Skip to main content

Flăcarile amorului Grigorie Josescu

Page 1

POESII LIRICE

4

FOCŞANI typouraphia

D. SAMOUDA sub hotrlu administrativ. 1ST3.

/

/C


SI KM.l,

ffiU&H

V/ v~> f

•4

\

OlJJlfiL 188

■

. i

i

;

■t

I

i


1 Onoraţi lectori Frumose lectrice! lata, în fine ca am ajuns şi efi amt realisa una din dorinţele melle, la care insistatam timpii destuld de îndelungat. Acum D-v<Jstrâ sciţt? câ în poetică sunt talente, dar elle se disting prin superioritatea lor, şi totul ce mă făcu sâ ve mai amint aci acestâ mică frasă e câ nu am stat un moment la cugetare, că nu veţi fi citit felurimi de versuri care ale melle în comparaţiune cu acellea ar putea se vâ devie ridicol; însă abţineţivă că e un preludiil al med la o etate ce nu vaţl permite a crede. Şi spre ferma assigurare a nu le desfide, invoc cu respect şi devotament: tot Onorabilul Corpii mag­ nific Poetic allil întregii Homânii cu salut de veneraţiune incolumi graniţa te, dacă fortuna ăstui uvragiil ’i va surâde cu adjungerea jîn mâna D-lor de a se citi. Simţinduse minimum imitaţi sunt pretendent şi âi rog a mă divulga. Autorii Iu.

. <

I


i

'

LA DOMNIŞOARA E. T. Mitai loogius est quarn ut te videam, Volucves, mea fata laquentur.

O scumpa mult iubită şi dulce a mea frumosă A cărit contur nostim de graţii ’ţt este plin O vie a mea steluţă şarmantă radidsă : Offrandă a inimiorel din fragetul meii stn Pe cale în mistere ardinta ta iubire Induce yn tr’al meii suflet simţul el divin Şi a<Jl ca tot-d’auna efl intervin spre tine Amorul poesia o dragă sa’ţl închin,

>

Cu celle mal suave şi mal dulci cuvinte în aerul blândeţii a <Jile! renident, Ca prin acelle stele fecunde strelucite SP pot abea pătrunde c’o radă într’al tăU pept. Cu aceea a iubirel ce farmecu’ţl îngână Eeflectul fantasiei lunel printre nuorl, Concertelor de angelî pe valul ce alină Ah! fidanţatul dillel in revărsat de dori.

v.

~

.-T

, i ■

■


6

flacArile

Când filomela cântă şi’n arbori ciripesce Mulţimi de păsărele care ’ţî prevestesc, Amorul sdrteî melle ce veţi! mă părăsescc Cu fldrea tinereţii ce adî te mal iubesc Făr d’avea speranţa decât val nălucirea Simţului ce adorme un vis mal adonnant, pâmbetul în care îmi legăn fericirea în sublimaţi favore ce tu mea! acordat. Se mal gust în pace dulcâţa unei rose Suvenir! delose din inim'idră’i stins Lăsând, lăsând amorul ca să’ml încununeze Patima de braţul ce astăzi ţi sa ’ntins.

>

Un spirit attrogante and de elocinţă Aderind al ure! în negura de dor, Care ’mî supraprinse fatala mea dorinţă Deşeartă întristată în mod suspinător. Ca flacăra ce arse în talnâmî rătăcitul Simţii de aspirare... acel ce ma făcut Să creţii de sufferinţăml că5! voiîl afla momentul Pe sânul tăil de Ninfa ce mult eîl l’am slăvit. O vană asceptare a orei momentale .,. Desastruos decisă când vruifl a te iubi, Căci trebuia să plâng, să plâng, să plâng cu jale, Venita fericire ee’n cuget ma amortit... •> Atuncî $i acum adio pronunţ plin de durere Căci destinată ... fujtf de uti altul mal iubit Ca suvenir din partemî rămâeţî de plăcere Acesta poesie ce astăfll ţiail făcut.

__ k.


7

AMORULUI

r

Nu mă, uita ca crinul ca florea din câmpie Ca o afecţiune din fericiri trecut Precum acelle ceasuri ridindt de veselie Când vi ul îţi arată aceea ce al perdut. 1872 Iulie 10.

ÎNCÂNTAREA. Non sono slato, Mai bene tanlo.

Peste munţi prin văi profilnde De dor patimi isgonit, Am plutit pe valuri unde pi ferice nam avut. Fugărit de sdrtă acilea Pe ăst ţerm necunoscut, Gust în pace fericirea DupS cum nici n’am gândit. Nam regret nici sufferinţă Nam nimic tot mie sburat, Nicî'mat am vre o dorinţă De dureri a<Jl am scăpat. Aci liniscea domnesce Totu’î dulce şi suav, Pirâiaşe şerpuesce Amusante sunt grodav Cine fericirea în lume Până acum nu a gustat,


flacArilk

Vie ’I spun dară la mine Să se simtă încântat Gânduri triste Dup’a lumii larg Liniscea vieţii Cântul passerilor

rispeice Ocean găsesce din deal

Aci totul respândesce Fericire bucurie Vulturul, din sbor s’op reşce C’o nespusă veselie Căpriore aspecţl cum sare Ca scânteea dupe stânci, Apoi in urma dispare între codri văl adânci Pitpalacul dulce cântă în a dimineţii dori Apoi simţi ca te încâuta Profumul miros de flori. Culegi flori cu mulţumire După fluturi alergând Şi te simţi în fericire Ca un agel cel sburând Dacă voi infortunaţil : La ce vă spun consimţiţi Căminul vostru lăsaţi Şi Ia mine <Jic veniţi.


-----

AMORULUI INVOCAREA. Când luna singur pe orisonte Vegliorjă tristă că dorul meii, De pintre stelle par că aud şopte picând perdutam amorul t£\1 Efl de durere si întristare Linito dragă âb'ea pronunţii Căci la iubire’ţi farmecătdre Nu pot iubito ca sP renunţ Ascult pîriul ce şerpuesce Murmurul văi neadormit, Ndptea-1 adâncă... frunţja jelesce Echo din stâncă ce sa sorbit... Colo pe cruce buba se vaită Şi al el ţipăt pare l’alung, Şdptele nopţii ce dic arată O fericire celor ce plâng. în plopi rjefîril duios suspină Şi colo ’n tufe audl u^or, Frâmatul frunţii ce se înclina P’ale lor ramuri suspinător O încântare, o fericire Presimt în sufletuml veselitor Răpit cu totul... a mea gândire Invocă simtuţl plin de amor. Aci pe delurl încântăminte Vulturii Şoimii îsil adormiţi,

r

—:

9


J

10

FLĂCĂRILE O vino angel al meii iubite O vino, -vino s$ te încânţi. -a

O vin pe braţumî care asceptă Taliaţî dulce a ’mbrăţişa, Ca’n dilî ferice ce elle odată Pe tine gingaş se desmerda.

i

i

O vin pe valea ce’î singurită Căci ea e plină numaî de flori Ca pe figura ta îndeită pun sărutul de încântări. In darri iubito căci' esct departe Şi al meii ‘strigăt e în deşert, Dup’aste maluri ces sfărâmate Eli strig, cînt singur şi te ascept! 1872 Maiu 17.

FEIUCIKEA. 11 fail un pclil air agreble.

I. Noptea e senină Cerul plin de stelle Şi colo ’n grădină între floricele. Start înbrăţisaţt DoT frumoşi amanţi Cu amor ferbinte,

!


1 AMORULUI

11

Cu lacrimi de dor De încântăminte Se legan uşor. Se sărut oftedâ Plini de veselit Cerul le forme$ă Cununi aurii, El de fericire Ast-fel se încânt, Şi’n a el răpire Ambii aşa cânt. 11. Dulce e vieaţa Vieaţa amorosă, Cându’î simţi dulceţa El capriciosă, Cu al sătl odor Farmec răpitor De o fericire, Blândă iubitore De a ei dembire Leagăn desfătare. Căci or ce durere Ori ce simţ amar Atunci din suflet piere într’al s$il nectar îţi sboră şi se duce llusiuni în vis

/A


=st;

12

placArilt?

Şi te simţî ferice Ca ’ntr’un Paradis. III. ■

•

Din orîsonte luna Supra lor veghetjâ , Şi a sa lumină ' Plăcut desmerdedă

I

Astî amanţt frumo^f Şi. mat volupto.şl Dintre flori tresare Se ridic în sus Merg la preumblare Pin tr’uii via surâs La polele grădini G£rli$6ra curge Şi prin şopte lini Pare spun că plânge Ef prin florî pâşâsce Pin tr’un braţ uniţt Nimic nu doresce Se simt fericiţi. 1872 August 12.

.

4 LA DOMNIŞOARA M. A***, Me ne ralegro con lei.

O ce dulce suvenire adl sufletul mea > nutresce Din a mea copillărie din timpul iute fugos,


1 AMORULUI

13

O vedî el în mied de nopte adessea tot îmi şoptesce De tine a mea Bibică de tine Angel frumos. Inspir mare fantasie când presimt că el îmî <Jice De tine gingaşă fee odorul meu mult slăvit, Să nu uiţi în vecînicie acel timp dulce ferice Când sub nucul din livede vaţî jucat şi vaţî umbrit. Obosiţi de fel de jocurî şi răpiţî în fantasii Penetraţi acea livede făcând circ prin cimitir, Alergaţi în fericire prindend fluturi aurii Rupând flori cu mulţumire împletiţi girland.e ’n şir. Goneţî prunca viţeluşă după vale ’n deluleţ Far gândind că rangul vostru în picdre vi’l călcaţi, Şi în petulante jocuri o ducăţî la râuleţ Repeţjind d’a fuga ’n vale la portiţă vă opreţl. Cât de fericit iubito eram eil în acel timp Când îmi dail acjî amintire ’ţl spun că’ml vine se plâng Căci ăcelle dilll ferice n’o să gust pan la morment Ş’a lor cale înflorată tot să lupt n’o mal ajung. Dacă tu dragă vr’o dată vel fi împinsă de dor Dacă ’n inima ta dură se desceptă ăst suvenir Cobora dic, ah coboră adî din sfântul tăfl amor Acea dulce fericire ca mal mult să mă inspir.

INAMORATULU. Quante lidclitas inamicis

Amar gindul mă munceşce Si o (}i ferice nus


14

FLĂCĂRILE Simţ că dorul mă topesce Nam plăcere nam surîs.! Al med pept de întristare Imî palpită neîncetat, Ziua noaptea ’n necurmare Eil vărs lacrăml înfocat. Nu am somn nu am o pace De cît un lanţ de dureri, Ah! să plâng căci nam ce face Sum perdut de cugetări. Ca o sălbatică fiara Desperată din pustii, A mea soartă mult barbară Mă alungă ’n vecniciî. v

Pedepsind ani’mî vieţel Cu tortura din infern, Pentru ’n idol al juneţe! Ce iubesc... si! mă prostern! Ya! despreţul urîciuniî Deveni persoana mea, Instrumentul rugăciuni! In dadar când ea nu vrea! II. O! amară e viaţa Unu! biet înamorat, Cân chear. vede că speranţa Singură Iad înşelat!


<s]

1

AMORULUI

15

Căct cuvinte n’are a elice Cel puţin inima sa, Ar voi da fi ferice Dar amorul el nu vra! Ci cu limba’î ardătoare IUI turmentă mat tiran, Ca un / vierme ce nu doarme Pe mormîntul lut Traian! Regretul mat mult desvdltă Ura ’n inimioara s’a, Numat suferindul poate Ast mister a divina! Căct de patimî amoroase Să te plîngt să tot te plîngt, Ca pe viscolt furtunoase Or ce at putea să dict! Gând vaduşt drbaţt credinţă Amăgită d’un demon, După atîta suferinţă Mat cruda ca în infern! Cu resplata nepăsărit Sen ceraţi afecţiune, Şi injust al impilărit De care nu pot a spune! Crima la ce te reduce Faptele nesocotite, A fiinţet far de cruce Barbare tare conrupte!

/


'

10

PLACĂRILE Când sufletul ţi sa ninâ De un cerc speranţial, Şi presimţî că el se închină Ucigasulut fatal! Ce voeşte aţt răpune Vieaţa pintr’un amor, Fără preget simţiciune Ca şi laşul trădător! O asemenea fiinţe Să urîţ.t pîn la mormânt, Căci sunt fâr deconsciinţă Inconsequente ’n cuvînt.! 1872 April iii 17.

LA O COLUMBIŢĂ. Spunemî bellă columbiţă Unde’ml sborî unde te duet, Spunemî mie a ta dorinţă Săţt înumăr ţlile dulcf. Spuneţî dorul tăfl ferbinte Şi durerea ce adî aî, Spunemî că ţi’e scris pe frunte Ca o di dulce de Mat! Colo vedt plopif murmură De un v£nt alinător ' Şi cu a florilor dîmbire, Se mângîe cu amor!


1 17

AMORULUI Num a! tu rătăcitoare Sbort alung! scumpul tăil vis. Din misterele’ţ! amare Ce cu jalea teau încins! De ce iată că ved! bine? Că în lume ca şi tine, Suferindul fu! minit Ca să am p’a vieţim! cale Lacrăm! suspine de jale.... Numa! să .fiii fericit. SUVENIREA ÎN AMOR.

uV Non sincomodi La prego.

De cate or! în dille line frumose şi sennie, Admiram frumosaţ! faţă şi ochit! scânteioş! De câte or! e! dulce maîl admirat pe mine Şi le’am surâs voios............... îţi aduci aminte mult a mea iubită? în acea di frumosă di dalui Septembre Când restam în portă şi tu în Balcon O ce suvenire dulce de amor Sciî cu ce francheţă sci! cu ce plăcere Miem! surîdea! şi te preumbla!? Vântul adiea pomi! murmura Frundele palide galbene şi triste Pe pământ jos cădea... 2.

