Issuu

Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea Margareta Tătăruş redactor coordonator

BIBLIOPOVESTAŞII sau despre constelaţia iubitorilor de cuvânt

EDITURA ATEC Focşani, 2015

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Volum apărut sub egida Bibliotecii Judeţene “Duiliu Zamfirescu” Vrancea Director:

dr. Teodora Fîntînaru

0726.245.817; 0237.214.562 biblioteca@bjvrancea.ro Cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea, partener în programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII din proiectul naţional “RAFTUL CU INIŢIATIVĂ”

www.bjvrancea.ro

https://www.facebook.com/bibliopovestasii

https://bibliopovestasii.wordpress.com

Grafică: Răzvan Postolache Copertă: Teodora Tudose Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “DUILIU ZAMFIRESCU” (Focşani) BIBLIOPOVESTAŞII sau despre constelaţia iubitorilor de cuvânt / Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea ; red. coord. : Tătăruş Margareta. - Focşani : Atec, 2015 ISBN 978-606-92628-4-9 I. Tătăruş, Margareta (coord.) 821.135.1-32 371.3

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“A învăţa, a dărui, a schimba – scurtă definiţie a voluntariatului de bibliotecă”

M A

ai presus de orice, a fi voluntar înseamnă să crezi necondiţionat în oameni, înseamnă să ştii, cu adevărat, să dăruieşti şi să împarţi din sufletul tău celorlalţi.

fi voluntar înseamnă să-ţi pese atunci când realitatea o impune, înseamnă să te dedici unei cauze şi să fii prezent acolo unde este nevoie şi cât este nevoie. Biblioteca noastră a avut, în timp, şansa unor experienţe prin care actele voluntare ale utilizatorilor sau ale bibliotecarilor au devenit repere atitudinale şi lecţii de viaţă. Îi aşez în această linie pe donatorii de cărţi, datorită cărora mii şi mii de volume în limba română au constituit colecţii şi biblioteci în lumea largă. Apoi, am în minte pe inginerul Ion Udrea, student al lui G. Călinescu şi iubitor al lui Arthur Schopenhauer care a fost, mulţi ani, voluntar legător de cărţi al bibliotecii noastre. Apoi, proiectul Cititorul de serviciu, prin care câţiva adolescenţi inimoşi, îi înlocuiau pe bibliotecari, oferind asistenţă utilizatorilor în identificarea informaţiilor căutate, atunci când solicitările de lectură erau foarte numeroase. De asemenea, americanul Erich Bleich, de la Corpul Păcii, voluntar timp de doi ani al bibliotecii noastre şi americanul John Korst, voluntar, preşedintele Fundaţiei A Thousand Books, graţie cărora, aproape 15 tone de carte în limba engleză au ajuns din America în România. Proiectul, coordonat de bibliotecara Anamaria Cătănoiu, a stat la baza înfiinţării Centrului de limbi străine al bibliotecii noastre. S-au adăugat talentaţii voluntari din proiectul eFotogr@fiamea şi toţi cei care le-au urmat în diferite alte proiecte coordonate de bibliotecara Margareta Tătăruş. Nu trebuie uitat nici domnul Gheorghiu Ilie, care trăieşte la Modena şi împrumută cunoscuţilor români din comunitatea lui, cărţile trimise în dar de Biblioteca Judeţeană Vrancea, întru păstrarea limbii române. Tuturor şi multor altora, care au înţeles să se dedice celorlalţi, alături de biblioteca noastră, le urăm calde mulţumiri şi aleasă preţuire. Pentru toţi aceştia şi pentru cei care i-au urmat, a fi voluntar de/în bibliotecă presupune, înainte de orice, să iubeşti cărţile şi oamenii, să crezi în tine şi să conferi siguranţă, să ai ceva din pasiunea căutătorului de comori şi din curajul călăuzei pe vârfuri de munţi. A fi voluntar de/în bibliotecă înseamnă să ştii să-i faci pe oameni să zâmbească, să privească în aceeaşi direcţie cu tine, să-i asiguri că le eşti aproape şi că le poţi fi, pentru un timp, cel mai bun tovarăş de drum. Poate mai înseamnă să ştii, să vrei şi să poţi transforma ideile frumoase în fapte şi mai frumoase, pentru binele celorlalţi, pentru că, doar aşa, lecţia generozităţii va fi reciprocă şi deplină. Despre toate acestea la un loc şi despre ceva în plus ne-a învăţat Programul BIBLIOPOVESTAŞII – inovator, original, spectaculos şi foarte apreciat în comunitate - pe care Biblioteca Judeţeană

BIBLIOPOVESTASII

“Duiliu Zamfirescu” Vrancea l-a iniţiat şi câştigat în cadrul Proiectului Raftul cu iniţiativă al Fundaţiei Pro Vobis România.

“Voluntar în Programul BIBLIOPOVESTAŞII înseamnă şi să fi participat la cel mai amplu proiect de voluntariat iniţiat de biblioteca noastră – aş spune, cu sinceritate, de o bibliotecă publică din România”

rogramul BIBLIOPOVESTAŞII, care a beneficiat de un număr record de voluntari şi de numeroşi parteneri, a însemnat, dincolo de promovarea lecturii, ca prim scop declarat, o reconsiderare a conceptului însuşi de voluntariat şi o reaşezare a acestuia în grila valorică a mentalului colectiv. În volumul de faţă, veţi afla, chiar de la protagonişti, ce a însemnat Programul BIBLIOPOVESTAŞII, de la organizatori, până la voluntari şi la beneficiarii săi direcţi.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

e pot eu să adaug este că el nu ar fi avut loc, dacă nu ar fi fost mai întâi o minte iscoditoare, o experienţă bogată, o voinţă susţinută şi fără compromisuri, o forţă de muncă extraordinară şi o capacitate exemplară de a se dedica celorlalţi, toate conturând profilul bibliotecarului şi formatorului Margareta Tătăruş, un promotor şi coordonator de excepţie. Pe de altă parte, Programul nu ar fi fost atât de reuşit şi bine primit în comunitate, dacă BiblioPovestaşii – majusculă obligatorie, dacă voluntarii înşişi, nu s-ar fi remarcat, prin aceeaşi dedicare cu totul meritorie, prin creativitate, muncă susţinută, implicare şi spirit de echipă, prin capacitate de adaptare, curiozitate şi spontaneitate. I-am văzut muncind şi i-am apreciat deopotrivă. Voluntar în Programul BIBLIOPOVESTAŞII înseamnă şi să fi participat la cel mai amplu proiect de voluntariat iniţiat de biblioteca noastră – aş spune, cu sinceritate, de o bibliotecă publică din România - cu implicarea masivă a comunităţii. A însemnat şi un start bun, un punct de referinţă, pentru cei care au participat pentru prima oară la un astfel de proiect. BIBLIOPOVESTAŞII au reprezentat avangarda noastră în relaţiile cu propria comunitate, au fost şi au rămas mesagerii cei mai frumoşi şi generoşi ai Cuvântului (re)povestit şi nu numai. Graţie lor, s-au creat punţi între oameni şi a înflorit speranţa în sufletele tuturor. Le adresez, încă o dată, cu drag, mulţumiri călduroase pentru încredere, implicare şi reuşită.

e cuvin sincere mulţumiri tuturor partenerilor noştri în program: Consiliului Judeţean Vrancea – finanţator principal, Primăriei Focşani şi Consiliului Local Focşani, S.C. Transport Public S.A. Focşani, Fundaţiei Pro Vobis, iniţiatoarea Proiectului naţional Raftul cu iniţiativă, colegilor bibliotecari de la bibliotecile din judeţ implicate în program şi consiliilor locale care le-au susţinut, instituţiilor şi organizaţiilor care au răspuns invitaţiei noastre, dar şi comunităţilor care ne-au sprijinit şi ne-au încurajat şi care, împreună cu Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea, au contribuit, cu paşi siguri, la schimbare.

a final de program, cu gândul la proiecte viitoare, Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea, vă invită să-i fiţi alături în continuare şi vă mulţumeşte, tuturor, pentru solidaritatea întru frumos!

Teodora Fîntînaru Manager Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea

BIBLIOPOVESTASII

“Raftul cu INIŢIATIVĂ - Dezvoltarea de PROGRAME DE VOLUNTARIAT în biblioteci”

roiectul Raftul cu iniţiativă a pornit în urma unei descoperiri reciproce semi-întâmplătoare între Pro Vobis şi vasta lume a bibliotecilor publice. Ne-am întâlnit în primăvara Anului European al Voluntariatului 2011, la Conferinţa Naţională ANBPR de la Baia Mare, dedicată implicării voluntarilor în bibliotecă. Deşi Pro Vobis lucra deja de peste 15 ani în dezvoltarea voluntariatului în România, nu era la curent cu faptul că în bibliotecile publice se lucrează atât de intens cu voluntari. La fel, bibliotecile nu ştiau de proiectele, evenimentele şi resursele create de Pro Vobis de-a lungul anilor pentru susţinerea mişcării de voluntariat din ţara noastră. Întâlnirea a fost una plină de bucurie de ambele părţi, generând dorinţa de a lucra împreună, de a face un schimb valoros de expertiză şi experienţă, pentru a genera programe mai eficiente în biblioteci, cu sprijinul şi prin implicarea mai structurată a voluntarilor. Nu mai era nevoie decât de un context potrivit pentru a pune în practică toate aceste deziderate. În 2013, contextul a fost oferit de Granturile SEE 2009-2014, care includeau o linie distinctă de finanţare pentru voluntariat. Aşa s-a născut acest proiect atât de drag mie: “Raftul cu iniţiativă – Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci”, care îşi propune creşterea capacităţii bibliotecilor publice de a implica voluntari pe termen lung în activităţile şi serviciile lor, construind programe solide de voluntariat.

roiectul ne-a adus extrem de multe satisfacţii, deschizându-ne o lume complet nouă, dar atât de bogată şi frumoasă – aceea a bibliotecilor publice, spaţii magice, în care ideile, dorinţa de cunoaştere şi curiozitatea cetăţenilor se împletesc cu deschiderea, amabilitatea şi extraordinara putere de muncă a bibliotecarilor, dublate de disponibilitatea şi energia voluntarilor. Pe Raftul cu iniţiativă au fost aşezate cu atenţie, grijă şi emoţie, 16 programe pilot de voluntariat implementate de tot atâtea biblioteci publice, din variate colţuri ale României. Indiferent de mărimea lor şi de experienţa acumulată sau nu, de-a lungul anilor, în organizarea de evenimente, acţiuni şi activităţi pentru utilizatorii lor, bibliotecile participante la proiectul Raftul cu iniţiativă ne-au dovedit că înţeleg şi promovează valoarea voluntariatului, că pot şi vor să integreze voluntari tot mai variaţi în programele şi strategiile lor pe termen mediu şi lung, creând astfel un spaţiu diferit în bibliotecă şi transformând-o într-o instituţie deschisă şi dinamică, un spaţiu de recreere şi de învăţare liberă. Cele 16 biblioteci selectate în proiect au devenit, pe parcursul celor 10 luni în care au beneficiat de acţiunile directe ale proiectului, aşa numitele Biblioteci V - instituţii moderne, care recunosc valoarea şi importanţa voluntariatului în dezvoltarea comunitară, îşi conştientizează rolul în cadrul acesteia şi îşi valorifică resursele şi poziţia de agent al schimbării în comunitate prin sprijinirea activă a dezvoltării şi promovării voluntariatului în plan local şi regional.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

rogramele implementate de biblioteci au fost dintre cele mai variate. Chiar dacă majoritatea acestora au avut ca obiectiv principal promovarea lecturii, metodele alese pentru a obţine acest rezultat au fost diferite, inedite şi atractive. De la campanii jucăuşe de promovare a lecturii, la crearea de biblioteci mobile sau căsuţe ale cărţilor, de la evenimente publice de “instigare” la lectură, organizarea de dezbateri asupra unor texte relevante pentru tematica discriminării şi urii, la lecturi publice în spaţii atipice, colecte şi donaţii de carte, de la evenimente de apreciere a cititorilor şi activităţi sociale sau ludice utilizând ca material de lucru cărţile din diferite domenii de interes, de-a lungul multor luni de activităţi şi a mii şi mii de ore de voluntariat. Cele 16 biblioteci au reuşit să crească vizibilitatea serviciilor lor, să atragă noi utilizatori, să îşi îmbunătăţească imaginea în comunitate şi să ofere servicii alternative cetăţenilor. Peste 10 mii de cetăţeni au participat direct la activităţile organizate de bibliovoluntarii din întreaga ţară, cei peste 480 de oameni frumoşi, dedicaţi, atât de diferiţi, însă toţi dornici de a explora lumea cu şi prin intermediul cărţilor şi al semenilor lor.

intre aceşti 480 de voluntari, 79 sunt din judeţul Vrancea, deja celebrii BIBLIOPOVESTAŞI, din la fel de celebrul program de voluntariat implementat, cu o pasiune şi o dăruire ieşite din comun, de doamna Margareta Tătăruş de la Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea. De-a lungul a 8 luni intense, debutate în octombrie 2014, 39 de voluntari din Focşani, alături de alţi 40 de voluntari mobilizaţi de 7 biblioteci orăşeneşti şi comunale din judeţ, au schimbat cu totul atmosfera din autobuzele focşănene, din şcoli, grădiniţe şi centre de zi, încântând oamenii cu lecturi interpretate cu entuziasm, cu poezii şi pasaje semnificative din lucrări importante ale literaturii. BIBLIOPOVESTAŞII au organizat de asemenea o paletă largă de cursuri, au purtat cărţile în colţurile cele mai neaşteptate ale oraşelor şi satelor, dar mai ales, au scos la iveală din paginile cărţilor poveşti, trăiri, emoţii, noi perspective. În cluburile de dezbateri ei au analizat cărţile care ating tematica urii sau discriminării, schimbând păreri despre cum se pot combate astfel de fenomene, ce atitudine pot lua tinerii şi cum să se comporte pentru a reduce efectele dăunătoare ale prejudecăţilor, violenţei sau urii. Prin toate activităţile lor, atât de bine comunicate şi puse în lumină de multitudinea de apariţii media, articole, povestiri digitale şi testimoniale, BIBLIOPOVESTAŞII m-au impresionat cu puterea lor de muncă, dăruirea şi pasiunea pe care au pus-o în toate activităţile, cu varietatea de acţiuni şi idei puse în slujba promovării cărţii şi lecturii şi cu zâmbetele lor mereu pline de încredere şi speranţă.

m apreciat extrem de mult profesionalismul coordonatorilor acestui program de voluntariat, însufleţirea cu care au gestionat toate planurile şi schimbările intervenite pe parcursul activităţilor, atenţia acordată detaliilor, comunicarea extrem de bună, complexitatea activităţilor şi grija acordată voluntarilor şi reflectării muncii acestora. În spatele rezultatelor atât de vizibile au stat enorm de multe ore de muncă, de planificare şi reorganizare, de documentare a tuturor activităţilor, resurselor, interacţiunilor dintre voluntari şi colegii din bibliotecă, obţinerea de autorizaţii, susţinere şi bugete, jonglarea programelor voluntarilor pentru a acoperi nevoile, convingerea atâtor oameni să sprijine demersurile voluntarilor şi ale bibliotecii şi să ducă mai departe povestea.

BIBLIOPOVESTASII

“Astfel, pe bună dreptate sunt mândră să acord Bibliotecii Judeţene Vrancea titlul de Biblioteca V Expertă”... pentru efortul susţinut în vederea dezvoltă-

rii capacităţii de lucru cu voluntarii, pentru progresul extraordinar înregistrat în doar 8 luni în ceea ce priveşte sistemul de management al voluntarilor şi pentru profesionalismul de care a dat dovadă în implicarea voluntarilor şi reflectarea contribuţiei acestora. Mai mult, Biblioteca Judeţeană Vrancea este acum Biblioteca V Expertă pentru că ea continuă să lucreze cu voluntari, implementează instrumente complexe de gestionare a programelor de voluntariat, integrează componenta de voluntariat în programele şi serviciile sale viitoare, atât la nivelul municipiului Focşani, cât şi în bibliotecile din judeţ, în alte 7 locaţii, şi are capacitatea de a creşte numărul şi calitatea activităţilor de voluntariat găzduite, putând în acelaşi timp să ofere cetăţenilor un spaţiu în care să îşi pună ideile în aplicare, să devină participanţi activi în soluţionarea nevoilor personale şi ale comunităţii în care trăiesc.

Corina Pintea Director Dezvoltare Pro Vobis - Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat Coordonator al proiectului Raftul cu iniţiativă

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

sau despre

BIBLIO POVESTAȘII

CUVINTE ROSTITE CU SENS

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

rogramul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII, cel mai mare program de voluntariat de până acum al Bibliotecii Județene “Duiliu Zamfirescu” Vrancea, s-a derulat în perioada octombrie 2014 – iunie 2015. Dincolo de concepte, de management profesionist și resurse utilizate, de reușite, greșeli trăite și lecții învățate, s-a scris cea mai frumoasă POVESTE de până acum, ce a avut ca personaje principale cei mai mulți VOLUNTARI vrânceni de toate vârstele, categoriile sociale și profesionale, care au știut a povesti prin voluntariat și CUVINTE ROSTITE CU SENS, despre oameni implicați, despre o BIBLIOTECĂ deschisă și dinamică și despre o constelație a valorilor comune și a iubitorilor de CUVINTE, trăite și dăruite mai departe, celor care prețuiesc lectura, educația și schimbarea.

“Aşa s-a născut o CONSTELAŢIE nouă, un model de urmat – cel al BIBLIOPOVESTAŞILOR, voluntari ai bibliotecilor publice vrâncene.”

e-am propus împreună să-i provocăm pe vrânceni să se implice în promovarea lecturii, să construim împreună servicii noi de bibliotecă, centrate pe nevoile oamenilor și, nu în ultimul rând, să creăm o COMUNITATE puternică în jurul bibliotecii și în interiorul ei, astfel încât BIBLIOTECA să fie locul cel mai potrivit în care oamenii învață, descoperă, împărtășesc experiențe, cunoștințe și pasiuni. Am plecat de la ceea ce ne definește ca oameni – CUVÂNTUL – în formele lui cel mai des trăite: scris sau rostit, cântat sau visat. CUVÂNT care a mângâiat suflete și minți prin poezie, dăruire și efort; care i-a învățat pe cei din jur cum să fie mai buni și să creadă în ei și evoluția lor. Prin puterea pe care o are CUVÂNTUL din cărți sau din educația noastră am reușit să conturăm un program de voluntariat ce a trecut dincolo de porțile bibliotecii noastre și s-a sădit în oamenii pe care viața ni i-a scos în cale. Unde vom ajunge? Slujindu-ne de infinitele posibilități pe care le are și ni le dă CUVÂNTUL, vom merge acolo unde EL nu se oprește nicicând. Unde își are locul pentru care s-a inventat spre înțelegere. Mereu, între oameni...

rogramul BIBLIOPOVESTAȘII a fost creat datorită selectării bibliotecii noastre în proiectul național ”Raftul cu inițiativă – Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci” implementat de Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat în parteneriat cu Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) în perioada mai 2014-iunie 2015 și finanţat prin Granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Cele 16 biblioteci publice selectate au fost din Focșani, București, Cluj, Iași, Brăila, Galați, Mureș, Mediaș, Bârlad, Pietrari, Dâmbovița, Gorj, Medgidia, Năvodari, Neamț și Vaslui și au fost dez-

BIBLIOPOVESTASII voltate programe de voluntariat cu teme diferite, dar având același scop comun: diversificarea oportunităţilor de implicare prin voluntariat în cadrul bibliotecilor publice din România, care să ofere oportunități calitative de implicare a cetățenilor de orice vârstă în beneficiul comunităților pe care le deservesc. S-au implicat 79 de voluntari, de toate vârstele, în opt biblioteci publice din județul Vrancea: Biblioteca Județeană și bibliotecile din Adjud, Mărășești, Panciu, Odobești, Homocea, Broșteni și Gugești și a avut trei direcții, desfășurate simultan:

Campania de promovare a lecturii în comunitatea vrânceană prin interpretarea si crearea de povești prin metoda Storytelling (arta povestirii) în spații neconvenționale. Campania a presupus inclusiv crearea de biblioteci mobile în mijloace de transport în comun pentru ca oamenii să citească în călătoriile lor, să împrumute cărțile sau să doneze chiar ei cărți pe care să le citească alții. Cursuri pe diferite teme create și susținute de cei care au dorit să împărtășească din cunoștințele și abilitățile lor copiilor, tinerilor, adulților și vârstnicilor vrânceni.

Crearea unui club al liceenilor ”Fără ură prin LECTURĂ”, în care elevii au participat

la debate-uri lunare contribuind la campania Consiliului Europei dedicată discursului online anti-discriminare și anti-ură în rândul tinerilor

Timp de 7 luni și în 3955 de ore de voluntariat, BIBLIOPOVESATȘII au povestit despre BIBLIOTECĂ în diferite moduri pentru 6157 de oameni: au scos POVESTEA și POEZIA din bibliotecă și au interpretat-o acolo unde oamenii își trăiesc viața de zi cu zi: în autobuze, supermarketuri, cafenele, azile de bătrâni, centre de copii, policlinici, spital, biserică, școli, grădinițe, pe stradă; au livrat gratuit la bibliotecă, pentru comunitatea vrânceană, peste 50 de cursuri pe diferite teme de interes din care copiii, adolescenții, adulții și vârstnicii au dobândit diferite competențe și abilități; au învățat să argumenteze și să fie toleranți, să accepte diversitatea și să aibă un discurs care să nu instige la ură. Au participat și ei la cursurile dedicate lor și au învățat să fie mai buni și mai implicați. Împreună am arătat oamenilor că BIBLIOTECA este spațiul în care oricine își poate educa mintea și inima, poate fi parte din schimbările dorite și poate contribui la dezvoltarea personală și profesională proprie dar și a celor care trăiesc în comunitatea vrânceană.

artea aceasta va fi o reflectare obiectivă și, pe alocuri subiectivă, presărată cu experiențele trăite sau cu descrierea emoțiilor și a orelor dăruite de C BIBLIOPOVESTAȘI copiilor, adolescenților, tinerilor, adulților și vârstnicilor vrânceni, timp de multe luni. Luni care vor rămâne adânc sădite în timpul lor, în lucrurile învățate și în emoțiile trăite cu intensitate, clădind amintiri și prietenii pe viață.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

cest program de voluntariat care a scos povestea și poezia din bibliotecă și le-a dus în autobuze, azile, centre de copii, supermarketuri, cafenele, policlinici, spital, biserică, școli, grădinițe și pe stradă, în care s-au derulat numeroase cursuri unde oamenii au învățat atât de multe lucruri practice și utile, unde tinerii au învățat că prin lectura de calitate poți schimba ceea ce nu-ți place în jur, ne obligă să mergem mai departe și să le oferim oamenilor mici sau mari ceea ce au nevoie și ceea ce au învățat deja că pot găsi la bibliotecă. Toate aceste programe și cursuri oferite au adus bibliotecilor implicate utilizatori noi, vizite mai dese și au îmbunătățit calitatea vieții tuturor celor implicați. Cine ar putea vorbi mai bine despre toate acestea dacă nu ei, voluntarii?

