Issuu

Lăsați lucrurile să curgă corect

MATERIAL DE RESTAURARE FLUID FOARTE STABIL

Flowables

Poti sa alegi : • Light Flow – vâscozitate redusă Aplicare precisă datorită canulei foarte fine și prin urmare, adecvat în mod optim pentru zone greu accesibile și cavități mici

76 %*

• Flow – vâscozitate medie Comportament de curgere remarcabil, aplicare universală și precisă

81 %*

• Heavy Flow – vâscozitate mare Stabilitate crescută, aplicare universală și fără scurgeri nedorite de material

83 %*

www.dentalnews.ro

ROMANIAN DENTAL NEWS JOURNAL | SINCE 1999

Strategia

LONGEVITY în stomatologia implantară

Disponibil si in unidoze

*Continut de umplere în greutate

Publicație creditată EMC VOCO GmbH · Anton-Flettner-Straße 1-3 · 27472 Cuxhaven · Germania · Tel. +49 4721 719-0 · www.voco.dental

Nr. 111 SEPT. 2026 ⊲

Str. Oltarului nr 4, Sector 2 020765 Bucuresti t +40 215 280 320 / 215 280 321 oﬃce@sitea.ro / info@sitea.ro www.sitea.ro

Str. Aeroport nr. 90 307200 Ghiroda t +40 256 246 114/755 082 077 comenzi@poka-dent.ro www.poka.ro

Blvd. Mircea Vodă Nr.21D București, România t 0212.240.702 / 0742.583.759 info@bredentgroup.ro www.bredentgroup.ro

Str. Republicii nr. 65-67 400489, Cluj-Napoca t +40 745 348 034 oﬃce@temco.ro www.echipamentest

Ofertele sunt valabile din 01.09.2026 până în 31.12.2026, cu excepția erorilor tipograﬁce. Prețurile includ TVA.Prețurile a

toma.ro

Str. Stirbei Voda nr 72 010117, Bucuresti t +40 799 655 604 steliana@tehnicaldent.ro www.tehnicaldent.ro

afișate sunt recomandate și pot diferi de prețurile finale de vânzare, care se vor stabili de către fiecare distribuitor în parte.

Revista este editată sub egida

28 ani împreuna

Prof. Dr. Adi A. GARFUNKEL | Prof. Dr. D. Walter COHEN

ECHIPA EDITORIALĂ

PREȘEDINTE ONORIFIC

EDITOR CONSULTANT

Prof. Dr. Nicolae GĂNUȚĂ

Dr. Tiberiu Gh. Silaghi

Decan-Emerit Facultatea de Medicină Dentară, București Membru al Academiei de Științe Medicale

medic primar

FONDATORI

EDITOR ȘEF

Prof. Dr. Anca Silvia DUMITRIU Medic primar Parodontologie, Doctor în Științe Medicale Șef Disciplină Parodontologie, Prodecan, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București Vicepreședinte „Societatea Română de Parodontologie” European Federation of Periodontology Delegate EDITOR ȘTIINȚIFIC

Societatea de Parodontologie din România membru al Federației Europene de Parodontologie Președinte de Onoare: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu membru titular Academia de Științe Medicale COLEGIUL ȘTIINȚIFIC INTERNAȚIONAL Prof. Dr. Louis F. ROSE Profesor Clinic de Parodontologie Universitatea Pennsylvania & New York, SUA Profesor de Medicină şi Chirurgie, Colegiul Medical, Universitatea Drexel, SUA Prof. Dr. Markus B. BLATZ Editor in Chief Compendium USA

Prof. Dr. Meyer Fitoussi, Franța Prof. Dr. Michael Glick, Past-Editor-in-Chief JADA, SUA Dr. Doron Haim, Israel Prof. Dr. Harold W. Preiskel, Anglia Prof. Dr. André P. Saadoun, Franța

Dr. Bianca G. Zaharia medic specialist EDITOR ASOCIAT

Dr. Ana-Maria Herța medic specialist TRADUCERE, REDACTARE

Lector Univ. Blanka Petcu DESIGN

Concept grafic, DTP & Prepress

Cătălin Cristescu

ABONAMENT

https://dentalnews.ro/inregistrare/ inregistrare@actualitatistomatologice.ro www.dentalnews.ro/gdpr DISTRIBUȚIE

Pe baza abonamentului individual https://dentalnews.ro/inregistrare/ MARKETING

COLEGIUL ȘTIINȚIFIC NAȚIONAL

Conf. Dr. Lidia Boboc Prof. Dr. Emanuel Bratu Dr. Alexandru Brezoescu Prof. Dr. Dorin Borzea Lector Univ. Dr. Lucian Chirilă Prof. Dr. M. V. Constantinescu Prof. Dr. Bogdan Dimitriu Prof. Dr. Horia Dimitriu Prof. Dr. Norina Forna Membru corespondent Academia de Ştiinţe Medicale Prof. Dr. Rodica Luca

EDITOR EXECUTIV

Prof. Dr. Andrei Iliescu, Membru titular Academia Științe Medicale Prof. Dr. Augustin T. Mihai Prof. Dr. Alexandru Monea Lector Univ. Dr. Ion Nicolescu Prof. Dr. Ion Pătrașcu Conf. Dr. Stana Păunică Prof. Dr. Dragoș Stanciu Prof. Dr. Mircea Surpățeanu Prof. Dr. Șerban Țovaru Prof. Dr. Constantin Vârlan Asist. Univ. Dr. Anca Vereanu

Dental News, Manager financiar

Ec. Lili Viorica Stoica INFO

office@dentalnews.ro

0726 164 381 EMC

www.dentalnews.ro/EMC DEZVOLTARE WEB

Liviu Dincă

www.webdin.ro

www.dentalnews.ro ISSN: 1583-6010

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Nr. 111 / septembrie 2026 EDITORIAL ⊲

STRATEGIA LONGEVITY

Anticipăm biologia, proiectăm pentru stabilitate și monitorizăm pentru a menține rezultatul

8 BUSINESS OF DENTISTRY ⊲

APP TECHNOLOGIES

Utilizarea tehnologiilor aplicațiilor pentru a stimula implicarea pacienților

CMSR ⊲

UPDATE

Kuraray | NORITAKE

14 17

Tratamentul unui molar permanent fracturat și afectat de carie secundară - prezentare de caz clinic

CONTINUING EDUCATION ⊲

IMPLANT-SUPPORTED RESTORATIONS

ESTHETICALLY CHALLENGING CASE

Tratamentul interdisciplinar comprehensiv într-un caz estetic provocator

CLINICAL TECHNIQUE ⊲

IMMEDIATE IMPLANTS

Tehnica scutului alveolar cu inserarea imediată a implanturilor, fără necesitatea grefării spațiului restant: cazuri monitorizate 5 ani

PRODUCT IN PRACTICE ⊲

DIGITAL WORKFLOW

Scannerul intraoral, din accesoriu în infrastructură de cabinet

Implicații estetice pe termen lung asociate cu restaurările anterioare implantare

ESSENTIAL ⊲

TRANSITIONAL IMPLANTS

Importanța în timp a implanturilor de tranziție în restaurarea maxilară totală: monitorizare 20 ani

Parteneriat cu SRR; Dialog cu Alianța G6-UMF; Solicitare pentru completarea curriculei elevilor de liceu; Barometrul Young Generation

PRODUCTS IN PRACTICE ⊲

CASE REPORT ⊲

REVIEW ⊲

PERI-IMPLANT MAINTENANCE

Menținerea în timp a sănătății periimplantare prin controlul perimucozitei și al periimplantitei

EXPOZIȚIE INTERNAȚIONALĂ & CONGRES ⊲

DENTA & ROMMEDICA & SONOO

16-18 Octombrie 2026, Romexpo - București Congresul Național al Asociației Medicale Române

Răspunsurile corecte ale articolului de Educație Continuă publicat în numărul anterior, “Beneficiile stomatologiei digitale în tratamentul estetic interdisciplinar”: 1d, 2c, 3a, 4a, 5d, 6c, 7a, 8b, 9b, 10b. 6

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

www.dentalnews.ro

Conţinutul materialelor publicitare şi al articolelor promoţionale aparţine firmelor producătoare importatoare sau distribuitoare ale produselor respective.

Cuprins

EMC Publicație creditată de Colegiul Medicilor Dentiști din România. Detalii pe www.dentalnews.ro/EMC

EDITORIAL ⊲

Prof. Anca Silvia Dumitriu Editor Șef Actualități Stomatologice

Strategia LONGEVITY EDIȚIE ANUALĂ DEDICATĂ IMPLANTOLOGIEI În implantologia contemporană, succesul nu mai poate fi redus la supraviețuirea implantului. Un implant poate rămâne osteointegrat timp de decenii și, totuși, să fie asociat cu modificări ale țesuturilor peri-implantare, complicații protetice sau pierderea armoniei estetice. În acest context, longevity nu reprezintă doar durata de funcționare, ci capacitatea tratamentului de a-și păstra valoarea biologică, funcțională și estetică în timp. Implantul este o structură relativ stabilă, dar integrată într-un mediu biologic dinamic. Osul se remodelează, țesuturile moi își modifică volumul și caracteristicile, microbiomul evoluează, iar răspunsul gazdei se transformă odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, prognosticul pe termen lung este inseparabil de biologia pacientului și de menținerea homeostaziei peri-implantare. O strategie orientată spre longevity începe înaintea inserării implantului: prin evaluarea riscului, poziționarea tridimensională, conservarea arhitecturii tisulare și alegerea unui design protetic care să permită igienizarea și mentenanța. Predictibili8

tatea nu înseamnă doar un rezultat favorabil la finalul tratamentului, ci anticiparea modului în care acesta va evolua. Această abordare este fundamentală și pentru estetică. Rezultatul peri-implantar este expresia unei arhitecturi tisulare aflate într-o continuă adaptare. Marginea gingivală, papilele, volumul vestibular și suportul osos condiționează menținerea armoniei dintre restaurare și țesuturile înconjurătoare. În consecință, longevitatea estetică este inseparabilă de stabilitatea biologică. În plus, pacientul se schimbă. Îmbătrânirea, modificările sistemice, medicația și factorii comportamentali pot influența echilibrul peri-implantar. Concepte precum immuno-aging și inflammaging subliniază caracterul dinamic al răspunsului gazdei și necesitatea unei abordări care să depășească momentul tratamentului. În această ecuație, monitorizarea devine parte a terapiei, nu doar o etapă de control. Supravegherea țesuturilor, evaluarea funcției, controlul biofilmului și identificarea precoce a modificărilor permit intervenția

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

înainte ca dezechilibrele biologice să devină complicații dificil de gestionat. Poate că aceasta este una dintre schimbările de paradigmă ale implantologiei moderne. Întrebarea relevantă nu mai este doar „Cât timp va supraviețui implantul?”, ci, mai degrabă: „Cum putem menține sănătatea țesuturilor, funcția și armonia estetică într-un organism aflat permanent în schimbare?” Longevity în implantologie nu este promisiunea permanenței, ci o strategie terapeutică prin care anticipăm biologia, proiectăm pentru stabilitate și monitorizăm pentru a păstra rezultatul. Strategie tradusă clinic prin numărul de ani în care pacientul nostru poate beneficia de o restaurare pe implanturi sănătoasă, funcțională, estetică și mentenabilă, cu un cost biologic minim. Implantul este doar una dintre componentele acestui sistem - acesta fiind și numitorul comun al articolelor prezentei ediții de toamnă, tradițional dedicată implantologiei. Cu prietenie, Anca Silvia Dumitriu

GHID NOU ÎN FIECARE MARȚI

PUBLICAT DE ACTUALITĂȚI STOMATOLOGICE DIGITAL

Viitorul digital al cabinetelor dentare Dedicat medicilor stomatologi pentru digitalizarea cabinetelor

Câte un ghid practic, în fiecare marți.

14 ghiduri publicate până acum

Resurse aplicate pentru cabinetele care vor să crească digital 7 min de citit · 6 pași de aplicat

Cum scapi de teancul de formulare de la recepție? PUBLICATE ANTERIOR

Cum ții ordonate turele, concediile și salariile echipei

ADMINISTRARE · 8 min

Cum transformi WhatsApp Business într-o vitrină de pacienți

PROMOVARE · 7 min

Cum lași pacientul să-și facă singur programare, la orice oră

PACIENT · 5 min

SOLUȚII DIGITALE

Tot ce are nevoie cabinetul tău Șase soluții complete în trei direcții: Administrare, Experiența pacientului, Promovare. Implementate de echipa noastră.

Asistent AI 24/7

Voice Agent AI în română

Programări online + reminder-uri

recepția care nu doarme niciodată

apeluri preluate 24/7, fără așteptare

automate, sincronizate cu agenda

Plan tratament digital

Prezență Online

Google Ads pentru cabinete

crește rata de acceptare cu până la 40%

cabinetul tău, complet digital

campanii cu CPL controlat

Cum stă cabinetul tău online? Vezi ce nu se vede cu ochiul liber.

digital.dentalnews.ro

Fără costuri · Fără obligații · Răspuns în 48h

CLINICA DIGITALĂ · 0766 961 872 · clinicadigitala@dentalnews.ro

Leveraging App Technologies to Boost Patient Engagement by Chuck Le, DDS.

THE BUSINESS OF DENTISTRY ⊲

Utilizarea tehnologiilor aplicațiilor pentru a stimula implicarea pacienților ⊲ APP TECHNOLOGIES

Despre autor: Chuck Le, DDS

Founder, 7 Day Dental, Anaheim, California

eși sunt mai preocupați ca niciodată de sănătatea și bunăstarea lor generală ca urmare a pandemiei globale, mulți oameni au evitat pe cât posibil să meargă la centrele medicale. În schimb, pacienții se bazează din ce în ce mai mult pe tehnologie pentru a-și monitoriza sănătatea la domiciliu. În prezent șaizeci la sută dintre oameni preferă să folosească tehnologia pentru a intra în contact cu medicii și pentru a-și gestiona propria îngrijire. Acest aspect este evident în dimensiunea pieței de soluții pentru implicarea pacienților din Statele Unite, care se anticipează să crească la o rată de dezvoltare anuală compusă de 16,6% din 2021 până în 2028. Valoarea inerentă pe care aplicațiile de asistență medicală dentară

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

o aduc pacienților reprezintă unul dintre cele mai convingătoare motive pentru care practicienii merită să investească în tehnologia aplicațiilor de asistență medicală. Actualmente pacienții pot accesa specialiștii din domeniul sănătății prin telemedicină, ceea ce le economisește bani și timp de călătorie. Ei își pot vizualiza pe dispozitivele mobile dosarele importante de sănătate și chiar pot aranja și participa la întâlniri online cu clinica lor dentară din confortul casei.