/


13

FLĂCĂRILE

Curgeaţi tremurînde pe negrite morminte Altele ’nvîrtinde uscate şi ’ndoite Sburând se tot ducea! Adio! adio! adio! păreaţi ca tot strig Adio! adio! arbori adio! loc iubit Adio! râmurele pe care am crescut Adt perveni tomna noi perim în vînt! Ştii cu ce plăcere scumpa mea iubită Priiveam drumaşul vesel şuerînd Priveam cum călca frunda şi el cu durere Ah! urmânduşl paşii se audea-oftând...! De cîte ori cochetă gentilă graţidsă In amordse aere veneai şi te arătal? Prin flori pe la ferestră cum spun misteriosă De unde tot d’auna tu stal şi mă priveai. Când efl în preumblareaml de visuri iubitdre Pe cântul dulce al chilei prea mult melodios Sub crăcite stufoase suave ’ncântătoare A salcîmilor fraged! ce şopteaţi amoros De câte ori în poartă candida ta figură? Alegră dîmbitoare ca tînăruţ! amor Am supraprinso însuşi cu aceia ce te inspiră Simţul fericirel... din timpul trecător Şarmantă elegantă de voluptate plină în renidente aere în balcon apăreai Şi în palpit de graţii c’o privire lină Ce aruncai spre mine părea că mă sorbeai


AMORULUI Citeai pc frunteaml tristă patimă durere în organism plăcute câte suvenir!, Ca şi’n sufletum! astăţjl ce ca atunci îţi cere Fantasiea lumine! paserilor defiirl. Adl mi! de suvenire se află înflorinde In sînum! se desvoltă toate dîmbitor Care voluptoase se află adăstînde Te cheamă ah! te chemă o dragă cu amor. Din nopţile de vară frumoase şi senine Cînd scit numai eil singur mă aflapi veghind. Cînd val de’a mea durere ett înălţăm spre tine Himne armoniose prin tra flautului cânt-.... Când luna bălăioară veghea pe orisonte Vărsînd a sale rade dulce încîntător Când îngerii din ceruri prin sonete de harpe Melodioase cânturi revărsă în eter! O dulce suvenire şi mult încîntatoare Din dimineţi frumoase ce am întîmpinat Aş voi să’ml piară să se ducă sboare Căci a mea vieaţă presimt că mea curmat. Dar astă fericire pre mult îmbătătoare Pentru un suflet care suportă tradat Câtuşi de puţin-i aduce o consolare De şi acillea ’n lume de tot sa degutat.! Dulce’î suvenirea' din dillele amordse Pană când un suflet de urît nul plin Dar destul ş’a acellea sunt de uricioase Când într’un biet suflet inundă cu venin


20

FLĂCĂRILE

Asa dar iubito revenit spre tine D aţi aminti trecutul ceţt furii ca un vis Care se desvoltă cu convulsie ’n mine Descriinduţt diua în care ne’am surîs Dacă suvenirea mat presidă ’n tine După cum eil singur adt o mat presimt Redăm! acelle dille dulct de fericire Să uit amărăciunea ce mail acoperit Vin Ş’alungâmt valul morţi! după frunte Patima! adîncă ce vat mail rătăcit Căct nu maţ pot a pîînge, dillele aurite Ş’ail săpat în faţămt cu dor a lor mormînt.! DORUL LA Doresffi (Jiua doresc noaptea în tr’na ne ’ncetat Să mat sufer nu mat poate Al meii suflet întristat Cu amor gîndesc la tine A mea mult iubită floare Dureri vil ah! simţii în mine Cu’o patimă ardătoare. Cum tempesta care muge Prin munţi văt şi pe coline A;a inimioara ’mt plînge Când eil mă gîndesc la tine, Aspect (Jillelemî cum sboară Şi se duc pe contenit


I

AMORULUI Cum şi foile de toamnă Când cad suflate de vîntd Vino vin iubita mea Demt alină a mea durere Re’nvieacjămt fericirea Cu a ta dulce mîngâere Aibt cum <Jic o simpatie Dacella ce te adoară Căci val pere ii reverie Nimica nul mat consoală! Ursit fost de provedinţă Ţie adî să mă închin Satisfă a mea dorinţă O adjungămt crudul chin! Vino vin la mea chiemare P’a ta bu<Jâ c’un surîs Un să pun o sărutare Şi săţî spun ah! cât am plîns. Cum ca luna când ea trece Pe carul et aurit, Am fost cu vieaţamt dulce Ş acum plîng căct team perdut. 1871 Semptemvrie 25,

21


22

FLĂCĂRILE

L A CRĂMILEMl. ACROSTUIUIII

Yot plînge, plînge, d’a mea durere Amar întruna etl voiil.ofta Sbdră se duce, (Jillcle mele Iubită scumpă nu mă uita Lampa funebră mi’e vaccilînd Ilusiî ’mt pere sbor spre mormînt Chinurile amare mă vor sfîr^i Inimam! jună de tot sdrobită Ea ast fel strigă necontenită Oh! dulce angel mă ve! jâli! Ya! mă voî stinge din astă lume Amara sdrtă ce ma isbit, Sorbe gemândă oftărt suspine Iar vedî nu plînge căcî tea perdut Lamente’mî fără amea viaţă Imnurî de flaut a mea dulceaţă, Chinul dureri! (Jic al t£u dor, In nopţ! obscure ingroditoare Etl ah! în tr’una strigavoi tare O! fug! cumplite barbar amor Ya! te opresce din sboruţ! iute Alinăm! dorul patima mea Săgeţ! ardiute ce staît în Apte In inimioarâm! prin fapta ta Lingă ardoarea ce vulvoreaţjă In bietum! suflet ce lamenteadă Chuibul dureri! de săgeţ! uns.


1

AMORULUI

, Isbejîtet forţa turmentătore Estasul rece căci mult mă dore Oh! din momentul ce mal străpuns. Vot ţlice adjungă destul destul Amar durerea ce’am suferit Suferit dragă ca muritorul Infernul negru neocrotit Le am răbdat toate şi am oftat * Iubito spune’ml nu e păcat! Ca când noi dorul nu am avut, Indiferenţi furăm ca şi streini E timp la mijloc eram copil Oh! undei timpul ce am perdut!

SENTIMENTUL. 0 ce fericei seara ’n pădure Să te preumbli e prea frumos, O ce blînţjî şopte ce dulci murmure Prin arbori sună armonios. Când ici când colo asculţi d’odată A filomelit voce d’amor, Audi cum chemă s’asculte ’ndată Pe ori şi care cel trecători. Cântul de paseri in armonie Se respîndesce tînguitor, Zefirii ’n frunda cu veselie Se joc suspină plini de amonL

38


24

flacArilk Apot dup’asta au$! îndată Prin răraurele fraged uşor Pe ic! de colo saîl ma! departe, Şi glasul cucuiul adorator. Pe Te Ca Un

bucurie sufletu’ţ! saltă simţ! ferice că muritor, or! şi care ce ’nlume adastă nume falnic în viitor. 1872 Maitt 1.

LA ** Spunem! dulcea mea copilă Mult frumosă şi gentilă Ce sta! tristă cugetând De ce sufieţeluţ! june Scote ne’ncetat suspine Spunem! spunem! angel blînd Căc! mult sufer pentru tine Cum o veţi! dragă prea bine Spunem! nu sta în gîndire Căc! nu ved! astă mîlmire Pe care tu te’a! coprins Nuţ! ma! aduce dulceaţă întră ta mică vieaţă Nic! pe busăţ! un surîsil Pecât dragă un regret Pe etern în trai tâQ. pept.


AMORULUI Spunem! că sunt ah un june Şi că’ţ! plac eh ştiti prea bine L)ar nu ştiu de ce ţi’e frică De ce a! astă sfială Ţi’e frică de vre o trădare Sail ca! prins pe mine pică! Spunem! drăguliţă spune Săm! ma! sting focul din mine De ce vre! să pedepsesc! Obiectul ce iubesce Tot o dată suferind La lacrem! şi implorare De ce arâţ! tu ne păsare Or mormîntu mfeştî dorind? Spunem! că mii vei]! deschis Nam în dor de cât un plîns! Ma! îngrab căc! simţii în mine Patim! ce nu pot a spune Şflşiindul meii chin viii Şi presimt că mă devoră Pîutre flacărî arzătoare în tr’al morţi! trist sicriu O durere mult amară O cât mi’eştî de barbară? De nutresc! tu acest dor Fără să nu simţ! fior Doru’ţ! se va realida Căc! a mele <Jile june Âsti pline d’amărăciune

25


26

flăcările

Şi nu mat pot suporta Adt pălit şi ’ngălbint Imî piivesc negrumt sftrşif

ACROSTIHURI. Lumină dulce ca dintr’o stellă Inimă sacră amor divin Nume de angel şi de Creolă O curmămt astădt al metl suspin! La mine dragă val te gîndesce Infortunatul p’acest pămînt Nu’ml scit durerea ce’mi resboesce O al meii suflet necontenit! La mea privire întristătoare Uusit ’mî sboară se duc pe vînt Numai sermana mea inimioră O plînge! plînge! căci tea perdut Le aspectă toate adî suspinîndă Invidii ură în ochit tăi Nimic pe dînsa n’o mal îneîntă. O văd prea bine cum tu mă vrei. Le las dar astea suport pe toate, Iubivoiîl ochiţi seînteetorî Nuţî <Jic nimica sufletumî rabde O cum acuma şi adesea ort.


——

AMORULUI

27

LAMENTUL Sa dus adt de la mine or şi ce speranţă Ori ce fericire nu pot da mat trăi, Vet vedea ca mîine şi trista mea vieaţă, Că cruda mină a morţiHn cimitir va seri. Acuma pentru mine nimic în astă lume Tu vedt că nu’mY rămîne ca efl să mat jelesc, . De cît regina nopţii sublimut al săli nume O dat cu suvenird’ţ.Y săt şterg să mat trăesc Aspectămt stella tristă Pe bolta cea cerească, Cum seîntee funistă Ş’ar vrea să ’nsufleţesca. Dar norul care vine Din ce în ce d’apare, Nu o lasă să respire Şi în curînd dispare. O vedt că ear sclipesce Şi ’ţ.t pare însufleţită, Dar altu’o nimicesce Pc vect de-i dispărută...! Aşa şi tu vat astădt mat mă vedt pe mine Precum astă steluţă ce’ţt indicat pe cer îu mormînt dacdvoiîl ah! şi eil ca mîine Din a ta vedere dispărut in etern.

j


26

FLĂCĂRILE

Ln PROMENADĂ. I.

Sus pe muntele ’nverdit Cânta cucul cel vestit, Cântă cântă cu un dor Vat de tristul med amor, Dară colea mat la vale Cântă şo privighitore, Cântă cântă c’o dulceţă A mea inimă de îngheţă. Ah! prin micele vâlcele Cântă mit de păsărele, Allte sboră ciripind Eil trec vesel şuerând,.. Aspect desişul frunţjos O cât este de frumos, Mergend glie pe o cărare Coboriitt în’traltă vale. Au<jl mierla şuerând Rîiîjorul murmurând, Aspect malurî sfărâmate Şi de ploe cărărate. 11.

în dumbrava cea mat desă Cântă o pasere alldsă, Cântă cântă par’că plînge Dorişorul căci o strînge, Asta7! trista turturică Ce adsată singurică,


AMORULUI Pe un ciotuşor uscat Soţioruî a’dorât!.... Adastă cu duioşie Cu grăbire ca săt vie, Şi cun cuget intristat Şade plînge al săli păcat, Câct de când el vat lipsesce Odihna nuşt mat găsesce, Ci tot sbdră prebegind Prin pustie greii oftând. Nici dar setea nuşt mat stinge Nict instinctu’t no conduce, In stufose dumbrăvidre Unde curg limpezit isvdre. Merefl geme şi blestemă Suferinţa et nedemnă, Şi pe vînătorul care Aii adnso ’n desperare!.. 1870. DOMNIŞOAREI L. S. La albaţt gingaşă fată Eil Întruna mă gândesc, Ninfă dic a cârit vieaţă Ţi este plină de dulceţă. O-ca cântul îngeresc. La amordsaţî privire Eil găsit al meii surîsil,

20


30

FLĂCĂRILE Numai stella ’n streincire Ţo spune d’a mea iubire, O de doruml indescris. Lidiană mult gentillă Eşti un angel pe pământ, Numeleţl dulce inspiră Ţeril întregi o fericire,.. O mult farmec îndeit!.. A

Lidiană mult şarmantă Eşti sublimă în amor, Nimic roda proffumată Ţo spun nul mal elegantă, O ferice fii te ador!.. 1872 Aprilie 12. LA ❖ * De ce peptul îmi palpită De ce inimaml s’agită, Când eil adl te văd pe tine Al meii angel mult iubit, De ce val eîl simt în mine Un chin trist enorm cumplit? De ce vîntul când el plânge Si furtunile când muge Prin munţi văl, şi pe coline Pîn codrii şi prin pustii, Eil m’a afund în reverire Si în triste meditaţii!..


11 AMORULUI De ce îii nopţile ’negrite Mă muncesc patimi cumplite, Câud la tine ml aţinted Mintea mea de dor sdrobită, De ce val mered\ ofted Spunemt dulcea m6 iubită. De ce ah! când buha plînge Inimiora dorumî strânge, De ce ea când val suspină In cântecul cobitor, Nu ’mî regăsescd p’acea lină La fatalul med amor, G îndese plin de intristare La Spun <Ji6 aceea ’n care, Unde o stellă graciosă Tu în caleml de al lucit, Cu a ta faţă amorosă Inima de meal plâgit. r De când plină de juneţe De amor si de tandreţe, Când cu a ta castă privire Şi cu ’n aer dîmbitor, Fermecaţi a me simţire Aspectândumă cu dor. f Gândesc plin de turmentare Şi cu o vie adorare, De când erai <Jic fecioră Mult splendidă grăţiosă,

■—;—

31


32

PLACĂRILE Ca şi roda cea de varii Ca o Fee de frumosă, Dar mat mult la ta trădare La maculta ta onore, La ata brutalitate v Ce mie md’t indicat, La atale mîrşavt fapte De care mam şi depărtat...! CĂTRE INIMĂMI ŞI AMOR. Suspinăm! inimidra Astăclt cu durere, Căct cupăţt fu amara Iar nu de mîngâere, Precum tu a! sperat Tristă şi tăcută De serbedul tăil chin, De care fus! trudită, în.fragetul meii sîn,...! Plăngi ne încetat! De doi ani şi mat bine Pintro palpitare, în amarî suspine Şi flacărî ardătore, De care am gemut Far d’avea plăcere, Făr d’avea surîs De cât vat o durere, De care întruna am plîns Trist ca un mormînt! '


y

33

AMORULUI

'

Vînturt mafl bătuta Sorcle ma ars De geruri fui isbit Iată ce am ramas De suferinţî schilct’.. O! tu suflete dragă Adt poţi da mă lăsa. Făr d’avea o milă, Nu voia aml resbuna Şi aşi fi îndrept!..