Cum am început?

iblioteca Județeană “Duiliu Zamfirescu” Vrancea a fost cea de-a doua bibliotecă selectată, în ordinea punctajului obţinut, alături de alte 15 biblioteci județene, orășenești și comunale din întreaga ţară, pentru a face parte din acest proiect. A primit, din partea promotorilor, intervenție personalizată complexă în profesionalizarea muncii cu voluntarii și dezvoltarea capacității de a implementa programe de voluntariat. Printre beneficiile implicării în acest proiect s-au numărat: vizibilitatea la nivel comunitar şi național, poziționarea instituției ca bibliotecă activă, modernă, centru de resurse și oportunități pentru comunitate, capacitatea crescută de a recruta și de a reține voluntari din diferite categorii, care să contribuie la dezvoltarea instituției, a comunității și la dezvoltarea lor personală, dezvoltarea instituțională prin formarea unui corpus de experți recunoscuți în domeniu şi dezvoltarea de noi servicii care să servească nevoilor comunității și ale instituției, acces la schimb de experienţă cu alte biblioteci, idei şi modele de programe de voluntariat, oportunitatea de evaluare şi certificare a bibliotecii ca Bibliotecă V, un concept nou dezvoltat în cadrul acestui proiect, adresat celor mai active biblioteci în domeniul voluntariatului. Biblioteca V este un spațiu dedicat oportunităților de învățare și dezvoltare continuă, un punct de informare cu privire la voluntariat și beneficiile acestuia, dar și un loc unde ideile noi de proiecte vor putea fi puse în aplicare. Am fost una dintre cele 4 biblioteci norocoase care a primit insigna de Bibliotecă V MATURĂ la debutul programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII din cadrul proiectului național ”Raftul cu inițiativă – Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci”, în urma competiției insignelor între cele 16 biblioteci, biblioteca noastră are ”un sistem relativ dezvoltat de managementul voluntarilor și implică voluntari în activități diverse, înţelegând valoarea acestora”. Doar trei insigne din cinci au fost acordate celor 16 biblioteci implicate, la debutul programelor de voluntariat.

BIBLIOPOVESTASII Cele 5 niveluri de profesionalism în ”Competiția insignelor” sunt: 1. Biblioteca V Aspirantă – aflată la început de drum în implementarea unor mecanisme de management al voluntarilor şi care aspiră la mai mult. 2. Mini Biblioteca V – a făcut deja unele progrese pe drumul managementului voluntarilor şi îşi propune măsuri concrete de a-şi îmbunătăţi sistemul de implicare a voluntarilor. 3. Biblioteca V Matură – are un sistem relativ dezvoltat de managementul voluntarilor și implică voluntari în activități diverse, înţelegând valoarea acestora. 4. Super Biblioteca V – lucrează intensiv, structurat și pe termen lung cu voluntari, implicarea lor fiind parte din strategia de ansamblu a instituţiei. 5. Biblioteca V Expertă – are un sistem de managementul voluntarilor foarte bine pus la punct şi se preocupă constant de rafinarea şi punerea lui în valoare.

“La final am primit insigna cea mai preţioasă, care înseamnă că suntem Bibliotecă V Expertă şi că am învăţat multe, am crescut frumos şi deja punem accent pe calitate şi nu doar pe conţinut.”

m început - conform ”teoriei” învățate la cursul de la Cluj, din toamna anului 2014, dedicat bibliotecarilor coordonatori de voluntari și livrat de formatori specialiști de la Pro Vobis cu pregătirea organizației, conform strategiei de Management a voluntarilor și ne-am creat propria misiune și viziune a programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII. Ne-am creat de la zero propriile politici și proceduri în lucrul cu voluntarii. I-am selectat și instruit pe cei 7 bibliotecari din județ, oferindu-le un curs intensiv de Managementul voluntarilor de 2 zile, unde au învățat despre instrumentele și pașii care trebuie parcurși în lucrul cu voluntarii. Nu trebuia să facem asta... era ”suficientă” Biblioteca Județeană Vrancea în acest proiect, doar că, am vrut ”să-i creștem” o dată cu noi și pe acei bibliotecari locali vrednici și inimoși care au avut în ultimii ani rezultate excelente în activitatea lor profesională. Ni s-a părut o oportunitate pentru ei, ca și pentru noi, și i-am luat aproape, pentru a-i învăța cât de utili sunt voluntarii pentru a crea o bibliotecă modernă și care oferă servicii bazate pe nevoile comunității.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

iziunea Bibliotecii Județene Vrancea, dar care se aplică și celorlalte biblioteci publice vrâncene implicate în proiect, este următoarea: Biblioteca publică este o instituţie care asigură oricărui membru al comunităţii servicii de informare, formare şi culturale de calitate, în condiţii adecvate, utilizând inovaţia, creativitatea şi colaborarea culturală pentru dezvoltarea cunoaşterii, susţinerea educaţiei permanente, a incluziunii sociale şi a diversităţii culturale.

ar MISIUNEA programului de voluntariat dezvoltat de bibliotecile noastre este aceasta: programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII va contribui la creșterea gradului de implicare a membrilor comunității vrâncene în promovarea lecturii, a diversificării serviciilor de bibliotecă și a învățării pe tot parcursul vieții. Vom contribui împreună la punerea în valoare a dezvoltării personale, profesionale, interculturale și lingvistice a persoanelor care desfășoară activități de voluntariat în bibliotecă pentru comunitate și a beneficiarilor acestor servicii.

poi, ne-am pus pe treabă... am recrutat și selectat voluntari. Au fost așa de mulți doritori, că nu ne-a lăsat sufletul să nu lucrăm cu mai mulți decât A ne-am propus. În loc de 34 de voluntari, la nivel de județ, cât am planificat inițial, am lucrat cu 79, din care, doar la Biblioteca Județeană Vrancea au fost 39 de voluntari. Oameni mulți, frumoși, dornici de a promova lectura și de a-i învăța pe ceilalți din ceea ce știu ei mai bine a face.

Margareta Tătăruş Bibliotecar formator Coordonator al programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII

BIBLIOPOVESTASII

CELE MAI FRUMOASE

POVEŞTI au fost

SCRISE, CITITE ŞI TRĂITE

de voluntarii

BIBLIOPOVESTAȘI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Campania de promovare a lecturii în comunitatea vrânceană

BIBLIOPOVESTASII

m scris o poveste frumoasă și atunci când am lansat programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII, o dată cu prima ninsoare. Au participat o mare parte dintre voluntarii din tot județul, reprezentanți ai partenerilor noștri, Corina Pintea din partea Pro Vobis, Victor Miron - inițiatorul campaniei ”Cărțile pe față” și mass-media locală. Am vorbit despre program, despre voluntariat, despre carte. Pe urmele ideii lui Victor Miron, am inițiat campania ”Citate la intersecție”: am ieșit, cu citate din cărți scrise pe pancarte, la o intersecție circulată din oraș. Însoțiți de dorința de a ne face cunoscuți, i-am îndemnat pe oameni să citească, să se bucure de cuvântul scris și de biblioteca noastră, care le oferă posibilitatea de a călători în cel mai frumos univers, cel al poveștilor și cuvintelor scrise, care dau sens vieților noastre. Apoi, ne-am pus pe treabă...

“Din această direcţie a programului nostru de voluntariat au făcut parte 28 de voluntari: 14 la Biblioteca Judeţeană Vrancea, 14 în celelalte 7 biblioteci din judeţ, câte doi la fiecare bibliotecă.” S-au întâmplat multe lucruri frumoase...

imp de 3 săptămâni din luna noiembrie 2014, voluntarii noștri s-au pregătit intensiv. Am colaborat cu 3 actori focșăneni – Ioan Constantinescu, Adrian Damian și Mihai Cojocaru, care au investit multe ore din timpul lor prețios, arătându-le voluntarilor noștri cum să interpreteze mai bine lecturile alese. Cum să nu exagereze și cum să pună în valoare textul, personajele dar și pe ei. Cum să fie atenți la public și cum să învețe să-l iubească pentru reacțiile sale, din care vor învăța permanent. Au fost trei săptămîni pline cu povești, repetiții nesfârșite, reluări și recapitulări care, parcă, nu se mai terminau... am schimbat poveștile pentru că nu se potriveau personalității voluntarilor. Am căutat prin zeci, poate sute de cărți și povești... și ce frumoasă a fost căutarea, citirea, descoperirea și plăcerea de-a răsfoi cărțile... Marele câștig din aceste căutări a fost că ei, voluntarii, au învățat ce înseamnă cu adevărat să descoperi povestea sau poezia care ți se potrivește, care te pune în valoare și cum poți transmite publicului emoția și mesajul autorului. Ca și coordonator de voluntari am lucrat în această perioadă, 7 zile pe săptămână, de la 8 la 24.00. Le-am fost aproape voluntarilor în căutările lor, în greutatea înțelegerii interpretării și i-am motivat și încurajat permanent. Am fost parte din povestea încercării lor de a scoate povestea și poezia în lume, într-un fel pe care nu l-a mai încercat nimeni, cel puțin în România. N-am avut modele de urmat și nici de copiat. Am făcut lucrurile în felul nostru, adaptându-ne din mers. Ne-a fost teamă tuturor, bibliotecari și voluntari deopotrivă. Am explorat împreună o lume care consideră cititul ceva intim, de familie, de bibliotecă, pentru că așa a fost educată. Și au apărut

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT BIBLIOPOVESTAȘII noștri care le-au dus povestea și poezia acolo unde ei, oamenii, își trăiesc propriile povești de viață... în autobuze și magazine, în policlinici sau azile de bătrâni, în centre de copii sau grădinițe, în cafenele și școli... acolo unde, oameni mici sau mari au nevoie de poveste și de cuvântul rostit cu sens. Au fost emoții trăite în autobuze aglomerate, la ore de vârf, în care oamenii nu înțelegeau ce se întâmplă. Au fost lacrimi de fericire la felicitările și încurajările primite la coborârea din autobuz, când oamenii își luau ”la revedere” de parcă ne știau de când lumea... au fost aproape 1000 de cărți dăruite în autobuze, pe scaune, cărţi pe care oamenii le priveau cu sfială, ca și când locurile erau rezervate pentru altcineva... au fost bucuriile noastre când înțelegeau că-s pentru ei, cu drag de lectură și cărți date mai departe pentru o călătorie frumoasă... și au fost ore petrecute cu bătrânii din azile când am înțeles câtă nevoie de poezie aveau sau alături de copiii din centre care au scris o poveste a trăirilor fermecate: povești și ateliere de creație, dans și voie bună, ghiocei și mărțișoare dăruite, zâmbete și poezie. Propriile povești create sau rostite în școli și grădinițe. Propria poveste despre cum să ascunzi faptul că ai pierdut rândul în mersul ”zglobiu” al autobuzului sau că neastâmpărul celor mici îți crează sentimentul că nu știi a le spune povestea pe înțelesul lor... Sau disperarea noastră când unii ne-au întrebat dacă suntem sectanți și că citim în autobuze pentru că primim bani...

tât de multe emoții și sentimente ascunse ori lăsate la vedere au experimentat voluntarii noștri, că nu mai știu care este povestea adevărată de împărtășit... cea a programului de voluntariat, văzută și auzită sau cea din spatele miilor de ore de emoții trăite și nerostite? Ce știu cu siguranță este faptul că interpretatul poveștilor și poeziilor în autobuze a fost ineditul acestui program de voluntariat. Și pentru sentimentele trăite de voluntari și pentru că mass-media locală și națională ne-a promovat ideea de a aduce cartea și lectura mai aproape de oameni în autobuze, acolo unde circulă omul de rând, simplu, și care nu mai citește decât la televizor. Autobuzul, cel care i-a făcut pe voluntarii noștri să treacă de la ”eu nu vreau în autobuz” la ”când mai mergem cu autobuzul?”

oveștile multora dintre ei le puteți citi în continuare. Fiți îngăduitori cu ei... se pricep mai bine la a transmite emoții și cuvinte rostite cu sens, scrise de P autori celebri, decât să-și pună trăirile în cuvinte ce deapănă clipe de viață... Vă

invit să-i cunoașteți pe cei care au avut curajul să scrie, în cuvinte simple, despre ceea ce au trăit și simțit.

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Într-o zi friguroasă de octombrie m-am dus cu sufletul la gură la bibliotecă pentru a da un interviu. Voiam să fiu voluntar. Deși am fost sceptică la început, în adâncul sufletului meu, știam că îmi doresc să fac parte din acest program de voluntariat… ”Nebunia” a început odată cu afișarea listei de voluntari admiși iar eu eram trecută acolo. Mi-au plăcut toate întâlnirile noastre săptămânale de pregătire. M-au ajutat să mă schimb radical, m-au ajutat să învăț cum să mă dezvolt mai departe, ce este corect să fac și ce nu.

Cele mai FRUMOASE povești

Când am ieșit pentru prima dată “în lume” am avut mai multe emoții decât la examenul de admitere la liceu. Mai ales că eu am început acest program cu povestea spusă în autobuz, singurul loc în care nu m-aș fi văzut niciodată spunând povești. Pe parcurs, a devenit locul meu preferat de spus povești și poezii, iar cea mai mare bucurie nu o simțeam în timp ce citeam, ci atunci când oamenii coborau și îmi mulțumeau pentru că le-am adus un zâmbet într-o zi oarecare sau că i-am binedispus, chiar dacă pentru puțin timp. Un alt loc drag mie, poate cel mai încărcat cu emoție, a fost un centru pentru copii. Pot spune că a fost pentru prima data în viață când emoțiile m-au copleșit și nu mă mai regăseam. Îmi tot repetam în gând că trebuie să fac asta, să o duc până la capăt, mai ales când vedeam peste 20 de chipuri de copii privindu-mă nerăbdători. Mi-am luat inima în dinți și am început să le citesc. Din când în când mai ridicam privirea din carte uitându-mă la ei. Era o liniște deplină. Toți erau ochi și urechi la mine și, surprinzător a fost că nu se mișca niciunul, deși la început păreau a fi destul de agitați. Am primit aplauze și apoi copiii mi-au spus ce vor să se facă atunci când vor crește mari.

Am făcut mărțișoare împreună și am trăit acolo cele mai frumoase emoții din viața mea. Cursurile la care am participat m-au ajutat să mai pun o cărămidă la dezvoltarea mea. Am întâlnit oameni absolut minunați, oameni de excepție cu povești de viață uluitoare ce le-au împărtășit cu noi. Ne-au învățat cum să ne stăpânim emoțiile, cum să procedăm la școală sau acasă, în diferite situații. Cum să interacționăm cu prietenii, profesorii, părinții sau cu orice alt om care ne intră în viață. Am foarte multe amintiri din acest program de voluntariat. Foarte multe locuri speciale în care am fost, cele mai frumoase întâlniri lunare alături de BIBLIOPOVESTAȘI… Cred totuși că momentul cel mai importat și cel mai reușit a fost evenimentul de final. Am făcut împreună atât de multe

BIBLIOPOVESTASII lucruri, am fost atât de frumoși împreună și nu mi-a venit să cred că s-a terminat... Am realizat ce echipă unită am fost, cât de mulți prieteni noi mi-am făcut, de toate vârstele, câte povești de viață am auzit, câte lucruri am învățat de la cei mici sau mari. Ce a însemnat pentru mine BIBLIOPOVESTAȘII? Cea mai frumoasă experiență din viața mea de adolescentă. Pentru că mi s-a dat ocazia să demonstrez oamenilor că nu toți adolescenții sunt așa cum cred adulții… și le-am arătat că și noi putem face lucruri mari pentru cei din jurul nostru, pentru orașul nostru și pentru schimbarea pe care ne-o dorim. Au fost păreri pro și contra venite de la oameni, păreri ce m-au ambiționat să continui și să demonstrez de ce suntem noi, adolescenții, în stare. Le-am arătat ce pot face niște copii, dacă li se dă încredere și sunt ascultați. Și cum să nu facem asta în continuare când trăim emoții care ne transformă în oamenii care vrem să fim? Iar când eram oprită pe stradă și mi se spunea: “Tu ești fata din autobuz? Felicitări! Continuați cu ceea ce faceți!”… am învățat cât de bine și de frumos este să dăruiești fără a aștepta ceva în schimb. Cele mai frumoase povești au fost scrise, citite și trăite de voluntarii BIBLIOPOVESTAȘI!

Denisa Maria Dulea

16 ani

Elevă la Colegiul Naţional Unirea Focşani

A fost ODATĂ,

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

ca NICIODATĂ…

A fost odată ca niciodată o echipă de oameni frumoși, zâmbitori și plini de voie bună. Se numeau BIBLIOPOVESTAȘII. Stați așa, să vă spun cine sunt eu… Sunt una dintre norocoasele care aparține acestei echipe minunate de voluntari ai Bibliotecii “Duiliu Zamfirescu” Vrancea și care, timp de multe luni bune, am făcut orașul un loc mai plăcut, născând veselie și transmițând povești și poezii oamenilor de pretutindeni. Pe unde n-am fost… am promovat lectura în tot felul de locuri neconvenționale: autobuze, hipermarketuri, azile de bătrâni, centre pentru copii, cafenele, restaurante dar și în grădinițe, școli ori pe stradă. Am făcut lumea să zâmbească mai mult, să prețuiască povestea și poezia și leam demonstrat tuturor că orașul nostru poate fi mai frumos. Am fost răsplătiți cu mii de zâmbete, aplauze, emoții și multe vorbe frumoase, care ne-au ajutat să trecem peste obstacole. Să vă povestesc ceva nostim. Odată, când eram în autobuz cu mai mulți voluntari și spuneam povești, o doamnă care nu înțelegea ce face noi, a spus cu voce tare așa, crezând că n-o vom auzi: “Eiii... Ce fac tinerii din ziua de azi, pentru bani!”. Și tare m-am întristat… Așa că mi-am luat inima în dinți și, pe un ton politicos, i-am spus: “Nu vă supărați, noi suntem VOLUNTARI și facem asta cu drag de oamenii care călătoresc cu autobuzul, pentru a le face ziua mai bună. Nu ne plătește nimeni…” Cred că doamna respectivă a înțeles, iar eu m-am întors la zâmbetul meu care iubește poezia, povestea și cuvântul.

i n-am încălecat pe-o şa, şi n-am terminat povestea mea… pentru că mă simt norocoasă că am făcut şi fac parte din familia BIBLIOPOVESTAŞILOR şi simt că povestea merge mai departe…

Andreea-Oana Cernat-Neagu

18 ani

Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani

BIBLIOPOVESTASII

Viața mea, timp de 7 luni, a fost SPECIALĂ

Primul lucru care îmi trece acum prin gând, când spun cuvântul acesta – BIBLIOPOVESTAȘII, este grupul acela de oameni îmbrăcați toți în roșu, așteptând să intre în acțiune, într-o zi ploioasă de mai. Ziua în care am arătat oamenilor din Focșani, în Piața Unirii, cât de multe

pot face voluntarii bibliotecii. Știu că am început cu sfârșitul. Pentru că la început speram să fie doar o poveste. Și așa a fost... Cea mai frumoasă de până acum. Îmi amintesc cât eram de emoționată la început. Cea mai mică... Credeam că sunt singura care nu o să poată face nimic. Dar a fost pe dos, chiar dacă tot cea mai mică eram. Am făcut aceleași lucruri ca și cei mari. M-am bucurat de aceleași lucruri ca ceilalți. Viața mea, timp de 7 luni, a fost specială. Mi-am dorit să vin aici, la bibliotecă, pentru că știam că doar așa puteam să scap de lucrurile zilnice pe care le făceam. La început, țin minte și acum, mi-am zis : “Vin aici să scap și eu de niște teme”. Dar, spre uimirea mea, nu am scăpat nici de ore, nici de teme și, pe deasupra, a început să-mi și placă. Tot venind la întâlnirile săptămânale și lunare, spunând povești și recitând poezii, parcă totul devenise altfel decât îmi imaginasem. Reușeam să vorbesc în public fără să mai am foarte multe emoții. Reușeam să vorbesc tare, fără să-mi mai ”fure” cineva vocea și, aproape să joc teatru, în fața unui autobuz plin… Reușeam să aduc zâmbete pe chipurile triste ale oamenilor. Noi, BIBLIOPOVESTAȘII, reușeam asta. Din toată povestea asta minunată, cu BIBLIOPOVESTAȘII, mi-au rămas o mulțime de lucruri în suflet și în gând, însă unul mi-e cel mai drag. Mereu când sunt pe stradă, mintea și sufletul mă îndeamnă să salut toți oamenii, cunoscuți sau necunoscuți și să le zâmbesc. Habar n-au ei câte poezii și povești am eu a le spune…

Ioana Carla Boboc

13 ani

Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“O clipă! M-ai învăţat cum să iubesc o clipă, iar liniştea-ţi mi-ai dat să o ascult, mi-ai deschis ochii şi am privit lumina, o clipă-n viaţa ta mi-a fost atât de mult!” Adrian Mangu

BIBLIOPOVESTASII

Încă un dram din NEBUNIA plăcerii de a fi…

ând am aplicat pentru acest program de voluntariat nu am realizat nici măcar pentru o clipă ce paşi trebuia să urmez ca să ajung aici, adică să ajung să vă împărtăşesc din această experienţă minunată. Dar, pentru că ştiam modul în care lucrează Margo cu noi şi pentru că era vorba de carte, nu am ezitat nicio secundă în a răspunde provocării. Astfel am ajuns alături de oameni minunaţi şi împreună ne-am depăşit limitele. Mai întâi la cursurile de pregătire în timpul cărora aveam impresia că nu mai ştim să citim cum trebuie, apoi în fiecare spaţiu unde am dus cuvântul cărţii. Evident, activitatea captivantă a fost tocmai în locul de care mă temeam la început, şi anume autobuzul. Acolo am înţeles că acest proiect nu aduce numai cartea în mijlocul oamenilor, ci le oferă, prin intermediul lecturii, alinare, linişte sau, mai bine zis, un moment de regăsire interioară, fie şi într-un spaţiu public.

egretul meu este că nu am avut mai mult timp pe care să îl valorific în activităţile şi provocările bibliotecii care a coordonat totul cu o extraordinară măiestrie. În rest, le sunt recunoscătoare tuturor pentru că alături de ei am descoperit că pot să fac lucruri pe care le negam, pentru că datorită energiei lor am simţit ce înseamnă să te dăruieşti deplin, chiar dacă cei din jur te analizează.