SOLUȚII DE COMUNICARE CU PACIENȚII Platformele specializate de implicare a pacienților oferă companiilor de asistență medicală soluții de comunicare aliniate clinic. www.dentalnews.ro

actualităţi stomatologice

APP TECHNOLOGIES ⊲

O astfel de platformă centralizează toate comunicările pacientului într-o singură locație, făcându-le mai ușor de organizat, distribuit și urmărit. Platformele pot prezenta un flux de lucru integrat care include de la producția de conținut până la dezvoltarea de aplicații, managementul utilizatorilor, măsurarea angajamentului și distribuția segmentată a conținutului, precum și interacțiunea ușoară cu sistemele actuale. Organizațiile din domeniul sănătății pot folosi platforma pentru a produce și livra conținut omnicanal, inclusiv aplicații multiplatforme, web, sisteme de divertisment pentru pacienți, semnalizare digitală și tipărire. Astfel, cabinetele stomatologice ar trebui să fie familiarizate cu software-ul de implicare a pacienților, inclusiv cu unele dintre tehnologiile în curs de dezvoltare care pot evidenția soluțiile unui cabinet. Anumite aplicații pot oferi profesiei dentare următoarele beneficii: Acces mai ușor la date și servicii Cabinetele stomatologice care își creează propriile aplicații pot oferi pacienților o metodă simplă și la îndemână pentru a accesa o varietate de servicii și informații. De exemplu, pacienții pot aranja programări, să obțină instrucțiuni cu privire la îngrijirea post-tratament, să plătească facturile dentare și să verifice profesioniștii disponibili într-o anumită locație, toate acestea utilizând aplicația de pe smartphone-ul sau tableta lor. La rândul lor, clinicile dentare pot folosi aplicații mobile pentru a stabili înregistrări electronice, un avantaj atât pentru pacienți, cât și pentru practicieni. Pacienții pot verifica informații despre viitoarele programări și pot solicita modificări, pot vizualiza evoluția tratamentului, pot introduce 12

informații vitale (cum ar fi declararea alergiilor) și pot urmări diagnosticul lor într-un singur loc. De asemenea, profesioniștii pot vizualiza istoricul medical al pacientului, inclusiv diagnosticele anterioare, urmărirea tratamentelor recomandate de alți medici, recenzia informațiilor privind sănătatea și chiar gestionarea programărilor zilnice pentru o mai mare eficiență.

clanșare, profesionistul sau pacientul poate mări și micșora, poate roti imaginea pentru o vedere mai bună și poate obține informații suplimentare.

Această abordare îmbunătățește accesibilitatea pentru toți cei implicați prin plasarea informațiilor esențiale la îndemâna atât a practicienilor, cât și a pacienților. Ca rezultat, cabinetul poate deveni mai organizat, își poate îmbunătăți gestionarea timpului și poate face mai convenabile sarcinile administrative.

Dezvăluirea de noi oportunități

Distribuția convenabilă a materialelor educaționale dentare Aplicațiile mobile pentru stomatologie pot avea o influență puternică în educația pacienților. Ele pot fi utilizate pentru a-i învăța pe pacienți despre practicile zilnice de îngrijire orală, pentru a ilustra boli și tratamente și pentru a ajuta pacienții să ia decizii informate atunci când sunt disponibile mai multe soluții pentru o problemă dentară specifică. Conținutul de instruire oferit de materialul educațional al aplicației mobile va fi determinat în mare măsură de scopul clinicii dentare, bugetul de dezvoltare a aplicației și echipa de dezvoltare a aplicației mobile în sine. Aplicația mobilă dentară ar trebui să încorporeze aspecte vizuale și interactive. Astfel, o aplicație dentară pentru smartphone ar putea include redări 3D ale unui set de dinți afectați de diverse patologii. Prin atingerea punctelor cheie de de-

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Aceste caracteristici pot ajuta pacienții să înțeleagă mai bine afecțiunile și procedurile dentare, permițându-le să ia decizii mai informate cu privire la propria sănătate dentară.

În cele din urmă, dezvoltarea unei aplicații personalizate de asistență medicală poate dezvălui perspective de creștere care altfel ar trece neobservate. Fiind un instrument excelent pentru comunicarea dintre cabinetele de asistență medicală și pacienții lor, aplicația mobilă ar putea fi folosită pentru a reaminti ședințele de dispensarizare sau pentru a discuta eventualele aspecte financiare. În plus, o aplicație personalizată de asistență medicală poate include o opțiune de chat video, permițând pacienților să comunice cu un profesionist fără a fi nevoiți să-și părăsească domiciliul. Acest lucru ar putea fi utilizat pentru a oferi un diagnostic precoce și recomandări cu privire, de exemplu, la cum să își amelioreze disconfortul sau să se pregătească pentru tratamentul următor. De asemenea, ar putea ajuta la reducerea autodiagnosticelor, care sunt frecvente în stomatologie și conduc la complicații. În cele din urmă, aplicațiile pot fi o abordare excelentă pentru a obține feedback despre practica clinicii, profesioniștii din cabinet și atenția generală. Deschiderea unui astfel de canal permite specialiștilor să comunice direct cu pacienți foarte implicați, care pot sugera îmbunătățiri și pot evidenția unele deficiențe, care altfel ar putea fi omise.

⊲ THE BUSINESS OF DENTISTRY

IMPLICAREA PACIENȚILOR PRIN TEHNOLOGII INOVATOARE O aplicație de implicare a pacientului - și avantajele pe care le poate oferi - pot fi vitale pentru un cabinet stomatologic. Cu toate acestea, există și mai multe tehnologii emergente care au potențialul de a spori implicarea pacientului. Acestea includ internetul obiectelor fizice (internet of things, IoT), inteligența artificială (artificial intelligence, AI) și blockchain. Internetul obiectelor fizice Internetul obiectelor medicale este o colecție de soluții digitale pentru gestionarea pacienților, a personalului și a activelor. În ceea ce privește îmbunătățirea implicării pacienților, una dintre cele mai comune aplicații ale IoT este monitorizarea la distanță a pacientului. Dispozitivele conectate înregistrează informații medicale și le transferă către servere cloud conforme cu HIPAA, unde clinicienii pot accesa în siguranță datele. Sistemele IoT pot, de exemplu, să colecteze informații despre sănătatea orală și să le trimită medicilor pentru diagnosticarea precoce a potențialelor probleme de sănătate. Pacienții pot deveni mult mai implicați în asistența medicală ca urmare a utilizării dispozitivelor conectate, cum ar fi dispozitivele portabile, în timp ce medicii pot obține informații despre comportamentul pacientului care nu erau disponibile anterior. Inteligenţa artificială AI are o gamă largă de aplicații în întreaga industrie a sănătății dentare. Cu toate acestea, în contextul interacțiunii cu pacientul, o pereche de aplicații AI este deosebit de importantă. Prima este predicția probabilității de

îmbolnăvire. Principalul punct forte al AI constă în capacitatea sa de a procesa cantități masive de date la o rată pe care niciun om nu o poate egala. Drept urmare, poate evalua rapid datele pacienților și poate identifica persoanele care sunt expuse riscului de a contracta o anumită problemă. Când AI informează medicii, ei pot, la rândul lor, să invite pacientul la un control, să înceapă terapia medicamentoasă sau să propună măsuri profilactice pe care pacienții le pot adopta. Comunicarea cu pacienții este mai ușoară. Având în vedere dorința pacienților de a beneficia de un acces facil la informații medicale și de a avea un rol mai activ în sănătatea lor, este normal ca ei să anticipeze un răspuns prompt ori de câte ori își contactează medicul. Aceste așteptări ale pacienților pot fi îndeplinite folosind chatbot-uri bazate pe inteligență artificială. Astfel de instrumente inteligente pot analiza solicitările pacienților, pot răspunde la întrebări simple și pot conecta utilizatorii fie cu resurse de informații, fie cu un operator uman, permițând furnizorilor să simplifice comunicarea cu pacientul. A doua aplicație importantă AI este crearea de experiențe unice pentru pacient. Practicienii din domeniul sănătății au acces la informații medicale valoroase care prezintă modele în comportamentul pacientului. AI poate ajuta la procesarea acestor date și la extragerea de informații utile pe care personalul medical le poate utiliza pentru a oferi un nivel de tratament mai adaptat. Furnizorii de asistență medicală care utilizează software de implicare a pacienților bazat pe inteligență artificială se pot deosebi de concurență, prezicând cerințele și oferind servicii exclusive.

Blockchain Aplicarea tehnologiei blockchain în asistența medicală pentru a promova implicarea pacienților poate fi mai puțin clară; totuși, începe să aibă sens atunci când ținem cont de faptul că scopul este de a permite oamenilor să devină mai implicați și să-și controleze datele medicale. Fără blockchain, pacienții au un control restricționat asupra datelor lor de sănătate, ceea ce îngreunează colaborarea cu diferiți specialiști, putând ridica probleme de securitate asociate cu schimbul de date. Profesioniștii din domeniul sănătății pot crește substanțial încrederea pacienților prin adoptarea rețelelor blockchain care utilizează standarde de interoperabilitate, criptografie și contracte inteligente. Acest lucru permite pacienților să posede control și să aibă mai multă încredere în securitatea datelor lor.

CONCLUZII Dezvoltarea de aplicații pentru implicarea pacientului devine din ce în ce mai populară în domeniul medical. Mai mult, apariția tehnologiei inovatoare a deschis calea soluțiilor IT pentru a crește eficiența și a oferi puncte de contact suplimentare pentru pacienți. În cele din urmă, este la latitudinea fiecărui centru de asistență medicală dentară să decidă dacă urmează sau nu tendința aplicațiilor mobile. Dezvoltarea mobilă poate oferi un potențial uriaș de transformare. Mai multe date, accesibilitatea, serviciile și conținutul de învățare util pentru pacienți și noile oportunități de creștere a cabinetului sunt toate avantaje care ar trebui să fie foarte căutate. actualităţi stomatologice

RAPORT DE ACTIVITATE ⊲

⊲ COLEGIUL MEDICILOR STOMATOLOGI DIN ROMÂNIA CMSR și Societatea Română de Radiodifuziune au încheiat un acord de parteneriat dedicat informării și educării populației în domeniul sănătății orale Grupul Radio România se situează pe prima poziție la nivel național în topul audiențelor radio, cu o cotă de piață de 22,9%: 19,6% în urban, 20,1% în București și 27,1% în rural. Prin parteneriatul încheiat cu Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Radio România se poziționează ca o platformă importantă prin care mesajele de prevenție și educație pentru sănătate orală vor ajunge la pacienți, familii și comunități. „Prevenția începe cu informația corectă, iar accesul oamenilor la informații medicale clare, validate și ușor 14 14

de înțeles este esențial pentru îmbunătățirea sănătății orale. Alături de colegii mei din forurile de conducere ale CMSR, ne-am propus de la bun început ca sănătatea orală să devină o temă prezentă în mod constant pe agenda publică. De aceea, prețuim în mod deosebit acest parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune și capacitatea serviciului public de radio de a ajunge la comunități din întreaga țară. Ne dorim ca, împreună, să promovăm o agendă constantă de informare și prevenție, care să îi ajute pe oameni să ia decizii mai bune pentru propria sănătate și cea a familiilor lor.” - dr. Florin Lăzărescu, președintele CMSR. Parteneriatul prevede: • difuzarea mesajelor de interes public privind igiena orală, importanța controalelor stomatologice

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

periodice, prevenirea cancerului oral și sănătatea orală a copiilor; • realizarea unei rubrici periodice dedicate educației pentru sănătate orală; • promovarea, prin intermediul studiourilor regionale, a campaniilor și evenimentelor organizate de colegiile teritoriale; • promovarea campaniilor naționale și a proiectelor de responsabilitate socială dezvoltate de CMSR; • participarea reprezentanților CMSR și ai colegiilor teritoriale la emisiuni pe teme de actualitate și interes public. „Sănătatea orală este parte integrantă a educației pentru sănătate pe care Societatea Română de Radiodifuziune și-o asumă ca misiune publică. Prin puterea radioului public, vrem să transformăm

COLEGIUL MEDICILOR STOMATOLOGI DIN ROMÂNIA ⊲

informația medicală în obiceiuri sănătoase, începând din copilărie. Este un angajament pe care SRR îl ia cu responsabilitate, alături de partenerii din Colegiul Medicilor Stomatologi din România.” - Robert Cristian Schwartz, Preşedinte Director General al Radioului Public.

CMSR a demarat dialogul instituțional cu Alianța Universitară G6-UMF privind formarea profesională și exercitarea profesiei de medic stomatolog Colegiul Medicilor Stomatologi din România a transmis o invitație către Alianța Universitară G6-UMF pentru organizarea unei întâlniri de lucru, dedicate unor teme cu impact direct asupra exercitării profesiei de medic stomatolog și asupra calității actului medical. Demersul vizează deschiderea dialogului instituțional între CMSR și universitățile de medicină și farmacie privind formarea profesională și exercitarea profesiei de medic stomatolog, în contextul în care politicile educaționale influențează direct evoluția profesiei, integrarea absolvenților pe piața muncii și accesul pacienților la servicii stomatologice.

instituționale ale CMSR privind ajustarea cifrei de școlarizare. Colegiul Medicilor Stomatologi din România consideră că dialogul dintre organizația profesională și universitățile de medicină și farmacie este esențial pentru o abordare coerentă a formării universitare și postuniversitare, a standardelor profesionale și a cadrului de exercitare a profesiei de medic stomatolog. În vederea pregătirii întâlnirii, CMSR a transmis către Alianța Universitară G6-UMF mai multe documente relevante, printre care Raportul privind ajustarea cifrei de școlarizare în medicina dentară, Barometrul tinerilor medici stomatologi și Radiografia situației specialităților medicale stomatologice din România. Avem încredere că acest demers și consolidarea ulterioară a mecanismului instituțional de cooperare cu mediul universitar, vor funcționa în beneficiul profesiei, al sistemului de sănătate și al pacienților.