J

Iar tu amor barbare Ce mal nedreptăţit, Să at puţin o jale De negrul mett mormînt, O! nu nu pot să te blestem Căci suferinţa vie, Cârif mat condemnat Aveava resplătire, De la peul cel înalt Din contra te rechem!..

I

!

Căci Legea ta cea sfintă Si strictaţt datorie, In lume nu se schimbă Pe veac şi pe vecie, Eşti demn a te slăvi! Căci tu când iubite, Prin noi te avînţî uşor Ne dai gîndurî triste, Şi mai nutrim un dor îmi place a suferi!.. 3


l

FJiACXRILK

Cant tu de nu at fi SelbaticY am muri.

DED1CAŢIUNE LA DAMICELLE. i.

June iubite şi amordse Ce de acuma vă înălţaţi, Drag! alle melle prea mult frumose Vă dedic asta, dar ma’scultaţi Totul in lume ce ’î pentru voY, Este onorea d’a conserva Căct dic cu dînsa faceţi eroT, Chear pe acella ce nu va vra. Acillea ’n Lume far de ondre Sunteţi vai corpul fără de suflet, Şi clier acellea ce nail pudore Sunt laşe inimi fără de cuget. La voî acuma eu indulgenţa Implor dar astădî ama asculta, Şi chear acelor ce afi prudenţa Numai amorul d’a nul trata... II Deranjatorul Lumi este amorul


:r..----

1

AMORULUI Ce vai nu cruţă un individ, Patima cea crudă vo spun că c dorul Ce va face adesea să fiţt lăcrămînd! Fericirea vieţet stă ’n copilărie Ce pana amorul nu Ia săgetat, Vieafa cea incalmă este în juuie Când d’amorul sincer este torturat De vroiţi aciilea să fiţt fericite, Viaţa cea mat dulce de vreţi a gusta Fiţi cât se pdte mat indiferinte, De ceea ce voesc a vă captiva A lor anecdote ’n semă uu luaţi Cu or ce jurămint si cu or ce preţ Ecstrema lor perfidie cu atenţie blesaţt Călcaţile ’n piciore şi arătaţi despreţ. A lor confesiune fiind cher evidentă Şi pa ceasta cjic s’o despreţuiţt Daţi cum spun modelul de junele prudenteŞi d’a loi amor fugiţi fugiţi fugiţi. SPRE .SUVENIR DEDICAŢIUNE Fratelui meii D1MITEIE JOSESCU. Ia uite ăcillea ce frumuseţe Ce fericire blîndă d’amor Ce dulci priveliscl de o tandreţe Aci se uită şi al mefi dor, Ici e câmpiea cu flori smaltată Collo pădurea de pomi stufoşi

35


*

i

3G

MacArilk Unde fericea vccjî ţ’o arată In simplitate d amanţi frumoA, La stînga rîul in valuri curge Şi se asvîrle spumegâtor, In unde sgomot cu sine aduce Stînct şi petroae d’arostogol Pe a lut maluri mult înverdite Pline de erburf şi mit de flori, • Lcea' şi collo start respîndite Mulţimt de turme., câint şi păstori. în atmosferă vouios se înalţă Mulţimt de paseri vesel cântând, Şi ciocîrliea cu o dulceţă Sboara ’n văsduhuri tot ciripind Ah! rondunele prea mult frumdsc Se legân dulce ’n aerul linii, De fericire mult voluptdse Admir natura cerul senin.

>

v

.1

Doine şi cânturi melodiose De prin fluiure şi din caval, Resun prin câmpit armoniose Ict de la sţîna cea după deal Lăcuste fluturi de veselie Alerg întruna şi se gonesc, A lor cerescă mult ambrosie îţi spun te amutjâ te fericesc!.. Yentu ’n câmpie încet adie Şi a ei odore o respîndesc. Suavu’î farmec de fantasie

i


1

AMORULUI Pe'la fiinţe ce mal iubesc, Gu al vieţet ardinte s6re La ceî ce clorul care ’l mat simt La ceî ce pacea mult iubitore Nu’.şi mat gasesce pin la mormînt Dar efi acuma de ■Gher clic clin ţara Da mea iubită tot Aci gust pacea îs

tot departe care am trăit; mă desparte fericit!.. 1872 Maifl 1.

ACROSTIHURI.

I

Ma uit la ochiţi ce mult incintă Animam! jună sufletul meii Ridendă stellă mult strelucită In omenire de toţi prii vită, O-Peă Ninfă ce ador şi eil. Melodiosa ta voce dulce Aflectă ’n inimt <Jic or ce dor, Respund allegru mă simt ferice In descriere că pot a dice, O-blînde Angel desmcrdător. Mi arunc adesea a mea privire Asupra ţt dragă ş’ amar suspin, Redus în farmec da ta (Jâmbire In dor estase.. şi nesimţire, O-eil gelosul presimt un chin.

37

-


ns

flăcările

Mult eşcţ frumosă o dulce flore Aură blinda accent sublim, , llită gingaşă .din spumY de Mare In tot perffectă şi ’ncântătdre, O-ce Poeţii not toţi slăvim. Minte mY se pierde nu pot descrie Aceea dragă ce eil voesc, Redus de vînturY ah! cine scie In sferY gingaşe de veselie O-clic puteavoY ce eil doresc. Mari esct tandră .şi elegantă Albă gingaşă un dulce crin, Rumenă sveltă in tot şarmantă In graţiY farmec o adorau dă, Odor coronă Pal meii destin.

POEMA PASTORALĂ. I.

P’un pîrîfl cu maluri negre Un păstor resta plîngend P’o câmpie ’ntinsă verde Oile ’î mergea păscând El cu fruntea aplecată Pe a sa bîta de măr LacremY ştergea cîte o dată. Puinduşt mina pe păr!.. A lui plete mari şi negre


\ \

AMORULUI

'

39

De zefiri se resfira Ş’a câmpie? earbâ verde Melancholic o pleca Câte o .dată a lu? privire Ce în lacrem? inunda O svîrlea plin de mîhnire, Spre oiţe ce păsceaL Când vedea că’s linisciţe Şi Dulăi? tot.? dormind, Sufletu’? pe nesimţite Scotea un oftat adînc, Contempla a ape? valur? Şi ’ntru’una suspina, De la tîrlă din cavalur? Soţioriî lu? cânta!.. Asculta plin de mîhnire Cântul lor armonios, Şi a ape? şerpuire Ce se ’ngîna lamentos, Paseri dulc? ’ncântătdre Treceai! iute ’n sborul lor Dar vădend a lu? umdre Se punea pa cel pîrâfi!.. ll priveil cu simpatie Vrea să afle d’aîu? dor, . Relua că cine scie Şi V* continua a lor sbor, Dar în sborul lor gîndinde La ăst june flacăiaş

'


40

FLATĂRILE în mister nu pot pătrunde Căci era mult drăgălaş!..

n. El se sc6lă şi pornesce Spre o pădure prea fruradsă, Pin’trun şuer ce vostesce Turma lui cea numerdsă Dulăii din somn tresare La ast şuer vestitor Oile ’I în fuga mare Pe pîriil în jos cobor!.. După .el raeretl să ţine Pînă 7n fine a ajuns Dar d’o dată nuş-cel vine Căci d’un fior sa copris... Turma lui sta respîndită în iarbă şi florării Cu amarant impletită Cu picături argintii!.. Fluture! fel de culori Se jucaţi şi se ’nălţafl Desfătat! pe mii de flori Şi jntru’una fîlfîiatt, Un concert de filomele Pintr’un imn dulce amoro. Respîndea prin răraurele Un sunet armonios!.. Zefirii cei dulci cu amore Clătea frunda ’ncetior, Când şi când din depărtare


AMORULUI S’auţjea un cânt de dor! într’un arbore stufos Pe o .cracă aplecată!. Cucul scotea cânt duios Şi se au dea câte o dată Pitpalacii din câmpie ’Nălţad cântul graţios Ah! şi dulcea ciocîrlie Ciripea ’n eter voios Rada soreluî frumdsă D’abea putea penetra în pădurea mult stufosă Ce de fruntjî s’ acoperea!.. III. Tristul nosti-u păstorel Şedea tainic dup’un pom Surîdea câte niţel Nu sciţi ce avea ăst om, ’Mî plimbai prin tot privirea Ca să scid ce el privesce Am văţjut neadormirea Foilor care ^optesce!. împins de curiositate întru una îl ficsam, îl vedem privind departe Ce privea eil nu sciam încercai încă o dată Şi eată ce am vădut Pe o jună mîndră fată Care spun ca m’a uimit!

~ ;

41


42

FLĂCĂRILE Avea oclit ca două stei le ‘ Ce sclipesce în Aţjtar, Un păr blond numai inclle Cei flutura în prejur!.... Simţirea mea se perduse Când ast. Angel aspectat O lacrămă din ochi’ml curse Şi profund ah! eil oftai! Tot d’a una ea venea Acillea ca sa admire, Flori pe care culegea Şi gusta o Fericire Apoi se ducea cântând Inspirând o fantasie Purul aer respirând Dup’a florilor câmpie! Dar d’o lună şi mal bine Vesel cântă se gătesce Şade cugetă p’o mină Şi în taină îşi dimbesce Nu sciil ce tot proecteţlă Iute alergă spre pădure Şi în paşii ei ofteadă E coprinsă de mîhnire!. IV. Păstorelul după pom Sta uimit şi o privea Dar' simţea un chin enorm Ca înamorat de ea


AMORULUI Nict mai rîde nict dîmbesce De cât mina în chimir C’un suspin el î^î opresce Si îşt scote al sad fluiurL Doina ’ncepe d’a cînta A lut bude ’sd tremurînd Nict frunda numai şoptea De a lut mult jalnic cânt Câte o lacrămă ît curge Pă al sâfi palid obra$ Cliinul lut dîn ce se stinge Pare simte un curaj!.. Şoimt din sbor it oprise Pin tr’a lut cât lamentos Oile de dor coprinse Sta mîhnite ’n earbă jos! Un dulăii din ce scotea Glas duios dintr’al săli pept!.. Din pîrîil ce şerpuea Echurt triste-i se repet! A lut Fee sta cu jale Uitase a culege flori Coborîse în întristare Lăcrăma adesea une ori Era plină de amor La a lut dulce cântare Inima i ardea în dor întro flacără văpae!.. Amorul cu limbi de foc

4a


1 44

FLACÂRl LE Cu a lui ave o săgeta, O mişca din acest loc Spre păstor o îndrepta A lor dor în nesimţire întru una ’l suporta Nici scieaîl c’a lor iubire ])’o potrivă că era!.. V. Lîngă dînsul. se opresce Cu un dîmbet amoros, Şi aste frase ’i rostesce Cu ochii plecaţi ’n jos O tu mîndre păstoraş Ce stat tu aşa mîhnit Chipul tăil cel drăgălaş A mea inimă a rănit!.. Uităţi focul spunemî mie Pînă acum ce aî avut Cal tăîl cânt cu duioşie Ah! îţi spun ma ’nebunit, De iubescî pe Dumnedeii Spunemî spunemî maî îngrab Spune o dată dorul tăii Căci vaî numai pot să rabd!.. Păstoraşul tremura Părea că intră ’n pămînt Când iubita luî finea îl audiifi balbutind Hei drăguţă druguliţă


AMORULUI Multa vreme am dorit Sa sărut dulceţt guriţă Acum dorumt sa ’mplinit!.. Numat scapt din mîna mea Nict măcar să mat gîndesct A mea dulce floricea Cu mine at să trăesct, Căct mult esct tu frumuşică' Când drăguţă te vedeam Simţim un amor ş’o frica In cât dăil mă ’nspăimîntam!. Gîndul de la tine dragă Eil de locil nu’mt mat luam Mă punem pa celle malurt Cu mîhnire şi plîngem î” nşirară el mat multe Pîn ce puse un sărutat Dar d’atuncea nu ţin minte Zăfl vă spun că am uitat!..

tu. De cât scul că sa vorbit Ca mcreît merefl să vie Pe acest Ioc mult slăvit , Să petreacă ’n veselie. Dară et afl fost constanţi In a lor promisiune Ca şi dot junt eleganţi Ce’s fidelt în amicie!.. Tot d’a una ei venea:...

15


■ 4<i

FLACÂRILK Şi se ’nbatart de plăceri Nicî dorinţî nu mat avea Nict chiar dic alte dureri Se jucail prin florărie Cet’un flutur mat prindea Apot plini de bucurie Cu amor se înbraţişa! lata fiinţî fericite Imt dicem eil vat în sine Ferice d’a lor murminte Căci mimat nutresc suspine Ambii nu mult dup’acesta Regretând sa dispărţit După ce L^i continuară a lor. lung, Dulce sărut......... ! Te ajungea o gelorjic Când dînşi se ’mbrăjişa In complecta fericire Voluptos se săruta Daci şi eîl am adorat După ăst esemplu a lor Ce să vedt că fui trădat Ba încă era să mor „Ş’am dis cine iubesce“ A dî cu aşa sinceritate,' îndată’! despreJucsce şi fuge de el departe!....