Da! Datorită lor, BIBLIOPOVESTAŞILOR, am început să privesc viaţa cu încă un dram din nebunia plăcerii de a fi. Violeta-Mariana Grigorică

35 ani

Profesor limba şi literatura română Şcoala cu clasele I-VIII Bilieşti, Vrancea

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT Povestea mea de voluntar al Bibliotecii Județene Vrancea a început într-o zi frumoasă de octombrie, zi în care m-am prezentat la interviu. Aveam în suflet emoții mari, ca și când urma să susțin un examen important. Totodată, aveam încredere că dorința mea arzătoare de a face voluntariat le va doborî și mă voi descurca. Ceea ce s-a și întâmplat. Bucuria cea mai mare a fost când am aflat că am fost acceptată și, odată ce mi-am cunoscut viitorii colegi de echipă, am început pregătirile. Inițial, planul nostru pentru acest program a fost gândit și așezat pe flipchart de draga noastră îndrumătoare, Margo, însă cele 7 luni din acest program au fost imprevizibile și nu ne-au lăsat să-l respectăm întocmai. De exemplu, planul nostru nu includea interviuri la o televiziune națională, însă viața ne surprinde întotdeauna. Astfel, la final, ne-am dat seama că proiectul a ieșit mult mai bine decât ne-am fi așteptat vreodată. Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest proiect a fost ideea inedită de a recita poezii în spații neconvenționale, lucru care nu se mai întâmplase până atunci la noi în oraș. Am avut mereu emoții înainte de fiecare poezie recitată, acel tip de emoții care te copleșesc la o maximă intensitate și care, după ce începeam să citesc, își luau ușor zborul și mă făceau să îmi doresc să nu-mi mai treacă rândul. A recita o poezie poate părea un lucru banal, însă nu și atunci când călătorii unui întreg autobuz, oameni din diTu verse categorii sociale, triști sau vesedevii cel afișul cu li, îngrijorați sau descumpăniți, tineri de pe BIBLIOPOVESTAȘII de pe geam, sau bătrâni, te ascultă cu atâta atenție cel spre care este îndreptată toată atenția. Satisfacția pe tine, cel care poate transforma o cea mai mare, cel mai mare premiu, veneau la final, când oamenii neînsemnată călătorie cu autobuzul aplaudau și ne mulțumeau că le-am făcut călătoria mai frumoasă. Atunci știam că mi-am îndeplinit datoria de voluntar BIBLIOPOVESTAȘ: am adus oamenilor cartea mai aproape într-o plimbare plăcută. de suflet, mai precis poezia, și am reușit să-i facem, pentru un anumit timp, să uite de toate

VIATA ne surPRINDE

grijile și problemele cotidiene. Au fost 7 luni pline, 7 luni în care fiecare săptămână m-a surprins în biblioteci, autobuze, cafenele, școli, azile de bătrâni și chiar în supermarketuri, cu legitimația de BIBLIOPOVESTAȘ atârnându-mi de gât. Mă bucur că m-am înscris în acest proiect deoarece am căpătat mai multă încredere în mine, am cunoscut oameni minunați de la care am avut multe de învățat și pot spune că, alături de colegii mei, am reușit să schimbăm ceva în acest oraș – să aducem mai aproape de oameni povestea, cartea și biblioteca.

întotdeauna

Diana-Victoria Creţu

17 ani

Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani

BIBLIOPOVESTASII

l mu ra

e ,p t l u em d u

i 2015, s-a încheiat pro 4 ma 1 e d g a t da

de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII, desfășurat de Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” din Focșani, în proiectul național Raftul cu inițiativă. Un proiect superb care de la început mi s-a părut interesant și chiar provocator pentru mine. Apropo, am uitat să spun câteva cuvinte despre programul BIBLIOPOVESTAȘII. A fost împărțit pe trei direcții: diferite cursuri, clubul de debate și, cea mai frumoasă, cea în care eram și eu: voluntarii BIBLIOPOVESTAȘI care spuneau povești în diferite locații: în autobuz, grădinițe, centre de copii, azile de bătrâni, biblioteci, în supermarket și cafenele. Până să ieșim în lume pentru a spune povești, poezii și de a ne arăta interesul față de cultură, cu încredere, dar și autodepășire, am avut multe întâlniri de pregătire, alături de actori vrânceni. Nu pot spune că am fost de fiecare dată mulțumită de mine, deoarece nu toată lumea înțelegea ce făceam noi, unii arătând chiar că nu le pasă. Dar eram fericită datorită celor care ne felicitau și ne ascultau citind sau recitând, mai ales în autobuz, acţiune care a avut și un mare succes. Timp de 7 luni, am cunoscut oameni frumoși cu care m-am înțeles foarte bine și alături de care am trăit cele mai frumoase emoții. Sfârșitul programului a fost exemplul nostru de dăruire și efort dedicate voluntariatului: am desfășurat un maraton de activități pentru care ne-am pregătit foarte mult timp alături de coordonatoarea noastră Margareta Tătăruș, pe care o apreciez pentru toată munca și pentru că a avut încredere în noi! Am încheiat seara cu un frumos premiu pentru toată munca noastră: o mică petrecere care a fost cea mai frumoasă pentru că nu ne venea să ne despărțim de acest proiect, BIBLIOPOVESTAȘII. Mă uitam în jur și vedeam atâtea fețe dragi mie și atâți oameni frumoși cu care am lucrat și m-am distrat! Pot spune, cu mâna pe inimă, că acest proiect a fost pentru mine o mare experiență, din care am învățat cum să fiu mai optimistă, să am încredere în mine, să mă autodepășesc, să-mi fac noi prieteni, să ofer zâmbete pe fețele oamenilor și să fiu mândră că am pri ns gu stu lv olu Roxana Oprişan ntar 20 ani iatului.

Mândră că am prins GUSTUL voluntariatului

Educatoare, Grădiniţa Scânteia Jariştea, Vrancea

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

,Ziua bună se cu-de ,noaște mineață”…di-

,,Ziua bună se cunoaște de dimineață”… Aceasta a fost pentru mine ”regula de aur”când am decis să mă implic - și am făcut-o cu tot dragul, în derularea obiectivelor acestui proiect al Bibliotecii Județene ”Duiliu Zamfirescu” Vrancea. Am dorit cu ardoare să fiu o BIBLIOPOVESTAȘĂ fruntașă și.. am fost! Odată cu voluntariatul în acest program, cuvântul ”bătrân-bătrână”, în acest răstimp, mi-a dispărut din vocabular. Am învățat și reînvățat că, alături de tineri, putem să ducem mai departe, din generație în generație, tot ce este mai bun creat de-a lungul timpului. Cititul poveștilor și al poeziilor le-a înseninat sufletul oamenilor, pentru că le-am scos din bibliotecă și le-am dus acolo unde ei forfotesc, cuprinși de bucuriile și grijile lor. Am așezat în prim plan ”CARTEA” - această minune a lumii. Cu ea am deschis multe uși și suflete dar, mai ales, pe cele ale publicului din autobuze, pe care îl ador și care a fost cel mai receptiv la vorbele mele. Voluntariatul mi-a adus sănătate, putere, înțelegere și satisfacții nebănuite. Am dat glas fericirilor mele în povestea digitală ,,Bibliopovestașa”, realizată la finalul proiectului și lansată marelui public în Piața Unirii din Focșani. Este un îndemn și un exemplu viu de a trăi și a ști să promovezi cartea dar și de a întări solidaritatea dintre generații. Am simțit că n-o să fiu singură niciodată. Dăruiesc și primesc iubire ca la carte! Noi, BIBLIOPOVESTAȘII focșăneni, am fost pe agenda publică a orașului și alături de noi, biblioteca a desfășurat, prin acest program de voluntariat, o campanie inedită de promovare a lecturii dar și a diversificării serviciilor de bibliotecă și învățării pe tot parcursul vieții. În cele peste o sută de ore de voluntariat și cincizeci de evenimente în care am participat ca voluntar, alături de acești tineri minunați, am învățat de la ei multe secrete ale vieții. Am avut-o alături pe Margo a noastră, pe care toți o iubim, o adorăm, chiar și-atunci când ne ceartă cu vorba dar, mai ales, cu privirea și care știe deopotrivă să ne aprecieze din priviri și îmbrățișări. Ea e doamAtunna care aduce povestea în autobuz și e minunat că ci când veți avem astfel de oameni! citi povestea mea, să știți oameni buni că voluntariatul m-a ajutat foarte mult. Lecția mea de viață, la 69 de ani, cea în care am fost BIBLIOPOVESTAȘ într-o echipă așa de mare și puternică, e cea care m-a făcut să uit de multe lucruri neplăcute. N-am fost nicio zi bolnavă și îmi trecea orice durere. Pătrundeam în sufletul și mintea publicului meu, cu fiecare poezie rostită. Și acum îmi răsună în minte versurile lui Tagore, scriitorul și filosoful indian: ”Un lung tren ne pare viața / Ne trezim în el mergând...”

Aceasta a fost pentru minede ”regula aur”când am decis să mă implic -făcut-o și am cu tot dragul, în derularea obiectivelor acestui proiect al Bibliotecii Județene ”Duiliu Zamfirescu” Vrancea. Am dorit cu ardoare să fiu o BIBLIOPOVESTAȘĂ fruntașă și.. am dată fost! cu voluntarO iatul în acest p ram, cuvântul g ”bătr“Am bătân, în acest dat glas răstimp, i-a FERICIRILOR

mele…”

BIBLIOPOVESTASII Aici l-am cunoscut pe talentatul Alex, pe Ștefania-mezina, pe Ioana care și-a propus multe schimbări în viitor pentru orașul nostru, pe Roxu și Ruxi, delicate, talentate și înțelepte. Pe Denisa și Ana, dar și pe Alin, un fin observator a ceea ce fac bine sau nu BIBLIOPOVESTAȘII, analizând mereu impactul asupra publicului în diverse situații. Am avut-o alături pe Vio Violeta, profesoara plină de energie și idei, pe Doina cu drăgălașii ei elevi la activitățile noastre. Îmi vor rămâne mereu în minte Miruna și Andreea, cele două eleve harnice care au desfășurat cursuri de învățare a limbii engleze, timp de trei luni cu seniorii. Ele au știut să fie și profesori-voluntari dar și prietene cu seniorii - cursanți. La bibliotecă, timpul a fugit cu o viteză cosmică! Îmi place cum ne organizăm, îmi place la cursul de fotografie sau engleză, îmi place să aleg muzica pentru povestea digitală,

mi place când ea, Margo, ochiul magic, organizează întâlnirile noastre de analiză. Ador acest loc și colectiv minunat de bibliotecare! Uneori uit că am fost învățătoare și am senzația că sunt și eu bibliotecară, o meserie ce nu-i deloc ușoară… Sunt o persoană fericită! Sunt o persoana împlinită! Acum nepoții mei văd ce face bunica lor, învață, apreciază și se minunează! Primesc și dau energie și ador publicul meu din autobuze! Îmi port cartea la piept și știu că prin lecturile citite, lumea poate fi mai bună, mai tolerantă, mai dornică de cunoaștere și mai plină de iubire. Mai știu și că povestea mea și a BIBLIOPOVESTAȘILOR vrânceni va dăinui în timp, multă vreme, pentru că este plină de iubire și modele.

Cornelia Ploscaru 69 ani

Pensionară

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Povești și poezii DĂRUITE focșănenilor Voluntariat... rent străin pentru luni, când m-am decis

un cuvânt apamine în urmă cu 9 să fac parte din povestea BIBLIOPOVESTAȘILOR . Noi am fost eroii care au dăruit povești și poezii focșănenilor, fără să aștepte ceva în schimb. Și da, cred că am reușit să schimbăm, măcar într-o mică măsură, atitudinea lor față de lectură. Nu pot să zic că nu au fost și momente dificile, când am dat peste un public „aparte”, îngreunându-ne munca de lectori, dar cu toate astea am reușit să ne facem treaba și să le captăm atenția. La final chiar au ajuns să ne întrebe: ”Voi veți continua să faceți acest lucru, da?”, ”O să vă mai vedem prin oraș, nu-i așa?” și răspunsul nostru nu putea fi decât un „da” hotărât. Să faci voluntariat nu e floare la ureche dar odată ce-i prinzi gustul, nu te mai poți opri. Asta simt eu acum, a l ă t u r i de bucuria că am reușit să mă implic în comunitate și să schimb ceva în bine.

Ana-Maria Oanele

16 ani

Elevă la Colegiul Naţional Unirea Focşani

BIBLIOPOVESTASII

Să dau glas CUVINTELOR din cărţile mele preferate

Toată povestea lui a început în momentul în care nouă aventură la bibliotecă iar eu am fost foarte încânclar, părea ceva foarte important, deoarece înainte a trecare le-am trăit atunci şi teama că nu voi putea fi un ajuveste că voi fi un voluntar al Bibliotecii Judeţene Vranși cuvinte din cărţi, în spaţii neconvenţionale. Am uitat trebuie să o citez): ”Din acest moment, urmează o lună acestui program, Margo. Asta va însemna întâlniri ca povestea să pătrundă în inimile oamenilor frumoși!” Perioada de pregătire s-a scurs prin mii de exerciții de cu care să împărțim povestea. Ni se părea greu... doar emoțiile care veneau uneori și cu un bonus la pachet, Eu sunt aproape cea mai mică voluntară din acest procare au auzit cum dau glas cuvintelor din cărțile mele și supermarketuri. Sincer vă spun, nu aș fi dus până la capăt o poveste sau voluntarii BIBLIOPOVESTAȘI care cu timpul misufletele oamenilor în fiecare săptămână din tot acest Eminescu, de Dragobete sau de Mărțisor. Prin acest locurile unde am citit care mai apoi ne-au susținut pe Am povestit numai lucruri frumoase, am cunoscut BIBLIOPOVESTAȘĂ, sărind mereu în veste și le voi arăta tuturor scrise și

buit să dăm un tor al bibliotecii. cea şi că voi sluji să vă spun de a plin de pregătire săptămânale

voluntariatuo prietenă mi-a spus să începem o tată de idee. Nu ştiam mare lucru despre ce voi face, dar inerviu. Și acum îmi vin în minte şi în suflet emoţiile pe După câteve zile de (ne)răbdare am primit minunata ca BIBLIOPOVESTAŞ care va transmite zâmbete doua veste surprinzătoare primită atunci (iar pe aceasta alături de regizori, actori și de mine, coordonatoarea care te vor ajuta pe tine și pe ceilalti 13 voluntari să faceți

dicție, de citire și că adevăracu bâlbâielile... gram dar am preferate, în

recitire, căutări de povești potrivite sau ale partenerului ta provocarea a fost aceea de a învăța să ne stăpânim

o poezie, dacă au devenit foarte timp sau la mari program de Facebook cu oameni minunați ajutorul oricărei câte sensuri și rostite.

nu i-aș fi avut alături de mine și pe ceilalți aventurieri, buni prieteni. Împreună am adus biblioteca aproape de evenimente marcate în acest program: de ziua lui Mihai volunariat am reușit să ne facem numeroși prieteni prin câte un like sau un share. și am fost voluntari grozavi. Eu chiar voi continua să fiu persoane care simte că s-a îndepărtat de poînțelesuri au CUVINTELE

reușit să țin pasul cu cei mari și să-i bucur pe toți cei autobuze, cafenele, azile de bătrâni, orfelinate, grădinițe

Ştefania-Cristiana Scăunaş

14 ani

Elevă la Colegiul Naţional Unirea, Focşani

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

”Sunt două lucruri esenţiale care te vor face înţelept: şi OAMENII citite pe care-i întâlneşti”

CĂRŢILE

Jack Canfield

BIBLIOPOVESTASII

Despre cum POEZIA descrețește frunți și deschide inimi Totul a început cu interviul la care, copleșită de emoție, aproape am uitat câți ani am și s-a terminat cu evenimentul final la care, copleșită poate de aceleași emoții, speram să decurgă totul bine. Între cele două momente de poveste au trecut 7 luni, asta dacă țin neaparat să limitez această etapă într-o perioadă de timp, în care am fost unul dintre personajele numite BIBLIOPOVESTAȘI. Pentru mine va rămâne o experiență continuă, pentru că amintirile revin constant, retrăind iar și iar acele momente. Am învățat în această perioadă că atunci când spui povești sau poezii poți schimba mai mult sau mai puțin ceva în viața unei persoane. Că e important ca acele cuvinte rostite să fie pline de esența a ceea ce dorești să transmiți și a ceea ce ești. Am învățat cum să fac acest lucru de la oameni care au descoperit înaintea mea cum poți da viață cuvintelor. Am legat prietenii cu oameni de diferite vârste, visuri și idealuri, dar cu acelaşi scop: să ducă povestea mai departe, printre oamenii de toate vârstele. Am creat astfel o nouă familie în care și-ar fi dorit mulți să crească. Au fost și momente când, cuprinsă de oboseală și frig sau de responsabilități, îmi doream doar să mă îndrept spre casă, sperând să mă ascund de toate; dar nu am renunțat, știind că zâmbetul cuiva încântat de cuvintele noastre îmi va oferi mai multă căldură și satisfacție. Pe parcursul drumului am întâlnit și oameni care nu își doreau să înțeleagă sau nu puteau, intențiile noastre și reușeau să mă descurajeze câte puțin. Dar până la urmă mulțumirile și încurajările celor care apreciau cu adevărat inițiativa noastră îmi ofereau energia necesară și curajul să mă reîntorc. În viață nu poți mulțumi pe toată lumea, dar măcar poți încerca. Pot spune sincer că mă simt norocoasă că am putut crește (cu) această POVESTE și că a fost una dintre cele mai frumoase aventuri din care am învățat atât de multe despre mine, despre oameni și despre cum poezia descrețește frunți și deschide inimi.

Florina-Liliana Beşleagă

17 ani

Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

”Cum adică s-a terminat??? Vo l u n tariat fac de multă vreme la Biblioteca Județeană Vrancea iar participarea mea în acest program de voluntariat se datorează în mare parte insistențelor unei prietene. Am fost la interviu, am trecut, ne-am apucat de treabă iar eu... m-am ocupat cu destinsul atmosferei la întâlnirile noastre. Uneori strică prea multă seriozitate... Și totuși, am luat în serios ceea ce aveam de făcut. Am spus povești și poezii, mi-am dus colegii cu mașina uneori, pentru că frigul ne-a prins mereu pe drumuri și-am învățat să fiu punctual (nu de alta, dar Margo îmi făcea mereu o b s e r v a ț i e . . . v-am spus că Margo e mama? Mă înțelegeți voi, atunci...). A fost de fapt cea mai frumoasă experiență a mea de voluntariat. Prieteni noi, lucruri inedite, glume, emoții, tristeți, dans, nemulțumiri, frig, oameni diferiți și diverși întâlniți, pregătire intensă, reluări nesfârșite ale acelorași texte, frustrări, autobuze nesuferite... mult, foarte mult trăit și experimentat. Dar, după toate acestea, singurul meu gând la final, a fost ”Cum adică s-a terminat??? Și eu ce fac acum?”... Pot spune că, dacă la început mă obo- seau întâlnirile de pregătire sau de evaluare, acum îmi lipsesc teribil și îmi lipsește toată efervescența unui program bine stabilit și a oamenilor de care am prins drag... Ce știu sigur, e că voi sta la pândă. Cum apare altă provocare de voluntariat, eu voi fi primul care află pentru că, vă amintiți da, Margo e mama. Și e cool...

Și EU ce fac acum?”... Alin-Liviu Tătăruş

21 ani

Student Facultatea de Psihologie

BIBLIOPOVESTASII Totul a început ca o joacă... chiar așa s-a numit : ”Clubul de joc și joacă”, acum mulți ani în urmă, când am făcut cunoștință cu voluntariatul la bibliotecă. Mi-a plăcut atât de mult, încât am cochetat cu el mai tot timpul. Și tot la bibliotecă, locul în care am învățat cât de multe pot face eu și cât de multe pot dărui celorlalți. A apărut în toamna anului 2014 o nouă provocare. Am auzit de campania de recrutare a voluntarilor pentru un proiect mare. Așa că, nu am stat pe gânduri și m-am prezentat la interviu. Cu tot cu emoțiile aferente... Și am trecut de acel interviu. Și uite așa am intrat în echipa BIBLIOPOVESTAȘILOR. O ehipă frumoasă, complexă, cu oameni și suflete frumoase. La început am spus că va fi ușor... că voi face ceea ce îmi place și că nu are cum să nu fie bine. Da, a fost foarte bine... dar în spatele acestui ”foarte bine” au fost ore în șir de muncă, de repetiții și antrenamente. De la exerciții de dicție până la pregătirea cu ajutorul actorilor de la Teatrul Municipal. Au fost zâmbete multe dar au fost și momente de nemulțumire, de dorința de a renunța a merge mai departe. Au fost zile cu provocări intense și zile în care totul mergea uns. Ce nu voi uita niciodată, dincolo de toate eforturile sau reușite mele, este că scopul ne-a fost atins. Am reușit să ducem cartea, povestea și poezia aproape de omul de rând, de sufletul ascultătorului și, mai mult, am reușit să-i aducem pe oameni, cu pași mici și timizi la început, spre bibliotecă. Îmi amintesc și acum de faptul că nu mă vedeam spunând povești în autobuz. Ce credeți? Acolo am simțit cel mai bine că ceea ce facem e plăcut, că reușim să aducem în viața lor, a oamenilor nu numai poveștile, ci și zâmbete, bucurie și momente plăcute.

în tot ce faci sau dăruiești…

Când pui SUFLET

Ne-au supărat uneori gerul și frigul, nemulțumirea că nu ne iese interpretarea așa cum am fi vrut noi, că autobuzul se mișcă prea tare și pierdeam rândul... Sau acele momente de la centrul de copii sau azilul de bătrâni, unde eu abia îmi rețineam tristețea și lacrimile văzând fericirea din ochii copiilor sau ai bătrânilor pentru bucuriile aduse de noi, BIBLIOPOVESTAȘII... Una peste alta, au fost șapte (cifră magică!) luni din care am câștigat și noi și ascultătorii noștri, și biblioteca, dar și comunitatea în care oamenii își trăiesc propriile povești. Luni în care am învățat cu toții că POVESTEA ajunge la suflet, atunci când pui suflet în tot ce faci sau dăruiești.