CMSR solicită includerea sănătății orale și a prevenției afecțiunilor stomatologice în educația pentru sănătate destinată elevilor de liceu Colegiul Medicilor Stomatologi din România a transmis Ministerului Educației și Cercetării o solicitare privind includerea sănătății orale și a prevenției afecțiunilor stomatologice în curricula de educație pentru sănătate destinată elevilor de liceu. Demersul se înscrie în preocupările constante ale CMSR pentru consolidarea educației pentru sănătate și a prevenției în mediul școlar. Acesta reprezintă, totodată, o continuare a inițiativei din septembrie 2024, prin care Colegiul a propus Ministerului Educației includerea sănătății orale în cadrul tematicii dedicate programului „Școala Altfel”. Inițiativa din 2024 a beneficiat de susținerea Biroului Organizației Mondiale a Sănătății în România și a Colegiului Medicilor din România.

Printre temele propuse pentru întâlnirea de lucru se numără: • analiza concluziilor Barometrului tinerilor medici stomatologi, care evidențiază provocările legate de tranziția de la formarea universitară la exercitarea profesiei, integrarea profesională și dezvoltarea competențelor practice; • revizuirea și armonizarea cadrului de reglementare a competențelor profesionale ale medicilor stomatologi și ale medicilor stomatologi specialiști; • corelarea capacității de școlarizare în medicina dentară cu nevoile reale ale sistemului de sănătate, în continuarea demersurilor actualităţi stomatologice 15

RAPORT DE ACTIVITATE ⊲

de lucru/consultare implicat în acest proces.

O platformă cu locuri de muncă și oportunități profesionale este măsura de sprijin așteptată cel mai frecvent de tinerii medici stomatologi

În contextul actualului proces de reformă curriculară pentru învățământul liceal și al pregătirii unei componente dedicate educației pentru sănătate, CMSR consideră necesară integrarea explicită a sănătății orale și a prevenției afecțiunilor stomatologice în viitoarele conținuturi educaționale. Necesitatea consolidării educației pentru sănătate orală este susținută de datele Studiului Național privind starea de sănătate orală a românilor: 66,3% dintre copiii și adolescenții de până la 17 ani prezintă carii dentare, 35,2% prezintă sângerare gingivală, iar 29,2% se confruntă cu anomalii dento-maxilare. 16 16

„Integrarea sănătății orale într-o abordare mai largă a educației pentru sănătate poate constitui un demers cu impact real asupra prevenției și asupra formării unei generații mai bine informate și mai responsabile în ceea ce privește propria sănătate.” - Dr. Florin Lăzărescu, Președintele CMSR. CMSR și-a exprimat disponibilitatea de a pune la dispoziția Ministerului Educației și Cercetării expertiza profesională a medicilor stomatologi și de a participa la elaborarea și validarea conținuturilor educaționale dedicate sănătății orale, propunând includerea unui reprezentant al Colegiului în grupul

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Potrivit Raportului „Barometrul tinerilor medici stomatologi. CMSR – Young Generation”, această opțiune este menționată de 36% dintre participanții la studiu. Urmează programul de mentorat cu medici experimentați (25%) și accesul la cursuri practice la costuri reduse (17%). În răspuns la aceste rezultate, CMSR are în plan realizarea a două modificări suplimentare pentru platforma CMSR Young. (1) Prima vizează îmbunătățirea secțiunii „Posturi disponibile”, prin introducerea unor filtre care să le permită tinerilor medici stomatologi să identifice mai ușor oportunități profesionale în funcție de oraș, județ și specialitate/arie de practică. (2) A doua vizează dezvoltarea funcționalității „Devino mentor CMSR Young”, prin care medicii stomatologi cu experiență își vor putea exprima disponibilitatea de a sprijini studenți și medici aflați la început de carieră. Funcționalitatea va include o pagină de prezentare, un formular de înscriere, notificări automate, salvarea înscrierilor în zona de administrare și posibilitatea de export al datelor în Excel/ CSV. Datele prezentate fac parte din Raportul „Barometrul tinerilor medici stomatologi. CMSR – Young Generation”, lansat în iulie 2026. Studiul a fost realizat online, în perioada 3–13 iulie 2026, pe un eșantion de 824 de medici stomatologi cu vârsta sub 36 de ani, membri ai CMSR, având o marjă de eroare de ±3,2%, la un nivel de încredere de 95%. Raportul complet poate fi consultat accesând cmsr.ro

PRODUCTS IN PRACTICE ⊲

Tratamentul unui molar permanent, fracturat și afectat de carie secundară Despre autor:

Dr. Mediha Isikver este absolventă a Facultății de Stomatologie a Universității Ege și co-fondatoare a Klinik M din Istanbul, Turcia. Își concentrează practica profesională pe stomatologia estetică și restauratoare, cu o expertiză deosebită în stratificarea fațetelor din compozit, fațete ceramice și designul zâmbetului. Considerând că fiecare zâmbet își spune propria poveste, Dr. Isikver își propune să creeze transformări estetice personalizate care îmbină armonia naturală cu detaliile artistice.

actualităţi stomatologice 17

CASE REPORT | Kuraray Noritake Dental Inc. ⊲

Fracturile dentare și cariile secundare sunt frecvent observate la dinții posteriori, adesea rezultând din stresul ocluzal, eșecul restaurării sau infiltrarea bacteriană secundară. Aceste afecțiuni compromit integritatea, funcția și estetica dintelui. Odată cu progresele în stomatologia adezivă, soluțiile restauratoare minim invazive și durabile au devenit realizabile. Selectarea materialelor joacă un rol esențial în succesul restaurărilor compozite, influențând adaptarea marginală, rezistența la uzură și satisfacția pacientului. Acest caz descrie gestionarea clinică, pas cu pas, a unui molar permanent fracturat, cu carie secundară, restaurat cu materiale de la Kuraray Noritake Dental Inc. PREZENTAREA CAZULUI

Figura 1: Situația inițială a molarului nr. 26 sub izolarea cu digă.

O pacientă în vârstă de 32 de ani s-a prezentat cu sensibilitate și disconfort în regiunea posterioară superioară, stângă. Examenul clinic a evidențiat o fractură a peretelui distal al primului molar maxilar nr. 26, cu un proces carios secundar extins subgingival. Evaluarea radiologică a confirmat absența patologiei periapicale. Dinții adiacenți (nr. 25 și 27) au prezentat anterior activitate carioasă, dar pacienta a optat doar pentru restaurarea molarului 26. Dintele a fost asimptomatic la percuție și a prezentat un răspuns normal la testarea pulpară.

PROTOCOL DE TRATAMENT 1. Izolarea și îndepărtarea cariilor. Dintele a fost izolat cu digă de cauciuc. Restaurarea defectuoasă existentă și țesutul carios au fost îndepărtate cu grijă folosind freze din carbură de tungsten și o piesă de mână cu viteză redusă (fig. 1, 2). Figura 2: Vedere clinică a molarului nr. 26 după îndepărtarea restaurării defectuoase și a țesutului carios. 18

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

⊲ PRODUCTS IN PRACTICE Figura 3: Aplicarea soluției KATANA™ Cleaner pentru îndepărtarea contaminanților și optimizarea calității suprafeței de adeziune după preparare.

Figura 4: Gravare selectivă a smalțului efectuată pe dintele 26.

Figura 5: CLEARFIL™ Universal Bond Quick 2 aplicat atât pe smalț, cât și pe dentină, urmând protocolul recomandat de producător.

2. Curățarea suprafeței. După preparare, s-a aplicat KATANA™ Cleaner pentru a îndepărta contaminanții și a optimiza calitatea suprafeței de adeziune (fig. 3). 3. Procedura de adeziune. Un adeziv autogravant, într-o singură etapă, CLEARFIL™ Universal Bond Quick 2, a fost aplicat atât pe smalț, cât și pe dentină, urmând protocolul recomandat de producător (fig. 4, 5). actualităţi stomatologice 19

CASE REPORT | Kuraray Noritake Dental Inc. ⊲ Figura 6: Aplicare rășină - CLEARFIL MAJESTY™ ES Flow Universal Low (nuanță U).

Figura 7: Reconstrucția pereților meziali și distali cu compozit CLEARFIL MAJESTY™ ES-2 Universal (nuanță U).

Figura 8: Reconstrucție în straturi a cuspizilor și a anatomiei ocluzale folosind compozitul universal CLEARFIL MAJESTY™ ES-2 și modelarea conturului cu ajutorul unei pensule.

4. Faza de restaurare. Zonele profunde și retentive au fost acoperite cu rășină CLEARFIL MAJESTY™ ES Flow Universal Low (nuanță U), asigurând adaptarea și ameliorarea stresului în regiunile retentive (fig. 6). Cavitatea restantă a fost restaurată în straturi folosind compozitul de tip pastă CLEARFIL MAJESTY™ ES-2 Universal (nuanță U), fiecare strat de 2 mm fiind fotopolimerizat timp de 20 secunde (fig. 7, 8). 20

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

⊲ PRODUCTS IN PRACTICE Figura 9: Finisarea inițială a restaurării compozite efectuată cu gumele TWIST™ DIA (culoare închisă - mediu) pentru compozit pentru a finisa textura suprafeței și anatomia.

Figura 10: Lustruire finală efectuată cu gumele TWIST™ DIA (culoare deschisă - fine) pentru compozit pentru a obține o suprafață lucioasă și netedă.

Figura 11: Rezultatul final al restaurării după adaptarea ocluzală și lustruire.

CONCLUZII Acest caz demonstrează că sistemele adezive și restauratoare de la Kuraray Noritake Dental Inc. oferă o abordare fiabilă, eficientă și eficace pentru tratarea dinților posteriori fracturați, cu carie secundară (fig. 9-11). Integrarea adezivilor autogravanți și a compozitelor cu performanță superioară contribuie la restaurări durabile și plăcute din punct de vedere estetic. Monitorizarea continuă este esențială pentru a evalua comportamentul clinic pe termen lung al acestor materiale. actualităţi stomatologice 21

CONTINUING EDUCATION ⊲

Long-Term Esthetic Complications Associated With Anterior Implant-Supported Restorations by Lior Shapira, DMD, PhD; Barry P. Levin, DMD; and Ayala Stabholz, DMD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(7) July/Aug 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Implicații estetice pe termen lung asociate cu restaurările anterioare implantare ⊲ ANTERIOR IMPLANT-SUPPORTED RESTORATIONS Despre autori:

Lior Shapira, DMD, PhD Betty and D. Walter Cohen Professor for Clinical Periodontal Research, Chair - Department of Periodontology, Hadassah Medical Center, Faculty of Dental Medicine, Hebrew University of Jerusalem, Jerusalem, Israel Barry P. Levin, DMD

umeroase argumente „pro și contra” pot fi atribuite ambelor opțiuni terapeutice din zona estetică – restaurări cu sprijin dentar sau implantar, decizia fiind influențată de o serie de variabile. Literatura științifică a succesului pe termen lung nu reușește să demonstreze o superioritate între cele două modalități.

Clinical Associate Professor in Periodontology, University of Pennsylvania, Philadelphia Pennsylvania; Private Practice in Periodontology and Dental Implant Therapy, Jenkintown, Pennsylvania Ayala Stabholz, DMD Clinical Professor in Periodontology, Department of Periodontology, Hadassah Medical Center, Faculty of Dental Medicine, Hebrew University of Jerusalem, Jerusalem, Israel

Stomatologia implantară estetică trebuie să considere modificările ce pot surveni în timp, cum ar fi recesia țesuturilor moi și dure, infraocluzia implanturilor unice adiacente dinților naturali, și dezvoltarea imprevizibilă a periimplantitei. 22 actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Aproape toate studiile disponibile au examinat rata de supraviețuire a restaurărilor în regiunile posterioare. În plus, spre deosebire de acestea, evaluarea succesului sau a eșecului în zona estetică nu se poate baza exclusiv pe obținerea osteointegrării și nici nu se poate limita la evaluarea ratelor de supraviețuire a dinților sau a implanturilor, sau a lipsei patologiei în jurul restaurării. Mai degrabă, trebuie să se refere în mod egal la factori suplimentari, cum ar fi aspectul țesuturilor dure și moi și modificările faciale ale scheletului ce pot apărea în timp și care afectează estetica. Schimbările adverse, în special în jurul implanturilor, pot fi problematice pentru clinicieni, îndeosebi pentru cei mai puțin www.dentalnews.ro

EQUIA Forte™ HT

Alternativă de restaurare de lungă durată, eficientă ca și costuri

Design ingenios al flaconului Vârf precis și capac ergonomic de tip flip-top

Tehnologie avansată a sticlei hibride Rezistent, durabil și biocompatibil

Schimb protector de ioni Previne demineralizarea și stimulează remineralizarea

Lac auto-adeziv, cu nano umplutură, rezistent la abraziune Suprafață netedă și protecție pe perioada maturizării

GC EUROPE N.V. Reprezentanță în România info.romania@gc.dental https://www.gc.dental/europe/ro-RO

ANTERIOR IMPLANT-SUPPORTED RESTORATIONS ⊲

Figura: 1. Exemplu de recesie vestibulară a țesuturilor moi în zona estetică. Împreună cu o linie labială înaltă, provoacă o problemă estetică considerabilă.

experimentați în a gestiona corect aceste complicații. În cadrul unei recenzii, Fuentealba & Jofre au prezentat în detaliu eșecurile estetice comune restaurărilor implantare, concluzionând că înainte de a practica terapia estetică, fiecare clinician ar trebui să revizuiască toate aspectele tratamentului. Scopul acestui articol este de a discuta în mod specific modificările pe termen lung ce pot fi anticipate după plasarea restaurărilor implantare în zona estetică și factorii de risc esențiali pe care clinicienii ar trebui să îi ia în considerare în timpul planificării tratamentului pentru a ajuta la prevenirea unor consecințe nocive.