AMORULUI IMP PRUDENŢA. Vedeţi vedeţi în lume adt demoralismul Cum bîntue omenirea sub juguT displăcut.... Iar junele Fccidre sail pus şi fac conchistul A se affunda în valut se ţine de iubit...! O fac ecscepţiune spun unor damicelie Care sunt prudente şi de juni sfiose, Am credut o data şi sum credul in elle V’o spun că sunt perffecte în fapte orgolidse. Dar sunt unele june ce naii o remuşcare Lipsite de ambiţii şi d’or ce sîmţtmint, Nu vor a sci nimica şi dac în închietare Ca neagra buruiană ce nare un păinînt...! Desonor Părinţii macult a lor ondre Strigînd cu aroganţă cellor ce le aQ născut, Astădî suntem june ca o mîndră flore Să ne ţinem o dară cum (Jicemf de iubit...! Când va mat sosi ora .şi vremea aceea ’n care Ca să mai fim o dată astă-di cum sîntem,? Până când onoare ardînd în nerăbdare Tot adăstînd momentul ca să ne măritam. Iubire dic naintc nu seim ce e onorea Voim a indispune acestui mic cuvînt, Nu voim a pere vai repetăm ca fldrea Pălită de vuituri pe un trist mormint.J Căci singură iubirea adi ne mat consoala De or ce suferinţă de ori ce dureri,

47


4$

FLĂCĂRILE Repetăm ondrea acum în cor să m6ră Să moră acuma dînsa ca să gustăm plăceri. Nu, nu voim a scie o noi de suferinţă Yieaţa ne este dată de a rîde de dureri, Aşa dar a noastră această consciiţă Prudente damiceîle vă punem în vederi, Amor strigăm ’nainte pîn ce nu cărunteţea Nu ne va adjunge cu măhnitul săti sbor, Căci destul atunci, noi vom jălî juneţea Destul vom fi streine de dulcele amor...! Yom trăi atuncea destul în măhniciune De fericiri lipsite tot şi de a el dulcdţă, Yom pluti în lume în chin şi amărăciune Yom fi ca norii tomna din trista neagră ceaţă. Pentru ce dar nouă ah! ne mal dete viaţa Ca noi să fim private în lume de a iubi,? . In ce stă ecsistenţa dacă nul speranţa Dacă pentru amor onoarea nu om jertfi...! De nu vom fi eepuse capriciului nostru Gând focul tinereţel se desvoltă ’n noi, * Aşa de ce iubirea oh la capriciul vostru Şi fldrea tinereţel să o perdem pentru voi. \

Pentru ce onore dar pentru ce virtute? Când âdi vedeţi junimea feciore criticând, Nimic ori şi ce fapte tot se par urîte Mulţime adesea ’n lume de noi au<JI rhjind!..


49

AMORULUI ÎN ACROSTIH. Esc! avieţi’m! Angelină Mudă a sufletului med, Floridrâ din gradină Ce adora Secsul tdd, Luceaferl de o lumină Ale Siîfelor surîs, Ce aripele ’sl ’nelină De râpesce al med vis. Inspirarea PoesiemI Al eî dâmbet graţios, Tu esc! stead vesel ierni Tu esc! AngelumI frumos. Slava harpelor Poetici Ilimnul lor melodios, Sentimentele! identic! In sonet armonios. O! îţi jur p’a mea credinţă O îţi jur ţ’o mal repet, Ca te ador ca o fiinţă . Ce are suflet de Poet!

FEA CODRILOR. I.

Supt o sălcie pletdsâ Lâng’un codru înverdit, Intr’o ndpte mult frumosă Astă Fee sta gîndind, 4

_


50

FLĂCĂRILE

Vîntul dulce a diea Flort pe câmpit mladiea, Intru’n mod încântător Fără dinsa ’n reverie, Coprinsă de duioşie Tristă suspina d’ amor!... Câte o lacrimă ferbinte Se ’ntindea pa. et obrad, De suspinurile profunde Se ’necase naVea glas, Frunfja concepea şoptind Suspinul et îngânînd Iată dinsa ce dorea, Amantul săli cel frumos Ca luceafăru graţios, Căţlută hi genucht cânta!... Unde esct al meii iubite Dulce vis încântător, Ce în dille aurite Ne am înbrăţisat cu amor, Unde esc! dragul meii unde Pan ce cât şi văt profuude, Vai acum tu rătăcesc! Fără să’ţt dat amintire, D’al meii dulce şi scump nume De ce ah mă pedepsesc!!... Lunna discuşt întinsese Peste tot din Univers, 0 durere o coprinsese Când Îşi fini al săli vers,


AMORULUI

51

Stellelc mult scânteiOse A lor racle îşi vărsase. Asupră’I d’ă consola Suferinţa et ardintă, Care e ne a dormită. Astuf chin ce o domnea!... Căci e mult de când asceptă Obiectul adorat, Tot în gîndurî afundată Crede că sar fi trădat, Şi ’n ilusie perdută întru ’una ea val cântă, Scoţînd glas melodios Care penetreadă ’n vale, Prin misteridsă cale Şit aduc echul duios, II. Când bătură medul nuopţi Luna intra sul) în nor, Oh! i valul trist al morţi Se ’ntindea p’ acest amor, Când feea himnu>i finea Un Smeil pacilea trecea Şi din sboru’l sa oprit, Ascultînd cântecul dulce Care’ţl smulge bi îţi duce, Gândul în raid nesfîi^it. Smeul laş în nerăbdare Năvăli spre acest loc, !


f

/ 52

ti

t

FLĂCĂRILE Hesptndînd o flăcărae Pintre arbori ca un foc, ApoY prin codru dispare Cu amor în turmentare, Asuprit sa repedit Cu un tremur ş’un fior A luato în al săQ sbor . Pintr’un ţipăt respîndit. Se ducea mereil mereti Cu feea ce aţi răpit, Pîu’sosiră în tociri săli La palatul strelucit, Unde o puse p’o sofa Ce în aur figura, In sculpturi de mit de fiert Unde ’n profundă mâhnire, Arestat în adormire Pînă ’n revărsat de dori,

1

i

I

Apot dintru’n vis penibil Sperieată tresariră, Dînd un ţipăt ah! oribil Care o mat desmeticiră, Recăţlînd itf letargie In amară! agonie, Dînsa iarăsî sa tredit Şi prin lăcrimî ^i 'suspine, Trudită de pasiune Ast blestem ea la rostit. IU. 0 tu crud tiran de smed

i


1 AMORULUI ‘

53

Fâr de cuget remuşcare, Ah! să plîngî cum plîng şi eil Sdrobit de chinuri amare Umbre ’n veci să te gon6scă Fapta ta să ’ţî .răsplătdscă Şi se fugî mereil gemînd Peste munţî peste pîrae Arcjend în flăcări văpae Să nu’ţî găsesc! un mormînt!. între vă! corhănî adine! In abise ’ngroditore Pintre elle să alunicî înecat ah! de plînsore Crunta sete să te ajungă Glasul inimaţî să ’ţî stingă Şi să fugî mereil uscat După Mare să sorbî spuma Cum din flori sucul albina Ca şi leul cel turbat. Oh! să urli de turbare Pîntre stîncî şi pe Ocen Să simţ! patimile amare Care astăţlî eil le am! Să te sbuciumî de durere Ca în lanţuri cel ce geme In obscurile ’nchisor! Pulberea să te îiiece Şi plămini! să ţi! sece Să nai voce nici să sberî!

: :

j


. *

51

FLACĂRILK Ia picând aceste trase Se simţia mat linisoită Credend că işî resbunase Feea mult nefericită Cugeta de când căutase Şi pe Smert cum îl atrase Pîntr’al eT liimn dureros Cum veni cu acea pară.... Şi aci d’o instalară în palatuî aurosL. IV.

-.

O ce jale ce durere "Va gîndijS acum că era Penetravoirt prin mistere Ca să vă pot arăta Sa venim la’l săît amant Mîndru june elegant Cănd in codru vat sosi Din a luî călătorie Longebundă reverire Fără da o întîlni.! Cu ce foc ./inchietare P’în tot codru o căuta Căcî ardea de nerăbdare Amanta de asî vedea S’o consdle s’o sărute Dinduî clic $>i amănunte De celle ce a ’ntimpinat D’a luî multă dăbovire

:


AMORULUI Ce navuse presimţire Când din codru a plecat!.. =

Nici pîn gînd ah lut nut .trece C’alut Fee sa răpit Duri braţ. tare crud 4 rece De Pîrjol Smeul vestit Şi că-i acum instalată In splendidele! palate Coprinsă de întristare Unde ’nchisă .<i privată Mereil strigă şil asc6ptâ înecată de plînsoreL. Suspina prin fot zefiri! In tot linscie era El frappat de niîhniciune Aste frase le rostea Vino vin dragă iubită Feea mea cea mult slăvită Vino ah! pe al meii sin Căci va! mult am suferit De când eil mam despărţit Vin suspinul sănii alini.. In darn el a mal rostit Aste cuvinte plîngend Căci nimic na audit De cât pomii murmurînd Apoi plînse în tăcere Resboit de o durere La Smeul Pirjol gindind

55


5S

FLACÂKJLE Părea că el presimţise Că ast Smeil p’a oi trecuse Ş’a Iu! Fee aii răpit!... V.

Furtuna ’n codru 7nrepuse ArboriY de ’t îndoeafi Şi prin văgăun! ascunse Trăsndfl şi se prăvăleai! Mugetele îngroditdre Pcspîndea prin tot terore Chiar prin fulgeri ce brăsda Cerul tot cli o lumină Respîndind pintre furtună Trăsnete ce bubueaL

1

V

h I

I i

! !

Ploaea curgea în torente Dară nu ţinu mult timp Căc! norii ce! groş! dispare Şapoî Luna apărînd Svirlind rada! argintie Peste munţt .şi pe câmpie Florile înveselind Stelele se desvâlesce Palorea lor Ie descresce Şi se aflu însufleţind Cânturi triste cobitdre P’în tot codru s’audea Ah! şa fruncli frămînlare Mclancholios şoptea! So stinsese acea furtună


AMORULUI

57

Acum vînturile ingînă După cer Inprăsciind Nuorit cet gro^î arămit Şi car alţit argintit Lăsînd stellele sclipind! Junele în indolentă Scose un suspin profund Muncit de a lut dorinţă Nu avea de cet un gînd Era nalt cu plete blonde Scris pe fruntea lut cu ronde De cellebru ’n vitejit Cine in cale ’1 intîlneai! il priveai! p’în se uimeai! Dară plint de molestiîL

rr

Căct era spun prea frumos Tînăr collea voinicel Ca un Sore luminos Nu era fiinţt ca el Avea mustaţă subţire Dulce allcasă in mict fire Strelucinde d’abanos Gene sprîncent adorate Şi suav catifelate De un mindru Făt frumos Smei pe unde ’l darea Fugeai! toţt şi sascundead Până ce el dispărea De grodă se coprindeai!

Numat Pârjol nu ’l vădusfe

a


t

/ 5S

! f

'. ' I

FLĂCĂRILE Pe ăst june ce ’n^rodise Smei ’n trast mod neasceptat Căcî numai punea elrt mina Pe a lut frumdsă pînă Ci calea /ar fi continat... Fugarul lui furios Sta cu coma iritată Şi sufla din nări focos Necliedând câte odată Batea sărea sforăea Spumele pe el curgea Din ochi ’i sărea scînteî Iar junele lăcrămeadă Gîndurile îl turmentează Trist spectacol între eî!. VI.

f jj i !

* .

\;

: 1 ,

I

.Acillea mult na mai stat Căcî nu scit! ce ia venit Pe fugar sail aruncat Si d’acillea mea pornit Dară plin de întristare Ca .ri vieaî remuşcare Chinului cel turmenta D’aci' din cedru dispare. Ca un tigru ’n desperare Si d’abea se mai dărea Se ducea ducea ca vintul Turburat şi furios Fără ca să/î mai ea gîndul

I


AMORULUI

r>0

De la Angelul frifmos Zorit ’ncep să se ivescă Stellele ca să pălească Numat luna sus veghea Dupe bolta aţjurie Coprinsă de simpatie Cum el vat înainta! Zille ’ntregt a mers merei! Şi prin piscuri şi prin dălurt Făr aşt opri mersul săil De cât prin a apet valurt Nort de pulberi ridica Cu al fugar ce spuma Şi sud oriiet picând De arşiţele de s6re Ce ardea cu infocare In tot pe acest pământ!.. Lei toţi plint de’nsetare Râcneait toţt şi alergai! Spre a apelor pîrae Unde setea şi mat stingeai! Vulturi din înălţime Dcscidea în adîncime Din sborul lor obosiţi Şi restait în calmitate Cu ciocurile lor căscate Pe arbori deşt şi nfrundiţiL Vil. Pe palatul lut Pîijol

;


W, ! 60

FLĂCĂRILE

Cobea se afla ţipând Prin al et vait cobi tor Sentinţa! dic pronunţînd După cet detailase Prin strofi triste $1 prin frase D acillea a si sburat Iară Smeul a pălit Căci nu sciea cea vestit Cântul cobit blestemat!..

■

. . 1 :

i

i

Peste munţi în depărtare Vede un palat lucind Cu un nume în sculptare De Pîrjol Smeul vestit Fără multa ’ntîrţjieve înaintdţjâ în durere Spre un rîfl rîfl furios Cât ajunge murgut sare Dînd prin valuri înotare Şi la mal eşi frumos. Eroinul nostru june Scdse paluxul din brîtt Pe fugar se aşeada bine Şimt plecară de la riil Spre palat acum pornesce Şi la portă se opresce în moment ce a sosit Pîrjol căt îl vede sare Pliu de foc şi de turbare Gemând ambit saii isbit!..