Doina Dima 45 ani

Educatoare la Grădiniţa cu P.P. Nr. 18 Focşani

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

RĂSPLAT A unui vo luntar: zâmbete, râsete, Oricine p î mbrățișă o voluntar. ate fi ri Oricine s și vorbe f e puțin tim p liber pe poate implica. Oric rumoase persoane c e stresate d are să-l dedici un poate ajuta. Oric o e e Vorbesc d r persoan slujba plic poate con e care in exp ta. Nu tisito are o nu a erie este primul pr ogram de nța mea, vorbesc ri de ideea că treb u fost la fel de no nevoie decât de ro u d v participa t de fieca oluntariat la care in ceea ce eu am ie să pună seara ce coase ca tine sau r f a e dată cu va pe mas ă m luat pa puțin obiș su ă rte și, toto cut în ultimele 7 n luni de z . dată, a fo povestea, uite, totul merită fletul. Chiar dacă ile. A fos st prima a au fost zil când vezi pe care le t cti ec câ -o să facă Ap olodor m împărtăşeşti, cu teva fețe de copii c are au necesitat tr vitate la care am sufletul la ai departe ez Asta este e . r gură și aș se bucură când te irea la ore mai... oameni c ăsplata unui volun teaptă ne răbdători văd sau că trăiesc ar ta să afle ce atenție cit e au văzut atâtea r: zâmbete, râsete urmează , îmbrățiș ge it ări și vor Când voi ului, cărții și BIBL nerații în fața oc be frumo hilor dar IOTECII fi adult și a se . care spun tru acele implicit ta m că, în sfâ din partea unor rșit, cinev încearcă omente în care o tă și soț, îmi voi în să am a acordă d Voi rămâ schimbe ceva în o enii te apreciază emna copilul să fa ne dator r ș c așul în ca i prețuies m proiect, c c nespus ă voluntariat. De c are acum ereu bibliotecii pe re trăiesc. fa e? ptul că u n dar și pes tariat cu s n grup d Pente ani, su tru șansa pe care ufletul. e tineri m nt sigur c ă o să ser i-a acordat-o de a vească dr ept mode face parte dintr-u l pentru a n face volun -

Alexandru-George Tudorache

16 ani

Elev la Colegiul Naţional Unirea Focşani

BIBLIOPOVESTASII A fost odată ca niciodată, într-un oraș mic, mic, unde Lectura abia mai reușea să ajungă, o poveste ce va uimi, poate, multe suflete de astăzi înainte… În orașul acesta exista o fată prea puțin cunoscută, la fel de mică, dar cu vise pe care alții le-ar putea numi imense. Această fată își petrecea zilele căutând… ce? Ei bine, nici ea nu știa exact. Era însă convinsă că își dorește să “repare” oameni, dar nu fizic, precum un doctor, ci ”suflete” în care s-aducă zâmbete și să lucreze cu inimi, emoții și amintiri. Astfel, a pornit eroina noastră la drum, în căutarea propriei povești, întrebând în stânga și în dreapta, de vreo formulă magică pentru Fericire. N-a primit de la nimeni vreun răspuns care să o îndrume câtuși de puțin. Toți cei pe care aceasta-i întreba fie se grăbeau ori se speriau sau pur și simplu nu auzeau, lăsând-o să-și piardă încet, încet, speranța. Dar, pentru că ambiția nu-i lipsea, n-a încetat să creadă în visul ei și mare i-a fost bucuria când, aproape ajunsă la capătul puterilor, a descoperit ascuns, ferit privirii, Afișul ce avea să-i schimbe întreg cursul poveștii. Descoperind Harta către formula mult dorită, își conturează drumul și abia aici începe adevărata sa aventură. Primii pași îi face timid, căci nu știa exact ce presupune datoria de Cavaler BIBLIOPOVESTAȘ, dar a fost convinsă că, în ciuda dificultății, acesta este drumul pe care trebuie să o apuce și, curajoasă, s-a prezentat Curții Regale, fără să știe că ăsta-i și începutul noii sale familii. După ce le spus ce-nseamnă să iubești, “să arzi cu o mie de mile la bord când cineva și-a uitat focul aprins în tine”, îi cucerește pe Maeștrii care o ascultau iar ea a regăsit și alte suflete ce căutau acelaşi lucru. S-a alăturat noii echipe și-a început etapa de formare, instruirea în noua sa profesie, urmând ca, după luni de muncă, să poarte titlul mult visat, să inspire și să fie Menestrelul iubirii de carte, lectură și frumos. Fără să pară prea dificil, și-a continuat călătoria, fapt ce-i schimbă încet, încet, și viziunea. Fata noastră și ceilalți treisprezece Menestreli, BIBLIOPOVESTAȘI ca și ea, reușesc să cucerească inimile oamenilor ce înainte nici nu auzeau. Le oferă şansa să asculte versuri, transformând obișnuita călătorie zilnică cu autobuzul în ceva cu totul diferit. Îi readuc în copilărie, le cântă despre dragoste, patrie, oameni și frumos. Fac tot posibilul să-i învețe și pe ei, măcar o dată pe săptămână, să iubească, “în doze mici și colorate”, le reamintește strălucirea din “Luceafărul” sau îi încântă cu “Limba noastră, cea română”, aducând “Primăvara” în fiecare suflet pe care îl privește.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT Merg apoi mai departe și găsesc adăpostul unor copii ce s-au maturizat înainte de vreme, pe care-i plimbă, alături de “Apolodor”, pe mare, oferindu-le aripi, atât viselor lor, cât și buburuzelor din hârtie meșterite de aceștia. Au vrut să-nveselească, în călătoria lor și sufletele celor ce-au trecut de prima tinerețe, c-un vers și-o floare, ce sigur nu vor fi uitate. Timp de 7 luni, fără să-și dea, măcar pentru un moment, seama, fata noastră a uitat să mai caute. De ce? Pentru că deja găsise ceea ce avea nevoie: cu fiecare lectură, primea un zâmbet, o privire caldă, un cuvânt, o îmbrățișare. Lucruri ce par a fi mărunte dar care, adunate, înmulțesc fericirea cu numărul sufletelor ce reușesc să uite, fie și pentru o secundă, că “trebuie” să mai facă ceva ce nu le aduce niciun fel de plăcere. Știe că acum face parte din familia sufletelor care-și găsesc, prin iubire, drumul către copilăria niciodată pierdută dar pe care astăzi, tot mai mulți par că au uitat-o. Pare-un basm, dar e adevărat, iar fericirea apare pe pământ doar atunci când imaginația strânge la piept lectura, când poezia face legământ de rostire cu oamenii și când lumea va continua să fie o poveste. Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți pe drumul lor și au învățat p entr u totdeauna că oamenii, emoția și amintirile-s mereu mai importante decât destinația în sine.

Ruxandra Dobre

17 ani

Elevă la Colegiul Naţional Unirea Focşani

BIBLIOPOVESTASII

Cursuri diverse pentru vrânceni în BIBLIOTECI

II 43

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

INFINITE sunt cele trăite

a Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea se livrează cursuri gratuite de către voluntari de aproape 12 ani. Am început cu timiditate, bucurându-ne de experiența unor voluntari americani veniți în România, tocmai pentru a face voluntariat. S-au apucat de predat limba engleză și de conversat cu cei care doreau să învețe această limbă. Apoi am crescut... franceza, italiana, araba. Cultură, limbă și civilizație. Cu ajutorul voluntarilor a fost amenajat Centrul de limbi străine și tot acolo s-au întâmplat o mulțime de lucruri frumoase. Au fost organizate, pe timp de vară la Secția pentru copii a bibliotecii, ani la rând, cluburi de vacanță cu sprijinul voluntarilor. O făceau cu bucurie, noi primeam cu prețuire munca voluntarilor iar oamenii de toate vârstele primeau ceea ce aveau nevoie de la o bibliotecă mică, într-un oraș mic, în care activitățile culturale și educative erau puține.

entrul de formare al bibliotecii livrează deja, de 5 ani, cursuri diverse pentru comunitate: de utilizare a calculatorului și internetului, de povestiri digitale, blogging, fotografie, public speaking, dezvoltare personală și multe altele, pentru adolescenți, adulți și vârstnici. Am învățat că lucrurile bine făcute aduc recunoașterea și prețuirea celor care au descoperit în BIBLIOTECĂ acel spațiu în care educația pe tot parcursul vieții este la loc de cinste. Și a trebuit să dezvoltăm asta. În 2013, lucrurile s-au schimbat și am început să facem, așa cum scrie la carte, primul program de voluntariat complet și complex. Au fost cursuri pentru copii și adolescenți de handmade, pictură, povestiri digitale, utilizare a internetului, bune maniere și make-up. Au fost cluburi de lectură, joc și joacă și teatru. 850 de ore de voluntariat, 35 de voluntari, 3 luni de vară, 15 cluburi, 300 de copii și adolescenți – toate în programul ”Fii VOLUNTAR activ la BIBLIOTECĂ!”. Și a fost o vară extraordinară...

venit apoi anul 2014, cu o nouă provocare – ”Raftul cu inițiativă - Dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci” și programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII, desfășurat la nivel județean. Peste 50 de cursuri pentru comunitate și aproape 10 pentru dezvoltarea voluntarilor. Sute de ore de curs, sute de oameni care au învățat de la voluntarii noștri cum să crească frumos și cum să se dezvolte pentru a-și face viața mai bună. Lucruri practice, utile, inedite și interesante. Abilități dobândite, cunoștințe noi, prietenii legate, bucurii și satisfacții împărtășite cu ceilalți colegi de cursuri. Toate au fost efectul și rezultatul noilor servicii de bibliotecă apărute în urma acestui program de voluntariat. Voluntarii au fost acolo de fiecare dată pentru cursanții lor, luni la rând. Cu zâmbete, cunoștințe, pregătire multă, dulciuri, diplome și emoții nemăsurate.

BIBLIOPOVESTASII

și sădite în suflete și-n amintiri...

ot ce am făcut până acum ne obligă să mergem mai departe și să le oferim oamenilor mici sau mari ceea ce au nevoie și ceea ce au învățat deja că pot găsi la bibliotecă. Toate aceste programe și cursuri oferite au adus bibliotecii noastre utilizatori noi, vizite mai dese și au îmbunătățit calitatea vieții tuturor celor implicați.

ursurile derulate la Biblioteca Județeană Vrancea au fost de fotografie, dezvoltare personală adolescenți și adulți, handmade, metode de percepere senzorială a naturii, inițiere în utilizarea calculatorului și internetului, comunicare și negociere, limbi străine și pregătire la limba și literatura română pentru Examenul Național la clasa a VIII-a. În cele 7 biblioteci partenere s-au derulat cursuri de pictură, handmade, managementul conflictelor, nutriție, legislație rutieră, utilizarea calculatorului și internetului, dezvoltare personală, educație pentru sănătate și limbi străine. de voluntari BIBLIOPOVESTAȘI vrânceni au livrat cursuri gratuite și i-au învățat pe cei 30 mici și cei mari deopotrivă, că învățând permanent, nu doar la școală, se pot dezvolta frumos și pot adăuga educației lor și bucuria de a fi alături de cei care au aceleași nevoi, simt aceleași lucruri. Frumos a fost şi faptul că s-au legat prietenii frumoase, s-au creat grupuri de discuții și valori comune în mediul online, ce țin legătura şi în viața reală, întâlnindu-se periodic. Toți beneficiarii acestor cursuri au aflat că BIBLIOTECA este spațiul în care se-ntâmplă o mulțime de lucruri frumoase, se-ntâlnesc oameni minunați și fiecare se poate implica în activitățile ei, dăruind din ceea ce știu sau sunt.

ai departe sunt poveştile voluntarilor care au dorit să ne împărtăşească din ceea ce au simţit sau trăit în acest program de voluntariat. Nu sunt multe; M infinite sunt cele trăite şi sădite în suflete şi-n amintiri.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

O lume plină de EMOȚIE... “Oameni? Nu, mulțumesc! Prefer natura! :)” Cam asta era starea mea. Erau momente în care preferam să mă raportez la altceva decât la oameni pentru că oamenilor din preajma mea de pe atunci l e cam lipsea respectul față d e sine. Promisiuni cum că se va schimba ceva, cum că aș merita mult mai multe, cum că... multe cuvinte frumoase auzeam. Personal prefer oamenii care tac decât cei care spun multe și rămân la “spuse”, e mult mai valoroasă persoana care tace. Începeam prin a fi mai selectiv cu oamenii, o urmare naturală a reordonării principiale. În tot acest proces de “resoftare”, semnele schimbării începeau să apară.

Simțeam că am dreptul la un număr fix de prieteni și, cu fiecare reevaluare a relațiilor deja existente, locul fiecărui “prieten” îndepărtat era ocupat la scurt timp de o altă persoană nouă și specială, cel puțin pentru moment. Atunci a fost și momentul când am luat la cunoștință despre un program nou ce urma a se derula în cadrul bibliotecii, “BIBLIOPOVESTAȘII” se numea el. Un program de voluntariat unde am simțit că este invitată toată lumea care vrea să ofere din timpul și priceperile sale semenilor. Gândind că prioritarul aspect pentru a mă încadra într-un profil de voluntar ar fi responsabilitatea și respectul față de sine, arătat în respectul față de ceilalți, nu ar fi fost ceva ce nu aș fi putut să nu-mi asum. Cu acest gând am mers la interviul de recrutare a voluntarilor. Fără să simt vreo amplificare a emoțiilor pentru că singura datorie era să mă arăt om în fața oamenilor, am mers, am vorbit scurt și la obiect, și am așteptat un răspuns. Un răspuns ce l-am înțeles din discuțiile ulterioare în care deja discutam despre programul privind cursul de fotografie pe care urma să îl ofer comunității. Am stabilit orarul, resursele de care aș fi avut nevoie, condițiile în care urma să se întâmple și am pornit la drum. Un drum despre care nu bănuiam unde poate duce pentru că eram focalizat mai mult pe prezent. Cu câteva zile înainte de primul curs, am început să îmi fac temele pentru ce urma să se întâmple. Am căutat materiale foto și video pentru a-mi fi mai ușor să transmit informații privind arta fotografică și pentru a-i face și pe ceilalți să înțeleagă mai ușor cum e cu scrierea cu lumină. Neștiind așteptările și nivelul real al cursanților, la prima întâlnire m-am trezit vorbind multă teorie, dar totodată urmăream și atenția și capacitatea de a înțelege a celor prezenți. După vreo trei informații mai concrete am făcut pauză pentru că simțeam că i-am cam pierdut și i-am întrebat: vreți mai multă practică, nu? Evident răspunsul a fost: DA! :) Așadar, la prima întâlnire nu doar am oferit ci am și primit prima lecție. Și asta s-a întâmplat pe parcursul întregului program. De la fiecare grupă am avut câte ceva de învățat: fie că a fost legat de relațiile interumane sau că am descoperit

BIBLIOPOVESTASII

...trăită și dăruită semenilor noi tehnici sau modalități de a transmite mai ușor și pe înțelesul tuturor cum e cu scrierea cu lumină, toate aceste aspecte m-au bucurat. În cadrul programului de voluntariat s-au livrat mai multe cursuri gratuite și pe lângă acestea au existat și acțiunile BIBLIOPOVESTAȘILOR. Am urmat și eu câteva cursuri în cadrul programului și fiind deja “de-al casei”, începusem să am cunoștință de fiecare acțiune nouă. Fie că se desfășura un curs sau că BIBLIOPOVESTAȘII mergeau să spună povești în vreun spațiu neconvențional, de fiecare dată când am putut am fost prezent pentru a capta prin foto sau video momentele și a le posta mai apoi pe pagina de Facebook, pentru a aduce la cunoștință comunității cam ce se poate întâmpla și cam ce poate ieși dintr-o bibliotecă. Acum, la finele programului, simt că a trecut foarte repede perioada asta, dar când mă gândesc la fiecare moment în parte simt cum timpul se dilată de la încărcătura emoțională simțită și resimțită. Mă bucur să fac parte dintr-o lume plină de emoție trăită și dăruită semenilor, o lume în care bucuria că ai ce dărui te împlinește mai mult decât bucuria de a primi ceva, o lume în care te hrănești dăruind. Societatea a găsit o definiție acestui personaj și l-a numit voluntar, un personaj care nu e făcut din alt aluat decât ceilalți, ci doar deciziile îl fac să pară diferit, motiv pentru care mie personal îmi place să cred și să spun că e singurul personaj din societate care are cu adevărat calitatea de OM. Pentru fiecare OM întâlnit trebuie să mulțumesc cuiva… îmi mulțumesc mie, pentru că prezentul nu reprezintă Sorin Marius Ion decât rezultatul propriilor decizii. 33 ani

Fotograf

Coordonator al cursului de fotografie

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Deși vârsta se schimbă, CURIOZITATEA și dorința de a învăța, nu.

Prima mea experiență ca trainer… Ce pot spune? Nu pot descrie așa ceva în cuvinte, este de-a dreptul imposibil. Bătrâni dornici să ne ajungă, pe noi tinerii, din urmă. Eu și colega mea Silvia… și Margo… și toți am creat o atmosferă de poveste. Intru în altă lume când îi învăț pe cei din jurul meu, uit de toate lucrurile zilnice și silnice. Îmi place să împart povești așa că voi împărți și mai multe în viitor. Sunt bucuros pentru că cei care au participat la cursurile noastre au învățat atât de multe și, desigur, pentru zâmbetul lor larg și frumos de la sfârșitul cursului. Am realizat că dacă îmi doresc cu adevărat ceva, chiar pot să reușesc iar cei din jurul meu pot face la fel. Munca zilnică, fișele făcute și răbdarea pe care nu știam că o am au dat roade bine coapte. Ce am învățat din a fi trainer? Am învățat să îi ascult pe ceilalți, să fiu chiar mai răbdător decât eram până acum și că întotdeauna e loc de mai bine! Am petrecut multe ore frumoase alături de oameni care mi-au demonstrat că, deși vârsta se schimbă, curiozitatea și dorința de a învăța nu. Am știut de la prima ședință că locul Mihai Gonciar meu era printre acești oameni dornici să 18 ani învețe. Biblioteca Județeană Vrancea chiar este Elev la Colegiul Naţional Unirea Focşani locul unde ”Pot!”, ”Vreau!” și ”Fac!” sunt coordonator al cursului de iniţiere în utilizarea la ele acasă calculatorului şi internetului pentru adulţi şi vârstnici

Cum să nu iubești BIBLIOTECA?

Am fost BIBLIOPOVESTAȘUL care livra cursuri pentru cei care doreau să învețe o limbă străină. Împreună cu Miruna, am susținut un curs de engleză dedicat celor aflați la treia tinerețe și am fost plăcut impresionată de dorința de învățare a acestora, dar și de responsabilitatea de care au dat dovadă pe tot parcursul orelor, săptămânilor și lunilor petrecute împreună. Am început să țin la ei și veneam de drag la bibliotecă pentru a-mi susține cursul. Mereu voiau să știe din ce în ce mai multe și ne cereau sfaturi în privința cărților ce trebuiau studiate; le corectam temele pentru acasă și, cel mai simpatic lucru era atunci când dădeau ”lucrare de control”. Aveau Andreea-Oana Cernat-Neagu niște emoții… și tare îmi erau dragi. 18 ani Cum să nu iubești biblioteca? Unde în Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani altă parte aș mai fi putut eu trăi aceste Coordonator al Cursului de limba engleză pentru seniori emoții și aceste ore minunate?

BIBLIOPOVESTASII Ce a însemnat programul BIBLIOPOVESTAŞII pentru mine? Ei bine…mi-a lărgit orizontul în ceea ce priveşte relaţiile interumane, dar totodată mi-a amplificat setea de voluntariat şi de preocupare în domeniul dezvoltării personale!

EXPERIENŢE de neuitat

Ce rol am avut eu în acest program minunat? Am ajutat un grup de seniori să înveţe bazele limbii engleze. O sarcină grea (ar spune unii), dar timpul petrecut alături de aceşti oameni plini de energie, în ciuda vârstei înaintate m-a încărcat pozitiv în fiecare miercuri, timp de 5 luni. Această activitate stă sub numele de voluntariat, dar câştigul sufletesc face mult mai mult decât orice altceva! În tot acest timp elevii noştri (eu şi prietena mea, Andreea, am fost “profele”) au învăţat să se descurce într-un aeroport, magazin sau chiar la doctor, dacă ar călători într-o țară străină. I-am învăţat să numere dar şi să se prezinte sau să spună alfabetul în limba engleză. Pe parcursul programului am încercat să facem lecţiile cât mai interactive dar şi să facem cât mai multe recapitulări. Uneori am finalizat munca printr-un test pentru a culege roadele muncii noastre și ei pe a lor. Pot spune că acest program, pe lângă experienţa principală (lecţiile cu seniorii), mi-a oferit experienţe de neuitat alături de ceilalţi voluntari. Am avut parte de activităţi comune, precum întâlnirea de Crăciun, unde ne-am cunoscut între noi, am împodobit bradul, am făcut karaoke şi cred că toate aceste joculeţe şi-au atins scopul, acela de a de ne uni, ca grup de voluntari. De asemenea, pregătirea momentului de final a fost unul special. Ne-am întâlnit seară de seară pentru a repeta flashmobul, repetiţii care deja deveniseră un obicei (pentru mine). Acum, când privesc în urmă, mă bucur că am decis să particip în programul BIBLIOPOVESTAŞII şi să simt că am realizat ceva pentru comunitatea în care mă aflu. Să mai colorăm oraşul şi să aducem zâmbete pe feţele unor oameni dornici de a împărtăşi alături de noi bucuria acestui program. După ce programul s-a încheiat am simțit că ceva lipseşte şi am fost într-o Miruna Oprea continuă căutare pentru a-mi um18 ani ple timpul cu ceva la fel de frumos. Îmi doresc să mai particip la astfel de Elevă la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani Coordonator al Cursului de limba engleză pentru seniori proiecte!

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Elementele unui TABLOU bine ars în minte

Aceasta este povestea unei fete care în luna noiembrie a anului 2014 a decis să facă pentru prima dată câteva năzbâtii. Și prin năzbâtie nu mă refer la ceva rău, pentru că această fată, Silvia, va face, împreună cu alții, o activitate frumoasă. Acești ”alții” alcătuiesc echipa BIBLIOPOVESTȘILOR, o echipă plină de diversități, surprize și cu elementul comun de necontestat: dorința de a face voluntariat. Într-o zi, în timpul unei ore, colegul meu Mișu se postează în fața clasei cu un anunț important, zicea el. Însă colegul părea mai degrabă relaxat, rezemat, așa cum era el, de catedra înaltă. Se uită în jur și, mai toți păreau adormiți de prima oră, la 7 dimineața.