DEHISCENȚA ȚESUTULUI MOALE Terapia cu implanturi în regiunea anterioară maxilară este sensibilă la tehnică. Diagnosticul corect, planificarea tratamentului și execuția adecvată pot reduce la minim rezultatele nefavorabile. Chiar și așa, pot apărea complica-

ții pe termen lung. Unul dintre cei mai critici determinanți ai esteticii țesuturilor moi este nivelul apico-coronar al marginilor mucoasei bucale. O deplasare apicală a acestora și modificările conturului țesuturilor moi pot provoca un eșec estetic; aproximativ 26% din cazuri prezintă dehiscența bucală a țesuturilor moi (soft-tissue dehiscence, STD) (fig. 1). Tratamentele STD în jurul implanturilor sunt mult mai complexe decât ale dinților. Țesuturile moi periimplantare au un aport redus de sânge, iar structura fibrelor diferă de cea a țesuturilor gingivale. S-au propus diferite tehnici de grefare a țesuturilor moi pentru tratarea STD în zona estetică, dar cu rezultate inconsistente. În prezent, nicio procedură previzibilă nu este recunoscută ca fiind una care obține acoperirea completă a dehiscenței implanturilor expuse. Adesea, îndepărtarea implantului urmată de reconstrucția crestei și o nouă implantare oferă un rezultat mai predictibil și un prognostic mai bun decât gestionarea țesuturilor moi pentru acoperirea implantului.

24 actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Factori de risc și de protecție pentru dehiscența țesuturilor moi S-a propus menținerea unei grosimi osoase de până la 2 mm pentru a susține nivelurile țesuturilor moi și pentru a preveni recesia acestora. Totodată, obținerea grosimii țesuturilor moi de cel puțin 2 mm s-a dovedit că păstrează nivelurile oaselor crestale în jurul implanturilor inserate la nivel osos. Grosimea țesuturilor moi ajută, de asemenea, la mascarea transparenţei prin gingie a componentelor protetice și la apariția unor variații de culoare vizibile în comparație cu dinții naturali adiacenți. În același timp, maximizarea volumului țesuturilor moi supracrestale în momentul implantării imediate îmbunătățește oportunitatea unei estetici stabile în timp. Augmentarea țesuturilor poate juca un rol dramatic în minimizarea unor modificări fiziologice negative după extracție, indiferent dacă implanturile sunt plasate imediat sau într-o manieră întârziată. Din păcate, chiar și cu augmentare, pot surveni pierderea osoasă, recesia

⊲ CONTINUING EDUCATION

țesuturilor moi și complicațiile estetice. Faptul că un anumit grad de modificări negative vor apărea în jurul implanturilor plasate în regiunea anterioară i-a determinat pe cercetători și clinicieni să dezvolte noi tehnici, cum ar fi terapia de extracție parțială și tehnicile de scut alveolar. Astfel de tehnici sunt eficiente; cu toate acestea, complicațiile nu sunt rare și nu toți dinții care necesită extracție sunt potriviți pentru aceste tipuri de abordări. Se pot lua în considerare alte aspecte ale terapiei implantare pentru a atenua complicațiile menționate, cum ar fi diametrul platformei implantului, poziționarea într-o alveolă postextracțională sau într-o breșă edentată și contururile protetice. În mod ideal, un implant plasat în sextantul anterior nu trebuie să se apropie de peretele osos facial sau de dinții adiacenți, astfel încât să se adapteze la lățimea biologică din jurul implantului fără a provoca remodelarea osoasă la nivelul dintelui natural. Recent, s-a introdus un nou design de implant cu o macrogeometrie hibridă, care prezintă o porțiune coronară mai îngustă pentru a menține distanțe mai mari între

implant și dinte, și între implant și peretele facial. Această oportunitate, ce oferă posibilitatea augmentării spațiilor alveolare periimplantare proximal și facial, poate susține țesuturile moi, îmbunătățind rezultatele estetice. Menținerea unei distanțe orizontale mai mari între platforma implantului și țesuturile faciale ale unei alveole postextracționale s-a dovedit a avea ca rezultat o recesie facială semnificativ mai mică. Studiile pe termen scurt au demonstrat că implanturile cu colet îngust au îmbunătățit rezultatele estetice pe o perioadă de 1 - 2 ani.

SCHIMBĂRI SCHELETALE ADIACENTE RESTAURĂRILOR IMPLANTARE UNIDENTARE S-au publicat numeroase studii clinice privind schimbările scheletale și modificările osoase alveolare în jurul restaurărilor unidentare cu sprijin implantar în zona estetică la porci în creștere. Au fost publicate și rapoarte de caz umane, cu accent asupra pacienților tineri, majoritatea necesitând terapie implantară din cauza ageneziei congenitale sau a traumei. Un subiect controversat între medici a vizat dacă utilizarea implanturilor în cazul acestora este atitudinea corectă, și care este vârsta optimă de inserare conside-

rând posibilele modificări ulterioare scheletale. Implanturile devin anchilozate într-un mod identic cu cel în care se comportă un dinte avulsionat după reimplantarea tardivă. Astfel de dinți anchilozați (precum și implanturile) nu se adaptează proceselor eruptive ale creșterii scheletale, dezvoltând infraocluzie cu afectarea severă a aspectului estetic al dintelui sau al restaurării ce va apărea mai scurtă decât dinții vecini care își continuă creșterea (fig. 2, 3). În plus, s-a observat o deschidere de contact interproximal între coroana anchilozată și cele naturale adiacente. O serie de experimente in vivo ce au examinat implanturile osteointegrate la populații tinere au concluzionat că implanturile nu ar trebui plasate până când dentiția permanentă nu este complet eruptă, și nu înainte de finalizarea creșterii scheletale. O astfel de recomandare a fost și mai accentuată atunci când a fost implicată zona estetică.

Figurile: 2, 3. O pacientă adultă tânără beneficiase la vârsta de 20 ani de restaurarea unui incisiv lateral maxilar absent congenital. Zece ani mai târziu (fig. 2), restaurarea susținută de implant se afla în infraocluzie, datorită creșterii scheletale continue. Radiografia (fig. 3) a obiectivat menținerea nivelului osos marginal al implantului.

3 actualităţi stomatologice

ANTERIOR IMPLANT-SUPPORTED RESTORATIONS ⊲

Figura: 4. O pacientă de 35 ani s-a prezentat cu incisivul central drept maxilar restaurat implantar posttraumatic. Imaginea înregistrată zece ani mai târziu obiectivează discrepanța față de marginea incizală a controlateralului din cauza creșterii scheletale continuate.

Investigațiile ulterioare ale riscului de infraocluzie în rândul adulților au arătat că modificări dimensionale scheletale semnificative, precum și erupția continuă a dinților, pot apărea și mai târziu în viață (fig. 4). Prin urmare, au fost conduse studii ale cazurilor cu restaurări implantare unidentare la populații cu vârste diferite, pentru perioade variate de timp. Thilander și colab. au observat, pe o perioadă de 8 ani, 15 cazuri de adolescenți cu coroane implantare unidentare, plasate în maxilarul anterior. Ei au raportat lipsa pierderilor de implant, precum și un aspect estetic acceptabil la majoritatea subiecților la sfârșitul perioadei de observație; cu toate acestea, erupția dinților naturali adiacenți a continuat, generând infraocluzia coroanelor susținute de implant, precum și reducerea nivelului osos marginal în jurul unor dinți adiacenți implanturilor. Autorii au specificat că infraocluzia s-a consemnat în principal acolo unde contactul incisiv a fost absent, însemnând că o stabilitate bună a incisivilor este extrem de importantă înainte ca un implant să fie plasat în zona estetică.

În plus, autorii au urmărit nivelul coroanei susținute de implantul unidentar în zona incisivului superior în cazul a trei adulți și au observat infraocluzia după ani de la inserare, concluzionând că aceasta ar putea surveni și la vârsta adultă; în consecință, nicio vârstă cronologică nu poate fi considerată sigură în privința acestui fel de modificări scheletale. În grupul adolescenților, principala discrepanță marginală verticală s-a produs în primii 3 ani care au corespuns creșterii corporale globale. Cu toate acestea, în cazul altor 10 pacienți, infraocluzia a continuat și în anii următori, în ciuda încetării creșterii corporale. Într-un raport de caz al lui Rossi & Andreasen, s-au demonstrat rezultate clinice și radiografice nefavorabile pe o perioadă de 15 ani după înlocuirea unidentară cu implanturi. În plus față de discrepanța de 9 mm dintre coletul implantului și joncțiunea smalț-cement a incisivului central adiacent, autorii au identificat resorbția semnificativă a maxilarului pe versantul vestibular în timpul creșterii verticale a scheletului facial.

26 actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Pe baza constatărilor clinice în rândul populațiilor tinere, s-a sugerat că cel mai potrivit moment pentru plasarea implantului este vârsta la care creșterea facială scheletală este finalizată, ceea ce corespunde cu încetarea creșterii scheletice generale. Pe de altă parte, literatura ortodontică a relevat continuarea creșterii faciale de-a lungul vieții (fig. 4) și, prin urmare, în prezent, se recunoaște că nu este certă nicio decizie cu privire la momentul potrivit pentru plasarea implanturilor în zona estetică, și că fiecare caz în parte trebuie discutat cu pacientul și / sau cu părinții, în cazul adolescenților. Cele mai multe rapoarte de caz au discutat despre infraocluzia survenită în urma plasării coroanei unice susținute de implant la adolescenți și pacienți tineri. Cocchetto și colab. au demonstrat creșterea scheletului facial și după adolescență, continuând până la vârsta adultă. Prin urmare, momentul terapiei estetice care include plasarea unui singur implant lângă dinții naturali ar trebui să fie atent analizat și discutat cu pacientul.

⊲ CONTINUING EDUCATION

Figurile: 5, 6. O pacientă în vârstă de 35 ani, cu incisivul central drept pierdut posttraumatic, a fost restaurat cu un implant (fig. 5, din ziua intervenției chirurgicale). Doisprezece ani mai târziu, s-a prezentat cu infecție acută purulentă, fiind evidentă pierderea osoasă severă din jurul implantului (fig. 6) din cauza periimplantitei severe.

Într-o evaluare retrospectivă a coroanelor implantare în maxilarele anterioare ale pacienților adulți pe o perioadă de 20 ani, 73% dintre pacienții menționați au prezentat infraocluzie. Nu a existat nicio diferență statistică între grupurile mai tinere (<30) și cele mai înaintate în vârstă (> 30). Atunci când s-a evaluat percepția asupra problemei, cei mai mulți pacienți nu erau conștienți de schimbare sau nu prezentau niciun interes în schimbarea situației. Nu s-au identificat factori de risc predispozanți pentru această situație posibil frustrantă.

de cazuri și să ia în considerare posibilele consecințe. Tratamentul infraocluziei dentare este provocator, prelungit și costisitor, devenind și mai complex atunci când este prezentă o linie ridicată a zâmbetului și / sau în cazurile cu fenotip gingival subțire. Prin urmare, prevenirea unor astfel de situații include în primul rând verificarea încetării creșterii scheletale, o evaluare amănunțită a liniei zâmbetului și examinarea stării parodontale a dinților adiacenți viitoarei restaurări implantare pentru a estima stabilitatea ulterioară a dinților.

Mijiritsky și colab. au analizat literatura cu privire la acest subiect în rândul pacienților adolescenți și adulți și au încercat să evalueze efectul vârstei, sexului, formei feței, contactului ocluzal și al localizării implantului în maxilar asupra erupției dentare continue lângă coroanele sprijinite pe implant. În studiul lor nu s-au formulat concluzii certe, în afară de confirmarea creșterii scheletului facial ce ar putea continua chiar și în al cincilea deceniu de viață; astfel, ar trebui să fie decizia clinicianului dacă să trateze astfel

PERIIMPLANTITA Periimplantita este o boală inflamatorie ce afectează țesuturile din jurul implanturilor și care se caracterizează prin inflamația mucoasei și pierderea progresivă a osului de suport (fig. 5, 6). O metaanaliză a estimat prevalența periimplantitei la 22%, crescând ca o funcție a timpului. Un studiu recent a indicat că implanturile anterioare maxilare și mandibulare au înregistrat o prevalență a periimplantitei mai mare decât corespondentele posterioare;

segmentul estetic devenind astfel o zonă de risc pentru succesul pe termen lung al implanturilor. Aspectul clinic al defectelor periimplantitei poate varia și depinde de natura țesuturilor dure și moi din jurul implantului (de exemplu, fenotipul subțire sau gros), de severitatea resorbției osoase și gradul inflamației. În absența tratamentului, periimplantita progresează într-un model neliniar și accelerat. În prezent, nu există un consens în ceea ce privește tratamentul periimplantitei. Terapia nechirurgicală s-a dovedit a fi ineficientă în prevenirea progresiei bolii, iar intervenția chirurgicală se recomandă pentru a stopa pierderea osoasă suplimentară. Implantoplastia adjuvantă, grefarea osoasă sau ambele s-au dovedit a fi eficiente pe termen lung; cu toate acestea, deocamdată nu este stabilit potențialul beneficiu față de terapia chirurgicală convențională. Succesul terapeutic al acestei afecțiuni este cel mult favorabil pe termen scurt, iar 75% din cazuri au rămas nerezolvate sau au recidivat după 5 ani. Mai mult, o recenzie sistematică și o metaaactualităţi stomatologice

ANTERIOR IMPLANT-SUPPORTED RESTORATIONS ⊲

naliză care au evaluat eficiența augmentării osoase în regiunile cu periimplantită au arătat că recesiile mucoase semnificative au survenit pe o perioadă de urmărire de 12 luni după tratament. Efectul terapiei chirurgicale asupra răspunsului postoperator al țesuturilor moi și recesiei marginale este esențial pentru rezultatul estetic final, în special la pacienții cu o linie înaltă a zâmbetului ce expune papilele interdentare și marginile gingivale. Până în prezent, niciun studiu nu a investigat în mod specific efectul tratamentului chirurgical al periimplantitei în zona estetică utilizând markeri subiectivi și centrați pe pacient. Doar rapoarte de caz au descris rezolvarea cu succes a inflamației și a regenerării osoase parțiale, dar cu rezultate estetice compromise. Periimplantita severă dictează îndepărtarea implantului și retratarea locației. În majoritatea cazurilor, rezultă un defect osos rezidual sever ce necesită metode sofisticate cu scopul de a crea os adecvat pentru plasarea unui nou implant. Până în prezent, tratamentul defectelor osoase alveolare complexe, în special în zona estetică, rămâne o provocare. Considerând complicațiile biologice, clinicienii ar trebui să considere și alternative la restaurările cu sprijin implantar în zona estetică. Acestea pot include restaurări susținute de dinți sau punți convenționale sau adezive. Punțile atașate adeziv cu rășină pe termen mediu și lung au prezentat rate de supraviețuire de 91,4% după 5 ani, respectiv de 82,9% după 10 ani. Aceste rezultate susțin utilizarea restaurărilor adezive ca alternativă previzibilă la restaurările implantare în zona estetică. Punțile anterioare au prezentat o rată de supraviețuire

mai mare, zirconiul înregistrând o performanță mai bună decât cele pe aliaje metalice. Fără îndoială, implanturile oferă o soluție excelentă pentru funcție și estetică dar implică o planificare și execuție extrem de precise, fără să se minimizeze riscurile considerabile pe termen lung. Trebuie acordată o atenție deosebită terapiei implantare în cazul pacienților tineri, deoarece repercusiunile pot fi ireversibile; de aceea, respectarea principiilor biologice este esențială pentru a reduce riscul ulterior de periimplantită.