AMORULUI Gând Fea după fereastră Amantul sătl îşi vădu Concepu ca să pălească Şi dînd un ţipăt câdu Un fior Q sguduise Când Pîrjol se repedise Spre amantul ellegant Remase în nesimţire La duiosa el privire Ce durere ce păcat!..

ai .,rr

VIII. Furiosă luptă ’ncepe între Făt-frumos şi Smeîl Ca în tigri cel cu sete Când vor să sfîşie un leii De mânie se aprinde A lor voci ’s murmurînde Intrun mod îngroclitor Sa te uiţi te înfliorâdă Lanţul morţii ve$l ca apasă Pe tiranul răpitor. Se lupt grodnic gem ca vîntul Ca păcatul c’un blestem Se ’nfioră chiar păraîntul Ambii tremur şi rechiem Forţa «» în estremitafe Ca ’n sufletul lor ce bate Obscurul ucigător Acel care iriteadă Spirite şi ’nflăcăreadă

I v


62

FLĂCĂRILE Pe or care muritor Amînd'oî şoptesc o rugă Către cerul luminos Amândoi cată să ’nvingă Tristul gemet dureros ; Lupta se reîndoesce Ei mai crunt vai se lovesce Junele ’î învingător Căci cu paloşu’i strepunse Peptu’n care îi produse Vulna tristă de omor Stneul de durere sbeară Pică în pulbere gemând Sîngele’i în lungi isvore Es din peptui şiroind Crudul blestem îl ajunse Şi cu al morţi lanţ i ’ncinse Corpu’î mare ’nveninat Care acuma svîrcolesse , în-praf de te îngrodesce Far mormînt saşi fi aflat IX.

( •f

Făt-frumos cu vitejie în palaturi a intrat Şi cu’n sgomot de orgie Porţile leatl sfăi’ămat Când amanta şi aspectară Cu lacremi o ’mbrăţişară Snpra dînşi a picat


AMORULUI l)upa astă amorţire Intro dulce fericire Înbrăţişaţî sail desceptat X.

O ce dulce consolare Pe dînşi îî coprinsese în a lor înbrăcişare Concepu să lacrămese Eî pe braţe ’n fericire M uitase a lor mîhnire Ambii un surîs avea P’a lor bude graciose Fragete .si prea frumcse Unde apoi se săruta!.. Sdrele din depărtare Svîrlea rade pe Palat Eî era plini de încîntare Căci dorul ş’a reaiidat 8ed si acum de se sărută P’o sofa cu fir ţesută Conversând a lor amor Un plutesc î veselie Ca în vis de armonie în palatul luî pîrjolL. •y

-y

63


64

FLĂCĂRILE IN ACROSTIH P’a talie creţe unddse plete Ce vin în valuri de abanos; Ca la o Silfă până ’ntre spete, Ca la un Anger mult radios Ridend în tfite aş da din lume Grandore ranguri, plăceri mal vil Tot clic iubito şi scumpuml nume Cerul cu stelle mult aurii. Oh! cât mial elice eil aş fi gata Să ’ntorn pământul pân Taş descri Precum iubirea constată fapta Gratifici© ce o răpi Perice dragă mult îngerellă Ma’ş simte încă când teş vedea P’aripI de graţii ca o Creollă Sburând în aer şi mal striga. Iubite iată a ta dorinţă O vecii prea bine că sa ’mplinit Eil spun ş’atuncea cu uşurinţă Că am cuvinte să te încânt!. Rog ah! ferbinte mister ce adorm e AdI cu blândeţe sufletul tăil Ca ’n tot momentul să îmi proclame Cu alegreţe ce am iubit eil. In Secs sublimă d’o eleganţă Vădută rară în Umanism «> Cochetă fină de o constanţă Ce nare margini în moralism. Ţermul infide cu nesciinţă Antipatiea de laudand


AMORULUI Şi îţi ecsprimă prin conştiinţă Chear aţjl pe mine de adorand O ve<JI prea bine c’ata figură Este şarmantă şi de slăvit Cu o splenddre ce <Jic concură L’al filomeli amoros cânt. LA E timp de când tăcerea, Domnesce ’n armonie O aură iubită în dor sufletul med E timp de când suspinul îşi trece în orgie La capăt suferinţa cu un delir al stil!.. Sufletul med adî geme! în cuget de plânsore Ca ora (Jjllel triste de fulgeri sclipitori, Când văile profunde ah! uri în turburare Cu spaimă de opresce, Pribegit călători!.. Mă’utreb de ce pămîntul în lume se aprinde Când sberă animalul feroce ’n lanţ legat? De ce păduri gigantici se aflu tremurînde Când valul vijeliei mugesce ne’mpăcatL Din sbor val! îţi opresce gândirea ta slăvită S’aruncă privegherea pe dealul impetrit, Ah! tu de simţiminte cădevel amorţită Ca steaoa din cer mută făr ca să al cuvînt!.. Nu!. Nu voesc a scie d’o pătimire cruntă Un rîd val! curge ’n spume dar el e trecător, Ca palidaml idee de doruri strebătută Ca fldrea după câmpuri ca dulcelei amor!.. 5

05


FLĂCĂRILE Aşa! Aşa o Angel plăcut al încântării ' O artă a sciinţe! ilustră un amar, Dar să privesc! o stîncă Divină a înălţări! Speranţa nostră trece pălită în dadar!.. Pe mîin! se lasă fruntea de dureri încreţită Suddrea! fericesce uimitul suferind, Ca crângile umbrdse o frundă vescejită Când vîntul o repede în suflu! suspinîndL Vieaţa ndstră curge, curge întristată Pe rîpile dureri ce <Jace în anscuns, Ş’o ra$ă a fericire! o lumineda ’ndată Şi tot desgustul negru pieface ’n viii surîsL Se sbuciumă teribil imaginam! deşeartă Ia ’m! cade allunecândă în negricios abis, Apare şi dispare în tunet ca săgeată Tardivă desceptare indică al săd vis! Am fost să fiii ferice dar ved! fatalitate Mă urmări în pasur! şi ude am destinat, A fost c’amea privire s’o arunc ma! departe Să văd în giurum! muri! ce ea miea ’nălţat!.. ;

4

Câc! nu ved! tu ’ntristarea în vis .ceţ! (Jugrăvesce A mea fragetă frunte ce a! îngălbinit Şi pîn la cea din urmă sufletul med rostesce Sclăviea ’ntunecimea. cu care ma! iubit!.. Slăbit d’a tata luptă înalţ duiosam! rugă Palatelor sfinţite d’amele suferi nt!. Sublimelor Altare ce ’m! scerge şi ’m! allungâ


AMORULUI

67

In avenii' steluţa deşiartelor dorinţtL Adio! dar adio! c’asa' ţi se cuvine Răroîl clic fericită voească DumnedeQ, Si cine clic d’acuma se vor uita la tine Pământu sa se transforme ca- simţimîntul tâil. *

■»

Căci n’avuşî cunoscinţă d’a cel ce te iubiră D’a cel ce îţ.t închinară cliâr dic numele sătt, Şi iatâl vecjf acillea cum vesel te inspiră Că’ţî fu adoratore dar adl nu mai e al tăilL

D EDICA TITJ1S E 9

ONORATULUI D-nu PRIM-PREŞEDINTE AL CURŢll DE APEL.

COSTACHE COTESCU. iPeste câmpuri Negi*e piscuri Peste codri păduri mari . Ratăcitam Ş’adormitam Supt un brad de verţjî tufarî Yis de aur Blînd tesaur Pe aripi când mă purta Am dărit Şi numai uit întrun lac cum se scălda! Trei frumose


08 .

FLACÂRILE Graţioase Albe Nimfe din Edem Cu aripidre încântătdre Ca şi visuml cel rechiem! Erafl nalte Delicate Daurele ca ţiefir Floricelle De vil stelle Figurau a lor contur! Era una Ca lumina Din vfyj-duh Împărătesc A el gene Ochi sprîncene Părea focul cel ceresc ! la de mare încântare Lăea ’n urmă! val spumos Fericită Şi iubită In lnotu’l dulceros! Celle-lalte Resturnate Priivind la ea g&mbea Dupe maluri Limpedl valuri Mulţumire le arăta! Ele hne în simţieiune

Â


AMORULUI Părea Raiul câ’l vedeai! Şi o sfîntă Neauzită Melodie înălţaţi! II. Sâlcioare Plângătdre înverzite şi stufoase Simţiminte Amorţite Treceţi dulci şi amoroase Păsărelle Uşurele Ce In cânt vă desfătaţi Legănate încununate Pe al nostru PlaiL sburaţl! Surî^înde Admirânde In eterul proffumat Cu dulceaţă

Mult măruţă Splendidul nostru Palat! Rămurelle Mititelle Ce In frunţje suspinaţi Suridre lubitore Stîncilor după CarpaţI! Semi-Lună

($9


70

FLAClRILE • Argintină Dup’al nostru Firmament! Lumineadă Desmerdeadă Dorul ce avem în pept! Yînt uşure în strelucire Gândul nostim risipiţi Şi câmpiea Florâriea Cu el ah! ne o împletiţt! Falnici munţi De dor albiţi Ce staţi mîndri cugetînd? Plecaţi fruntea înaintea Cellor ce vS urc plângând! Veţjl Falconil Helcioniî Cum asuprăvă s’opresc Şi admiră ’N rătăcire Pe cel ce vă ocolesc III.

Cântul lor ' Plin de amor Se ’nălţa mellodios Şi (Jefiri in feriri ilă şopteai! pan flori duios

.


AMARULUI

Veselit Dulct armont Pe lac cercii rt în ere teii Si «» în undă Inalbindă Plăceri vit desfăşuraţi Ale nostre Hurii Astre pâmbitdre se juca Şi ’n albastru Thero-Astru Leagăn: dulct se ’nbrăţişa..! Un nu or d’aur G’un Balaur P’orison se arată Si d’odata Sângerată Negră umbră se formă Ţipete Şi strigăte Dupe lac sa audit Şi în urmă Apărură Trei mart flăcări p’un mormânt Românie în vecinicie Te vor , arde ne ’ncetat In tr’un glas Se aurliră Şi văi mam cutremurat! Luminară

71


72

FLĂCĂRILE Se ’năltară o In vâdduhul cehi ceresc . Ş’o cordnă V’aşedară Pe cap borul îngeresc Străluciră Se văzură Flăcările s’ail potolit Şi din visti Cu un surâsft Spun că eft mam fost tredit. IN DOR Născut am fost în lume Născut sa pătimesc, Să plîng să scot suspine Şi să mă fericesc!..

Născut fuî prin durere, Prin grodnic mare chin Căci mi satî dat putere să lupt cu ast venin, Pe negrul val al lumel,. înfuriat de vent Să ’mî sigific un nume plăcut $i prea iubit. Ce adoară omenirea Ce adoară al săfl sîn A lor suflet ce geme In lanţuri de suspin!..


!--

AMORULUI ZÎNA MUNŢILOR Legenda DEDICAŢIUNE SECSULUl FRUMOS 1. Lingă gârla plîngâtdre La dumbrava dintre plopi Cine varsă lăcrămibre Ah! cu jale si ’ntristare Din frumoşii negri ochi. Când filomela suspină Dupe ramuri cu amor Cine fruntea îşi înclină Pe gingaşal albă mână Muncită de dulce dor. Când pe crăcile stufdse Dulci de vinturî legănate Când s’a ud .şopte dui6se Blând şi tainic tînguidse Cui ah inimioaral bate. Când glasul de încântare A cucului plin de dor Când resună 5n depărtare Pîntre ramuri plîngătdre Cine suspină d5 amor. Este Zîna cea din munţi Cu ’n sîn dulce ah de marmur Cu gene negre şi lungi

7S


74

FLĂCĂRILE Ca radele din steluţî Şi cu părul tot de aur Cu guriţă rume6ră Cu ochi dulci scînteetorl Sveltă tandră şi uşoră In frumuseţe răpitore Ca lucefărul din dori. Stă pe gîndurl adîncită Suspinîndă când şi când Amărîtă şi mîhnită De dulci lacrime stropită Supt un plop a el iubit Care o dată alegreţe ÎI citem pe dulcea! frunte Tandre visuri de blîndeţe De perfecţiuni belleţe Iar nu dor patimi negrite 11, Yal acum nu I prin putinţă Zic nimic ca săi consdle Cruda amarai suferinţă Turmentul aeî dorinţă D’ aste flăcări ar(Jăt6re •Nici cântul de filomelle Ce resună armonios Prin frumdsele vâlcelle Unde stail misteric ,merle Şi şueră graţios


'

A MORUL Ut Nicî murmurul pomilor Care se frămlntă blînd Nicî Aptele plopilor Adierea ţlefirilor Ce se jocă suspinind Prin frage tă iarbă verde Pe ea cu mirt briliantin Care se plecă (Jîmbindă Fragetă si lamentînda Când uneî altet se ’nchin. Nicî cher sălciile pletose Dupe lacul aburit! Ce.se resfrâng plângerose Si las tremur graţidse Pe cercul lut albăstriii Nict ch6r lebedi ce s’avinfă pic pe puful lor uşor Ce se aflu cufundânde Şi în urma lor lăsânde Cercurt care le ’ncongior Nict cher vîntul ce adie Pîntre trestie plîngînd Nicî cher papura ’nverdită Nict ciobănaşi ce cânta Doina dulce dupe cîmp. Nicî focurile ardătoare Prin fumul ce răspândesce Mit de mit turbilioane

75

^1


76

flăcările

Spre Bolţi providenţiale De ctt d’uu chin se muncesce,. III. Căci de când a aspectat Pe un june cavaler Inima i sa blesat In grănit sa transformat De frumosul călător. Ce sbura p aripi de vînt P’un cal negru furios Cu nările spintecate Roşit aprinse ’nflăcărate Ca şi norul furtunos. Ia d’a tuncea tot aşceaptă Pe ăst mîndru cavaler Un teribil foc o arde Varsă lacremt înfocate Cântă 1 strigă cu amor Ziua fericirii melle Stail plîngîndâ adăstînd Vărsând lacrimi în tăcere De trude amari şi grelle Cînd şi cînd val sunt (Jîmbind Oh! de raraml frumuseţe Eti cred că te al informat Odor scump a vieţel melle A edemului din stelle Voi să şcitt unde al plecat


-

AMORULUI Eil sunt, a munţilor Zână Pe tine voi să ador Ah! la dulcea ta privire Am remas făr de simţire Ful coprinsă de amor: Iubite tu şeii prea bine Când p’acilea al trecut AI stlrîs întâi la mine Cu o fragetă dîmbire Şi teat depărtat mîhnit! Ah! d’atuncî am presimţit Un ce nuşciil ’n sînul meii Zic un foc tare ar$înd. PeptumI de săgeţi înfipt Oh! un chin amar şi greii IV. Ia cântînd spun aste frase De sub plop a dispărut In angelice estase Prin aere graţidse Făt frumos s’afla viind El acuma înaintedă Spre gîrliţa plîngătore Agerul fugar nichâdă Muuţiî de se ’nfioredă Junele’i coprins d’amdre: Turturellie ’n plopi cântă Zefirii se joc prin fol

77


73

»

FLĂCĂRILE Feea se afla oglindind#. La frumoselel sorginte Ce curg din isvore ’n văl La el ochit pironesce Scoţind din pept un oftat Părul d’aur ist resfiră De fantasii ce-i •* inspiră Adoratul' ellegant Frumuseţea el iubită Cun voi alb acoperi Inimiora sa palpită Ca o frundă înverdită Dintre arbori ce-î şopti. Sufletu-Î de bucurie Saltă dulce voluptos Ca o fl6re din câmpie Când de zefiri se adie Intrun ces de mior ploios Iată cavaleru ajunge In plopişul graţios Inima sufletu-1 plînge Amorul nu şl pote învinge O spectacol mult frumos V. El ce vede se uimesce Intr un mod îngrozitor Feea cum se oglindesce La sorginţî cum îl (Jîmbesce

i.