BIBLIOPOVESTASII „Cine vrea să facă voluntariat la bibliotecă? Să predăm cursuri de IT pentru bătrâni? Primim adeverințe și na... doar facem voluntariat, nu-i așa?!” răsună în clasă cu un ecou mai degrabă ciudat și distorsionat. Propunerea era suficient de ciudată pentru o clasă de elevi care nu făcea nicio năzbâtie așa că, ecoul, se scufundă în liniștea dimineții... cu o singură excepție. Silvia, la început din simplă curiozitate și inițiativă, se duce la Mișu și-l întreabă mai multe detalii. Clar era, nu dorea să participe din puerilul motiv că primește adeverință. Era și ea importantă, dar în acel moment nici nu ar fi avut nevoie pentru ce ar vrea să urmeze în viitor. Era vorba de altceva de care avea nevoie. Din acea zi au început plimbările la bibliotecă. Uneori erau scurte, alteori dese, alteori foarte lungi. Pentru prima dată Silvia a semnat un contract care îi va întoarce viața la un alt unghi și care îi va oferi amintiri comune cu amicii noi întâlniți. De fapt, multe lucruri s-au întâmplat pentru prima dată. „Țin minte că am fost luată de-o parte de Margo, împreună cu Mișu, într-o altă cameră înainte de a începe primul meu curs pentru bătrâni. „Să nu vorbiți niciodată despre cum vă organizați în fața cursanților! Să fiți punctuali! Să cereți ajutor pentru orice ați avea nevoie! Să puneți calculatoarele înapoi la loc!” au fost vorbe simple, sfaturi bune, dar eu am fost uluită de ele. Parcă au fost cuvintele unei incantații magice. Cred că oricine se simte nesigur când pleacă într-o aventură, dar atunci am realizat că eram în locul potrivit. Cât despre prima serie de cursanți... am dat peste multe peripeții, așa, ca începător trainer, pline de nimicuri și mărunțișuri. Însă cea mai mare plăcere mi-a făcut să scriu materialele de curs. Orele pentru care le pierdeam cu redactarea erau multe, însă fețele mulțumite ale cursanților făceau cât mii de mulțumiri. Datorită învățatului pentru școală, sfârșeam să le fac târziu, și vai de mine când mai aveam și vreun test. Tot cu această ocazie am realizat că nu este necesar „să te stresezi” chiar atât de tare. Fiindcă era vorba de un domeniu pe care îl știam, iar colegul meu făcea ca lucrurile să curgă lin. Când vedea că ceva nu-mi ieșea, intervenea și remedia situația. Și cel mai mult îmi plăcea să trec la fiecare calculator în parte, să pun mâna împreună cu bătrânul pe mouse și să arăt din nou toți pașii prezentați. Nu o să uit zilele de vineri, când după ore treceam direct la bibliotecă în așteptarea „marilor” mei „elevi”. Mesele și gustările fugare printre cărți, imprimanta care trăgea sârguincioasă fișele și cana aburindă de ceai chiar și primăvara, sunt elementele unui tablou bine ars în minte. Iar acum, îmi pare tare rău că am trecut la rutina veche a zilei de vineri…

Silvia – Andreea Robu

17 ani

Elevă la Colegiul Naţional Unirea Focşani coordonator al cursului de iniţiere în utilizarea calculatorului şi internetului pentru adulţi şi vârstnici

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Printre Cuvinte, Copii, Oameni Frumoşi şi VISURI înalte. Povestea mea de voluntar a început în urmă cu 8 luni, când am văzut un anunţ postat pe internet şi m-am hotărât să aplic pentru a deveni voluntar al Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea. E drept că ştiam că atmosfera din cadrul cursurilor oferite de bibliotecă este foarte plăcută, căci participasem, în vara anului trecut, la un curs organizat aici. Aşa că porneam încrezătoare şi cu zâmbetul pe chip că totul va fi bine. Simţeam că pot să le ofer vrâncenilor din ceea ce ştiam eu mai bine şi că pot să schimb ceva, cât de mic. În scurt timp, răspunsul că am fost acceptată să fiu voluntar BIBLIOPOVESTAŞ a venit, şi astfel a început o frumoasă poveste pentru mine. Am dăruit, am învăţat şi am cunoscut oameni noi şi frumoşi care îşi doresc o schimbare în bine pentru ei şi pentru semenii lor. Principala activitate, în cadrul acestui program, a fost susţinerea cursului „Metode de percepere senzorială a naturii”, curs dedicat persoanelor care lucrează cu elevi. Acest curs a prezentat o serie de tehnici de percepere a naturii, precum: oglinda, pătratul, cadrul circular, eşarfa, concertul naturii, centon-ul literar şi artistic şi carnetul virtual al grădinii. Toate aceste tehnici au rolul de a dezvolta latura creativă a copiilor. Aceste metode reprezintă o punte de legătură între copil şi natură, între copil şi lectură, acesta descoperind treptat un altfel de limbaj al naturii. La prima şedinţă a primei grupe, ghidată de mii de emoţii, le-am propus participanţilor, în mare parte cadre didactice, să scriem împreună o poveste frumoasă, dar pe care să nu o scriem doar cu stiloul, ci şi cu pasul, cu privirea, cu oglinda şi cu aparatul de fotografiat, o poveste despre natură. I-am invitat, treptat, în parc, să descoperim natura prin toate simţurile, în sala de lucru a bibliotecii, să ne jucăm cu ajutorul cuvintelor şi să „reclădim” natura, din cele mai impresionante fotografii realizate în parc, să pictăm natura în cele mai frumoase culori, iar la finele cursului am învăţat să realizăm carnete inedite despre natură şi cuvânt utilizând calculatorul. Persoanele care au participat la prima grupă au fost încântate, vestea a mers mai departe şi aşa, cursul despre natură a avut 3 serii, ce au învăţat, au descoperit şi şi-au scris propriile poveşti în natură şi despre natură. Pe lângă susţinerea acestui curs, am participat şi la atelierele de creaţie, organizate în centrele de copii, alături de ceilalţi BIBLIOPOVESTAŞI, unde i-am învăţat pe copii să confecţioneze mărţişoare, animăluţe din hârtie, jucării şi… zâmbete pe chipurile lor frumoase. Povestea mea de voluntar am scris-o în natură, la bibliotecă, printre culori, fotografii, cuvinte, copii, oameni frumoşi şi visuri înalte. Și aș mai vrea…

Carmen Purdel 33 ani

Profesor Şcoala cu clasele I-VIII Găgeşti, Vrancea Coordonator al Cursului de metode de percepere senzorială a naturii

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Asta da, PROVOCARE!

Am auzit pentru prima dată despre acest program, BIBLIOPOVESTAȘII de la un prieten, în toamna lui 2014. Multă lume îmi spusese că, pe viitor, mă va ajuta să fac voluntariat. Așa că am profitat de ocazie și a doua zi dădeam deja interviu pentru a deveni BIBLIOPOVESTAȘ care livrează cursuri. Am fost acceptat și mi-am început cu nerăbdare activitatea de voluntar. Ce am făcut? I-am învățat pe adulți și pe bunici din tainele calculatorului și ale internetului. Pentru mine a fost o provocare. Pe lângă faptul că auzisem că e benefic pentru viitorul meu să fac voluntariat, un alt motiv a fost dorința de a face ceva ce nu mai făcusem până acum. Adică să intru în pielea unui profesor și să le predau unor oameni mai în vârstă decât mine. Asta da, a fost o provocare! O provocare pe care mi-am asumat-o și pe care mi-am propus să o duc până la capăt cu brio. Astfel, la începutul lunii ianuarie, pe 13 (zi cu noroc, chipurile) am preluat prima mea grupă de cursanți. Aceasta era formată din 4 bătrânei simpatici, dornici de a învăța lucruri noi sau de a-și îmbogăți cunoștințele deja dobândite, și care s-au dovedit a fi foarte receptivi. Bineînțeles că emoțiile nu au întârziat să apară. Eu nu aveam de unde să știu că bătrâneii nu mă vor împușca dacă o să spun ceva greșit sau dacă nu le voi explica perfect din prima, nu-i așa? Ei bine, după puțin timp mi-am dat seama că, de fapt, dânșii erau chiar foarte înțelegători și recunoscători de faptul că cineva “își bate capul și cu niște moși ca noi”. Trecând săptămânile, îi vedeam cum evoluează, cum doresc să afle din ce în ce mai mult și cum, sub ochii mei, se formează o mică familie. I-am învățat, așadar, să navigheze pe internet. I-am învățat faptul că mouse-ul trebuie mișcat cu o singură mână și că cealaltă trebuie să stea pe tastatură. I-am mai învățat să comunice între ei prin intermediul mail-ului si al Facebook-ului, astfel că familia păstrează legătura cu ei și după cursul încheiat. Și așa a fost cu toți cursanții mei, învățând unii de la ceilalți, la fiecare întâlnire. Sunt fericit să văd cum oamenii vin la BIBLIOTECĂ să învețe, neținând cont de vârstă, acceptând faptul că un copil, ca mine, poate să îi învețe pe ei, niște oameni trecuți prin viață, lucruri de care nu au habar. De asemenea, nu doar cursanții sunt cei care învață ceva de pe urma acestui curs. Și eu, chiar dacă sunt “profesor”, am învățat cum să comunic mai bine, cum Edward Porumboiu să vorbesc pe limba unei alte catego17 ani rii de vârstă și cum să ofer ceva din puținul pe care eu îl știu, făcând niște Elev la Colegiul Naţional ”Al.I.Cuza” Focşani oameni fericiți. Mulțumesc pentru coordonator al cursului de iniţiere în utilizarea asta, tuturor! calculatorului şi internetului pentru adulţi şi vârstnici

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Clubul de DEBATE fără ură, prin lectură!

III

BIBLIOPOVESTASII

“Fără ură prin LECTURĂ! - NO HATE SPEECH”

A treia direcție a programului nostru de voluntariat a venit de la sine, atunci când am hotărât să ne alăturăm Campaniei NO HATE SPEECH – Campanie publică de combatere a discursului instigator la ură, inițiată de Consiliul Europei. Clubul de Debate al liceenilor s-a numit ”Fără ură prin LECTURĂ”, tocmai pentru a-i îndemna pe tineri să citească și să descopere prin lectură cât de importante sunt toleranța, acceptarea și diversitatea. Voluntarii s-au întâlnit la bibliotecă de 2 ori pe lună – o dată pentru discutarea lecturii propuse (a temei date pentru acasă) și a doua oară, pentru dezbatere. Au avut la dispoziție o listă cu lecturi, din afara programei școlare, din care au extras mesaje cheie în abordarea temelor fundamentale: toleranță, acceptare, implicare, lectura ca terapie anti-discriminatorie. Campania noastră și-a dorit să ia atitudine față de discursul instigator la violență, respectând în același timp libertatea de exprimare și pledând pentru o lume în care a fi diferit și a avea opinii diferite este o normalitate, pentru o societate nouă, în care nu există loc pentru ură, intoleranță, excludere socială și rasism. Clubul a fost coordonat de Stănica Bostănaru – voluntară a bibliotecii şi de Adrian Țiglea – bibliotecar, iar 12 voluntari, elevi de liceu, s-au adunat la BIBLIOTECĂ sub același îndemn, ”Fără ură prin LECTURĂ”!

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Avantajul CUVANTULUI tiparit cel care este victima ei, cât şi pentru cel care urăşte. Deşi este aparent Di nt re pentru sentijustificată, ura este un drum fără de întoarcere către despărţirea de harul de mentele plămădit în fiinţa umană. umane native, e g - umanitate Cum vârsta adolescenţei este una a experimentării şi ţinând seama că glasul se aude din ce în ce mai mult pe reţelele de socializare, în mediul ura este tinerilor cu sigvirtual carevasăzică, dar şi în spaţiul public tradiţional, şi dat fiind impactul ucea ra mai nta negativ al prea multor atitudini publice – fie ele rasiste sau discriminatorii, nc iva, o - Clubul de debate „Fără ură prin lectură” şi-a propus să reunească tineri de la licee din Focşani, care, sub semnul diversităţii de opinii şi al structuap ent t ar ut diferite rilor de personalitate, să parcurgă o „samă de cuvinte” atent întipărite în cărţi cel căror conţinut tratau despre ură şi, respectiv, despre gama de sentimente evictiscare t e alnegative asociate ei, dar şi pozitive, prin contra-exemplu. ma ei, Avantajul cuvântului tipărit este acela de a aduce lumină într-o problemă oarecat si pcelent r u care. La acest club ne-am propus să răsfoim cu atenţie paginile unor cărţi de care de memorii sau de fapte de viaţă, pe urmele cărora să înţelegem ua ste. r - înţelepciune, mai bine resorturile urii – cu manifestările sale diverse, de la discriminare D la separatism şi ruptură sufletească sau etnică între oameni aparţinând eaparent se ts ei până unor culturi sau limbi diferite, sau, şi mai de neînţeles, aparţinând aceluiaşi justicultural şi politic. Am descoperit că mai sunt ţări/culturi în care femeia ficata, uester una spaţiu nu are dreptul la educaţie sau în care emanciparea feminină este un păcat de Am aflat că ura este o anormalitate psihologică sădită în fiinţa umană dfara r u de m moarte. de teamă, religie (în unele culturi, religia este administrată politic, ca instruac rc ere ment de supunere şi necinstire a femeilor sau a altor categorii sociale), politică a t r e esaripractic-materialiste. rea de şiAminterese învăţat că educaţia vine să îmblânzească partea întunecată din om, iar h a rul de lectura este o lumină care conferă omului aura de umanitate şi îl încurajează un maîmbrăţişarea fratelui său diferit. Fie că a fost vorba despre lectura cărţii t e întru pmilataadlui Gabriel Liiceanu (Despre ură) sau a Christinei Lamdeb şi Malalei Yousafzai i t (Eu sunt Malala), tinerii au avut de învăţat că emoţiile şi sentimentele sunt gein fiinta una. ma- neral-umane, iar răspunderea pentru cultivarea şi educarea lor este personală. Fiecare om este chemat să-şi îmblânzească proprii demoni interiori, să înveţe C u m va rslecţiile pe care viaţa şi oamenii i le ta Adrian Ţiglea oferă şi să simtă că Celălalt/Ceilalţi sunt o leads - din fiinţe umane cu aceleaşi drepturi de a Bibliotecar Dintre sentimentele umane negative, ura este cu siguranţă cea mai nocivă, atât

fi împlinite şi fericite, sortite la acelaşi pariu de a-şi găsi şi construi calea vieţii.

Coordonator al Clubului de debate ”Fără ură prin LECTURĂ”

BIBLIOPOVESTASII

Patruns de FERICIREA celorlalti voluntari Ce am simțit eu pe toată perioada voluntariatului meu la bibliotecă… Dacă ar fi să rezum totul la un cuvânt, acela ar fi “fericire”… iar dacă ar fi să dezvolt experiența mea de BIBLIOPOVESTAȘ, aș spune următoarele: Prima zi sau seară, ca să fiu mai precis, când am ajuns la bibliotecă, încântat fiind că mi-am găsit ceva interesant de făcut, cu toate că nu știam exact despre ce era vorba. Îmi amintesc că am ajuns cu 2 ore înainte de ora stabilită (pentru a fi și mai punctual) și că, odată cu trecerea timpului, au început să apară oameni care, ce-i drept, îmi păreau interesanți. Mi-am spus, în sinea mea “Eu nu am ce căuta aici. Aici nu-i de mine... Sunt prea simplu pentru a face parte din acest colectiv”. Dar mai apoi am realizat că sunt oameni foarte prietenoși, ceea ce m-a încântat foarte mult. Chiar dacă timpul a trecut și eram mai puțini, eu am fost acolo, de fiecare dată și-am învățat din fiecare clipă, cuvânt sau persoană. Printre momentele cele mai frumoase care mi-au rămas în minte este și cel în care, pe 5 decembrie, am sărbătorit voluntariatul și am împodobit bradul de Crăciun. Acolo am simțit cum eram pătruns de fericirea celorlalți voluntari, abia cunoscuți. Îmi păreau a fi oameni de treabă, deși n-am interacționat foarte mult cu ei… Știu că am tendința de a fi calm și tăcut, să stau în colțul meu și să observ ce fac ceilalți dar, chiar a fost o experiență frumoasă. Am participat și la Marșul Autismului și am ales să fiu ”albastru”. Culoarea care i-a unit pe oamenii aceia mulți pentru a-i face pe ceilalți să conștientizeze ce înseamnă autismul. La final, când s-au dat drumul baloanelor… a fost un peisaj de vis. Ultimul lucru memorabil, pe care vreau să-l menționez, este Cursul de povești digitale. Acolo am învățat să editez audio-video, să scriu un text de impact, să leg prietenii și să fiu eu, cel special și unic, și să mă mândresc cu mine. Au fost 3 zile de vis unde am simțit că pot și vreau mai mult. Că știu. Că vreau. Că se poate și mai repede… Poate că nu am creat o poveste pe cinste, dar am reușit să-mi spun povestea în care eu cred: cea a VOLUNTARIATULUI dintr-o perspectivă unică. A mea.

Claudiu - Daniel Anghel 18 ani

Elev la Colegiul Tehnic “Valeriu D. Cotea” Focşani

Ce smait i am eu sentimentele umane native, egura este cu sigucea ra mai nta nc iva, o ap ent t ar ut cel evictiscare t e ma ei, cat siu pcelent r ua ste. rcare D eaparent se ts ei justificata, uester una dfara r u de m ac rc ere a t re esarirea de h a rul de un mate pmilataadit in fiinta una. maC u m va rs-

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

AM INVATAT ca sunt singura persoana să îți stabilești obiectivele și să știi ce să faci ca să ajungi acolo. Dar îmi V i a tsea benefic mea doream totuși să capăt mai multă încredere în propria-mi ființă, să evoluez. asentif ld a e Eram într-o sete de cunoaștere, de redescoperire a palidei ființe ce devenisem. mentele Îmi doream să găsesc un loc, o activitate, oameni care să mă ajute în a mă (re) umane și să fiu mai veselă. Îmi doream o șansă care să-mi deschidă calea spre native, e g - defini dezvoltarea pe care o doream atât de mult. ura este Aș putea spune că universul a început din aceea zi să croiască pentru mine un cu sigucea ra mai nta nou drum! Viața parcă lucra numai pentru binele meu, îmi doream să învăț să susțin punctul de vedere, să mă fac auzită și să le arăt oamenilor povestea nc iva, o - îmi din spatele Georgianei. Am început astfel să caut cursuri, cluburi, să mă înap ent t ar ut conjor de oameni care să mă-nvețe ceea ce-mi doream. Așa am descoperit, încel loc deja drag sufletului meu, niște oameni faini care au început să creeze evictiscare t e tr-un un club de dezbatere. Mi-am zis din prima că da, merită, este fix ceea ce îmi ma ei, Așa că am mers fără să cer prea multe informații, m-am înscris fără cat siu doream. să ezit, căci sufletul îmi spunea că aici voi descoperi exact experiența de care pcelent r nevoie. ua ste. rcare - aveam Prima întâlnire a clubului de debate se apropia cu pași repezi iar în mintea mea D început să apară așteptări despre ce se va întâmpla, ce sentimente mă vor eaparent se ts ei aucuprinde și mă vedeam pe mine, mică, sufocată de oamenii din jur. Ei știau ce justisă zică, când și cum să se exprime, îi vedeam superiori și asta mă descuraja. ficata, luat inima în dinți, am pășit timid, în clădirea mare și impunătoare și, uester una Mi-am apoi, în sală. Mare mi-a fost surprinderea când scenariul din mintea mea dfara r u de m mai nu se potrivea deloc cu ceea ce era acolo, o încăpere cu rafturi de jur împrejur, ac rc ere la care stăteau așezați vreo 12 oameni frumoși, veseli, zâmbitori. a t r e oEramasăca șimare, cum aș fi pătruns într-o lume nouă, fără restricițiile realității mele de esarirea de până atunci. Acele ore petrecute pentru prima dată lângă ei mi-au demonstrat h a orașul meu pustiu, alături de propriul meu suflet şi de propriul meu fel rul de căde îna înţelege un malumea, existau și oameni frumoşi. t e Acea zi m-a schimbat! Am început cu mare drag să mă pregătesc pentru prima pmilataadi t noastră întâlnire de dezbătut. O carte... Aș putea spune că acea carte in fiinta este acum fundamentul noii meleTema?persoane, la fel și acei oameni frumoși. una. ma”Despre ură”, se numea... și am învățat din ea, filtrul propriu, că ura nu C u m există ca atare și că, de fapt, teama este de vină.prinSingurul inamic al meu este va rsdoar sufletul meu și se află în mintea mea. Am învățat treptat că eu sunt singuViața mea se afla într-o perioadă de progres, în care descoperisem de ce este

ra persoană care mă poate construi pe mine însumi, așa cum îmi doresc, cum mă visez. Poate vă întrebați ce legătură are asta cu debate-ul.

BIBLIOPOVESTASII

care ma poate construi asa cum ma visez Ei bine, abia acum începe adevărata poveste. Am descoperit de-a lungul întâlnirilor noastre că, de fapt, oamenii îți ascultă părerea, sunt dornici să înțeleagă viziunea ta, că nimic nu e greșit și fiecare om își are propriile valori pe care trebuie să le accept, chiar dacă sunt în contradicție cu ale mele. Doar așa vom reuși să comunicăm cu succes. Că în viață este vorba despre Eul ce reprezintă de fapt oglindirea personalității, frumusețea și unicitatea fiecăruia. Am înțeles că fiecare carte citită îți așterne o nouă experiență, o altă învățătură. Începusem să respir, să trăiesc, să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Da, evoluam. Învățasem, în sfârșit, ceva: chiar sunt propriul făuritor al vieții mele. Asta nu e tot. Transformarea mea a continuat prin cursurile și întâlnirile avute la bibliotecă. Poveștile digitale sau despre cum să susții un discurs în public, muncă îmbinată cu joaca și coordonatori ce ne împărtășeau cu dragoste din cunoștintele lor. Și dragostea lor... Am înțeles totodată că a face voluntariat înseamnă nu doar să te dezvolți pe tine, ci și să ajuți pe alții. Am strâns împreună jucărele, dulciuri și cărți pentru a le dărui copiilor din centrele de copii. Ne-am alăturat Marșului autismului organizat de Fundația Micul Print și-am înțeles că a fi voluntar însemnă, pentru mine, să faci lucruri din suflet și din dragoste pentru tine și cei din jur. Momentul în care am înțeles cât de important e să fii VOLUNTAR, trup și suflet, a fost atunci când am urcat pe scena cinematografului Balada, cu picioarele tremurânde și vocea ascunsă într-un loc departe... şi mi-am primit diploma de recunoștință pentru activitatea mea de voluntar, în fața unui public format din oameni străini de bibliotecă. De final nici nu aș aduce vorba... tare nu mi-l doream. Am fost din nou în centrul comunității cu o mulțime de activități: flashmob, ateliere de creație, teatru stradal, vizionarea povestirilor noastre digitale, Bibliotecă vie și chiar un marș al bicicletelor, toate făcute pentru că gustul voluntariatului e tare fain și trebuie împărtășit și cu alții. Experiența în acest program a fost una pe care nu o voi uita niciodată și pentru care trebuie să mulțumesc tuturor celor din jurul meu. Cu mic cu mare m-au învățat ceva, și-au deschis sufetul și mi-au permis să intru în el și să iau tot ce e mai frumos de acolo. Totul pleacă din noi și se întoarce tot acolo iar viața din jur se conturează Georgiana - Mihaela Cepoiu așa cum ne dorim, atunci când 18 ani înțelegem ceea ce visăm. Elevă la Colegiul Tehnic “Ion Mincu” Focşani

Ei bine , abia ai nc c uep me dvaarat e -a mea asentif ld asee mentele umane native, egura este cu sigucea ra mai nta nc iva, o ap ent t ar ut cel evictiscare t e ma ei, cat siu pcelent r ua ste. rcare D eaparent se ts ei justificata, uester una dfara r u de m ac rc ere a t re esarirea de h a rul de un mate pmilataadit