Minimizarea riscului de periimplantită Cel mai recunoscut agent etiologic al periimplantitei este placa bacteriană. Pentru a reduce riscul inflamației, se impun măsuri eficiente de control al plăcii și respectarea unui program de întreținere personalizat. Fumatul și diabetul necontrolat sunt, de asemenea, factori de risc sugerați pentru periimplantită, dar dovezile sunt încă neconcludente. Unele considerente clinice înainte de terapia cu implanturi pot reduce, la rândul lor, riscul ulterior al periimplantitei. S-a dovedit că țesutul periimplantar cheratinizat gros și lat este mai puțin susceptibil la inflamație și pierdere osoasă. În absența unor astfel de condiții favorabile, ar trebui indicată grefarea țesuturilor moi pentru a proteja osul crestal subiacent. Proiectarea protetică este, de asemenea, importantă. Poziționarea tridimensională ghidată protetic a implantului poate facilita o restaurare igienizabilă. Restaurările fixate cu șuruburi elimină posibilitatea retenției de ciment ce inițiază procesul inflamator. S-a constatat că pacienții afectați parodontal erau de două până la

28 actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

trei ori mai predispuși la periimplantită decât indivizii sănătoși. În astfel de cazuri, ar trebui considerate alternativele la restaurări implantare. Dacă se optează pentru tratamentul implantar, dovezile au arătat că un colet prelucrat sau o suprafață minim rugoasă prezintă o prevalență mai mică la periimplantită.

CONCLUZII Complicațiile estetice pe termen lung provoacă dezamăgirea pacientului. De aceea, când se planifică extracții în zona estetică, ar trebui discutate atent în prealabil cu pacientul și cu toți membrii echipei toate alternativele restauratorii, așteptările terapeutice și mai ales, posibilele modificări adverse pe termen lung. Capacitatea clinicianului de a preveni sau trata complicațiile estetice trebuie să primeze în procesul decizional. Înainte de elaborarea planului final de tratament trebuie incluse în ecuaţie riscul individual pentru periimplantită, fenotipul gingival, înălțimea liniei labiale în repaus și în timpul zâmbetului, precum și vârsta cronologică și scheletală. Nu trebuie neglijate nici trăsăturile comportamentale, inclusiv obiceiurile parafuncționale și diferitele tulburări psihologice. Pacientul trebuie să completeze un consimțământ informat detaliat care să menționeze toate efectele secundare posibile. Dacă se selectează un tratament implantar, îmbunătățirea stării țesuturilor moi și dure și educarea pacientului vor fi benefice pentru rezultate estetice pe termen lung. Stomatologia implantară estetică trebuie să considere modificările ce pot surveni în timp, cum ar fi recesia țesuturilor moi și dure, infraocluzia implanturilor unice adiacente dinților naturali, și dezvoltarea imprevizibilă a periimplantitei.

⊲ CONTINUING EDUCATION

IMPLICAȚII ESTETICE PE TERMEN LUNG ASOCIATE CU RESTAURĂRILE ANTERIOARE IMPLANTARE 1. O deplasare apicală a marginilor mucoasei bucale și modificările de contur ale țesuturilor moi pot provoca: a) eșec estetic; b) fenotip parodontal subțire; c) reducerea suportului osos; d) infraocluzie. 2. Ce grosime osoasă se recomandă a fi menținută pentru a susține nivelurile țesuturilor moi și pentru a preveni recesia acestora: a) 0,5mm; b) până la 1mm; c) până la 2 mm; d) cel puțin 2,5mm. 3. Menținerea unei distanțe orizontale mai mari între platforma implantului și țesuturile faciale ale unei alveole postextracționale are ca rezultat: a) o recesie facială moderat mai mare; b) o recesie facială semnificativ mai mare; c) o recesie facială moderat mai mică; d) o recesie facială semnificativ mai mică. 4. O parte dintre dinții anchilozați, similar implanturilor dentare, nu se adaptează proceselor eruptive ale creșterii scheletale, dezvoltând: a) infraocluzie; b) dehiscența țesuturilor moi; c) o linie înaltă a zâmbetului; d) periimplantită. 5. Thilander și colab. au raportat că, în cazul adolescenților, infraocluzia s-a consemnat în principal acolo unde contactul incisiv a fost absent, însemnând că o stabilitate bună a incisivilor: a) nu are nici o importanță în plasarea unui implant în zona estetică; b) este extrem de importantă înainte ca un implant să fie plasat în zona estetică; c) va reduce modificările dimensionale scheletale în regiunea anterioară; d) este necesară pentru evitarea anchilozei.

10.

CHESTIONAR / nr. 111 / sept 2026

Chestionar

6. Conform literaturii ortodontice de specialitate, creșterea facială: a) în general, încetează în jurul vârstei de 15 ani; b) se oprește la vârsta de 21 ani; c) se termină până la a patra decadă de viață; d) continuă de-a lungul vieții. 7. Într-o evaluare retrospectivă a coroanelor implantare în maxilarele anterioare ale pacienților adulți pe o perioadă de 20 ani, s-a constatat că: a) 26% dintre pacienții mai tineri dispensarizați au prezentat eșec implantar; b) 40% dintre pacienții dispensarizați au prezentat dehiscența țesuturilor moi; c) 73% dintre pacienții dispensarizați au prezentat infraocluzie; d) 75% dintre pacienții mai în vârstă au prezentat periimplantită. 8. Tratamentul infraocluziei dentare este provocator, prelungit și costisitor, devenind și mai complex: a) atunci când este prezentă o linie joasă a zâmbetului; b) atunci când este prezentă o linie înaltă a zâmbetului; c) în cazurile cu fenotip gingival gros; d) când vârsta pacienților este sub 30 ani. 9. În prezent, consensul în ceea ce privește tratamentul periimplantitei include: a) debridarea nechirurgicală; b) debridarea chirurgicală cu lambou și implantoplastie; c) debridarea chirurgicală cu lambou și grefare osoasă; d) nu există un consens în ceea ce privește tratamentul periimplantitei. 10. Dacă se optează pentru tratamentul implantar în zona estetică, dovezile au arătat că un colet prelucrat sau o suprafață minim rugoasă prezintă o prevalență mai mică la: a) eșec implantar; b) complicații estetice; c) periimplantită; d) recesie gingivală. actualităţi stomatologice

CASE STUDY ⊲

The Importance of Interdisciplinary Treatment in an Esthetically Challenging Case by Sergio Rubinstein, DDS; Barry P. Levin, DMD; Elizabeth R. Michalczyk, DMD, PhD; Yan Razdolsky, DDS; and Toshiyuki Fujiki, RDT. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(8) September 2021. ©2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Tratamentul interdisciplinar într-un caz estetic provocator ⊲ ESTHETICALLY CHALLENGING CASE Despre autori:

Sergio Rubinstein, DDS Private Practice limited to Prosthodontics, Cosmetic Dentistry, and Implant Dentistry, Skokie, Illinois Barry P. Levin, DMD Clinical Associate Professor, Department of Graduate Periodontology, University of Pennsylvania School of Dental Medicine, Philadelphia, Pennsylvania; Private Practice limited to Periodontics and Implant Dentistry, Jenkintown, Pennsylvania; Diplomate, American Board of Periodontology Elizabeth R. Michalczyk, DMD, PhD Resident, Georgia School of Orthodontics, Atlanta, Georgia Yan Razdolsky, DDS Private Practice limited to Orthodontics, Buffalo Grove, Illinois; Diplomate, American Board of Orthodontics Toshiyuki Fujiki, RDT Laboratory Technician, Skokie, Illinois

desea, în conturarea unei prime impresii, zâmbetul unei persoane poate fi o marcă personală care servește atât ca mijloc de comunicare, cât și ca un indicator al încrederii în sine a individului. Zâmbetul joacă un rol esențial în bunăstarea psiho-socială și sănătatea emoțională. Prin urmare, solicitarea în creștere din partea pacienților de modificare a zâmbetului necesită din partea stomatologilor luarea în calcul a unei serii de considerente pentru o planificare adecvată. Tratamentul ar trebui să fie conservator sau invaziv? Există limitări fizice și/sau emoționale pentru atingerea obiectivelor dorite? Ce opțiuni terapeutice sunt disponibile? Care va fi durata și costul pentru finalizarea tratamentului? De multe ori, un tratament poate deveni complex, impunând o abordare interdisciplinară încă de la început pentru a oferi pacienților

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

cea mai eficientă soluție. În cazul clinic prezentat, planificarea inițială și execuția ortodontică necorespunzătoare au condus la rezultate inacceptabile care necesitau corecții majore. S-a elaborat și aplicat un nou plan de management estetico-protetic pentru a obține un rezultat de succes atât din punct de vedere al sănătății orale, cât și al unui zâmbet plăcut estetic. Acest caz este reprezentativ în privința provocărilor cosmetice ale abordării terapeutice în cazul dinților frontali și a modului în care modalitățile și rezultatele pot varia în funcție de cadrul extrem de important din vecinătate: gingia.

CAZ CLINIC Un pacient în vârstă de 7 ani s-a prezentat la ortodont din cauza incisivului central stâng maxilar absent congenital (fig. 1). Zâmbetul www.dentalnews.ro

49,5 ms

2,9 sec

Rezoluție senzor CMOS

Scanare CT fără artefacte de mișcare

4x4 - 21x19 cm

10 ani garanție

PANO - CBCT

< până la 70%

Dimensiune FOV

Ceph, Scanner modele

4x4 | 5x5

8x5 | 8x8

De la producător

Doză de iradiere redusă

12x5 | 12x9

18x15

21x19

Consultanță: Dr. Mircea Puia | 0745.348.034 | mpuia@temco.ro Autorizare, Service: Ing. Mihai Mureșan | 0744.598.938 | mmuresan@temco.ro

CHALLENGING CASE ⊲

obținut după șase ani de terapie ortodontică era dominat de noua poziție a incisivului central controlateral care fusese translatat pe linia facială mediană (fig. 2, 3), compromițând și viitorul rezultat restaurator/protetic. În plus, cursul terapeutic necorespunzător și progresul nesatisfăcător au dus și la pierderea de timp pe parcursul perioadei de creștere, precum și la cheltuieli considerabile. Din cauza complexității cazului, în planificarea tratamentului ar fi trebuit incluse și alte discipline stomatologice încă de la început, dar scenariul ales a fost diferit. Îndrumarea către protetician După șase ani de terapie, ortodontul a îndrumat pacientul către medicul protetician (autorul, SR) pentru o consultație în vederea stabilirii modului în care s-ar putea obține un rezultat estetic. Astfel, proteticianul a consultat inițial pacientul abia când acesta avea 13 ani. Medicul protetician a încercat să corecteze cursul necorespunzător al tratamentului printr-o colaborare strânsă cu ortodontul curant; cu toate acestea, în cele din urmă, pentru protetician a devenit evident că va fi necesară o nouă abordare terapeutică cu o echipă interdisciplinară. În pofida ghidajului oferit de protetician, mecanica ortodontică inadecvată și execuția necorespunzătoare a ancorajului au dus la evazarea vestibulară excesivă (fig. 4). Deși temporară, extinderea dincolo de arcada dentară în timpul tratamentului ortodontic a creat o situație cosmetică inacceptabilă pentru băiatul ajuns la vârsta de 14 ani, cu o breșă edentată extremă creată în zona incisivului central stâng. În consecință, această greșeală din partea medicului ortodont a generat preocupări psiho-sociale pentru pacient, cum ar fi timiditatea, introvertirea și zâmbetul inconfortabil. Pentru a aborda situația clinică actuală - dinte absent congenital 32

dar și dinții adiacenți deplasați ortodontic în poziții necorespunzătoare - medicul protetician a considerat necesară extracția primului premolar stâng maxilar pentru a crea spațiul necesar inserării unui implant, a cărui restaurare urma să substituie incisivul central stâng superior. S-a implementat o soluție estetică pe termen scurt prin adeziunea unui dinte de proteză folosind o sârmă ortodontică pe suprafața palatinală a incisivului central drept. Această procedură a îmbunătățit ușor preocuparea cosmetică (diastema excesivă) și a servit drept ghid util pentru medicul ortodont inițial, oferind lățimea corectă necesară închiderii spațiului mare existent (fig. 5). În acest caz, s-a diagnosticat un contur vestibular extrem de concav în dreptul incisivului central drept maxilar (fig. 5) și s-a stabilit că restaurarea finală a acestui dinte va fi abordată în mod conservator, fie prin adeziune directă, fie cu o fațetă de porțelan. S-a realizat închiderea spațiului pentru incisivul central absent cu îmbunătățirea esteticii, dar dinții anteriori prezentau o evazare vestibulară nedorită și inacceptabilă (fig. 6). Includerea în echipă a unui nou ortodont În acest moment, medicul protetician a recomandat implicarea unui alt ortodont pentru o nouă opinie și a unui parodontolog în așteptarea obținerii unui rezultat satisfăcător. Planul de tratament actual, dezvoltat de echipa interdisciplinară nou formată, se baza pe repoziționarea dinților pacientului în locațiile adecvate și urmărea înlocuirea incisivului central stâng absent cu o coroană susținută de implant. Echipa a stabilit că acest lucru ar fi dus la un rezultat estetic, sănătos și de lungă durată. În opinia autorilor, evaluarea anatomică a dinților adiacenți și a țe-

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

suturilor dure și moi ar trebui luată în considerare în stadiile incipiente ale terapiei, deoarece aceasta poate modifica secvența tratamentului pentru înlocuirea dinților absenți. În acest caz, după cum se poate observa în fig. 4, clinic era evident că absența dintelui se asocia cu o creastă alveolară deficitară, iar grefarea osoasă era necesară pentru plasarea unui implant și îmbunătățirea esteticii. Pe măsură ce tratamentul progresa, era important de vizualizat dincolo de progresul ortodontic și de închiderea spațiului (fig. 7, 8) luarea în calcul a considerentelor privind poziția implantului pentru înlocuirea dintelui absent. Evazarea dinților frontali a devenit o preocupare prin faptul că, după o durată totală de opt ani de tratament ortodontic, osul vestibular devenise extrem de subțire. S-a discutat grefarea osoasă a segmentului implicat, existând însă îngrijorări în privința corectării crestei edentate înguste. Cu ajutorul unei radiografii cefalometrice, noua echipă interdisciplinară a trebuit să decidă dacă înclinația vestibulară a dinților anteriori era acceptabilă sau corectă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, mai ales că urma să fie plasat și un implant. Deși rezultatul estetic temporar obținut cu dintele fixat adeziv în poziția incisivului central stâng a reprezentat o îmbunătățire, evazarea vestibulară excesivă a frontalilor maxilari a constituit o preocupare în ceea ce privește longevitatea, la fel cum era și o plasare compromisă a implantului din prisma poziției/ angulației corecte. S-a cooptat în echipa interdisciplinară un al doilea medic ortodont, concluzionând împreună că noul plan de tratament trebuia să includă retractarea ortodontică a incisivilor superiori și inferiori din considerente ocluzale pentru funcționarea pe termen lung a unui implant și a unei coroane.