AMORULUI Frumuseţea munţilor. După fugar se . aruncă Se dă jos tremurător In genunchi acilea pică La cer ochii î$>î ridică Cântă ’n modul următor Frumuseţe răpitdre Ce cu totul mat uimit Kodă mult imbătătore Ca o raţlă dintr’un Sore Yin pe braţul meii iubit. Vin să ’mi sting a mea durere Flacăra ce ma încins O tu cer a mea vedere Trimetimi o mîngâere Căci cu totul sunt aprins! Valuri ferbinţî nisipoase Codri munţi am ocolit Valuri groadnicl spumcgoase RîurI turburi fioroase Prin elle ed am trecut Pa mea cale suspinînd De un vecinie călător Furtuni vânturi ma isbit Vijelii amari gemind Dar nu ma oprit din sbor! Tote ’ml fură p’amea cale Vane triste un mormînt

79


80

flacârtlî:

Nicî ch6r ferele ce sb6ră Nicî trăsnete ’ngroditdre Să mă oprâscă 11a putut. Ci calea mi am continat lnpins numaî d’al târt dor Frumuseţi raa ’ntîmpinafc Şi cu amor ma ’ntrebat Ea le am fost un comptentor. Zeiţ.l Ninfe amordse Tdte sta şi mă privea Din Balcdne aur6se Cum pe rîchl periculose Ageruml fugar urca. Pleteleml de abanos D6r în urină câ’mî dărea Ce îmî resfira undos De un vînt prea răcoros Ce melaucholic sufla Totul am despreţuit Nici voiifi a mă uita Căci de când efl tâm vă lut Nam putut ca să te uit Vino vin frumdsa mea! 2

VI. Junele pe cât cântase Feea plină de amor Voalul îşi ridicase In genunchi şi ea picase Lângă ’un lin rece isvor

j

r


s\

AMORULUI

Aste frase âl respunde Pin tr’uii glas melodios Prin cuvinte tremurânde De amor ce vă cuprinde Ca pe mândrul Făt Frumos! O tu firt al frumuseţii Ce al blesat inima mea O tu farmec al tandreţii Şarmant vis al tinereţii Vino d’a te ’mbrătişa Cu tot ce în inimioră Am mat dulce' şi plăcut Ca defiril cet de seră ' Ca o fiore ’n primăvară Până acum ce n’am iubit Să puitl pe a talie bucle De rubin şi trandafir Sărutările de mude Aniudabile ferbinale Ca un profumat defir! Să uiţî scumpurile din lume Să te simţi un semi-Peil Care sboară ’n fericire Pe aripe de defire In sublimul tron al săli Ambii voluptoşt ... vieaclâ Absorbiţi de fantasii El păşind... înaintâdă 6

4


V 82

FLĂCĂRILE Se ajung se ’nbrăţişdţjă Cu lacrâmf de veselii Se sărută cu tandreţe Dulce fraget cu amor Filomele cântăreţe Cântă vesel frumuseţe în plopişul făr de dor

l

A lor pept de veselie Se asaltă voluptos Ca în cânt de armonie Se ’mbrăţiş cu malicie Şi suspină amoros Ambi ’n jocuri graţiose Se desmerd încântător Gârla ’n şopte lamentose Ca prin vorbe amordse Trece ’n cursuî allinător VII. Aci este fericirea Şi de paseri dulce cânt Aci ’n simţ neadormirea Ce vă farmecă simţirea Ca un visă cel mal plăcut Aci-1 Raiul florilor în deplin ţlicfl amusant Când murmurul plopilor Cu unda isvdrelor Şoptesc d’amor ne’ncetat


pp

AMORULUI

Aci-I suflu vânturilor Do răcbre răpitor Ca ’n palatul Nimfelor Profumul rodetelor Ce desvbltă ’mbătător Când albastrul ceruluT în tr’un dulce limpediş Dă farmec eterului Ca şi luna norului Când de flăcări s’att aprins

vm. Aste °fiinţl îndeite In frumuseţi răpitore Iam lăsat să se sărute De ferice să se ’ncânte Cu dragoste şi ambre Adio mî’ am <Jis în sine Şi ’I lăsaiîl înbrăţişaţl Cine mo iubi pe mine Vor trăi în fericire Ca şi âştl frumoşi amanţi Le voiil spune multe multe Cât pe cer şi câte ’n nori Ca ’n amoruri fericite S’avem <Jile împletite Cu aur şi fel de flori!

MISTERUL 0. I. Am dorit şi doresc multe

83


SA

flacArilk

Ca ort care pe pământ şi prin 'lacrime ferbinte imt plâng sdrta ce am avut Ani' dorit aci pe lume Fericirile în amor Şi doresc ca al meii nume Să, triumfe a lor sbor Gloridsa mult on6re, sentimentul săli sublim Ce aduce ’ncoronare faptelor ce noî iubim Am dorit vat nesimţirea ltelelor ce împresor & Sufletul când dictt iubirea Al apriude cu al sful dor Aflectat de dărnicie în desertul să-il adânc Gând în flacărt grodăvie Presimţi spun că te usuc Şi doresc în tot minutul... debelândule s£ simt Gu aflarea labirintul... Că- de dânsa fuiil iubit. IN ACROSTIH0

k

Mat uitat....şi cum se p6te Pa mine nict mat gîndesct Dumnedefl săţt facă parte De ceea ce tu dorescî Amăgişt prin viclenie Simţumt lesne credător Sufletumt în nebunie


amorului

Saţt 'aspire la am orii Kîdt de crud am! suferinţă De amaram! greii destin Fi! ferice de! putinţă Căc! născut fu! pentru chin Inscriseş! liter! de sînge Pintr’un plac misterios Ca ma! mult să am a plin’ge Focul meii mult dureros Obosit d’atata luptă De gîndir! neîncetat Lăcrămând a mea iubită ’Ţ! dic adio prin oftat.

35

*•

CĂTRE O PLOKE CÂNTEC DEDICAT D-lu! 1. F0T1NT. Floare a dimineţe! suavă dîmbitoare Odor* al fragedime! ce eil prea mult iubesc Tu în a ta gradină respir! încântă!ore 13 unurile vieţii prin farmecul ceresc. Zefiri ’n tot d’auna cu a lor aripiore îţ! atinge sinul gingaş desmerdător şi tu plecânduţ! capul revers! a ta odoare , Îmblîndind cu dînsa sinistrul meii amor!.. Ceru’ţf încunună sublimat! desfătare Şi tu în pasiune deduc! accentul săi! Trecând a ta viaţă cu a vîntulu! suflare Mormîntulu! ce ’ţt dace adt la capul tari.


7 «6

FLACÂRILE II, Soarele priivesce ou un dor la fine Admirând fericea peulu! înalt Şi radele şi pornesce setos cu simtăciune Jalu$ de îţi răpesce sucul adorat.

ProfumuţI se absoarbe Angelice! mîndreţe Conservând cu dînsul sciinţa ce’ ţî Inspir Ideea unor visuri adîncl de inocenţă Purtate în văzduhuri pe leagân de defir! Stellele şi luna în sfert adormitoare Lumined cât pdte mat bine a te vedea Şi tu aci din lume te sting! veselitore Prin încântământul celor ce te ea!.

AMORUL DEDICAŢIE AMICULUI MKtf DIMITRIB LA SC AR în facultatea de drept.

Amorul e o truda o tristă pasiune AnuopţiI adîncime de timp întunecos, Elin e suferinţa de o amărăciune Offtâri! prin suspinurî la echu! dureros, Intî! el ni se pare că e o fericire Un vis de bucurie suave armonii.... Dar mal tftrjjiti deşcăptâ o tristă presimţire, O jale sufletescă ca negura ’n câmpii. II.

Amorul ca şi dorul ’n suflet pornesce


AMORULUI Focurile teribili ce simţi că, te topesce, Ardindt ardinţjt ca para ce ’n flăcări vulvoresce Insomnia prin chinuri ce crud resboesc A cella ce te face să, <JacI în ’ndolenţă Uimit uimit cu totul s’ aspecţl ’n năluciri, Forţa cu un tremur ce alteră ’n violenţa Idei cugete sumă din pept ce’ şi ea porniri. 111.

Amorul delirul unei încogitanţee Acela ce te face să te usuct în dor, Elin e spun pilonii viei concherante Ce face tot d’ una ca să fii gânditor. / Repert d’o închinare .... de ore fugitive De îţi alungă ’n urmă pa cea din suflet, Procedimente stranii de uri facultatine Ce plîng şi se reîntornă ecspuse la regret..! O MELODIE LA ** 1.

Trecutafl multe clille şi multe nopţi frumdse Trecutaft cu iubire în veacul lor de dor, Ş’a lor lumină blîndă un farmec revărsase • Oe jalnica mea liră vieaţa de amor!.. Şi mult şi mult iubită o scumpă Ingerelă Am reflectat în tainămt ah! sborul lor adine, Ca vântul plângeratic şoptind prin floricele A lor mistere vaste când vrui ca să despic. Trecutafl multe ore pe leagăn de dulceaţă

•—

87

1


FLĂCĂRILE

88

Trecufart cu dâmbire îiitr’uii surîs mal viii, Ca Sdrele din ceruri cu rada sa măreţii In cursul de lumină a dilleî aduriît!..

I

Trecu în încântare pe simţurile tăcerii Pe scaun de splendoare sublim D-deesc, Şi eil găsit la stîlpil amari al întristării Mă ridicai ferice veniirt ca săţî rostesc. II. Regină a frumuseţii, a Bolţilor stelloase Palaturile de Ninfe la tine adY se ’ncliin. Lucea feri de aur ce ’n elle figurase La tine adl în fatătl se scaldă în senin!.. «3

•)

O

Cununi de briliante • ahl ochii tăi revarsă Ca mândra Araadriadă a veselor grădini Sorginte florentină... Natură amoroasă Oh! meaî răpit puterea a melle simţi ciuiri...

• f

r i i

P

Aeruţ.I grandoarea de slavă armonie De paseri sburătoare de Angell şi amor, Raped săgeţi din arcuri în flăcări de minie Aprind suflete june în mod spăimântător. Pătrund cu o turbare c’o vie simticiune »> In sînuri palpitânde la ceasul iubitor Sting doruri suvenire cum adl stinseră ’n mine Speranţă incîeită un plac dcsmerdător!..

DL DOR. Frumos Augel dc lumină

■

■

\

i


hr

S9

AMORUIiUl ,

Cu lungi plete aurit, Cu figurii mult divinii Şi dulct bu^le verm.ilit, At tăi ocht ca Mă încânt mă Cil mat scump în lume ca să

viorica fericesc nu am nimica slăvesc!..

O adîncă veselie Simţ în cugetumî d’amor, Fugiţi ceasurt de mînie Datinii pace sa ador!.. Să Î11 Şi Să

ador a lor credinţă moment cât sînt aprins, dulceaţanrî în dorinţă presimt că aii pătruns!.

/

Saltă blinda inimioară Volnptdsă ’n sîiml meii A ta flacără si pară Fuse un capricii! al tăit Vărsaţi lava ce te arse Acest vierme veninos Ca ci acuma îţi rămase . Pacul Angelui frumos! * Piîngemî suflet întristate Plîngi cu lacreme de foc Ce .ai iubit Tea părăsit

i


f

’

FLAClRILE

90

Tu în lume navuşî parte A* fost fără de noroc!

\ !

Plâng* acuma plâng* mereit > Vicleşugul femeesc Ce aduse Şi ’ţ* supuse Falşul credământ al tăîl Simţimânt copilăresctl!. Plâng* iubite plâng* pe lume C’al tăi) plâns e fericit, EI e d’albă florărie Ce ’t,* aduce bucurie

f

a

Inocentă ca al tăîl nume Suferinzilor plăcut. Plâng* şi strigă a bate ’n palme Acelor ce le a* iubit

Să surise Să se amude Va*! ca nişte trădătoare Ce d’ asl fel nu ie a* sciutL

ri

CRAIUL FÂT FJRUMOS

*

Dedicaţie Fratelui meu

j

i

i

Cine’î mindru călăreţ 4

fi

l

VASILIE T. JOSESCU

l


AMORULUI

Sprinten ager şi măreţ Care sb6ră ’n nălucire, Ca un vis din omenire Pe un armasar balan, De’î cu foc şi cu catran Cu nărî roşit şi umflate Ce în sînge par scăldate. Cu aripi de dor ascunse Dintre .stellelor cer smulse. Care sare munţi şi dealuri > Rîcht prăpăstii repezi valuri, Stîncî înalte granitose Mănăstiri cu turnuri'grose, Ce abea vîrful le dărescl Pe tronuri Dunmedeesct. II. Ca coroana cea cerescă Face ’n ceruri să luc^scă, Numele! de Făt Frumos Cu lungi plete d’ abanos, Şi chear nu orii sa se aprindă De figura5! strelucindă, C’ ale Nimfelor palate. Ah! de îngeri luminate Florile să se ’ntristeţle Stelele să lăcrămeze, De a lui cântec amoros Luna să se uite ’n jos, Raţiei e ca săşl reverse

91


1

92

FLAOÂRILK Ca mat mult săt 'lumineze Somptudselet nuanţe, Stravagante concheranţe. Cart-t affectă misterul Mudelor ce plâng eterul, Hultiirulut rărâcitor Ce încântă clorul lor, Ca în dilt de altă dată Prin fericea ce le arată, Visul de le mat «Jâmbesc Ceia ce elle doresc..!

i / /

III.