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Nimic nu e USOR dar nici imposibil A fost un an plin de reușite pentru mine, participând activ la numeroase E lo ucrn-aa vilor. cursuri și activități de voluntariat, educaționale și sportive, care m-au ajutat mă dezvolt personal. Fiind o persoană activă și implicată, mi-am dorit să tbormi - săcontinui printr-o altă formă de educație: cea nonformală. Așa că, atunci când ri auzit de programul BIBLIOPOVESTAȘII din proiectul ”Raftul cu inițiase ni 2014 st i - am tivă”, derulat de Biblioteca “Duiliu Zamfirescu” din Focșani, mi-am dorit să mentele alătur. Am luat legătura cu coordonatorul programului, doamna Margaumane native, e g - mă reta Tătăruș, pe care o cunoșteam de aproximativ cinci luni, de la un curs public speaking livrat la bibliotecă și care mi-a explicat ce trebuie să fac ura este depentru cu siga fi voluntar în acest program. M-a atras faptul că, timp de 7 luni urma ucea ra mai nta să mă dezvolt ca persoană, să cunosc oameni noi, să învăţ lucruri, căpătând nc iva, o - experiență și abilități. Știam deja de legea voluntariatului astfel încât, am zis că am nimic de pierdut, ci dimpotrivă, foarte multe de câștigat. În noiembrie ap ent t ar ut nune-am întâlnit la bibliotecă, unde am semnat și toate documentele necesare cel voluntar, asumându-mi responsabilități. M-am alăturat clubului de debate, evictiscare t e dedeoarece mi-am dorit să-mi dezvolt capacitatea de comunicare și să citesc ori ma ei, să dezbat cărți pe diferite teme. Am cunoscut 12 tineri minunați de la care cat si pcelent r u puteam învăța lucruri noi și doi traineri iubitori care m-au făcut să mă atașez care ei. ua ste. r - dePrima carte citită a fost ,,Despre ură’’ de Gabriel Liiceanu, care m-a făcut să D din alt unghi relațiile interpersonale și să gândesc din altă perspectivă eaparent se ts ei privesc termenul de ură. Din păcate, ura o întâlnim la tot pasul, în viața de zi cu zi, de justila copii până la bătrani. O societate o să fie modernă și civilizată în momentul ficata, uester una în care răul, invidia, gelozia și ura vor dispărea. Am dezbătut subiectul acestei cu un mare interes, deoarece m-a atras mentalitatea asertivă a autorului, dfara r u de m cărți iar prejudecățile și stereotipurile, de multe ori ne fac să alegem căi greșite în ac rc ere viață sau să-i rănim pe cei din jur. a t r e esariînvățat să fiu diferit și să-mi construiesc un țel prin care viitorul să-mi fie rea de Am mai bun. Nimic nu e ușor dar nici imposibil atunci când îți dorești cu adevărat h a rul de ceva. un mate pmilataadit in fiinta Era luna octombrie 2014 și-mi terminasem mandatul în cadrul consiliului ele-

BIBLIOPOVESTASII

atunci cand ti DORESTI cu adevarat ceva

It i mpunl acestor sapte luni pt iac riam pDiant tre sentimentele umane native, egura este cu sigucea ra mai nta n iva, o Mihăiţă Sandu c ap ent t ar ut cel care Elev la Liceul Pedagogic Spiru Haret e s t e Focşani victima ei, cat siu pcelent r ua ste. rcare D eaparent se ts ei justificata, uester una dfara r u de m ac rc ere a t re esarirea de h a rul de un mate p il taa-

În timpul acestor șapte luni am participat la multe cursuri de comunicare, dezvoltare personală, public speaking și negociere. Am câștigat multe… prieteni noi, cunoștinte noi, abilități de viață care mă vor ajuta pe viitor. Programul s-a terminat în luna mai, cu multe momente frumoase pregătite de BIBLIOPOVESTAȘI, voluntarii Bibliotecii Duiliu Zamfirescu, în Piața Unirii din Focșani. Am desfășurat o mulțime de activități inedite și interesante și ne-am bucurat de-o foarte bună promovare în mass-media, în mediul online. Astăzi îmi amintesc cu drag de momentele frumoase pe care le-am trăit timp de șapte luni. Mi-a făcut plăcere să cunosc și să colaborez cu o doamnă minunată și sufletistă, așa cum este Margareta Tătăruș, care mi-a fost aproape și m-a ajutat necondiționat de când ne-am cunoscut. Le mulțumesc trainerilor toți, bibliotecarilor și colegilor mei voluntari pentru toate clipele petrecute împreună! 18 ani

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Bibliotecile partenere în PROGRAM

BIBLIOPOVESTASII

“BIBLIOPOVESTAŞII donează vise, zâmbete iblioteca Municipală BAdjud a fost partenera şi poveşti nemuritoare” Bibliotecii Județene ,,Duiliu

Zamfirescu” Vrancea în programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII și, alături de celelalte biblioteci implicate, a adus în atenția cetățenilor adjudeni o campanie de promovare a lecturii prin arta povestirii de către voluntari din comunitate, cu vârste de peste 17 ani (Florina Brezeanu, Sorina Gheorghiu, Andreea Maxim și Raluca Perju, eleve la Liceul ,,Emil Botta” din Adjud). De asemenea, în proiectul nostru au fost implicate şi cadre didactice, nu doar elevi, care au coordonat clubul de debate ale liceenilor și au livrat cursuri gratuite precum: inițiere în utilizarea calculatorului și navigare pe INTERNET pentru seniori, introducere în tainele limbii engleze, legislație și circulație rutieră. Toate aceste cursuri au fost distribuite de profesorii Ionel Avram, Corina Gherasimescu, Petre Valea și informatician Adrian Angheluță.

nițiativa noastră a fost salutată de foarte mulți tineri dornici să citească și să le împărtășească și altora pasiunea lor pentru lectură, respectul lor pentru carte și casa ei, biblioteca, astfel că selecția voluntarilor pentru acest proiect nu a fost una ușoară. Tinerii s-au mobilizat extrem de bine cu ocazia fiecărei acțiuni, dând dovadă de entuziasm și receptivitate. Aceștia au mers în școlile și în grădinițele din Adjud, unde au citit povești celor mai mici, precum și la Spitalul municipal Adjud și Centrul comunitar pentru persoane de vârsta a treia, unde au încercat să le înveselească ziua și să le lumineze fruntea cu câte o poveste. În acest fel, proiectul nostru a reușit să fie o punte de legătură către comunitate, prin care s-a dăruit bucurie și inocență fără să se aștepte nimic în schimb. Prin acest program de voluntariat a crescut numărul de utilizatori înscrişi la bibliotecă şi numărul utilizatorilor adresei virtuale a bibliotecii: site-ul nostru, www.bibliotecaadjud.ro, a fost accesat de un număr din ce în ce mai mare de internauți, ceea ce nu poate constitui decât un beneficiu pentru orașul Adjud, întrucât biblioteca este, practic, cartea de vizită a comunităţii.

IBLIOPOVESTAȘII donează vise, zâmbete și povești nemuritoare trecătorilor, bătrâni sau tineri, invitându-i mereu să citească. Ei sunt ambasadorii cărții și ai bibliotecii într-o lume ultra tehnologizată, unde vocea lor este mai puternică și mai suavă decât orice altă formă de călătorie virtuală, iar cartea devine, în mâinile lor, un tărâm de basm.

Tatiana Valea Director Biblioteca Municipală Adjud, Vrancea

DIN ADJUD

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“VOLUNTARIATUL - mijloc de dezvoltare a motivaţiei spre Cunoaştere”

Activitățile organizate de către Biblioteca Municipală Adjud au clădit o entitate definită prin Voluntariat, Cunoaștere, Lectură și anume: programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII. Considerăm că Voluntariatul a devenit o revelație pentru elevi: un mediu care încurajează interacțiunea socială, un mijloc de dezvoltare a motivației spre Cunoaștere, o cale de a descoperi satisfacție în împărtășirea opiniilor personale create prin Lectură. Tinerii au arătat că fiecare generație poate să focalizeze o lumină diferită asupra informației care să ne ajute să pășim spre progres. În același timp, comunicarea și colaborarea sunt elemente de bază ale cunoașterii, iar fiecare dintre noi putem retrăi în diferite lumi prin intermediul lecturii. Cel mai mare câștig al voluntariatului este la urma urmei împărtășirea bucuriei lecturii cu ceilalți, ceea ce dublează efectele acesteia.

Adrian Avram

Profesor Liceul ”Emil Botta” Adjud

“Eliberează CUVÂNTUL, nu-i stăvili muzica!”

E poate prea sec să dispunem literatura în planul fizic al necesităților și al nevoilor materiale. Nu avem doar nevoie de literatură, asta inspirăm. Întocmai ca în cazul respirației, ceea ce expirăm își schimbă structura față de ceea ce inspirăm. Simt astfel că inspirând literatură, expir viață, experiență, concret sau abstract. Fie ca expirația noastră să fie cât mai cuprinzătoare pe zi ce trece. Fie să mai existe oameni frumoși, ca în cadrul acestui program de voluntariat, care să înlesnească răspândirea expirației noastre. ,,Eliberează Cuvântul, nu-i stăvili muzica.” Acesta era Crezul nostru, al BIBLIOPOVESTAȘILOR, iar o dată atinsă granița dintre provocare și confortul a ceea ce avem mai intim, mai al nostru, ea nu va mai fi părăsită. Vom elibera mereu Cuvântul fără a-i stăvili muzica!

Sorina Gheorghiu Elevă Liceul ”Emil Botta” Adjud

DIN ADJUD

BIBLIOPOVESTASII

“Măcar o dată în VIAŢĂ…” Activitatea de voluntariat din cadrul proiectului mi-a fost benefică atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Am învățat multe lucruri: cum să interacționez mai bine cu persoanele din jurul meu, să le ascult opiniile și să mă fac ascultată. Am făcut parte dintr-o echipă plăcută, cu oamenii dornici de a își îndeplini scopul. Oricând aș mai participa la o astfel de activitate și recomand tuturor, măcar o dată în viață să încerce voluntariatul.

Maxim Andreea-Alexandra Elevă Liceul ”Emil Botta” Adjud

DIN ADJUD

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Treaptă urcată pe scara DEZVOLTĂRII mele”

Faptul că am onoarea să-mi fie citite rândurile, în semn al atenției acordate voluntariatului, nu poate fi decât încă o treaptă urcată pe scara dezvoltării mele. Ce înseamnă pentru mine voluntariatul? Nu o muncă, ci o nouă plăcere. E acea stare pe care o ai pe toată durata acțiunii ce îți conferă încredere în propriile forțe, ambiție, perseverență, curiozitate și, odată cu finalizarea acesteia, o pace interioară, un sentiment ce poate atinge limitele ZEN. Feedback-ul pozitiv pe care îl primești din partea celor din jur în urma acestei “munci” prestate este ca o gură de aer proaspăt când ieși dintr-un tunel sau ca o ploaie liniștită după zile în șir de secetă. BIBLIOPOVESTAȘII a fost unul dintre proiectele mele preferate în care m-am implicat, întrucât a presupus, în primul rând socializare, ceea ce eu ador să fac. Interacțiunea cu oamenii m-a făcut să știu să-mi controlez propriile emoții, dar în același timp, să captez atenția acestora. Ce poate fi mai plăcut de atât? Toți din jurul meu păreau că trăiesc sub aceeași stare indusă de mine prin poveștile cu tâlc, iar la sfârșit simțeam că fiecare se gândește dacă a procedat corect până acum în viața de zi cu zi sau dacă de acum trebuie să înceapă schimbarea. Da, aș fi încântată să pot avea ocazia de a mai practica acest tip de voluntariat și vă mulțumesc încă o dată pentru șansa acordată!

Brezeanu Florina

Elevă Liceul ”Emil Botta” Adjud

“Atunci când eşti pregătit să DĂRUIEŞTI şi să CREŞTI frumos” Această experienţă m-a schimbat şi totodată m-a ajutat să devin o persoană responsabilă, care se poate exprima în public detaşat, care are mai multă încredere în propriile forţe şi, desigur, şi mai mulţi prieteni. Voluntariatul, pe lângă faptul că mi-a dat oportunitatea de a-mi descoperi abilităţi şi pasiuni noi, m-a ajutat şi în mod personal, mi-am făcut prieteni noi şi mi-am dezvoltat latura creativă. Tinerii ar trebui să fie mai atenţi şi mai deschişi spre voluntariat şi către oportunităţile care apar atunci când ești pregătit să dăruiești și să crești frumos. Adrian Angheluţă Informatician

DIN ADJUD

BIBLIOPOVESTASII

“Patru EROI care au primit APLAUZE, patru voluntari Bibliopovestaşi primiţi în FAMILIA bibliotecii”

u trecut zile, au trecut săptămâni, au trecut și lunile, programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII a ajuns la final, iar noi ne-am îmbogățit sufletele prin belșugul de realizări și satisfacții.

ntr-o lume interesată doar de avantaje financiare și îndepărtată de valorile morale, iată că în familia noastră, a bibliotecii, totul se petrece altfel. Patru eroi cu inimi calde și pricepuți în tot ceea ce făceau au primit, cu însuflețire, să fie voluntarii care încearcă să convingă că scrierile sunt momentul plăcut din viața fiecăruia și că plăcerea de a învăța lucruri noi există la orice vârstă.

hiar dacă doi dintre ei sunt în zorii vârstei cu neliniști specifice tinereții, au știut să ofere ceea ce au făgăduit. Întâi au venit la bibliotecă și au învățat roluri din mici scenete care aveau misiunea de a-i apropia de carte pe cei în fața cărora urmau să joace. Apoi au mers, împreună cu bibliotecarul, prin clasele celor mici și au interpretat personajele cu umor, stârnind râsete și aplauze spontane, au citit și au stat de vorbă cu prichindeii și cu învățătorii acestora, au răspuns la întrebări și i-au încurajat pe copii să citească, îndemnându-i să meargă la bibliotecă și să împrumute cărți.

n tot acest timp, cel care a predat cursul de utilizare a PC-ului și a internetului, pregătea calculatoarele: întâi a reparat ceea ce se stricase în timp, apoi le-a optimizat, dezinstalând programe ce nu erau necesare niciunui utilizator. A realizat suportul de curs pentru toți cei 12 seniori și testele pe care aceștia urmau să le dea la final și, cu emoții din partea persoanelor care au urmat cursul și cu nerăbdare din partea voluntarului, studiul a început. Totul a fost nou pentru seniori, de la utilizarea mouse-ului și prezentarea componentelor hardware, până la editarea unui text, ba chiar a unei fotografii sau gestionarea fișierelor. Era rece afară, vântul aspru spulbera zăpada de ianuarie, dar seniorii soseau cu regularitate și fără zăbavă la curs. În bibliotecă era bine și cald, iar ceaiul pe care-l serveau parcă înmuia oasele, îndemnând la relaxare, însă dorința de a comunica cu cei dragi era mai mare. Ascultau cu atenție fiecare cuvânt și și-l notau în caiete. Voluntarul zâmbea mulțumit, cu așa „elevi” silitori tot să lucrezi!

DIN PANCIU

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

ntr-o zi, cursul a luat sfârșit și 12 seniori au fost mai aproape cu sufletul, vocea și chipul de copiii lor! A venit rândul clubului de debate, unde o profesoară inimoasă a atras și a lucrat cu 25 de elevi. Au învățat să comunice, au socializat, s-au legat prietenii și au râs cu poftă când un copil, mai hâtru, răspundea cu umor provocărilor. Ei, și ce au mai învățat ei? Să lucreze în echipă, să împartă și să sprijine pe cel mai nepriceput. Frumos, nu?

șadar, patru eroi care au primit aplauze, patru voluntari BIBLIOPOVESTAȘI au primit zâmbete și felicitări pentru toate lucrurile minunate pe care le-au realizat și care au învățat, la rândul lor, ce înseamnă generozitatea și prietenia. Patru eroi energici, cu plăcerea muncii, care au făcut ca efortul lor, adus în viața celor ce au beneficiat de serviciile bibliotecii, să fie binefăcător.

iblioteca este un loc magic unde trăiesc multe personaje și, împreună cu ele, oameni minunați ce au știut să împartă din cunoașterea lor.

Luminiţa Popescu Bibliotecar la Biblioteca Orăşenească Panciu, Vrancea

DIN PANCIU

BIBLIOPOVESTASII

“Ne-am unit SUFLETELE şi ENERGIA”

”Voluntarii sunt plătiți în șapte cifre… ZÂMBETE”.

Aș putea adăuga, plata conține lumină, fericire, stare de bine, satisfacție, briză, ambrozie și… împlinire. Voluntariatul înseamnă interacțiune, mișcare, dinamism, sănătate pentru minte și suflet. Voluntariatul înseamnă să unești un pic din sufletul tău cu picuri din sufletele celorlalți și să descoperi că iese un întreg mult mai complex decât îți puteai imagina la început. Toate acestea le-am descoperit alături de voluntarii programului BIBLIOPOVESTAȘII. Ne-am unit sufletele și energia spunând povești în locuri neconvenționale, am făcut felicitări, am pictat, am croșetat și împletit, ne-am distrat cântând și ascultând ghicitori. Uneori emoțiile au fost atât de vizibile încât ne-au copleșit și ne-au dat bătăi de cap. Voluntariatul ne-a adus prieteni noi, ne-a înfrumusețat locul în care trăim și ne-a adus noi proiecte pentru viitor. Echipa noastră, exemplul nostru au adus oameni noi în bibliotecă, oameni cu aceleași năzuințe, valori și așteptări, cu exemple noi și povești noi de viață. Voluntariatul ne-a demonstrat că nu are vârstă, iar ceea ce contează este dorința de a realiza ceva frumos și bun pentru societate, de a primi experiență Adriana Arghire și de a o oferi în același timp. Tot ceea ce contează este să-ți placă să faci parBibliotecar la Biblioteca Orăşenească Mărăşeşti, te dintr-o familie mare, să te bucuri de Vrancea realizările tale și ale celorlalți.

DIN MARASESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Modul prin care primim harul divin, ŞTIIND sau ÎNVĂŢÂND a DĂRUI” Dragii mei, iată că a sosit momentul să aștern pe hârtie frumoasele gânduri despre această aventură a cuvintelor. Mă simt foarte onorată că fac parte din familia BIBLIOPOVESTAȘILOR. Ce frumos,“BIBLIOPOVESTAȘI”! acest cuvânt magic ce a unit atâtea suflete prin jocul artistic al cărților, al gândurilor așternute pe orice coală albă de hârtie. Am avut ocazia astfel să primesc și să ofer la rându-mi multe momente de neuitat. Activitățile educative realizate împreună cu tinerii și copiii le-au dăruit acestora un bagaj de cunoștințe bine conturat. 12 copii și tineri au intrat în acest proiect prin înființarea unui Cenaclu cu numele “Dor de Eminescu” în care fiecare dintre ei, două zile pe săptămână, a avut posibilitatea de a-și expune diferite gânduri sub formă de versuri sau proză. Prin acest cenaclu toți au învățat că a trăi prin cărți și prin expunerea gândurilor față în față, prin comunicarea orală sau scrisă, este mult mai benefic decât cel mai performant calculator. Felicitări celor ce au inițiat acest proiect care va rămâne în mintea și inimile noastre! Prin acest proiect, încă o dată, mi s-a întărit ideea că a fi voluntar este cel mai frumos și mai curat lucru care ni se poate întâmpla și este modul prin care primim harul divin, știind sau învățând a dărui.

Otilia Gogu

Educator social Centrul de zi socio-educaţional Mărăşeşti

“MOMENTELE frumoase sunt cele în care ajuţi OAMENII să se simtă bine”

Când mă gândesc la cuvântul “voluntar”, mă gândesc imediat la cuvântul familie. În tot acest timp petrecut cu copiii am realizat cât de mult înseamnă pentru mine să fiu voluntar. Când am venit la prima întâlnire și am cunoscut copiii, am realizat că se vor forma legături strânse. Toate activitățile desfășurate împreună i-au ajutat să se integreze, să se simtă fericiți și stăpâni pe ei. Prin lucrările realizate – fie că au fost felicitări de iarnă, ouă încondeiate sau felicitări de Paști – am adus armonie și culoare, atât pe obiecte cât și în sufletele participanților. Prin întâlnirile noastre am reușit să le dezvolt simțul artistic, dându-le posibilitatea să-și facă noi prieteni. Pentru mine acest proiect a fost un nou start în viață și prin intermediul căruia am realizat că momentele frumoase sunt cele în care ajuți oamenii să se simtă bine. Este, poate, cea mai mare bucurie să împarți din experiența ta și altora.

Mioara Popescu

Educator social Centrul de zi socio-educaţional Mărăşeşti

DIN MARASESTI

BIBLIOPOVESTASII

“PROVOCĂRILE acceptate: CREATIVITATE, dăruire, implicare şi BUCURIA DE A CITI”

rogramul de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII a reprezentat pentru biblioteca noastră, în primul rând, o provocare. Am ieșit din bibliotecă și am mers cu voluntarii noştri în şcoli şi magazine, pe stradă şi în parc, în microbuze, unde s-au spus poveşti cu tâlc, iar copii şi oameni mari s-au oprit şi ne-au ascultat cu drag. Le-am arătat că povestea și cartea fac parte din viața noastră, a tuturor și că a citi povești și altora nu poate decât să deschidă minți și suflete. Mulți au venit la bibliotecă, au împrumutat cărţi şi sunt convinsă că şi ei la rândul lor au citit altora poveşti. n acest răstimp am avut şi cursuri de quilling pentru copii, iar aceştia au realizat că activităţile artistice trebuie să fie parte integrantă din viaţa lor. Au privit viaţa în culori şi au văzut cât este de frumoasă... Am socializat, ne-am bucurat împreună de toate reușitele. A fost o perioadă frumoasă din viaţa fiecăruia, dar şi din viaţa bibliotecii, și ne-am dat seama că provocările acceptate nu pot aduce în viața tuturor decât creativitate, dăruire, implicare și bucuria de a citi.

Carmen Staicu Bibliotecar la Biblioteca Orăşenească Odobeşti, Vrancea DIN ODOBESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Cred cu tărie că VOLUNTARIATUL este cea mai BUNĂ SOLUŢIE pentru bibliotecile mici de a putea avea servicii diverse şi de CALITATE”

ncă din prima zi de când am auzit de acest program ”BIBLIOPOVESTAŞII”, am început să-mi fac diferite planuri pentru a duce cu succes, până la capăt, acest program. Am început să-l promovez şi să recrutez voluntarii. Deși trebuia să lucrez cu 3 voluntari, cum era planificat, surpriză!!! ”M-am trezit” cu zece voluntari dornici de a se afirma şi de a fi de folos comunităţii noastre din Broșteni. Ne-am întâlnit, i-am instruit, orientat și ne-am apucat cu entuziasm de treabă. Biblioteca noastră a lucrat cu trei voluntari - prof. înv. primar Lungu Gina, elevele Şandru Teodora şi Alanei Alice care au interpretat povești în spații diverse: supermarketuri, autobuze, grădiniţe și şcoli, și șapte voluntari care au livrat cursuri gratuite pentru copii și adulți - profesorii Marin Monica, Lupaşcu Loredana, Hupcea Oana, Badiu Loredana, Tulache Ana, Devetah Doina şi asistentul de farmacie Năstase Silviana. Cursurile oferite ca servicii noi de bibliotecă au fost de engleză și franceză pentru copii, educație pentru sănătate, mâini îndemânatice, managementul conflictelor și despre alimente și medicamente. Toate cursurile au fost interesante şi apreciate de cursanţi.

u ajutorul celor zece voluntari, la bibliotecă s-au întâmplat lucruri frumoase în cadrul programului de voluntariat „BIBLIOPOVESTAŞII” desfăşurat la nivel judeţean. Am promovat lectura şi am creat împreună servicii noi de bibliotecă, care au venit în sprijinul comunităţii noastre. Am învăţat să construim împreună o bibliotecă puternică şi o comunitate implicată.

red cu tărie că VOLUNTARIATUL este cea mai bună soluție pentru bibliotecile mici de a putea avea servicii diverse și de calitate și, nu în ultimul rând, de a deveni locul în care oamenii se informează, se distrează, învață și contribuie la a forma o comunitate puternică și implicată.