⊲ CASE STUDY

Se știe că implanturile absorb forțele de încărcare verticală semnificativ mai bine decât forțele laterale. În consecință, atunci când se ia în considerare plasarea unui implant pentru a înlocui un dinte anterior, trebuie luate în calcul ghidajul anterior, mișcările excursive și forțele de încărcare ale acestora. Fără o a doua fază de tratament ortodontic, implantul ar fi fost

plasat în raport cu dinții poziționați incorect, rezultând o încărcare în afara axului și un compromis estetic. Deși a doua fază ortodontică a fost limitată din cauza faptului că pacientul își încheiase deja o mare parte din creștere și, prin urmare, durata terapeutică nu era pe deplin suficientă, totuși, tratamentul a fost foarte eficient, deoarece s-a creat un spațiu adecvat pentru viitorul

Figurile: 1. Pacient în vârstă de 7 ani cu incisivul central stâng maxilar absent congenital. 2, 3. După șase ani de tratament ortodontic fără planificare interdisciplinară, incisivul central drept maxilar a fost aliniat pe linia mediană facială (fig. 2). Imaginea retractată indică realinierea dinților în încercarea de a compensa lipsa congenitală a incisivului controlateral (fig. 3).

implant și restaurarea dentară, s-a redus protruzia dinților frontali și s-a stabilit o ocluzie adecvată. Acest al doilea curs de tratament ortodontic a fost finalizat în 16 luni. Imaginile ortodontice finale și din cursul ședinței debracketării au evidențiat o reducere vizibilă a proeminenței incisive și o distanță mezio-distală corespunzătoare față de dinții adiacenți viitorului implant (fig. 9-12). Evaluarea progresului La pacienții cu protruzie bimaxilară dentară severă, pot fi posibile mai multe opțiuni de tratament în funcție de profilul facial, cerințele de spațiu și constatările cefalometrice. Extracția dinților (cum ar fi a celor patru premolari) poate genera un spațiu excesiv și aplatizarea profilului facial în timpul retrudării. În plus, trebuie o atenție sporită la spațiul căilor aeriene pentru a nu fi limitat dacă se impune o corectare semnificativă. O alternativă acceptabilă la extracții poate fi plasarea de mini-implanturi sau mini-plăci în partea posterioară a mandibulei și maxilarului pentru distalizarea dentiției superioare și inferioare. Rezultatul final trebuie să aibă la bază nu doar criterii estetice și funcționale adecvate, ci trebuie anticipat și din prisma unei contenții sănătoase durabile și a unui biotip tisular adecvat pentru protecția implantului și a restaurării. La finalul tratamentului ortodontic, au fost evaluate ocluzia și alinierea estetică a dinților. Pentru a aprecia alocarea spațiului pentru dintele absent s-a efectuat o radiografie cu scopul de a se asigura că viitorul implant va beneficia de un spațiu mezio-distal adecvat și nu va fi în imediata apropiere a rădăcinilor adiacente (fig. 12). În plus, a fost efectuată o radiografie cefalometrică finală pentru a evalua profilul pacientului și proclinația dinților anteriori (fig. 13). Înainte de îndepărtarea aparatelor actualităţi stomatologice 33

CHALLENGING CASE ⊲ Figurile: 4. În timpul tratamentului ortodontic, s-a produs evazarea vestibulară excesivă a dinților anteriori. Se observă conturul bucal concav deficitar în dreptul incisivului central drept maxilar și defectul osos asociat. 5. S-a folosit un dinte de proteză lipit adeziv pentru a îmbunătăți estetica și pentru a oferi ghidaj ortodontic cu scopul de a închide închide spațiul. 6. Finalizarea tratamentului ortodontic inițial. 7. Închiderea spațiului a fost creată cu proporții mezio-distale adecvate pentru înlocuirea dintelui absent. 8. Tratamentul ortodontic s-a încheiat după o durată totală de opt ani, ponticul provizoriu lipit adeziv înlocuind incisivul central stâng maxilar. 4

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

ortodontice fixe trebuie stabiliți mai mulți parametri. S-a sugerat că se impune menținerea a cel puțin 1,5-2 mm de os interproximal între dinți și implanturi. Diametrul viitorului implant utilizat pentru înlocuirea dintelui are un impact nu numai asupra funcțiilor biomecanice și estetice, ci și asupra proximității dinților adiacenți și menținerii osului vestibular și oral sănătos. Punctul de contact restaurator și relația sa cu osul proximal subiacent ajută la determinarea prezenței sau absenței unei papile. În terapia implantară, formarea lățimii biologice este în concordanță cu diferite grade de remodelare osoasă. Aceasta se referă la prezența sau absența parodonțiului proximal al dintelui adiacent.

Restaurare susținută de implant Integritatea osoasă facială este necesară nu numai pentru

⊲ CASE STUDY

Figurile: 9-11. Imaginile finale din ședința de debracketare ortodontică au evidențiat o reducere vizibilă a proeminenței incisive și o distanță mezio-distală corespunzătoare față de dinții adiacenți viitorului implant. 12. Confirmarea radiografică a spațiului meziodistal adecvat pentru adaptarea viitorului implant. 13. Evaluarea cefalometrică (pre- și postoperatorie) a indicat eliminarea protruziei dentare bimaxilare, reducerea proclinației incisivilor superiori și inferiori și îmbunătățirea unghiului interincizal. 14. Evaluarea CBCT a fost utilizată pentru a facilita planificarea și tratamentul adecvat.

osteointegrare, ci și pentru stabilitatea și sănătatea țesuturilor moi. O deficiență în această zonă va duce la recesie. Când dinții lipsesc în mod congenital, de obicei există o creastă de grosime inadecvată pentru inserarea unui implant, cu excepția cazului în care se efectuează o procedură de grefare osoasă, etapizat sau simultan. Au fost propuse numeroase tehnici pentru a reconstrui creasta alveolară cu scopul de a facilita plasarea implantului. Indiferent de modul de actualităţi stomatologice 35

CHALLENGING CASE ⊲

Figurile: 19. Coroana ceramică (realizată de Toshiyuki Fujiki, RDT) pe implantul corespunzător incisivului central stâng; s-a folosit adeziunea directă pe incisivul central drept. 20. Imaginea frontală a restaurărilor finale.

18 Figurile: 15. Creasta în forma muchiei de cuțit a fost corectată cu scopul de a oferi o bază adecvată pentru un implant (grefă osoasă realizată de Maurice A. Salama, DMD). 16. Implant inserat în locația planificată (realizată de Maurice A. Salama, DMD). 17. Țesutul moale a fost modelat cu o restaurare provizorie. Se observă că profilul de emergență a conturului gingival implantar a păstrat și a maximizat țesutul moale. 18. Conturul restaurării finale a urmat contururile țesuturilor moi create cu restaurarea provizorie. 36

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

regenerare, pentru un rezultat durabil, sănătos și estetic trebuie atinsă grosimea osoasă adecvată. În plus, o scanare CBCT este esențială pentru planificarea corectă tridimensională a implantului cu scopul de a determina protocolul optim de grefare osoasă și locația pentru implant, alături de proximitatea acestuia față de dinții adiacenți și pentru a evalua cantitatea și calitatea fundației osoase din vecinătate (fig. 14). De asemenea, în acest moment chirurgul ar trebui să știe dacă restaurarea finală va fi cimentată sau retenționată cu șurub și trebuie abordată orice îngrijorare, pentru a evita potențialele greșeli de comunicare în ceea ce privește poziția finală a implantului și designul pentru restaurarea finală. În acest caz, creasta în formă de muchie de cuțit (fig. 4) a fost corectată pentru a oferi o bază adecvată pentru implant (fig. 15). Datorită unui relief vestibular concav și extrem de deficitar în zona incisivului central drept maxilar a trebuit luat în considerare și conturul final al acestui dinte, deoarece zona edentată adiacentă avea nevoie

⊲ CASE STUDY

de o grefă osoasă pentru a corecta creasta edentată subțire, și trebuiau evaluate dimensiunea și poziția implantului, dar și conturul final al coroanei (fig. 15, 16). Când un dinte frontal se înlocuiește cu o restaurare pe implant, ca și în acest caz, este importantă dezvoltarea țesuturilor dure și moi folosind o restaurare provizorie cu scopul de a facilita un profil de emergență ideal și o estetică optimă (fig. 17). Țesutul trebuie lăsat să se maturizeze astfel încât tehnicianul dentar să poată modela coroana finală reproducând cu exactitate situația clinică (fig. 18, 19). Scopul final este de a oferi pacienților un rezultat sănătos, stabil, funcțional și extrem de estetic, de care să fie mulțumiți (fig. 20-22).

SEMNIFICAȚIA CLINICĂ Încadrarea unei restaurări pe implant cu țesut dur și moale sănătos este esențială pentru stabilitatea pe termen lung. În cazul unui biotip parodontal gros, rezistent, o soluție restauratoare/protetică este adesea realizabilă. Când țesutul experimentează recesie și/sau biotipul înconjurător al dintelui/dinților este friabil, poate fi indicată o abordare chirurgicală. Atunci când cazul implică dinți absenți în mod congenital, așa cum s-a întâmplat și în scenariul de față, creasta edentată poate prezenta diverse provocări pentru care sunt necesare reconstrucții osoase și ale

țesuturilor moi cu scopul de a crea o fundație adecvată și, dacă este posibil și dorit, implanturile dentare să poată fi garantate. Adesea, dimensiunile adecvate ale țesuturilor pot fi create prin combinarea augmentării chirurgicale cu terapia de restaurare provizorie.

CONCLUZII Lipsa unui singur dinte reprezintă o situație frecventă în rândul pacienților tineri și are un impact asupra esteticii și sănătății orale pe termen lung în ceea ce privește osul compromis și țesutul gingival, iar, dacă este justificat, chiar și asupra implantului și restaurării definitive. În acest caz, după ani de terapie ortodontică incorect executată, dezvoltarea dentară a pacientului a complicat obținerea unui zâmbet plăcut din punct de vedere estetic. S-a utilizat o abordare interdisciplinară care cuprinde chirurgia parodontală, un al doilea tratament ortodontic și restaurarea protetică pentru a oferi o îngrijire comprehensivă, care a inclus evaluarea ocluziei și a esteticii. Tratamentul ortodontic s-a efectuat pentru a poziționa dinții optim estetic și funcțional. A fost indicată o coroană pe implant în poziția incisivului absent congenital și adeziunea directă pe incisivul controlateral pentru a trata o zonă edentată extinsă. Tratamentul ortodontic

22 Figurile: 21. Zâmbetul pacientului cu restaurările finale. 22. Rx finală care arată tranziția corectă de la coroană la implant.

final a redus substanțial protruzia incisivilor și a obținut o distanță mezio-distală adecvată între viitorul implant și dinții adiacenți. Înainte de coroana finală au fost create un profil ideal de emergență, o estetică atrăgătoare și o restaurare provizorie. S-a realizat alinierea optimă a dinților în raport cu arcada dentară și s-au obținut dimensiuni adecvate ale țesuturilor prin combinarea augmentărilor chirurgicale cu terapia restauratoare provizorie. După cum a demonstrat acest caz, diagnosticele complexe necesită asamblarea și cooperarea unei echipe interdisciplinare. Deși tratamentul poate fi administrat pe o perioadă lungă de timp și poate să nu necesite implicarea fiecărui specialist dentar în fiecare etapă a procesului, este esențial ca echipa terapeutică să urmărească împreună progresul pacientului. În acest caz, recunoașterea eșecului de a obține un rezultat ideal cu prima fază a tratamentului ortodontic a impus o revizuire la mijlocul tratamentului. Urmând acest cadru, clinicienii pot ajuta la obținerea unui rezultat de succes și la mulțumirea pacientului cu privire la rezultate. actualităţi stomatologice 37

CASE REPORT ⊲

Long-term Results of Maxillary Full-Arch Reconstruction Using Transitional Implants: A Case Report With 20-Year Follow-up by Klenise S. Paranhos, DDS, MS; Stuart J. Froum, DDS; Natacha Reis, DDS; and Sang-Choon Cho, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 43(1) January 2022. ©2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Importanța pe termen lung a implanturilor de tranziție în restaurarea maxilară totală monitorizare 20 ani

⊲ TRANSITIONAL IMPLANTS Despre autori:

Klenise S. Paranhos, DDS, MS

Sang-Choon Cho, DDS

Clinical Assistant Professor, Ashman

Clinical Associate Professor and

Department of Periodontology and Implant

Program Director, Advanced Program for

Dentistry, and Assistant Group Practice Director,

International Dentists in Implant Dentistry,

Cariology and Comprehensive Care,New York

Ashman Department of Periodontology

University College of Dentistry, New York, New

and Implant Dentistry, New York University

York; Diplomate, International Congress of Oral

College of Dentistry, New York, New York;

Implantologists; Private Practice, Chappaqua,

Chairman, Implant Dentistry Research and

New York

Education Foundation Scientific Advisory

Stuart J. Froum, DDS

Board; Diplomate, International Congress

Adjunct Clinical Professor and Director of

of Oral Implantologists; Private Practice,

Clinical Research, Ashman Department of

New York, New York

Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York; Private Practice, New York, New York Natacha Reis, DDS Fellow, Advanced Program for International Dentists in Implant Dentistry, Ashman

e la introducerea osteointegrării implantului de către Brånemark în anii 1960, s-a răspândit ca opțiune de tratament utilizarea restaurărilor pe implanturi, în special la arcadele total edentate. Majoritatea studiilor clinice documentează supraviețuirea și ratele de succes ale protezelor susținute de implanturi pe termen relativ scurt sau mediu, și nu pe termen lung. Pacienții pot fi îngrijorați cu privire la riscurile și rezultatele în timp ale protezelor cu sprijin implantar atunci când li se prezintă posibilitatea de a alege între această metodă și opțiunile restauratoare convenționale.