El allungâ acum pe lună Fugitivul vis ce ’nchină, Inima sufletul seit Unut Angel semi-Petf, Ce addră cu ’nfocare Cu a juneţet esaltare, Ora ^lillet desfătată De a lut lacrime scăldată,

y

1’1 aduce’n nălucire De aspect prin resimţire, Şi îlfl arde cu mister Cu al flăcări eter, Aprinsă d’ a sa dorinţă Cel induce în nesciinţă, Pintre lungt călătorit Singuratict veselit..! IV. Dup’ un munte dup’ un del

i V


AMORULUI Unde umbrele apar, Singerate ’nspaim ântate Palide desfigurate. Cu mama pădurilor Pe vântul furtunilor, Gcmătore ’nfiorate Tremurînde ’ntunecate. în mijlocul nuopţilor Pe vîrfurile munţilor; Trece craiul Făt-Frumos Cu al săil armăsar pletos, Iute ca giretu ’n sbor Ca un val turburător Doi balauri îl gonesce Lui nut pasă nici gîndesce. Ci" prin rîurl turburate Spumegoase ’nfuriate. Trece clic nepăsător Dară cun fatal fior, Căci în calei pe o muche Litre flăcări îngenuche, irmurîndă i s’a rată uirîta Meada-noapte, Oi:! sinistru despletită Sperieată şi îngrozită, Ca un Svîrcolac în sore Ca o iasmă arătare C’o figură înegrită Fătată şi tăvălită.

- --

93


(■

04

FLACĂRILK De care fuge şi se ’nchină Toată naliea crescină!..

n.

/ ‘

s

) /

a

1

.*

Vede groada se abate Prin trăită pustietate Dar în giurut tot privesce Şi ît pare că dăresce, înaintea lut $ic stînd In murmure tremurînd, Umbra posni ’nflacărată De impuri înspăimîntată, Ce îT pare căi gonesce De dic nu se mat opresce. Prin desertul astuî loc încius selbatic de foc, Ca aceî nori sîngeraţî De vînt vijelit purtaţt, P’ale negre tempestăţt Când din trăsnet cad săgei Sus pe ţlid colo în stîncă Care vedt acum că urcă, De coboară în câmpii De suave veselit. V. Când se revărs dorile în câmpul cu florile, încep păsările să cânte Şi prin codri să se avînte Lumina |iM cerească


AMORULUI

95

La orient să luc6scă, Vărsând valurile! de foc Pe pămînt în or! ce loc Luminosul nostru june Pe frumoasele coline, înaintează plin de dor Unde şi rjăresce ’n hor Ninfele pădurilor Fragedimea crinilor, Renidende adorande Ca acelle dulc! ofrande. Din sublimul lor mister Ca al îngerilor din cer, Care spun încununiadă Vi! dorinţ! ce iriteadă, A lor spirit mult divin Din frumosul’lor alb sîn, El le vede se opresce Le salută le vorbesce, Cu cuvinte de amor Ca al florilor de dor, Ninfele la el se uită Oh! şi cât de mult se ’ncînta Privind marea! frumuseţe A lui aer de blîndeţe, Armăsarul lut pletos, Plin de spume furios. Carebate se frământă De nichiadă şi înspăimîntă

4.


?

06

FLACÂJIILE Codrul văilor pustii D’ale negre veciniei!!. VI.

Pe o cdsta înverzită De mit flori înpodobită, Plantată de arbori groşi AmRganţî tare stufoşi, Se joc fluturi şi se ’nalţă După crini cu o dulceaţă, Ga ’n frumdsele câmpii în nespuse veselii,.!

! i I I

La' lor umbră r&pitdre Flora amanta’! iubitdre Şade trist pasionată Pe o mină legănată, Cu o cdmă aurosă De o splendidă mireasă Ce undos ise resfiră De suavele zefire. într’un leagăn profumat Sublim gingaş adorant, Ca acel concert din stelle Poetic de îngerelle, Care amuţlă în mistere Simţul inimioret mele, Ca şi albul sîn frumos Ce’î palpită amoros

/

•+

Ca in visurile frumdse Renidente groţioase

I


AMORULUI Care simţul tţl induce Oa pe văl coline dulce Pe aripi de fericire Pe blînd farmec de iubire In sublime gingaş! sferi De suave încântă*!?

<J7

1

Ca al Flore! visătoare Adormită ’n legănare Profumaţilor zefiri în poetice simţiri Ca odorea respîndită în grădina înflorită DupS dealul graţios Care vine Fât-FrumosL VII. C’o nespusă allegreţe Cu un aer de blîndeţe, Care vine şi coboară P’a dulceţi! aripioară Spre odorul săfi iubit Ce de mult timp la dorit, Să! mai dea o sărutare Şi şă simţa consolare. Suferinţil ce a avut De când nu sa mai văţjut Unde şi ’ncepu să cânte Cu un dor aste cuvinte Cu un tril spun indescris Căci te coprindeal de plîns!

7

â


mm

93

FLĂCĂRILE II.

Umbre negre mormîntale Visuri lungi pline de jale, Efl de vot fuiil alungat Din moment ce am plecat’ - Innainte-mt dille bune Nu mai fură pentru mine, De cît gîndul nesfîrşit Ce într’una ma muncit.

.

Cu un dor ce ’n lacrămidre Făcu ochi-mi să strecore, In dellirut penitent De durere şi regret, Ah! iubită am suferit Ah! am suferit cumplit, Săgeţi mult înţepătdre Victime dureri amare Ce ’n sufletu-mY avu loc, De amorul tăil de foc Tot momentul cu orgie. Alergam prin văi câmpie Sfărâmate negre maluri, Mult înnalte grosnicl delu rt, Ca un vânt ah! le treceam Şi nimic numai vedem....! Doru ’n flăcări mă purta Şi din peptumî spulbera, Cugetele-mi infocate Ideile-mi turburate

ii


AMOKULUÎ

în curtnd ca să sosesc La tine sămt liştesc, Patima ce’ml reflecta La singurătatea ta. VIII.

Adorata lut amantă ’Nfaste v.erstirt se deşteptă Şi din leagăn dispărură în cât el nici n’o ţjăriră, în grădina! aromantă De flori ro<Je îmbălsămată Unde dânsa s’a gătit Şi în urmă a eşit Pe un deal aci să cânte Amoros aste cuvinte!. IX. Plînsam dille flillî frumose * Zillt splendide aurdse Plînsam dorul lor iubit Ah! şi plîng cac! lem perdut, Pling cu inimam! sdrobită Sbu ciumată şi robită, Val de suvenirul lor Ca şi scumpul meii amor!. Plâng de tine plâng iubite Cu ale stelle aurite Plâng ahlpote team perdut Şi nu pot să maî mă ’ncînt, Nici de paseri sburătdre

9‘.)

1


r

ut

■

FLĂCĂRILE

100

NicT de mândre floridre, NicT de leagăn nicY de vtnt De nimic p’acest pământ!.. X.

Aci lacrimile o ajunse Căci amantul îşY văduse Cum spre ea nebun venea Patima daşY alina Tremurând c’un braţ deschis De sa ’nbrăţişat prin plîns, C’un sărut de foc ardinte Al amorului put.inte...!

-

r

Care Ie stinsese ’n pept Dor de ură şi regret, De le a aduse ’n inimioară Plăcerile arţlătdre, Ale scumpei fericiri De viî sacre mulţumiri, Cu a el cupă d’ambrosie înflorată aurie.... De şarmante ’nbrăţişărl Prin suave sărutări, Al amorului slăvit De blînd farmec îndeit, Cel doresce fie care Din momentul de născare, La frumdsele fetiţe Beverende cuconiţe.

/

Care fac cochetării

r- ■

\ \


AMORULUI Ca fi fluturi ’n câmpii, tu orgoliil de măriri Sacrosantelor priviri, De petrece o viaţă Prin capricii! de dulcâţă Ca un angel pămintesc... Ce Poeţi! îl slavasc.. Cu a sacră armonie în cântând prin poesil, Tinereţea pe pământ Ce se usucă de vânt, Făcând să! reinviede Placul că săi desmerdeţje Suferinţele tăcute Ce ’n suflet le ascunde. Or fi care muritor Ce este adorator, Une! flore din grădină Care ca fi el suspină în amoruri ca de vânt Varieate pe pâmint, Ca un gând în suvenire D’ostcluţă cu iubire Ce ’n raţie va apus, Al fantasie! surîs..!!

101


102

FLĂCĂRILE

lacrima Întristări.

NopţY frumoase mult senine NopţY n care am petrecut Fericit far de suspine Unde sunteţi vam perdutî. Vam perdut şi Tn întristare AdY cu totu’s amorţit, Ca şi jalnica’m! cântare Ca şi versul săil iubit...! Răj)it de visuri măreţe De al ,vostru cer seninii, Stelle rade de blândeţe Pintr’uu farmec mult Divin, Rechem pacea înţjeită Ecliul vostru amoros, Luna albă strălucită Discul săli ah! luminos...! II.

Să îmi şteargă suvenirca Din sufletul meii aprins Cu reflectul prin simţirea Harului ceresc nestins.

,

Sa’mt addrmă cu blîndeţe Placul viei suvenir!, Ca în luciu d’ape creţe Ale Bolţilor uimiri...

:

Căci cântarea aţii ’mî cerc Al el sonet de măriri

'

, 1


AMORULUI Şi pe valuri de durere Mă alung din fericiri 11.

Timpul trece cjille ’ml sboră Tinereţea’ ml vescejesc, Curg din ochi’ml lăcrămiore Curg dadarnic le jălesc.

Să mal sper acum ore Ce idei val ce simţiri, Când vieaţa’ml stă se sbore în mormînt de ’ntunecirl Steao’mt crudă destinată De al sortel relle vânt Slabă tristă funieganlă î.^i privesce al săli sfhvdt. Ca sufletul ce’mi palpită Dureros şi singerat Sub o cruce încgrită Căril vai! fu condemnat

*

De distrus în gheara morţii în veninuri ferecat Care le essală morţii.... Pintr’un glas îmormîntat

103


i

:

-

104

KLAClRItE III.

Să decîint ort ce viaţă Cher de unde.escî format, Cupa negurilor din ceaţă Unut sichrirt sfărâmat..? Să implict cu fericire Suferinţt care att pătruns, Leagănuţt de suvenire Care lat scăldat ’n plâns...

I

Desiderind chear uimirea Fioroaselor lovirt Ce ne paralidâ firea Prin secrete adîncirt..? II. Turburat în cosciinţă Pe pământ nimic simţesc, De cât dorul d’o fiinţă Ce presimt cămă sfârşesc Să mat duc ca o povară Pasumt crud si sdrunciunat, Până la palate ’n scară D’unde sborul vaţî luat.

A

!

i

Cu adiiul ce în mine Aţt Isat să numat uit, Fericirea can’ort cine Amorul de ya simţit..! 1872 Octonivrie,

i


C7

AMORULUt

105

POEBIA Dedicată D-lul Locotincnt

V. GRIGORIU. I. poesia e amorul acel ce ne inspiră în pept naturalmente cu un simţ Divin, Ea este dulceaţa născută chear din fire Găct prin ea se stinge foc şi or ce chin. Ea este misterul a raiî de însuşi facultatea unul dar - Căci val spun prin transa Şi chear dureri amare ce

suferinţe ceresc, eespim ori ce dorinţe eii nici nu simţesc.

Ea e afecţiunea capriciului ce simte Persone amordse de care se citesc, Ea este fericirea din timpurile trecute Care’ţl mal amintă... de te liniscesc Ea e încântarea unul suflet ce plânge Delirul ethiopic de sânte asuprit Ea e consolarea ce trece şi invinge Âst dor indescriptibil la ceh ce’l amărit 'II Poesia este cântul acel ce se adoară De ’ntregul umanismu de se înveselesc Ea este aceea ce face tot să peară Gândirilor reflectul... de care se trudesc Ea melodiea a unei consciinţe Sufletului ce <Jace în suferinţf uimit,

1


h

106

FLĂCĂRILE

Ea e amudantă clieâr şi Ia fetiţe Căci ort unde o aude stă şi o ascult..! .

C’o blăndă inocenţă ca şi a el scriere C’un spirit de cultură de care mult admiri G’o inimă ’n palpiturî... ce rogă şi’ ţî cere Sciinţifîc ideea pe care n’o inspiri...! Ea e pedestalul sublimelor sciinţe In toast de farmec a secsuluî frumos, Ea este complăcenţa a ferelor tendinţe Reverend inducte de vântul fortunos...!

URARE LA*** •I. O încântare o fericire Eîl viii spre tine de a ura, De amicenţă şi de iubire O dată astâ-dî cu ţjioa ta. Cu o plăcere cu o candore Plin dulci palpiturî de veselii, Ţî ured iubito ţî ured grandore C’un himn poetic de melodii. II. Omniputentul să’ţl ’ncunime Ardinde placurl ce al slăvit, Cu sacral mînă vie aţi pune Pe cap cor6na de ’ncântământ


AMORULUI Cu mîndrat stellă de o lumină, Adolescenta l’al tăil trecut, Ca s«itt altere întro grădină Amar tristeţe ce al avut..! III. Zioa de aşjă-dl, să, te alunge în t6tă vidţaţl, cu fericiri Să, poţi iuhito să, poţi ajunge La scopuţl care, n’ al adormiri IV. Amea iubire, amca urare Yeniitt o dară aţi înălţa Priimesceo dragă cu ’mbrăţi.^are Pană cânde araşi ne’om revedea.

