajan, Lisa (text)

II. Trunfio, Alessia (il.)

087.5

Eroii de la UrgenTe

Alex era în mansarda casei. Căuta vechiul cufăr cu costume. Era obiectul ei preferat din toată casa.

Iată-l!

Fata împinse capacul greu. Degetele îi vibrară așa cum se întâmpla întotdeauna când deschidea cufărul. Ceva deosebit era pe cale să se întâmple.

În cufăr erau haine, uniforme, pantofi și pălării… o ținută pentru fiecare meserie la care te-ai putea gândi. Astăzi, pe care o va alege cufărul pentru mine? se întrebă ea cu ochii strălucind.

Vibrațiile i se răspândiră în brațe. Alex închise ochii. Podul casei se roti și ea se trezi rostogolindu-se prin spațiu și timp.

Pleca într-o altă aventură!

Când Alex deschise ochii, stătea în picioare într-o secție de urgențe a unui spital. Locul era foarte aglomerat.

O asistentă îi punea unei fete un bandaj în jurul genunchiului și mai era acolo un băiat cu un bandaj la cap. Alex se uită la ea însăși. Purta un halat alb și pantaloni albaștri de bumbac pentru spital. Avea un stetoscop la gât și un ceas prins la buzunarul de la piept.

Bună, doctoriță Alex, zise o fată

îmbrăcată la fel. Sunt Ela, doctorița-șefă. Va fi o zi plină azi – avem deja tot felul de accidente și urgențe!

Sunt doctoriță! zise Alex. Dar nu știu cum să vindec boli ori să salvez vieți. Nu știu de unde să încep!

Nu-ți face griji, spuse Ela zâmbind. Uită-te la mine! Doctorii au ani de pregătire, dar fiecare pacient este diferit și trebuie să-ți dai seama ce să faci de fiecare dată. Așadar, Oprește-te, Privește și Ascultă.

Întâi, Oprește-te să verifici semnele vitale ale unui pacient. Respiră? Îi bate inima prea repede sau prea încet?

Ținu apăsat două degete pe încheietura interioară de la mâna lui Alex pentru a-i verifica pulsul.

Apoi, Privește semnele –o erupție cutanată, o sângerare, o umflătură.

Ela verifică brațele lui Alex.

Apoi, Ascultă simptomele. Are dureri? Simte amețeli? Îi este cald sau frig?

Își puse mâna pe fruntea fetei.

Și, apoi, pui informațiile cap la cap.

Bip! Bip! Bip!

Se auzi alarma Elei.

O ambulanță! spuse ea. Hai, doctoriță Alex!

SECȚIA DE URGENȚE

Ela se grăbi să se ducă afară. Tocmai sosise o ambulanță cu girofarul aprins.

Un băiat a fost lovit de un autoturism! strigă în grabă unul dintre paramedici în timp ce deschidea ușile din spate ale ambulanței.

Alex se uită înăuntru. Un băiat în echipament albastru și roșu de fotbal zăcea întins pe o targă. Arăta palid și foarte posomorât. Se ținea strâns de brațul stâng.

Lângă el, stătea așezată o fată. Ținea în mână o geantă sport și părea foarte îngrijorată.

Paramedicii coborâră targa din ambulanță. O împinseră pe scaunul cu rotile prin ușile spitalului. Ela alerga alături.

Ce s-a întâmplat? o întrebă Alex pe fată în timp ce doi dintre aceștia o urmau.

Eu sunt Irina. El este fratele meu, Petru. Jucam într-un turneu de fotbal și Petru a marcat de trei ori în semifinala lui! Un căutător de talente care asistase la meci l-a rugat pe Petru să dea o probă la Academia de Tineret. Petru a fost atât de entuziasmat, încât a traversat strada în fugă să-mi spună. Nu s-a asigurat și a fost lovit de o mașină.

Ela îl consultă pe Petru.

Ai avut mare noroc – ai suferit un șoc urât, dar ești bine… îi spuse Ela băiatului, mai puțin, brațul tău. Pare fracturat. Doctoriță Alex, te rog, ai putea să-l duci pe Petru la Matei pentru o radiografie? Și spune-i surorii lui să rămână în sala de așteptare.

Aparatul Elei se auzi iar. Bip! Bip! Bip!

Următoarea urgență – un băiat cu un jeleu blocat în nas!

Lui Alex nu-i venea să creadă ce auzea. De ce ar ajunge un jeleu în nas?

Matei îi aștepta în salonul de radiologie.

Vino și așază-te, spuse Matei. Pune-ți brațul stâng pe masă… cu palma în sus. Oh! Va trebui să îți scoți brățara medicală. Va bloca razele X.

