La 24 ianuarie 2010 s-au împlinit 20 de ani de la moartea ziaristului și publicistului Leon Kalustian. M-am tot gândit cum să scot această zi din hățișul aducerilor aminte și s-o pun într-un chenar. După îndelungate ezitări și deliberări cu mine însumi, am considerat că un tribut adus dragostei, ca esență a vieții ce ne este dată s-o trăim, ar fi cel mai potrivit gest. De aceea, chiar dacă această alegere a mea li se va părea unora cel puțin ciudată, am hotărât să încredințez spre publicare, pentru prima dată, 22 de scrisori ale lui Leon Kalustian către Dora Aronovici, scrise în perioada 1932-1933, păstrate, poate, printr-o minune... intenționată, pe care le-am găsit în puținul rămas din arhiva sa. Citindu-le, am avut revelația unei imagini complet necunoscute mie. L-am descoperit cu emoție, după fiecare cuvânt, într-o ipostază a vieții, normală altminteri pentru orice om, la care, mărturisesc, nu știu de ce, dar nu m-am gândit niciodată: la vârsta de 24 de ani, îndrăgostit, ........