Department of Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York; Diplomate, International Congress of Oral Implantologists 38

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

La pacienții total edentați, opțiunile terapeutice pentru restaurările provizorii includ (1) extracția dinților www.dentalnews.ro

TRANSITIONAL IMPLANTS ⊲

O opțiune pentru trecerea de la o dentiție compromisă la o restaurare totală susținută implantar constă în utilizarea implanturilor de tranziție, fără încărcarea imediată a celor permanente sau proteze parțiale mobilizabile. Raportul de caz prezentat include evaluarea după 20 ani, ratele de supraviețuire a implanturilor și pierderea osoasă marginală.

fără speranță, urmată de utilizarea unei proteze totale mobilizabile, (2) extracția secvențială a dinților fără speranță și menținerea dinților îndoielnici pentru a fi utilizați ca bonturi pentru restaurări fixe sau (3) extracția dinților fără speranță și utilizarea implanturilor tranzitorii (transitional implants, TI) ca bonturi pentru protezele provizorii fixe. TI sunt implanturi cu diametru îngust (1,8-2,4 mm) ce pot fi utilizate ca bonturi, permițând pacienților supuși procedurilor de augmentare osoasă sau de țesuturi moi să funcționeze mai degrabă cu restaurări provizorii fixe, decât cu proteze totale mobilizabile. Clinic, acest lucru permite vindecarea neîncărcată a țesuturilor moi și dure augmentate după plasarea implantului. Mai mult, cu utilizarea unei restaurări temporare fixe, clinicianul și pacientul pot evalua funcția și estetica înainte de fabricarea restaurării fixe finale. Restaurările fixe hibride cu sprijin implantar și retenționate cu șurub s-au dovedit a fi o opțiune foarte predictibilă pentru restaurarea unei arcade edentate, care oferă simplitate, costuri reduse și reparabilitate ușoară. Scopul acestui raport de caz evaluat pe termen lung este de a descrie etapele implicate 40

în tranziția de la un maxilar edentat cu dinți lipsiți de speranță la o restaurare totală susținută pe implanturi, folosind TI pentru susținerea protezei provizorii. Articolul prezintă diagnosticul, planificarea tratamentului și secvența terapeutică a unui maxilar total edentat și al mandibulei parțial edentate cu proteze susținute pe implanturi. De asemenea, se furnizează o evaluare a controlului după 20 ani, ratele de supraviețuire ale implanturilor și pierderea osoasă marginală.

RAPORT DE CAZ Diagnostic și plan de tratament În 1998, o pacientă în vârstă de 57 ani s-a prezentat la Departamentul de parodontologie și implantologie Ashman din cadrul New York University College of Dentistry (NYUCD) acuzând mobilitatea dinților și accentuând dorința unei restaurări fixe. Era nefumătoare și nu consuma alcool. Istoricul medical era necontributiv, iar cel stomatologic includea pierderea mai multor dinți din cauza bolii parodontale și a cariilor. Examinările clinice și radiografice au evidențiat edentații multiple, dinți nerestaurabili, boală parodontală și pierdere osoasă (fig. 1, 2).

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Planul terapeutic maxilar includea extracția tuturor dinților restanți, o restaurare fixă provizorie susținută de șase implanturi tranzitorii, augmentarea sinusală bilaterală, inserarea a 8-10 implanturi convenționale, și o restaurare metalo-ceramică sau hibridă (fixată cu șurub) suportată de implanturi. În cazul mandibulei, s-a propus extracția dinților nr. 45 și 48 cu inserarea de implanturi în locațiile premolare secunde și molare bilateral, cu câte trei coroane fixe în consolă, cu sprijin implantar pe fiecare parte. Pacienta a decis să accepte integral doar restaurarea maxilarului și să beneficieze de implanturi mandibulare într-un cabinet privat.

Restaurarea provizorie După amprentarea preliminară a ambelor arcade cu alginat, s-a înregistrat ocluzia. Apoi, s-a realizat un wax-up pentru a fabrica mai întâi în cabinet o restaurare maxilară fixă provizorie folosind dinții maxilari restanți ca bonturi și, ulterior, o restaurare finală de laborator utilizând șase TI în pozițiile 16, 14, 11, 21, 24, 26 și dinții fără speranță nr. 13, 23, 28 ca bonturi și, de asemenea, pentru a fabrica șabloane radiografice și chirurgicale. Pacienta a fost îndrumată pentru o tomografie axială computerizată

⊲ CASE REPORT

3 Figurile: 1. Vederea ocluzală inițială a arcadei maxilare. 2. Rx panoramică inițială. 3. Arcada maxilară după plasarea TI. 4. Arcada maxilară cu bara TI conjunctă poziționată.

5. Arcada maxilară cu bonturi de amprentare modulare peste TI după îndepărtarea barei. 6. Imagine frontală după inserarea restaurării provizorii la nivelul TI și al bonturilor dentare restante. 7. Rx panoramică după plasarea TI și augmentarea sinusală bilaterală cu protezare provizorie.

8. Arcada maxilară după îndepărtarea provizoriei, cu vindecare lipsită de evenimente. 9. Amprenta cu material de țesut moale pentru proteza definitivă provizorie.

10. Vedere ocluzală cu șablonul chirurgical pentru plasarea implanturilor.

11. Vedere frontală după inserarea restaurării provizorii fixe maxilare prelucrate în laborator pe implanturile nr. 16, 17, 15, 25 și 26.

11 actualităţi stomatologice 41

TRANSITIONAL IMPLANTS ⊲

(computerized axial tomographic, CAT).

anterior până la polimerizarea materialului de rebazare.

Plasarea implanturilor de tranziție

Închiderea primară a fost realizată cu suturi de mătase. S-au efectuat radiografii periapicale de control și s-au furnizat instrucțiunile postoperatorii, cu prescrierea unui antibiotic (amoxicilină 500 mg la 8 ore, timp de 1 săptămână), analgezic (ibuprofen 600 mg la 8 ore, la nevoie) și apei de gură (clorhexidină 0,12% pentru 10 zile). Proteza provizorie a fost ajustată și cimentată cu ciment carboxilic. Procesul de vindecare a fost lipsit de evenimente (fără infecție, inflamație sau durere).

Dinții nr. 22, 26 și 27 au fost extrași sub anestezie locală (lidocaină 2% cu adrenalină 1:100.000). Caninii bilaterali și molarul 28 au fost păstrați ca bonturi temporare pentru restaurarea provizorie. S-a practicat o incizie mediocrestală cu o lamă de bisturiu 15C, iar un lambou cu grosime totală a fost decolat cu un elevator periostal. Cu ajutorul șablonului chirurgical, s-au creat osteotomiile corespunzătoare celor șase locații programate pentru TI cu o freză pilot de 1,3 mm. S-au plasat apoi implanturile de tranziție folosind un driver de piese de mână în unghi drept și s-au fixat manual cu cheia alveolară (fig. 3). Peste TI s-au plasat distanțiere cubice din plastic cu protecție gingivală pentru a preveni blocarea acrilatului sau a compozitului ce poate curge în spațiile implantare mai largi. O bară conjunctă din titan a fost introdusă prin șanțurile TI orientate în sus, traversând palatinal de caninul restant 13, prin cuspidul palatinal al controlateralului 23 și prin fosa centrală a molarului 28, și aliniată astfel încât să urmeze conturul crestei edentate (fig. 4). Peste bara TI s-au amplasat capete modulare, angajând distanțierele de protecție gingivală (fig. 5). La bara de metal s-a adăugat apoi rășină acrilică. Bara a fost îndepărtată pentru a verifica o cale de inserție paralelă și apoi a fost plasată înapoi în poziția corectă. Proteza provizorie fixă maxilară s-a recăptușit cu acrilat peste bara metalică, bonturi și TI (fig. 6). Bara de titan a fost încorporată în proteza provizorie de tranziție. Pacienta a fost instruită să închidă într-o dimensiune verticală a ocluziei determinată 42

Augmentarea sinusală O lună mai târziu, s-a îndepărtat proteza provizorie și s-a efectuat augmentarea bilaterală sinusală utilizând abordul lateral clasic. S-au practicat incizii verticale medio-crestale, meziale și distale și au fost decolate lambouri cu grosime totală cu expunerea pereților laterali sinusali. Pentru a crea ferestrele laterale de abord, s-a utilizat o freză rotundă chirurgicală de mare viteză, cu irigație abundentă. După elevarea membranelor schneideriene, s-a efectuat grefarea osoasă cu particule mari și membrană de colagen. Închiderea primară a fost realizată cu suturi de mătase. S-au menținut aceleași recomandări postoperatorii, inclusiv a medicației. S-a efectuat o radiografie panoramică de control (fig. 7) iar proteza provizorie a fost ajustată și recimentată. Procesul de vindecare s-a încadrat în limite normale, fără infecție, inflamație sau durere.

Intervențiile de implantare La nouă luni după augmentarea sinusală bilaterală, s-a înlăturat

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

TI din poziția dentară 16, apoi trei implanturi de 4,1 x 12 mm au fost plasate în locațiile 17, 16 și 15, și un implant de 3,25 x 13 mm s-a inserat imediat postextracțional corespunzător caninului drept 13, folosind un șablon chirurgical și un cuplu de 35 Ncm. Pe implantul 13 s-a aplicat un șurub de acoperire și au fost plasate bonturi de vindecare pe celelalte trei implanturi. Două săptămâni mai târziu, TI din locația 26 a fost îndepărtat și un implant de 5 x 15 mm a fost plasat în poziția dentară 23 cu un protocol de plasare imediată, și alte două implanturi de 4,1 x 12 mm au fost inserate în locațiile nr. 25 și 26, folosind un șablon chirurgical cu un cuplu de 35 Ncm. Un șurub de acoperire a fost plasat pe implantul nr. 23 și bonturi de vindecare pe implanturile nr. 25 și 26. Molarul 28 s-a extras sub același tip de anestezie locală utilizată anterior. Trei săptămâni mai târziu (fig. 8), s-a înregistrat amprenta (fig. 9) pentru o proteză provizorie prelucrată în laborator, susținută pe implanturi și fixată cu șuruburi. După șase luni, TI din locațiile 14, 11, 21 și 24 au fost îndepărtate și, folosind un șablon chirurgical, s-au inserat două implanturi de 3,25 x 13 mm corespunzător dinților 11 și 22, cu șuruburi de acoperire (fig. 10). Proteza provizorie fabricată în laborator a fost fixată prin înșurubare pe implanturile nr. 17, 16, 15, 25 și 26 (fig. 11). După 4 luni, pacienta s-a prezentat cu o vindecare fără evenimente, procedându-se la descoperirea implanturilor corespunzătoare 13, 11, 22 și 23 (fig. 12).

Faza protetică S-a obținut amprenta finală (fig. 13). S-a continuat cu înregistrarea interocluzală și s-a utilizat un arc facial. Au fost fabricate o matrice bucală și o configurație dentară pentru a

⊲ CASE REPORT Figurile: 12. Arcada maxilară vindecată, după a doua etapă chirurgicală de inserare a implanturilor anterioare.

13. Arcada maxilară cu bonturile de amprentare consolidate pentru amprenta finală.

14. Arcada maxilară cu suprastructura metalică. 15. Arcada maxilară cu proteza finală.

Figurile: 16. Rx panoramică la controlul de 1 an. 17. Rx panoramică la controlul de 5 ani.

Figurile: 18-20. Controlul după 20 ani: Rx panoramică (fig. 18), CBCT (fig. 19) și aspectul clinic (fig. 20).

20 actualităţi stomatologice 43

TRANSITIONAL IMPLANTS ⊲

evalua spațiul disponibil pentru proteza finală, precum și ocluzia, estetica și fonetica. Pe implanturile nr. 13, 11, 22 și 23 s-au fixat bonturi personalizate, iar bonturile octa au fost înșurubate pe implanturile nr. 17, 16, 15, 25 și 26. Verificarea s-a efectuat cu ajutorul radiografiilor periapicale. A urmat proba pasivă a suprastructurii metalice (o secțiune anterioară și două posterioare), s-a înregistrat ocluzia și o amprentă de preluare. Au fost incluse două interblocări, câte una în fiecare extremitate a segmentului anterior (fig. 14). Proteza maxilară totală acrilică hibridă susținută cu șuruburi pe implanturi a fost livrată după atașarea bonturilor personalizate la o torsiune de 32 Ncm și a celor octa la 35 Ncm și după proba suprastructurii metalice, inclusiv a interblocărilor. După obținerea consensului privind fonetica, ocluzia și estetica (fig. 15), s-a verificat adaptarea prin radiografii periapicale. Pacienta, foarte mulțumită de rezultat, a fost instruită cu privire la igiena orală.