Loredana Iordache Bibliotecar la Biblioteca Comunală Broşteni, Vrancea

DIN BROSTENI

BIBLIOPOVESTASII

“UNUL din proiectele mele de suflet – BIBLIOPOVESTAŞII” Programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII a însemnat pentru mine bucuria de a împărtăşi cu cei mici o parte din plăcerea de a descifra o limbă străină. Copiii învaţă o altă limbă doar dacă sunt obligaţi, la şcoală, de familie, de un anumit context. Am simţit că aceşti copii şi doreau să cunoască lucruri noi, să descopere noi înţelesuri şi aveau o satisfacţie sinceră atunci când reuşeau să rostească unele cuvinte în franceză. A fost unul din proiectele mele de suflet. Am făcut totul cu plăcere şi din plăcere şi mă bucur că am avut ocazia să o împart cu ceilalţi. Aş repeta oricând, cu drag, această experienţă şi recomand şi celorlalţi să încerce să facă voluntariat.

Oana-Claudia Hupcea

Profesor la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, Vrancea

“VOLUNTARIATUL O EXPERIENŢĂ care merită trăită”

Primul lucru la care mă gândesc când îmi amintesc de programul de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII este că mi-a plăcut să spun poveşti. Personale, poveşti de viaţă sau poveşti din cărţi. Nu ratez niciun moment în care să-mi împărtăşesc părerea despre ultima carte citită sau să citez în diverse contexte pe cei care au scris lucruri, mult mai meşteşugit decât le-aş putea spune eu. De obicei citim pentru noi, pentru sufletul nostru sau pentru că avem nevoie de informaţie. Programul mai sus amintit mi-a dat ocazia să citesc pentru alţii şi a fost extraordinar. O experienţă care merită trăită. Bineînţeles că mai făcusem asta până acum, fiind cadru didactic, dar una e să citeşti copiilor în faţa clasei şi altceva este să citeşti navetistului în autobuz. Dacă prima categorie ascultă din obligaţie sau pentru că m-am străduit să le captez atenţia, a doua categorie ascultă pentru că e ceva nou, pentru că n-a mai citit câteva rânduri de multă vreme sau pentru că vrea să audă şi altceva decât ritmurile bine cunoscute din autobuze. Iar dacă o parte din cei care constată că a trecut multă vreme de când nu au mai pus mâna pe o carte realizează că e momentul să-şi facă timp şi pentru asta, cu atât mai bine. Această experienţă mi-a făcut plăcere din două puncte de vedere: am petrecut câteva momente făcând ceea ce-mi place într-un mod inedit şi, într-o oarecare măsură, am reuşit să determin şi pe alţii să citească. Iar dacă ar fi să închei cu un sfat, n-aş putea decât să-l citez pe Jack Canfield: ”Sunt două lucruri esențiale care te vor Gina Lungu face înțelept – CĂRȚILE citite și OAMENII pe care-i întâlnești”. Profesor la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, Vrancea

DIN BROSTENI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Ceea ce Eu m-am simţit foarte bine între elevi. Timpul a trecut repede, ei au fost receptivi şi au fost foarte dornici de a afla reprezintă cât mai multe. M-am bucurat că prin intermediul acestui program am putut să fac ceva pentru comunitatea mea și omul dornic să dau înapoi din ceea ce am primit și eu, la rândul meu. Lecțiile au fost altfel decât la școală. Au fost antrenante, de SCHIMBARE motivante și pline de conținut. Îmi dau seama că orice încurajare îi ajută şi le creşte încrederea în sine, iar pe este bucuria mine mă motivează să continui atunci când îi văd pe ei mulţumiţi. Simt astfel că pot schimba ceva, iar voluntaride a DĂRUI” atul reprezintă omul dornic de schimbare. Cred că volun-

tariatul este drumul care ne ajută să fim mai buni, să învăţăm de la alții şi să îi învăţăm pe alţii, putând schimba o comunitate.

Acest program de voluntariat, BIBLIOPOVESTAȘII, a jucat un rol important în activităţile mele didactice, deoarece mi-a oferit şansa de a cunoaşte şi de a explora jocul şi cântecul în limba străină, la nivelul preşcolar. Am avut ocazia de a citi bucuria în ochii celor mici în momentul în care au început să descifreze tainele unei limbi necunoscute universului lor. Dacă mi s-ar oferi ocazia, aş repeta această experiență, deoarece îmi face plăcere să mă implic în astfel de activități de voluntariat

Loredana Badiu Profesor la Şcoala Gimnazială Şindrilari, comuna Reghiu, Vrancea

DIN BROSTENI

Monica Marin profesor

“ŞANSA de a cunoaşte şi de a explora jocul şi cântecul în limba străină”

BIBLIOPOVESTASII

“VOLUNTARIAT:

Satisfacţie= Experienţă= BUCURIE”

Voluntariatul m-a ajutat la dezvoltarea personalității, creșterea responsabilității și la o mai bună colaborare între om şi societatea reală. Faptul că poţi să-ţi ajuţi semenii fără să pretinzi nimic, îţi dă o mulţumire sufletească extraordinară. Voluntariatul te ajută să faci primii paşi în carieră. Așa a fost în cazul meu iar asta îi demonstrează angajatorului că eşti independent, că ai inițiativă şi că eşti interesat să te dezvolţi.

Silviana Năstase

Asistent farmacist

“Voluntariatul te RESPONSABILIZEAZĂ” Consider că activitatea de voluntariat te responsabilizează. Vei învăţa, indiferent de domeniul de activitate din care faci parte, să ai răbdare și să-ți asculţi interlocutorul. Voluntariatul îţi poate descoperi calități de care nu ești conştient, iar o astfel de activitate te ajută în plan profesional, poţi descoperi înclinaţii, aptitudini pe care le intuiai doar şi nu le valorificai suficient. Cursul pe care l-am susţinut în cadrul programului BIBLIOPOVESTAŞII - “Managementul conflictelor”- este important pentru susţinerea relaţiilor în familie şi a integrităţii ei, familia fiind cea care asigură sentimentul de securitate atât copiilor Loredana Marilena Lupaşcu cât şi adulţilor, ajutându-i să facă faţă influenţelor negative venite din partea unor factori ai mediului, Profesor la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, iar în unele cazuri să se impună acestor influenţe. Vrancea

“CEVA fără catalog, fără note, doar cu bucuria de-a ÎNVĂŢA” Azi voluntar în programul BIBLIOPOVESTAŞII înseamnă un câştig din ambele părţi. Eu m-am oferit ca voluntar să-i învăţ pe copii ce ştiu eu mai bine. Ei mi-au oferit şansa de a–i ajuta să înţeleagă pe îndelete câteva elemente legate de sănătate. Am interacţionat cu ei, am vorbit, i-am ascultat, am răspuns la întrebări. A fost altceva… ceva fără catalog, fără note, doar cu bucuria de-a învăța. Ar fi frumos ca programul să se repete, să crească şi Doina Devetah să atragă cât mai mulţi voluntari, astfel încât tot mai Profesor la Şcoala Gimnazială Pituluşa, mulţi oameni să beneficieze de activități diverse. comuna Broşteni,Vrancea

DIN BROSTENI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“CREATIVITATE şi imaginaţie” Ana Tulache Profesor la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, Vrancea

Voluntariatul este pentru mine poate una din cele mai frumoase activităţi pe care le-am putut face. Spun asta pentru că am văzut și simțit cum elevii implicaţi îşi dezvoltă spiritul de echipă, îndemânarea în mânuirea materialelor folosite, creativitatea și imaginația. Ca îndrumător al cursului ”Mâini îndemânatice”, am reușit să-i fac pe elevi să-și creeze propriile modele, să folosească materiale diverse și aibă încredere în ei și în ce pot face cu mânuțele lor.

“Provocarea de a cunoaşte OAMENI noi” Lucrul care m-a determinat să mă implic în acest program de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII a fost provocarea de a cunoaște oameni noi și de a împărtăși din experiența mea, invitându-i la lectură pe cei mici și pe cei mari deopotrivă. A fost o experiență unică, pe care aș relua-o oricând.

Teodora –Narcisa Şandru Elevă la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, Vrancea

“M-am simţit SPECIALĂ datorită COPIILOR” Am ales să particip la acest proiect pentru că a fost un alt tip de voluntariat, față de celelalte activități desfășurate până acum. Mi-a surâs ideea că o să promovez ceva ce iubesc, adică cititul, cartea și biblioteca. M-am simţit specială datorită copiilor care se uitau cu admiraţie la mine atunci când Alice Alanei le ziceam poveşti. Cu siguranță aş mai repeta experienţa dacă aş mai avea Elevă la Şcoala Gimnazială Pituluşa, comuna Broşteni, ocazia. Vrancea

DIN BROSTENI

BIBLIOPOVESTASII

”Ce bine că EŞTI, ce mirare că SUNT!”

rice poveste începe cu A FOST ODATĂ, dar nu şi cea a BIBLIOPOVESTAȘILOR , aceasta fiind mereu actuală, minunată mereu. De ce? Pentru că oamenii au nevoie de poveste, de alternative, de dăruire, de implicare, de a se descoperi pe ei înșiși și a-i ajuta pe ceilalți să se descopere. Și personajele poveștii noastre au avut nevoie de toate acestea. De aceea au spus DA programului de voluntariat, activităților propuse și au suflat polen de aur peste minți și suflete. Au mers braț la braț cu Caragiale, cu Habarnam, într-o călătorie prin Orașul Florilor, al prichindeilor și prichinduțelor nu mai mari decât un castravete. Jungla a fost la un pas și am descoperit-o prin Mowgli, Baloo, Bagheera. Am aflat taina literelor, a cifrelor, a animalelor sălbatice și domestice, a corpului uman, a planetelor, a mărilor și oceanelor. Am fost acolo când Isus a fost condamnat și răstignit, privindu-i suferința prin ochii lui Baraba. Am căutat comori în mințile și inimile noastre și am aflat cum să devenim mai buni, mai generoși și mai aproape de noi înșine sau de cel de lângă noi.

iana, Mirabela, Miruna, Georgian au fost ghizi prin lumea poveștilor. Și-au deschis sufletele la fiecare întâlnire, au întins mâinile, au dăruit, fiind adevărați voluntari BIBLIOPOVESTAȘI. Și ei au primit zâmbete, îmbrățișări, aplauze, emoții, aprecieri. Cum gesturile frumoase au nevoie de concretizare, BIBLIOPOVESTASII au oferit haine, dulciuri, fructe altor copii aflați într-un moment mai puțin norocos al vieții lor. Am simțit că facem ceea ce trebuie într-o lume grăbită și prea materială.

ovestea noastră va merge mai departe, de mână cu anotimpurile, adresându-se mereu celor care au nevoie de cuvinte, de gesturi frumoase, de o mână întinsă sau de o îmbrățișare. Doar suntem VOLUNTARI BIBLIOPOVESTAȘI... Ca muzică de fond l-am rugat pe Nichita Stănescu să ne împrumute “Cântecul”: Ce bine că ești, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă A minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.

DIN HOMOCEA

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

minunat să poți fi o carte vie, răsfoită de mânuțe gingașe, de ochi limpezi și curioși, pe vânt, pe ploaie, pe soare, fără teamă, fără gândul că paginile îți vor fi deteriorate. Și chiar dacă s-ar întâmpla astfel, mereu vor fi alte mânuțe și alți ochi ce vor putea înlocui cuvintele, care au puterea lor, împletită cu grație divină.

CA VOLUNTARI am fost, suntem și vom fi alături de cei care au nevoie de noi, într-o poveste cu oameni fericiți și împliniți “până la adânci bătrâneți”.

Daniela Ţîţu Bibliotecar la Biblioteca Comunală Homocea, Vrancea

DIN HOMOCEA

BIBLIOPOVESTASII

“EU - o nouă PERSOANĂ” Voluntariatul m-a ajutat să devin o nouă persoană, să descopăr lucruri noi, să fac lumea mai bună. Am oferit zâmbete, multe zâmbete ce ne-au încărcat pe noi, voluntarii, ne-au făcut optimiști și, din prima până în ultima zi, am dat tot ce am avut noi mai bun. Sunt mândră că am avut parte de aceasta experiență. Cu ajutorul nostru lectura a fost, este și va fi o comoară pentru întreaga lume.

Diana Bujor Elevă la Şcoala Gimnazială Homocea, Vrancea

“Fără CARTE nu există VIAŢĂ adevărată!” BIBLIOPOVESTAȘII a fost pentru mine un proiect frumos, o experiență plăcută din care am avut ce învăța. Am ajutat oamenii să descopere cartea, gânduriMirabela Nechifor le și cuvintele frumoase aflate în ea. Pe mine m-a ajutat să-mi dau seama că, fără carte, nu există Elevă la Şcoala Gimnazială Homocea, viață adevărată, nu ești întreg dacă nu descoperi Vrancea sensul a două sau trei cuvinte în fiecare zi. Consider proiectul o reușită și aș fi dispusă să repet, de nenumărate ori, plăcerea de a fi voluntar.

“Ce ALEGERE bună am făcut!”

Când m-am înscris în acest program de voluntariat credeam că va fi o activitate oarecare și plictisitoare. Pe parcurs mi-am dat seama ce alegere bună am făcut. Am aflat multe lucruri noi, am întâlnit oameni noi și mi-am învins teama de a vorbi în public. Pentru mine acest proiect a fost unic, fiind prima dată când am fost voluntar. Ce-mi place cel mai mult este că, atunci când faci voluntariat, îți faci repede prieteni noi, înveți foarte multe, afli lucruri despre care nici nu știi că există. Nu voi uita niciodată activitățile pe care le-am desfășurat și voi participa cu drag și interes în toate proiectele frumoase care promovează voluntariatul.

Georgian Ionescu Elev la Şcoala Gimnazială Homocea, Vrancea

DIN HOMOCEA

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“BIBLIOPOVESTAŞII O poveste cu şi despre OAMENI FRUMOŞI”

IBLIOPOVESTAȘII - o poveste cu și despre oameni frumoși în care poveștile, poezia și cuvântul au creat o lume frumoasă și au adus oamenilor, pentru o clipă, un zâmbet de bucurie, un strop de încântare și o nouă poveste născută din dăruire, iubire și curaj.

m pășit cu teamă și curiozitate în acest program de voluntariat. Era o provocare prin care trebuia să-mi dovedesc mie și celorlalți că și la biblioteca din Gugești se pot face lucruri frumoase, să dovedim că la bibliotecă poți să întâlnești oameni minunați care știu să dăruiască celorlalți din cunoștințele lor și să exprime frumosul prin interpretarea poveștilor și a poeziilor în alt fel de locuri. Acum știm că biblioteca poate fi oriunde: pe stradă, în mijloace de transport în comun, în casele de bătrâni, în grădinițe și școli. Știm că lectura poate fi dusă și promovată acolo unde există oameni. Și voluntarii mei au făcut-o.

e-am pregătit, am căutat și selectat cu răbdare povești, pe care să le interpretăm în călătoria noastră. Am participat la Focșani, alături de colegii voluntari din județ, la evenimentul de debut al Programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII, moment care a marcat prima noastră ieșire în afara bibliotecii pentru a ne face cunoscuți oamenilor. Am pornit la drum apoi, în mica noastră comunitate, cu emoții mari alături de voluntarii mei: Florența și Cristina - educatoare, Maria și Camelia - eleve și Nicoleta – coordonatoarea cursului de pictură.

m fost la grădinițele și școlile din comuna noastră, unde am fost primiți cu bucurie de către elevi și cadrele didactice. Emoțiile se spulberau când începeam a rosti poveștile, iar încrederea că ceea ce le oferim noi îi bucura, ne-au făcut să ne dorim să ne implicăm și mai mult în acest program. Am fost și în Casele Protejate Pentru Bătrâni, iar aici mulțumirea noastră a fost și mai mare când pe chipurile îmbătrânite de ani și tristeți am zărit zâmbetul lor de mulțumire că i-am vizitat, că ne-am amintit de ei, că le-am adus o clipă de bucurie. Am creat și o bibliotecă mobilă într-un microbuz al S.C. Loriteo Trans în care am dus cărți pentru a fi citite de oameni în călătoria lor. Am creat afișe, calendare și semne de carte pentru a ne promova mai bine activitatea noastră. Am apărut în ziar. Am interpretat și la biserică, după slujba religioasă și în toate locurile în care am fost am primit aplauze, felicitări și încurajări de-a merge mai departe.

DIN GUGESTI

BIBLIOPOVESTASII

ursul de pictură pe sticlă, livrat gratuit ca și serviciu nou de bibliotecă de un voluntar BIBLIOPOVESTAȘ pentru copii, a avut mare succes, iar rezultatele lor – adevărate icoane pictate cu delicatețe și măiestrie, i-au bucurat pe toți cei implicați. La final de curs au fost premiați de bibliotecă, iar domnul primar Vasile Vatră le-a înmânat diplomele, în aplauzele tuturor. A fost minunat să avem susținerea domnului primar, care ne-a asigurat că ne va susține în continuare și pentru alte proiecte sau programe în care comunitatea este implicată și oamenii au de câștigat.

m reușit astfel să ne facem și mai cunoscuți, să arătăm oamenilor că biblioteca și-a schimbat imaginea în bine, am reușit încă o dată, să dovedim că biblioteca este locul unde educația și creativitatea sunt la loc de cinste în comunitatea noastră, iar oamenii care se implică în activitățile bibliotecii pot face lucruri extraordinare. Pot întâlni oameni speciali și pot învăța foarte multe lucruri noi.

fost minunat! A fost mai presus de cuvinte! Am cunoscut oameni noi, am legat prietenii frumoase, avem mai multă încredere în forțele proprii și am demonstrat că poți fi voluntar în orice domeniu și că poți oferi atât de puțin, primind în schimb atât de multe zâmbete, bucurii, mulțumiri... și poftă de viață.

Anişoara Diniţă Bibliotecar la Biblioteca Comunală Gugeşti, Vrancea

DIN GUGESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Am devenit cei ce purtau VOCEA CĂRŢILOR” Am fost întrebată adesea ce anume mă motivează să particip la astfel de activități de voluntariat. Cum am ajuns să pășesc pe acest drum, mereu altul, de multe ori provocator, însă întotdeauna plin de surprize și zâmbete. Aș minți dacă aș spune că totul a început din plăcere. Plăcerea vine cu timpul, ca în oricare altă activitate, căci oameni fiind, căutăm mereu să obținem diverse avantaje, așa-zisele roade ale muncii noastre. Am realizat că aceste ”roade” au diferite forme pentru fiecare dintre noi și mă bucur să spun că, în urma experienței de voluntar, acestea s-au transformat în ceva mult mai valoros. Până să mă implic în acest proiect, ‘’Raftul cu initiațivă’’, și în acest program de voluntariat, BIBLIOPOVESTAȘII, eram conștientă că mă aflam într-un real impas. Simțeam că activitatea mea de voluntar în cadrul altor instituții nu era ceea ce speram a fi. Nu simțeam că mă implic în vreun fel la dezvoltarea comunității, nu simțeam că îl ajut și pe celălalt, nu doar pe mine. Astfel, acest proiect a apărut ca fiind ”acel ceva așteptat”, o oportunitate de a mă dezvolta pe mine prin încercarea de a-i dezvolta pe cei din jurul meu. Și nu puteam realiza acest lucru, într-un mod mai plăcut, decât prin lectură. Nu credeam că locul pe care îl vizitez adesea avea să îmi aducă atâtea instrumente de a schimba lumea, de a o face mai plăcută. Cărțile de pe ”Raftul cu initiațivă” m-au ajutat să descopăr aventura, misterul și magia și mi-au deschis pagini din viață pe care nici nu miam închipuit că le voi putea citi. Astfel am ajuns să îmi caut cu grijă un loc al meu printre nenumărații BIBLIOPOVESTAȘI care se zvârcoleau de nerăbdare la festivitatea de început a acestui program deosebit. Priveam surprinsă cum cei mai novici dintre aceștia, printre care mă număram și eu, dar şi voluntarii veterani, atât cei tineri cât și cei înaintați în vârstă, împărțeau zâmbete și voie bună. Acea atmosferă m-a asigurat de faptul că nerăbdarea și bucuria mă vor însoți pe tot parcursul acestei noi călătorii. Și iarăși caut să fiu sinceră și să recunosc faptul că emoțiile și teama și-au găsit și ele, la rândul lor, un loc bine înrădăcinat în mintea mea. Realizasem că ceea ce aveam să primesc nu erau doar ”portocale”, ci și ”lămâi”. Aflându-mă în fața ”Contractului de voluntariat” îmi dădusem acordul de a prelua o anumită responsabilitate, de a răspunde întru totul pentru punctualitatea și dedicarea față de scopul acestui proiect, pe care mi-o asumam prin semnarea acestuia.

DIN GUGESTI

BIBLIOPOVESTASII

După prima ”ieșire în lume” teama dispăruse cu totul. Acele întrebări: ”Dacă voi greși? Dacă povestea mea nu va plăcea publicului?”, acele himere ale minții mele ce nu îmi dădeau pace, s-au spulberat treptat. Știam că nu aveam la dispoziție o diversitate de locuri în care să ne putem desfășura activitatea, singurele fiind școlile, grădinițele și azilele de bătrâni. Astfel, ne-am adaptat circumstanțelor și am ajuns să interpretăm povești și diverse poezii din zestrea literaturii românești. După fiecare activitate, plecam încărcați de mulțumiri, zâmbete sincere și rugăminți fierbinți de a ne reîntoarce curând, rugăminți ce au reușit să ne smulgă nenumărate promisiuni. Știam că am reușit să înveselim chipul unui bătrân scoțându-l din monotonia zilnică sau să bucurăm un copil care urma să ne spună în continuare povestea prietenilor, părinților sau bunicilor, iar lucrul acesta ne aducea o imensă satisfacție personală. Am devenit cei ce purtau ”vocea cărților”, cei ce îi răspândeau chemarea. Locul cărții este pretutindeni și știam acest lucru. Astfel am tranformat un întreg microbuz într-o bibliotecă mobilă, de care orice călător s-ar fi putut bucura. Am îndemnat la lectură și am chemat tinerii în lumea cărților, lume din care știam că nu vor mai evada și din care nu vor mai dori să evadeze. Fiecare amintire ce mă leagă de acest proiect aduce cu sine nenumărate alte amintiri și, o dată cu ele, o mare căldură în suflet. Roadele? Nici nu le pot număra. Știu că nu diploma mă face voluntar, ci amintirile oamenilor în care mă regăsesc facând ceva ce i-a bucurat. Aceasta este o parte din experiența pe care am trăit-o ca BIBLIOPOVESTAȘ și îmi doresc ca aceasta să devină o motivație pentru următorii voluntari doritori să-și ofere timpul și energia în sprijinul celorlalți. Această aventură s-a sfârșit, iar acest gând, recunosc, mă întristează. Cu toate acestea, știu un mare adevăr. Când crezi în tine și în poveste, nu există sfârșit, ci doar un nou început.