CATBE (*E0(lGE BKALOSTITUNU I. * Te văd mal tot d’auna dar plin de întristare Cu o vedere stinsă, plecată spre păment! Cu o palidă figură! cu o jalnică cătare! Şi fără de dâmbire! lipsit de ’ncântâmînt! Dar eil nu scifi o dragă, ce’1 astă transformare Atât de curioasă, la tine ce adî văd, Că ’n celle alte rlille, aveai o desfătare Aveai o bucurie, ce nu’ţl pot s’a dresezi Frumoasa ta figură, ah! blândal desmerdare Revărsa şi ’u mine, un plac, un plac Divin,

107

i


r 108

FLĂCĂRILE

Tu nu păreaî atuncea, de cât o dulce floare O ro<Jă aromită, şi fără de suspin! Atuncea tu $ic lumea, aveaî de încâutare Toate în a et cale îţt era surâzând, A tale dulcit vit cânturt da un sonet mat mare Sonor şi amudabil, ear de un mârmânt! Atunct cochetăriea, şi luesul et gigantic Ţt ’ncununa plăcerea cu a sale veselit, Şi tu, şi tu, alegru, spun încântat frenetic Sub mîndra eî aripă, aveaî mart bucurit!..

!

?-

Dar astădt fericirea departe aspect de tine Acoperâmântuî sacru de ro<Je ’mbălsămit, Te părăsi văd bine, ş’o tristă amaraciune Frumoasa ta poliţie, de ea sa înlocuit! Ten ntreb, acuma dară, să interviî amî spune De ce acum nuţt place nimic pe ast pământ, Te rog spunemt iubite a ta intristăciune Abţinete d’aplânge câcf escî de tot pălit. Spunemt te rog spunemt, căct eset un fuumos june Acum îţt (jîmbesce a tale fericiri! De ce oftedî iubite, de ce scoţt tu suspine Spunemt dic o dată, şi ■vino’ţî In simţirt!... Aşa e dar amice! dar nimic nu scit încă Da tunet şi pănă acuma p’asupramt cea trecut! Iubitam în vieaţâmî cu o patimă adîncă 0 mult frumoasă fată, şi mam nefericit!.. Pe când a mea iubire ah! sborul îşf luase

]

<


AMORULUI Pe când credeam sărmanul că sînt maY fericit, Afiaiil aflaiil în fine, că dînsa mă trădase Şi d’atunct plăcere, să gust n’am mat putut!.. Căct un foc puternic, cu groapă se pornise Ah! în suflet şi peptumt, de chinurt ars în tot Când vădut iubite, că ea mă părăsise Să’mi ecsprim durerea ort cum căct efl nu pot!... Nu credeam Sărmanul ah! nu credeam o dată Şi chiar pănâ la moarte, că ea mă va trăda, Dai verjl acum tirana şi cruda blasfemata!.. Cu altul se desfată, la voluptatea sa! Numt pare acuma lumea de cât o întunecime Un haos de dorinţe imens şi infinit, Un rîti! un rîti! ce urla în neagră adîncime Şi nu doresc vat astădt de cât al meii mormînt!..

BLESTEMUL TRĂDĂRII. Ca vântul, ca furtuna, al tăil suflet sa geamă Srivit de negre patimt, de lanţul lor impur, Să sberl ah! şi să tremurt o crudă tu tirană Ca feara cea turbată în lungul el delir!. în lungt valuri de sînge, ah! inimaţt de gheaţă Să îţi palpite groadnic, în focurile de dor, S’alergî oa o nebună în toată a ta vieaţă Prin câmpit; codri, piscurt, să nai un adjutor!.. Să strigi iubitumî nume, cu lacrăml plini de jale tu braţeleţî deschise, setoase de amor,

109


110

FLĂCĂRILE

S’audT din văt cum eclnil, ştrebate p’ata cale Stîncile şi munţit, dealurile cu dor! Tu plină de durere, atuncea în genuche Să cadt desasperată, cu ochi în sus spre cer, Palidă ca moartea, s’ofteţlt să ’ncepî a pltnge Cu flacăra ce arde, sinistrul meii mister!. Din locurile fatale, ah! umbre să te alunge Sicriurî şi morminte, s’apae ’n faţa ta, A lor lugubre glasuri, gemânde să te strige Sa nu at un refugiu, de cât la mila mea! Căct tu o tu fiinţă, lipsită de simţire De cuget remuşcare, o monstră din păduri, Trădaşt fără de milă, ah! sfînta mea iubire Cu dînsa viitorumt, ce n’are fericiri!.. De La Ca Ce

ce de ce barbaro, intervanişt tu oare o aşa crudime, ah! fără de cuvânt, să tradedt uitării, plăceri încântătoare ele multă vreme, în amor ne aii slăvit!

Cu blinda lor dulceaţă, de farmec îndeită Cu sacra lor aripă, de dor şi ’ncântămînt, Care spun în veacuri, rămâne pomenită De muritori în viaţă, şi până la mormînt!.. II. Nu’ţî mat aduct acuma tu de nimic aminte Din câtă fericire, amîndot am gustat în scumpa noastră vieaţă, din timpurile trecute Când amor fierbinte, ’mi jurat şi ţtam jurat!. La licefi în grădină, a carii desfătare


AMORULUI Sc insmalta uşoară, de graţii fl orărit Când at trimes Băiatul, cu tandra ta scrisoare Cu farmecul ce ’ncântă, adt durerilemt vil!...

in

Ce relata intrînsa, plăcerea a ta dorinţă Ce vruşt, ce vruşt, cu dînsa amor amt inspira De care încununareat, a fost de Provedinţă Căct ah! din acea oră, ’ncepuiQ d’ate adora Cu focul, cu simţirea a patimet ardinde Adolescenţei mele ah! stelă de amor, A cărit <Ji şi noapte concepu sămt surîdă Cu Angeliî aceea din vhul iubitor Te Ca La Cu

iubiiil oh dară ca toţt aci în lume toţt ce se închină, Părintelui cel sffnţ, cruce cu credinţă, cu braţ plin de sfieală şopte rugătoare, şi fără de finit!.

Dar nu credeam o dată Ecaterino dragă Ca tu săml fii perfidă, să vil a mă trăda, C’un laş a căril nume, corrumpe şi desleagă Parole, jurăminte, severitatea sa!.. Cu un flatant a cărit, vieaţă se împarte Ah! numai în ridicol, ciudate calomnii, Ce minimum de deavolî, măcar nu’s adorate Cu un urît ce nare, un nume ’n veselit.

m. Să fi uitat tu oare, oii! slava cea cerească ? Sublimat încântare? ’n vieaţăţt ceai gustat? Cu acela ce ş’acuma, ar vrea să tc iubească De şi a tale fapte de tot la desgustat

te.-

:


F

f p

112

FLĂCĂRILE

înbrăţişert suave, săruturi aromau te De leagăn de vieaţA, de fericire plin Când cu clorefoniul, pe bieata guvernantă Am adormito fără să aibă vr’un suspin!.. Când talieaţt subţire, gingaşă mlădioasă 'J'T înconjurase braţumt, răpit de fantasit Când tu în adormire, o scumpa mea frumoasă Desfătat alegră, în visurile aurit!. De tristaţt desceptare, în acelle momente Când dulceaţt inocenţă’ simţişi că ţ’ea sburat, De începuşt a plînge, cu lacrămî în torente Deat rostit asuprămt, blestem făr de păcat!.. De ’ntîia noastră fugă, în noaptea acea obscură De doă-^eci şi tret lume, când am fost primiţt, D’atale dulct cudine,...................... Unde de pericol, am fost adăpostiţi! D’a doa noastră fugă, ce scit nea fost fatală Momente blestemate, în care am pornit Când scumpul tăQ părinte, mă vulneră c’o bală Când l’al tărt refugiu, vrusel ca să insist!. Delirul tăil o dragă, o scumpă Ecaterină Acelor ore triste, de jale, şi fior, Când tu desfigurată, picaşt făr de simţire Oh de ce atuncea, nu am putut să mor!.. Căct vat ert devenisem, malad de întristare I>a o ţlăcere gravă, de care eram uimit Zioa ah şi ndptea plîngeam făr de ’ncetare Pe patul med de moarte, îngrozitor rănit!..

\


AMORULUI

113

Plângeem! plîngeem! sărmanul lipsit (Tor ce speranţe De ori ce mîngîere, eram desasperat, Ah! spun ca şi un câine, ce plin de îndurare Cum a<Jl când viii la tine, şi ’ntreb de al uitat!. IV. De a noastră cunoştinţă, de graţii încununată De al el mult (Jîmbet, amoros divin, Cu care urcam scara, frumoasa mea amantă Spun de veneam la tine, timid ca un suspin!' De’ţl ofeream a mele ah reverinţl plăcute De sentimente tandre, i ridinţjl îmbrăţişări, Care ’n a lor leagăn,* de visuri aurite Treceah asupra noastră, cu gingaşi desmerdărl! Cu De Ce Cu

discul alb a lunel, al vieţel amoroase Angelî şi de Silfe, în cânturi desfătat, răvărsa cu graţii, a lor splendide rade rode împletite, ah mirt şi amarant!.

în spaţiul credinţei, a sufletelor noastre în care în acea vreme, dic neail fost fericit, Cu stelile din ceruri, pe Bolţile albastre Ca doi luceaferl mîndri, plăcut de am trăit!.. In cânturi d’armonie, poetici amuzante Ca lira junei noastre, vieţe de amor Ah! sonete iubite, ce ’n visuri mal strebate, Şi adl palidamî minte, coprînsă d’alor dor! Ce ’n van se mai frământă, tţrţliu ca să descepte Oblândă suvenire, un strălucit trecut, Care val ramase în sufletu-ţl deşerte


7

1 114

flacXrile

Ca flucsul, unet ape,de defîr* ’ncreţit! Bilete amordse, de sentimente pline Acellea ce pe care, amorum* îţi dicta, Cu falnic* jurăminte, şi adt posed la mine Ce spun mal tot d’auna, mă făcu a cugeta!.. Atunci ce’mî ma* rămase, când negura uitării Coprinse al med nume, de tine depărtat, SăţI mal amint, odată plăcerile ’ncântărit Acelea ce pe braţumî, iubito leat gustat!..

i

i

In portul fericiri., blândeţi* desfătate Ecoterino dragă! tu toate leat uitat! Nuţ* mal aminţî nimica, din aste racontate? Acilea d’al tătl Gg.! Frumosul tăti amant! Y. Atuncî să te cutremur*, ca slaba mănăstire Ca lanţurile* teimeinicî, de negre vijeliî, Ca candela funebră, ca trista* licărire Ca palida fantasmă, a negrelor orgi*! Ca umbra pe morminte, să (Jac* în mîhniciune Ah! un urlet s’alunge, a tale rec* simţiri, Ca Marea, ca Oceanul, în lung* valuri de spume Să gemi ah! blestemîndă în dor de ’ntunecirl! Să tresa* din somnuţl, ţipîndă înspăimîntată Pe munţi ca duhul nopţii, s’aparl neîncetat, Să strigi c’o voce stinsă, oh rece înfiorată, Ca crimaţl de trădare, de jurămât călcat!

i

Oh! văile profunde, melancholic* cascade Mintea săţl încingă, cu dorul lor amar

h

i

"T

-

-«

'


AMORULUI Infernul să, te ardă, eu flăcările! flagrante Cu săgeţi din arcuri, de faptul tâil barbar. Tunetul de ordre, oh! trăsnet paratone Cu nori! plini de sânge, se cadă asupra ta Cu un vuet de groţjâ, cu ţ)eul Semirone Ce adl mal luptă valul, la sufferinţa mea Ah! cetile obscure, al tâd corp se ’nfăşoare Cu trista eî durere, cu patimile el vil In abis gigantic, să <Jact cu o turbare Pe patul negru al morţii, dtamare agonii!! O jale să te ajungă , eu o aspră remuşcare în tot în tot suspinul, se aibî numele meii Prrin oftări mal crunte, de regret şi ambre SS vil iar la iubire, dar cu mormântul săn!!! VIL Căci din astă lume, puţin de va mal trece O s$ sbor pe lbgăn. de vifor şi îngheţ Gemebund ca steaoa, vieţel melle rece Ce nu şl mal are acilea, auţjul săil măreţ Iar tu o tu fiinţă, fiinţă trădătbre Ah! plânsul se încunune, a tale fericiri Amarul, grodăviea, se aiblde desfătare Ţermul d’unde apare, negricîoşl impuri Ah! vulturii şi corbii dioa sa’ţl vestbscâ Cometele eclipse, în dorul lor adânc Insomnia şi setea, cumplit să te muncăscâ Cu focul lor ardinte, putinţe şi voinic!!! Ah! vernil din mormânturl ce n’ail adormire

Jk

11 -'»

1


-T

1 Jfi

FLACÂR1LE

Dânşii s&te adape cu galbenul venin Ca scândura, ca ceara, să pai o nălucire Să’ţl plângă omenirea, de jale şi de chin!!!

i

Oh ! Dumnedefl s’audă blestemumt ferbinte Ş’asupraţt să’l trimită prin flăcări şi văpăi în orele mat scumpe, mat dulct şi fericite Când cu M. tirano vet avea desmerdărt!!! 1872 Noemvrie, in cursul Anului 1871 şi 1872. SUVENIR COPILĂRIEI MELE. Tot din cursul acestor ant va maî apare

NUOPŢILE LA FLAUTU Poesie Epică.

Ml STERILE PATIMILOR SUFLETESC! Poesit Patriotice şi altele. pRIGORIE y. jJoSESCU.

F 1 N E.

V

—* ■


r

:

l


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Flăcarile amorului Grigorie Josescu by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea - Issuu