Petru scoase brățara și i-o dădu lui Alex.

Pentru ce este? întrebă ea.

Pentru alergia la arahide, răspunse Petru. Trebuie să port mereu cu mine o injecție specială. Mama e la fel – aproape c-a murit odată. Brățara dă de știre oamenilor despre asta –în cazul în care am o reacție alergică și nu pot vorbi.

Matei puse aparatul cu raze X peste brațul lui Petru.

Așa. Acum… ține-ți brațul nemișcat.

Matei și Alex se îndepărtară de aparatul cu raze X.

Clic! Matei făcu radiografii ale…

Clic! ... brațului lui Petru…

Clic! ... din trei unghiuri diferite.

Matei se uită la imaginile de pe ecran.

Ei bine? întrebă Petru cu spaimă în glas. E fracturat?

Mă tem că da, spuse Matei cu blândețe. Va trebui să-ți punem brațul în ghips ca să stea nemișcat în timp ce se vindecă osul.

Pentru cât timp? Căutătorul de talente a spus că probele se dau săptămâna viitoare. Nu le pot rata! gemu Petru.

Pentru șase săptămâni, spuse Matei. Îmi pare rău. Va trebui să încetezi să joci fotbal ca să nu cazi ori să nu-ți lovești brațul.

Dar asta a fost marea mea șansă! spuse Petru în timp ce ochii lui se umplură de lacrimi.

Lui Alex îi era tare milă de el.

Uite, zise ea, binevoitoare, Academia de Tineret poate să-ți amâne probele cu două luni.

Ar face asta? spuse Petru smiorcăindu-se în timp ce-și ștergea ochii.

Merită să întrebi, sugeră Alex. Mă duc să-i spun surorii tale ce se întâmplă.

Alex se duse înapoi în sala de așteptare.

O zări pe Irina stând cu o fată care ținea în mână o pungă cu mai multe feluri de bomboane.

O, nu! Ceva nu era în regulă. În mare neregulă. Irina se ținea de gât. Se chinuia să respire.

Alex alergă spre ea. Prea târziu! Irina se prăbuși la podea scăpând din mână punga cu bomboanele fetei.

Alex se uită în jur cu disperare după un doctor. Nu văzu pe nimeni.

Ela! strigă ea.

Inima lui Alex începu să bată spărgându-i pieptul. Îngenunche lângă trupul nemișcat al Irinei. Ce ar trebui să facă?

Vocea Elei îi răsună în minte… Oprește-te, Privește și Ascultă…

O apucă pe Irina de încheietura mâinii. Pulsul era foarte mare.

Alex verifică respirația Irinei. Era horcăită și superficială… și din ce în ce mai slabă. Din colțul gurii îi curgea ceva. Era sânge? Nu… arăta ca… mirosea a… ciocolată.

Ce ar trebui să facă? Unde era Ela?

Ce s-a întâmplat? o întrebă ea pe cealaltă fată.

Nu știu! spuse fata. Stăteam de vorbă despre cum am ajuns amândouă să ne petrecem după-amiaza în spital din cauza fraților noștri. Al meu a făcut scamatorii cu un jeleu. Al ei a alergat în fața unui autoturism. Așa că am împărțit bomboanele mele ca să ne înveselim amândouă. Apoi a început să tușească și să respire șuierat. După care a leșinat.

Mintea lui Alex începu să lucreze rapid. Oprește-te, Privește și

Ascultă… apoi pune totul cap la cap… Brățara medicală a lui Petru… Mama lui aproape c-a murit… Irina se chinuia să respire… Oamenii din aceeași familie pot avea aceeași alergie… Ciocolata de la gura ei…

Privirea lui Alex căzu asupra bomboanelor de mai multe feluri. Se găseau printre ele arahide în ciocolată?

Luă una și o gustă. Da!

Petru era alergic la arahide. Prin urmare, poate că și Irina era alergică?

Poate că a luat o bomboană de ciocolată din punga cu dulciuri fără să-și dea seama că avea o arahidă în mijloc. Alex ridică mâneca Irinei.

Iat-o – o brățară medicală, exact ca a lui Petru!

Irina avea o reacție alergică severă. Dacă Alex nu s-ar fi oprit și nu ar fi ajutat-o să respire… chiar acum… Irina ar fi murit.

Ce putea să facă ea? Alex credea că o să-i stea inima în loc. Stai puțin... nu spusese Petru că purta întotdeauna la el o seringă specială?

Alex apucă geanta de voiaj. Deschise fermoarul și începu să caute seringa.

Ce s-a întâmplat? se auzi o voce peste umărul lui Alex.