Camelia Băluţă

Elevă Colegiul Naţional Al.I.Cuza Focşani

DIN GUGESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“DORINŢA de a ajuta fără a mă aştepta la ceva în schimb” Anul acesta a fost primul în care am trăit experiența de voluntar și am făcut-o în cadrul programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAȘII. Am învățat că voluntariatul nu este numai cel mai bun mod de a face ceva bun, ci și o necesitate pentru etalarea propriilor valori. Pentru mine, voluntariatul reprezintă pur şi simplu materializarea bunului simţ. Dacă ai fost învăţat să faci ceva, ai un anumit talent, ai o inclinaţie, consider că ar trebui să le foloseşti şi în alte scopuri decât cele proprii, iar o modalitate bună de a face asta este voluntariatul. La început, singurul motiv pentru care m-am înscris au fost prietenii şi colegii mei alături de care aveam să petrec mai mult timp de-a lungul anului, însă imediat după prima etapă a proiectului mi-am dat seama cât de importantă este această acţiune, având în vedere subiectul pe care îl vizează. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat din acest proiect este dorinţa de a ajuta fără a mă aştepta la ceva în schimb. Deşi avem impresia că trăim într-o lume evoluată, care se apropie cu fiecare zi de perfecţiune, multe lucruri din jur nu sunt la locul lor şi dacă nu vom începe reparaţia cu generaţia noastră, cum am putea să ne aşteptăm să le repare alţii? Voluntariatul a fost şi va fi întotdeauna o acţiune nobilă. Susţin cu tărie că omul este o creatură nobilă și prin urmare toate acţiunile sale ar trebui să fie pe măsură. Implicarea tinerilor, acele suflete crude ce arată lumii latura ei frumoasă, poate aduce schimbarea, poate crea frumosul și poate duce mai departe cuvântul scris, către inimile oamenilor.

Cristina Marina Ivan Educatoare

DIN GUGESTI

BIBLIOPOVESTASII

“Să fiu BIBLIOPOVESTAŞ m-a ajutat să îmi scriu o POVESTE mult mai frumoasă de VIAŢĂ” Totul a început din dorinţa de a interacţiona mai mult cu copiii. Da, sunt educatoare şi aveam, pot spune, destulă experienţă cu aceste suflete curate. Când sunt printre ei, mă simt în elementul meu, însă când îmi zâmbesc şi ochii lor abia aşteaptă să continui ceea ce spun, parcă îmi hrănesc sufletul mai mult decât orice alt lucru. Îmi amintesc exact când doamna blibliotecar mi-a lansat această nouă provocare. Suna tentant, dar parcă ceva mă oprea să spun ”DA” răspicat şi hotărât. Oare teama că nu voi fi destul de bună? Îmi trebuia un coechipier... primul meu gând a fost spre prietena mea bună, Cristina Ivan, care a acceptat din prima clipă propunerea mea. Din acest punct de vedere, eram gata. Următorul pas şi poate cel mai dificil a fost alegerea unei povestioare. După cum ştim, cel mai greu moment vine când avem de ales, aşa că a luat destul timp să alegem o povestioară care să nu fie nici prea lungă, nici prea scurtă, nici prea lentă, nici prea greoaie, nici plictisitoare. Trebuia să fie perfectă! Într-un final, am ales povestea‚ ”Iedul cu trei capre”. Îmi părea o povestioară cu tâlc și haz, o metodă bună de a interacționa cu copiii. De asemenea, am ales calea teatrală ajutată de planșe cu scene din poveste, lucrând prin reprezentări, și copiii au înțeles mult mai bine ceea ce se întâmpla în poveste. Pentru mine, acest proiect a însemnat foarte mult în ceea ce privește ideea de poveste, deoarece simt că viata fiecăruia reprezintă un fir inocent de nisip spulberat în întregul Univers, iar acest fir își scrie inocent rândurile spre o poveste: o poveste ce este spusă de propriile forțe, propriile alegeri și propriile reacții la alegerile făcute. În fiecare dimineață mă trezesc și mai scriu o pagină din povestea mea. Fiind și eu un BIBLIOPOVESTAȘ în acest program de voluntariat, m-ați ajutat să îmi scriu o poveste mult mai frumoasă. Vă mulțumesc!

Florenţa Vatră

Educatoare la Grădiniţa cu P.P. Gugeşti, Vrancea

DIN GUGESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“Foarte SIMPLU, părea din afară…”

Consider că experiența mea în cadrul acestui proiect m-a ajutat pe mine, ca persoană spirituală și socială, să îmi dezvolt o anumită latură teatrală, comunicativă și psihologică, aș putea zice, prin interacționarea cu publicul de diferite categorii de vârstă. De asemenea, captarea atenției nu este un lucru prea ușor, dar odată cu expunerea în mai multe rânduri, am învățat că ușor, ușor, cei ce vor să audă, vor asculta. Acest proiect a început în toamna lui 2014. Când am auzit de la doamna bibliotecară de acest proiect, am luat-o ca pe o provocare ce merita acceptată. Atunci i-am propus colegei mele, Camelia Baluță, să încercăm și, de ce nu, să încântăm sufletele cu mici povestiri, poezii sau piese de teatru. Prima întâlnire a fost cu emoție, dar a decurs surprinzător de bine: idei multe, puțin timp de pus în aplicare. Trebuia să căutam o poveste și a fost misiune grea... Cum să fie? Să nu fie prea scurtă, nici prea lungă, nici plină de acțiune, dar nici plictisitoare, nici limbaj prea usor, dar nici unul extrem de complex și, după lungi căutări, am ales să spunem „Crăiasa Zapezii” de H. C. Andersen. Personal, era povestioara care m-a impresionat cel mai mult în copilărie, cu imagini artistice extraordinare și cu un fir narativ destul de palpitant. De fiecare dată când o citeam în fața copilașilor, parcă simțeam privirea rece a Crăiesei în vuietul ascuțit al vântului. Îmi amintesc că varianta pe care am găsit-o noi, a poveștii, era extrem de lungă, așa că am luat fiecare paragraf și l-am repovestit, apoi, din bucățică cu bucățică, am unit totul și am format o nouă poveste. Eram gata de prima expunere! Ce ușor pare de zis când rememorezi momentul! Prima expunere a fost în fața copilașilor din clasa mamei. Simțeam un cadru familiar și nu prea, simțeam cum privirile pătrunzătoare ale atâtor copii îmi cuprind neliniștea, iar tonul cu care spuneam povestea devenea din ce în ce mai apăsat. Aveam în față 20 și ceva de priviri, 20 și ceva de minți care, probabil, majoritatea nu erau cu gândul la povestea spusă, și totuși acele priviri îmi aparțineau pentru cele câteva minute. Interesant sentiment... Odată cu prima expunere, celelalte au venit mult mai ușor: am fost la grădinițele adiacente Școlii Gugești. Copilașii erau mai micuți, iar atenția era mai greu de dobândit. O întâmplare stranie a fost momentul în care o fetiță micuță și blondă, cu ochii bruni și fața rotundă, părul ușor cârlionțat, a izbucnit în lacrimi la auzul apariției necuratului în începutul poveștii. Pe de o parte, mă simțeam vinovată pentru faptul că am făcut un copil să plângă, cel mai jenant sentiment, dar pe de altă parte, simțeam o anumită mândrie că am reușit să spun pe un asemena ton încât să induc acea stare a tragediei malefice ce includea personajul negativ, un act artistic contemplativ.

DIN GUGESTI

BIBLIOPOVESTASII

Printre alte activități și expuneri, un alt moment special pentru mine a fost acela când în săptămâna ”Școala Altfel” am organizat la Biblioteca Gugești un mini program artistic ce cuprindea recitarea de poezii și povești și vizionarea unui scurt desen animat. Foarte simplu, părea din afară. Și acum îmi amintesc cu drag zâmbetele copiilor aflați în deplasare la biblioteca proaspăt renovată, unde cărțile îi înconjurau, iar eu și colega mea recitam poezii vesele de primavară. Ceea ce m-a impresionat a fost atenția acordată și faptul că unele fetițe au reușit chiar să învețe câteva strofe din ceea ce recitasem. Un sentiment destul de drăguț este acela când ești ascultat cu foarte mare atenție, iar cel din fața ta înțelege ceea ce spui. Este un pas important pentru mine ca și comunicator ce probabil voi deveni în viață. Poate nu aș fi avut nimic de povestit sau de învățat, experiementat, îmbogățit personal cu experiențe noi dacă doamna bibliotecar nu m-ar fi sunat și nu m-ar fi tratat cu atâta răbdare. Vă spun… este un om extraordinar, o femeie blândă care își face meseria cu foarte mare drag și multă implicare. O doamnă cu o voință și cu o răbdare de neclintit care mereu ne-a așteptat în bibliotecă cu zâmbetul pe buze și ne-a servit cu ciocolată. O doamnă căreia trebuie să îi mulțumesc, cred că de fiecare dată, când o zăresc în calea mea, o doamnă căreia trebuie să-i mulțumesc că a apărut în viața mea și m-a învățat atât de multe lucruri...

Maria Corina Necula

Elevă Colegiul Naţional Al.I.Cuza Focşani

DIN GUGESTI

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

“O INVESTIŢIE în oameni, în mine, o LEGĂTURĂ între membrii unei comunităţi şi între COMUNITĂŢI” Voluntariatul în cadrul programului BIBLIOPOVESTAȘII a însemnat pentru mine o investiție în oameni, în mine, o legătură între membrii unei comunități și între comunități. S-au creat relații și legături cu ajutorul cărora am devenit mult mai bogați. Odată cu acest proiect am crescut împreună, am învățat să comunicăm mult mai bine și mai ușor, am devenit mai responsabili, plini de dorința de a realiza lucruri pe care poate unii dintre noi nu credeam că vom putea să le împlinim. Acest proiect a însemnat însuflețire, dorință, realizări, devotament, curiozitate, comunicare, completare, responsabilitate, familie și toate acestea nu au făcut decât să ne ajute să explorăm și să dezvoltăm tot ce avem mai bun în noi. Ne-am descoperit și redescoperit pe noi înșine și am creat legături greu de rupt. Dacă aș mai repeta experiența? Spun tare și clar DA din toata inima, căci ea a fost cea care ne-a guvernat pe toată perioada proiectului. Am învățat foarte multe de la micuții omuleți cu care am lucrat. M-am redescoperit pe mine la vârsta lor, am retrăit copilăria, am făcut o călătorie în timp care mi-a umplut inima de bucurie și satisfacție și culoare. Totul a fost atât de bine închegat și așezat încât nu a fost cazul să mă gândesc că ar mai trebui ceva, totul a venit de la sine, absolut natural. Proiecte de acest gen ar trebui dezvoltate tot mai des, mereu avem nevoie de o gură de aer curat. În speranța că ne vom revedea curând în situații similare, care să ne bucure sufletul, nu pot decât să vă mulțumesc tuturor (organizatori, colaboratori, colegi) și să aştept cu drag o nouă colaborare.

Nicoleta Ţigănuş Asistent social Primăria Gugeşti, Vrancea

DIN GUGESTI

BIBLIOPOVESTASII

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

CÂŞTIGUL

III a fost al celor

părți implicate:

BIBLIOTECA

voluntarii

COMUNITATEA 92

BIBLIOPOVESTASII

Ce au făcut VOLUNTARII noştri? Voluntarii au interpretat povești și poezii în autobuze, supermarket, cafenele, policlinici, azil de bătrâni, centre de copii, școli, grădinițe și la bibliotecă. Au participat la programul de pregătire în vederea interpretării de povești și poezii. Au dus aproape 1000 de cărți în autobuze, oferindu-le spre lectură și împrumut călătorilor. Au livrat diferite cursuri – fotografie, dezvoltare personală adolescenți și adulți, handmade, limbi străine, comunicare și negociere, inițiere în utilizarea calculatorului și internetului, pregătire la limba română, metode de percepere senzorială a naturii. În bibliotecile din județ au livrat cursuri de nutriție, pictură, managementul conflictului, legislație rutieră, dezvoltare personală, educație pentru sănătate și limbi străine. Au participat la clubul de debate, alăturându-ne astfel Campaniei NO HATE SPEECH – Campanie publică de combatere a discursului instigator la ură, inițiată de Consiliul Europei. Clubul de Debate al liceenilor s-a numit ”Fără ură prin LECTURĂ”, tocmai pentru a-i îndemna pe tineri să citească și să descopere prin lectură cât de importante sunt toleranța, acceptarea și diversitatea. Au participat la campanii de promovare în oraș a lecturii, a târgului de carte al bibliotecii și s-au alăturat marșului de conștientizare a autismului. Au organizat și desfășurat în centrul orașului evenimentul de final al programului, care a fost un maraton de activități dedicate voluntariatului ”Prinde(m) gustul voluntariatului! – BIBLIOPOVESTAȘII la final de program” (care a inclus: Bibliotecă vie, Târg de voluntariat, Povești digitale, Ateliere de creație, Teatru stradal, Photo Voice – expoziție de fotografie, Gala voluntarilor, marș al bicicliștilor de promovare a voluntariatului și Flashmob). Au participat la cursuri diverse pentru dezvoltarea lor personală şi profesională. Au participat la diferite evenimente culturale din oraș, în calitate de invitați, pentru a recita poezii. Au creat povestiri digitale despre activitatea lor de voluntariat.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Care e realizarea de care suntem cel mai mândri din acest proiect? Suntem mândri de faptul că am interpretat povești și poezii în autobuze. Chiar dacă a fost greu la început (frig, cititul din mers, aglomerația, nedumeririle oamenior), faptul că am fost consecvenți și am derulat această activitate de două ori pe săptămână, timp de 5 luni, a transformat în bine atitudinea oamenilor față de lectură, carte și bibliotecă. Felicitările și aplauzele primite de BIBLIOPOVESTAȘI transformau autobuzele în scene deschise, în care oamenii făceau parte din spectacolul oferit. Clipele în care vezi cu ochii tăi cum oamenii trăiesc sau retrăiesc emoția dragostei, a vieții, a timpului ce se scurge sau care ne așteaptă ”după colț”, în care vezi în ochii lor bucuria ascultării de cuvânt, clipele în care primeşti aplauze și felicitări, în autobuz, ca mai apoi, când coboară la stația dorită, aceiaşi oameni să-și ia ”la revedere” de la noi, BIBLIOPOVESTAŞII, ca și cum ne-am ști de-o viață și să ne îndemne să nu oprim niciodată din a face asta… ce-ți poți dori mai mult? Aceste bucurii au sporit motivația voluntarilor noștri care, dacă la început păreau a se îndoi de înzestrarea lor de a lectura oamenilor din autobuz, pe parcurs și-au schimbat atitudinea, atrenându-i şi pe alţii în această activitate. Faptul că BIBLIOPOVESTAŞII au făcut față drumurilor, frigului, oamenilor de toate categoriile sociale, dar și pregătirii lor continue, astfel încât niciun voluntar nu a dezertat pe parcursul derulării acestui proiect este o dovadă vie, povestită şi trăită, a faptului că această formă de voluntariat le-a plăcut și le-a adus satisfacții și bucurii. Câștigul a fost al celor trei părți implicate: biblioteca, voluntarii, comunitatea.

BIBLIOPOVESTASII

Rezultate 8 biblioteci publice implicate în care s-au desfășurat același tipuri de activități. 3955 de ore de voluntariat echivalente a 22 939 lei = darul oferit comunității de către voluntarii noștri. 79 de voluntari cu vârsta între 10 și 69 de ani. 50 de parteneriate încheiate de cele 8 biblioteci. 60 de cursuri gratuite livrate în biblioteci pentru comunitate și voluntari. Peste 80 de evenimente /apariții în comunitatea vrânceană. 3 cluburi de debate. 6157 de beneficiari direcți. Peste 10000 de beneficiari indirecți. Promovare foarte bună a bibliotecii și voluntariatului la nivel local și național.. 3 prezentări la conferințe locale și naționale ale acestui program de voluntariat. 1 blog al programului https://bibliopovestasii.wordpress.com/ și o pagină de Facebook http://www.facebook.com/bibliopovestasii. 200 de broșuri despre programul nostru de voluntariat 15 Povestiri Digitale despre VOLUNTARIAT ce pot fi vizionate pe YouTube.

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

red cu tărie că aceste rezultate și servicii care implică oamenii din comunitate în activitățile bibliotecii sunt cheia secretului de-a avea succes. De a (re)construi o bibliotecă modernă, care este plămădită după chipul și asemănarea oamenilor care au nevoie de ea. Această reuşită este rodul a numeroase ore de muncă adunate în dreptul bibliotecarilor şi coordonatorilor de programe de voluntariat, a unei planificări și organizări de excepție, a unei excelente promovări în mass-media locală și națională.

ceastă reuşită înseamnă extrem de multe ore de formare a voluntarilor, de pregătire cu ei, de motivare, de supervizare și evaluare atât a voluntarilor cât și a programelor create. Înseamnă spațiu, timp, magie. Acea magie de a lucra cu oamenii și pentru ei, după o rețetă unică: un praf de știință, câțiva stropi de putință, trei picături de voință și multă credință. Credința că ceea ce facem este bine şi facem bine. Că ceea ce schimbăm aduce cu sine evoluție: a bibliotecarilor ca profesioniști, a bibliotecii care se adaptează comunității și a oamenilor din jur care se implică și sprijină programele și proiectele în care se regăsesc. Uneori ca actori, alteori ca spectatori, dar de fiecare dată alături de Biblioteca lor, (re)construită special pentru ei și împreună cu ei.

u poţi primi dacă nu oferi și nu devii om cu adevărat decât numai prin însoţirea cu alţi oameni. Iată de ce povestea voluntariatului în bibliotecile publice merge mai departe...

BIBLIOPOVESTASII

povestea voluntariatului ĂŽn bibliotecile publice

MERGE

mai departe...

PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT

Dragii mei BIBLIOPOVESTAȘI, acum avem în comun aceeași CONSTELAȚIE și vă mulțumesc pentru cum ați știut a da valoare CUVINTELOR și să scriem împreună POVESTEA despre cum VOLUNTARIATUL crește oameni frumoși și schimbă lucruri, fapte, atitudini, sentimente și… BIBLIOTECI. Voi sunteți PREMIANȚII mei care au adăugat ”sare și piper” unei profesii pe care o iubesc. Sunteți OAMENII frumoși care adună emoții, cuvinte, povești, le amestecă bine și le dau mai departe, în lume, prin ceea ce trăiesc și rostesc. Mă înclin cu respect în fața voastră, a celor care ați învățat în fiecare zi despre voi și despre ce puteți face, despre cât și cum puteți dărui din ceea ce știți sau sunteți. Am construit propria poveste, cea mai frumoasă de până acum, scriind de fapt în suflete, alături de OAMENI FRUMOȘI, că aparținem aceleiași lumi a cuvintelor, a emoției, a lucrului bine făcut, a profesionalismului și responsabilității, a dragostei față de cunoaștere și visare. O CONSTELAȚIE în care s-au aliniat BIBLIOPOVESTAȘII pentru a spune cerului și pământului, soarelui sau ploii, mării sau deșertului, întregii lumi din același sistem solar, că doar dacă îți asculți INIMA și îi auzi ”muzica”, poți dansa până la infinit… Raftul cu inițiativă, BIBLIOPOVESTAȘI, voluntariat, bibliotecă, implicare, efort, comunitate, pasiune, energie, carte, bibliotecar, autobuz, bani, poveste, emoție, cursuri, educație, resurse, energie, culoare, imaginație, fotografie, film, promovare, greșeală, succes și… atât de multe alte cuvinte v-aș putea enumera aici… Singurul CUVÂNT care le unește pe cele scrise mai sus dar și pe toate celelalte sădite în suflete, în zâmbete, în nopți nedormite sau îmbrățișări valoroase, care le dă viață și le împletește în anii trăiți, este cuvântul OM. Cel care le rostește și le trăiește pe toate, pe rând sau pe toate odată, scriind povești cu sau fără înțelesuri nerostite. Mulțumiri voluntarilor noștri toți, OAMENI frumoși și implicați din Vrancea: Diana Crețu, Andreea-Oana Neagu-Cernat, Roxana Oprișan, Ștefania Scăunaș, Ioana Boboc, Alexandru Tudorache, Ruxandra Dobre, Cornelia Ploscaru, Violeta Grigorică, Alin Tătăruș, Doina Dima, Ana-Maria Oanele, Denisa Dulea, Florina Beșleagă, Corina Brașoveanu, Sorin Marius Ion, Gabriela Mocanu, Carmen Purdel, Miruna Oprea, Daniel Mocanu, Mihai Gonciar, Edward Porumboiu, Silvia Robu, Bianca Bălan, Ana-Maria Vasilescu, Camelia Gonciar, Marilena Șerbănuț, Stănica Bostănaru, Loredana Dobrea, Luana Galoiu, Andreea Dogaru, Georgiana Cepoiu, Claudiu Anghel, Mihăiță Sandu, Ioana Beșleagă, Codrin Ghidiu, Costel Cocîiu, Valentina Cofer, Andreea Stan, Sorin Romeo Popescu, Busuioc Aida, Alexandru Ionuț Isac, Narcisa-Julia Zbîrciog, Adrian Avram, Petre Valea, Corina Gherasimescu, Adrian Angheluță, Florina Brezeanu, Raluca Perju, Sorina Gheorghiu, Andreea Maxim, Bianca Chitic, Andrei Cazacu, Mioara Popescu, Otilia Gogu, Lili Gârleanu, Corina Maria Necula, Camelia Baluță, Cristina Marina Ivan, Florența Vatră, Nicoleta Țigănuș, Gina Lungu, Teodora Șandru, Alice Alanei, Loredana Badiu, Loredana Lupașcu, Doina Devetah, Ana Tulache, Oana Hupcea, Monica Marin, Silviana Năstase, Mirela Vetrescu, Valentina Dediu, Gheorghe Mocanu, Diana Bujor, Mirabela Nechifor, Miruna Lupu, Georgian Ionescu, Maria Calfă.

Mulțumiri și colegilor mei din județ, bibliotecarii Tatiana Valea, Carmen Andronic, Loredana Iordache, Daniela Țîțu, Anișoara Diniță, Luminița Popescu, Adriana Arghire, Carmen Staicu, dar și colegilor de la Biblioteca Județeană, Nicoleta Oprișan, Adrian Țiglea, Corina Aiacoboae, Mariana Greculescu, Irimița Gogu, Mădălina Lefter, Daniela Anghelache, pentru tot ce a însemnat preocupare, implicare, sprijin și bucurie în acest program de voluntariat. Și pentru cum știm împreună a povesti despre BIBLIOTECA viselor noastre...

BIBLIOPOVESTASII CUPRINS A ÎNVĂŢA, A DĂRUI, A SCHIMBA – scurtă definiţie a voluntariatului de bibliotecă

Raftul cu INIȚIATIVĂ Dezvoltarea de PROGRAME DE VOLUNTARIAT în biblioteci

BIBLIOPOVESTAȘII sau despre CUVINTE ROSTITE CU SENS

Campania de promovare a lecturii în comunitatea vrânceană

Cursuri diverse pentru vrânceni în BIBLIOTECI

Clubul de DEBATE “Fără ură, prin lectură!”

Bibliotecile partenere în PROGRAM

BIBLIOPOVESTAȘII din Adjud

BIBLIOPOVESTAȘII din Panciu

BIBLIOPOVESTAȘII din Mărășești

BIBLIOPOVESTAȘII din Odobești

BIBLIOPOVESTAȘII din Broșteni

BIBLIOPOVESTAȘII din Homocea

BIBLIOPOVESTAȘII din Gugești

Câștigul a fost al celor trei părți implicate: BIBLIOTECA, VOLUNTARII, COMUNITATEA

GRAFICA TIPAR

ATEC PRINTING

s.c. ATEC s.r.l 0723-218-950 info@atec-group.ro www.atec-group.ro