Era Ela! Of, ce bine că este aici, se gândi Alex.

Cred că are o reacție alergică la arahide, se bâlbâi Alex arătând spre brățara medicală a Irinei. Cred că a mâncat una din greșeală. Tușea și respira șuierat… și apoi a leșinat.

Ajută-mă să o pun pe targă, spuse Ela cu o privire serioasă. Dacă ai dreptate, este o urgență medicală. Are nevoie rapid de o injecție!

În câteva secunde, Ela împingea targa cu Irina într-un salon. Chiar când era pe punctul de a trage draperia în urma ei, o auzi pe Alex strigând-o pe nume.

Ela! Prinde!

Tăind aerul, o seringă cu albastru și portocaliu ateriză direct în palma deschisă a Elei.

Alex o găsise în geanta de voiaj. Ela ridică iute degetul mare în semn de aprobare înainte să tragă draperia șuierând.

O asistentă intra și ieșea în grabă din salonul Irinei. Putea auzi aparatele piuind și vocea Elei dând instrucțiuni cu fermitate. Apoi, totul se liniști.

Alex păși în vârful picioarelor spre salon și aruncă o privire de jur împrejurul draperiei. Privi cum – încet, dar sigur – fiecare ridicare și coborâre a pieptului Irinei era mai puternică decât cea dinainte. Culoarea îi revenea în obraji. Pleoapele i se deschiseră brusc.

Ela ridică privirea și-i zâmbi lui Alex. Bravo! Ai avut dreptate. Rapiditatea ta în gândire i-a salvat viața Irinei!

Puțin mai târziu, Irina se ridică pe jumătate din patul de spital.

Vă mulțumesc foarte mult, spuse ea zâmbind larg către Alex. Aș fi murit dacă nu erați dumneavoastră. Sunteți extraordinară!

Mulțumesc, zise Alex surâzând. Însă doar mi-am folosit antrenamentul –Oprește-te, Privește și Ascultă!

Petru stătea lângă ea, cu brațul înfășurat într-un bandaj albastru și roșu care se asorta cu echipamentul lui de fotbal. Părea foarte supărat.

Încă te doare brațul? îl întrebă Alex.

Nu este vorba de asta, se smiorcăi el.

Probele de fotbal? sugeră Alex cu blândețe.

Nu… ei bine, da… explică Petru, ... dar îmi pare rău că Irina era să moară și a fost vina mea. Dacă mă asiguram înainte să traversez strada, nu am fi ajuns la spital. Și Irina nu ar fi mâncat ciocolata aceea cu arahide, se opri el. Ce bine că ați aflat ce era în neregulă!

Ei bine, tu m-ai ajutat, zâmbi Alex. Mi-ai povestit despre brățara ta, despre alergia la arahide și despre mama ta.

Irina îl îmbrățișă pe Petru.

Nu-ți face griji, spuse ea, sunt bine! Dar, data viitoare, când traversezi strada… gândește-te la doctorița Alex și Oprește-te, Privește și Ascultă!

Alex era foarte încântată că Petru și Irina vor fi bine.

Matei băgă capul pe ușă.

Vești bune, Petru! Academia de Fotbal tocmai a sunat să afle ce mai faci. Îți vor amâna proba cu două luni.

Se întoarse către Alex.

Ai putea veni cu mine? Eu și Ela avem nevoie de ajutorul tău. Extragem un jeleu…

Este nevoie de toți trei? întrebă râzând Alex. Muncă de echipă, doctoriță Alex! zise Ela.

Își ridică brațul pentru a bate palma cu Alex.

Imediat, Alex începu să simtă vibrații în mână. Vibrațiile se răspândiră în braț. Salonul de spital începu să se învârtă… sau ea se învârtea? Totul se rotea iar și iar.

Buuum!

În clipa următoare, ea se afla înapoi, acasă, în mansardă.

Își scoase halatul de medic și puse stetoscopul în cufărul cu costume. Ce aventură!

Se simțea mândră de ea însăși. Îi plăcea să-și dea seama de ceea ce era în neregulă.

Îi plăcea să gândească rapid. Și îi plăcea să ajute la salvarea de vieți – ce sentiment extraordinar!

Alex închise capacul cufărului cu costume.

Poate că voi fi doctoriță când voi fi mare, se gândi ea.

Voi găsi noi metode pentru a-mi însănătoși pacienții. Voi vindeca orice pacient pot. Voi lua decizii care îți fac inima să stea-n loc… voi avea parte de momente care îți taie respirația…

Zâmbi amintindu-și de băiatul cu jeleul băgat în nas.

Cine „își va băga nasul” în accidentele și în urgențele care îmi vor apărea în cale?