Control Ședințele de control au fost programate la 1, 2, respectiv 4 săptămâni; apoi la 6 luni și 1 an după inserție. Radiografiile și examenele clinice au evidențiat țesuturi moi periimplantare sănătoase, niveluri osoase marginale menținute, iar protezele erau stabile (fig. 16). Instrucțiunile de igienă orală au fost consolidate, iar dispensarizarea s-a stabilit la intervale de 3-6 luni. La vizita de control de 5 ani, pacienta prezenta o sănătate excelentă a țesuturilor moi periimplantare, niveluri stabile ale osului marginal și o bună stabilitate a protezelor (fig. 17). În 2020, pacienta s-a prezentat la clinica de parodontologie și stomatologie implantară NYUCD 44

după douăzeci de ani. Examenul clinic și evaluarea radiografică au obiectivat că arcada maxilară încă prezenta o sănătate bună a țesuturilor moi periimplantare și un nivel osos marginal stabil, cu o ușoară pierdere osoasă la implanturile nr. 17, 13, 11 și 23 (fig. 18-20). Proteza maxilară beneficia de stabilitate adecvată, doar cu lipsa prin ciobire a porțelanului de la nivelul suprastructurii de partea dreaptă. Pacienta a fost sfătuită să înlocuiască proteza totală maxilară acrilică hibridă, fixată cu șuruburi pe implanturi, opțiune pe care a refuzat-o din considerente financiare.

DISCUŢII Reabilitarea pacienților care refuză să poarte o proteză totală mobilizabilă imediată/ interimară în timpul procesului de vindecare este o provocare. Diagnosticul corect, planificarea adecvată a implanturilor și cooperarea multidisciplinară reprezintă cheia pentru succesul rezultatelor. Impactul psihosocial al purtării unei proteze mobilizabile a fost bine documentat, evidențiind efectul general negativ și preferința alegerii restaurărilor fixe. Conform studiilor histologice, TI pot obține o osteointegrare cu succes chiar și atunci când sunt încărcate imediat. Mai mult, un studiu a raportat că 55% dintre TI plasate au avut valori ale cuplului de peste 20 Ncm, ceea ce se consideră a fi o osteointegrare reușită. În cazul de față, TI au oferit stabilitate pe termen lung, funcție și estetică, în timp ce se desfășurau alte proceduri de tratament și avea loc osteointegrarea implanturilor permanente. Avantajele utilizării TI pentru restaurările provizorii înșurubate includ: o vindecare îmbunătățită a locațiilor postextracționale sau augmentarea crestei alveolare prin prevenirea încărcării funcționale premature și

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

a celei nepremature; evitarea încărcării transmucoase în perioada de vindecare a augmentării sinusale; și susținerea restaurărilor provizorii fixe precum și menținerea dimensiunii verticale a ocluziei. În plus, se elimină și problema slăbirii restaurărilor provizorii fixe cauzate de spălarea treptată a cimentului, care pot pot fi recuperate fără a le deteriora. Complicațiile tehnice și biologice pot fi tratate relativ facil în comparație cu cele ale restaurărilor provizorii cimentate, motiv pentru care sunt de preferat variantele fixate cu șurub. Restaurările provizorii bazate pe wax-up-uri protetice ideale permit modificări estetice tisulare și ale dinților în perioada vindecării. Pacientul poate participa la selectarea culorii și mărimii dinților, care la rândul lor pot fi ușor modificate în timpul fazei de restaurare temporară. Acest lucru permite vizualizarea rezultatului estetic final. De asemenea, TI permit fixarea șablonului chirurgical în timpul plasării implanturilor. Cu toate acestea, trebuie menționate dezavantajele utilizării TI. Forțele excesive asupra TI în contextul unui os de slabă calitate pot cauza fracturi sau pot interfera cu procesul lor de osteointegrare. Sunt necesari minimum 7 mm de os și 6-7 mm de spațiu ocluzal (4 mm pentru bont și încă 2 mm pentru materialul de adaptare și restaurare). De asemenea, proximitatea TI față de implanturile permanente poate interfera cu osteointegrarea celor definitive. Costul crescut și timpul petrecut în cabinet, precum și posibilitatea de fracturare în timpul îndepărtării sunt considerați, la rândul lor, factori de descurajare. În general, TI pot fi un adjuvant valoros al tratamentului implantar deoarece permit o osteointegrare de succes, în timp ce pacienții ră-

mân cu o restaurare provizorie funcțională fixă pe toată perioada terapeutică. Deși TI au fost concepute pentru a fi utilizate pe termen scurt, s-a demonstrat că pot rămâne în funcțiune pentru perioade destul de lungi de timp. În raportul de caz prezentat, TI utilizate au rezistat în funcțiune până la 18 luni. Protezele hibride acrilice susținute pe implanturi pentru reconstrucția totală a arcadei dentare au fost folosite de mult timp cu rate ridicate de supraviețuire și succes atât a implanturilor, cât și a protezelor. Cea mai frecventă problemă cu acest tip de proteză sunt complicațiile tehnice protetice, în special ciobirea dinților acrilici (ca și în cazul de față) sau fracturile din zonele posterioare. Aceste complicații cresc atunci când arcada antagonistă este reprezentată de o dentiție naturală sau o proteză fixă susținută pe implanturi. Cu toate acestea, protezele hibride acrilice sunt mai puțin costisitoare, pot atinge estetica dorită și pot menține funcția pe termen lung. Ședințele de control/întreținere a implanturilor sunt esențiale pentru succesul pe termen lung al tratamentului implantar. Igiena orală deficitară și lipsa întreținerii cauzează acumularea de biofilm bacterian, cu perimucozită (inflamația țesuturilor moi periimplantare) care, netratată, progresează spre periimplantită (pierderea osoasă în jurul implanturilor). În plus, pacienții cu boală parodontală anterioară sunt mai predispuși la afectare periimplantară, ceea ce accentuează importanța dispensarizării frecvente. De aceea, pacientul trebuie puternic motivat să mențină o bună igienă orală și să urmeze un program strict de întreținere.

CONCLUZII Implicația clinică a raportului de caz prezentat cu reabilitarea maxilară totală și reconstrucția mandibulară parțială după o perioadă de funcționare de 20 ani constă în faptul că implanturile pot avea succes pe termen lung atunci când se utilizează fie un protocol imediat, fie unul întârziat, indiferent dacă se realizează sau nu adiție osoasă. Mulți pacienți se prezintă cu așteptări mari pentru restaurări fixe imediate și estetice. Cu toate acestea, un astfel de tratament nu este întotdeauna posibil în situațiile în care cantitatea și calitatea osului sunt deficitare și/sau numărul de bonturi existente nu permite o temporizare fixă imediată. În acest raport de caz, încorporarea implanturilor de tranziție a fost utilizată pentru a obține o restaurare temporară fixă imediată, satisfăcând nevoile pacientului și prevenind totodată încărcarea transmucoasă în timpul fazelor de vindecare ale augmentării sinusurilor și plasării implantului.

The Graftless Socket-Shield Technique: A 5-Year Case Series by J. Kobi Stern, DMD, MSc;

CLINICAL TECHNIQUE ⊲

Vladimir Deresciuc, DMD; Mira Ghaly, DMD, MS; Jeril Cooper, DMD; and Mark E. Peacock, DMD, MS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 43(6) June 2022. ©2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Tehnica scutului alveolar fără grefă și inserarea imediată a implanturilor cazuri monitorizate 5 ani ⊲ IMMEDIATE IMPLANTS Despre autori:

J. Kobi Stern, DMD, MSc Associate Professor, Dental College of Georgia at Augusta University, Augusta, Georgia; Former Director, Residency in Periodontics, Dental College of Georgia at Augusta University; Diplomate, American Board of Periodontology Vladimir Deresciuc, DMD Private Practice in Periodontics and Dental Implants, Asheville, North Carolina Mira Ghaly, DMD, MS Assistant Professor, Dental College of Georgia at Augusta University, Augusta, Georgia; Director, Residency in Periodontics, Dental College of Georgia at Augusta University; Diplomate, American Board of Periodontology Jeril Cooper, DMD Retired Professor, Dental College of Georgia at Augusta University, Augusta, Georgia Mark E. Peacock, DMD, MS Professor, Dental College of Georgia at Augusta University, Augusta, Georgia; Former Director, Residency in Periodontics, US Army, Fort Gordon, Georgia; Former Director, Residency in Periodontics, Dental College of Georgia at Augusta University; Diplomate, American Board of Periodontology 46

voluția tehnicilor de implantologie orală condusă de intenția de a maximiza o oportunitate chirurgicală, precum și de dorința pacienților de a reduce durata terapeutică și de a obține rezultate restaurative prompte a condus la implantarea imediată care devine o alternativă viabilă a unui protocol etapizat. Augmentarea compartimentului dintre os și implantul plasat imediat folosind diferite combinații de materiale de grefare osoasă și membrane a devenit subiect de mare interes pentru cercetătorii/clinicienii care încearcă să minimizeze remodelarea alveolei dentare. Tarnow și Chu au oferit validarea histologică și clinică a ipotezei vindecării cu succes prin intenție secundară a spațiilor mai mari de 1,5 mm între interfața implantului și osul bucal intact. Studiul lor a demonstrat obținerea contactului os-implant fără măsuri auxiliare de grefare și/sau utilizare a unei membrane pentru excluderea țesuturilor,

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

după modelul vindecării naturale a unei locații postextracționale. Provocarea cu care clinicienii se confruntă în zona estetică nu este reprezentată de osteointegrare, ci de păstrarea crestei alveolare și a dimensiunii gingivale, având în vedere diminuarea aportului de sânge în această zonă. Pentru a depăși această provocare, a fost dezvoltată o tehnică de conservare cunoscută sub numele de „scut alveolar” sau „tehnica terapiei cu extracție parțială”, fiind raportată inițial de Hürzeler și colab. în 2010. În cadrul acestei tehnici, un implant imediat se plasează într-o alveolă postextracțională proaspătă în care porțiunea vestibulară a fragmentului dentar este secționată și lăsată pe loc, cu spațiul ligamentului parodontal (periodontal ligament, PDL) asociat rămas neatins și cu păstrarea aportului sanguin. Odată ce dispozitivul imediat de fixare este plasat în apropierea secțiunii bucale a dintelui, se poate contura www.dentalnews.ro

IMMEDIATE IMPLANTS ⊲

CAZUL 1 - Figurile: 1, 2. Fotografie (fig. 1) și radiografie (fig. 2) preoperatorie. Se observă biotipul subțire cu recesie gingivală în jurul dintelui 21 nerestaurabil. 3. Pregătirea alveolei, porțiunea bucală a dintelui nr. 21.

4. Plasarea imediată a implantului fără grefarea compartimentului din proximitatea scutului. 5. Augmentarea facială CTG prin tehnica tunelizării modificate. 6. Restaurarea provizorie imediată a implantului 21. Se observă marginile gingivale poziționate coronar după operație. 6 48

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

7. La 4 luni postoperator, se constată șanțul periimplantar sănătos cu dimensiunea stabilă și robustă a crestei.

⊲ CLINICAL TECHNIQUE

8 10

13 12 8. Scanare CT la patru luni postoperator care arată vindecarea alveolei în jurul scutului și al implantului. 9. Restaurarea definitivă integral ceramică, nr. 21. 10. Rx de urmărire la cinci ani. 11, 12. Scanări CT realizate după cinci ani. Se remarcă peretele facial stabil și osul dintre scut și implant. 13, 14. Fotografii frontale și ocluzale de control la cinci ani care prezintă stabilitatea marginală gingivală (fig. 13) și conturul facial stabil (fig. 14).

14 actualităţi stomatologice 49

IMMEDIATE IMPLANTS ⊲

sau nu un spațiu gol. Dacă există, mulți practicieni aleg să augmenteze acest spațiu liber cu diverse proceduri regenerative. Atrofia post-extracțională în jurul implanturilor din zona estetică este o preocupare tangibilă, având în vedere că grosimea peretelui vestibular este mai mică sau egală cu 1 mm în proporție de 90% în jurul dinților maxilari anteriori. Când grosimea osului vestibular este mai mare de 1 mm, spațiul dintre alveolă și implant poate fi menținut cu sau fără grefare. Cu toate acestea, predictibilitatea estetică în jurul implanturilor imediate poate fi obținută prin mai multe tehnici. Chu și colab. au introdus tehnica de grefare cu două zone pentru a reduce potențiala remodelare a crestei, sporind în același timp stabilitatea țesuturilor moi periimplantare. Buser și colab. au implementat un protocol diferit de compensare în care plasarea timpurie a implantului a fost combinată cu mobilizarea lamboului și augmentarea conturului vestibular superficial utilizând osul bovin deproteinizat cu resorbție lentă pentru a obține stabilitatea volumetrică pe termen lung a țesuturilor moi și dure. Ar putea fi firesc de concluzionat că, în unele cazuri care implică pierderea unui dinte, nu ar exista niciun substituent pentru designul fiziologic. Această filozofie a condus la abordarea hibridă de conservare a țesutului, păstrând o porțiune din rădăcina dintelui în alveolă. Un raport publicat de Bäumer și colab. cu date colectate timp de 5 ani post-implantare a obiectivat rezultate încurajatoare și o rată de succes ridicată prin tehnica scutului alveolar. Cazurile prezentate în acest articol raportează evoluția a doi pacienți tratați prin tehnica scutului alveolar sau de extracție parțială finalizată fără grefarea spațiului gol; ca50

zurile erau stabile și sănătoase, fără complicații estetice sau biologice după 5 ani de urmărire. Este inclusă o trecere în revistă a literaturii care discută raționamentul biologic din spatele protocolului stabilit, precum și descrierea acestei tehnici.

PREZENTARE CLINICĂ, MANAGEMENT ȘI REZULTATE Următoarele două cazuri abordate prin terapia scutului alveolar (a extracției parțiale) au fost efectuate la clinica Facultății din cadrul Dental College of Georgia, Augusta University din Augusta, Georgia, în perioada 2016-2017. Pacienții au fost urmăriți pe o perioadă de 5 ani și 4 luni și au fost documentate toate modificările survenite la nivelul țesuturilor dure și moi. Nu au fost observate complicații, iar pacienții nu au raportat nicio problemă. Pacienții și-au dat consimțământul verbal și scris la procedură și la documentația fotografică completă și apoi pentru transmiterea manuscrisului.

Cazul (1) Incisivul central maxilar (21) la un pacient de sex masculin în vârstă de 59 ani cu un biotip subțire a fost considerat nerestaurabil din cauza resorbției radiculare externe (fig. 1, 2) și a fost planificat pentru extracție și plasarea imediată a implantului prin tehnica scutului alveolar. Dintele a fost secționat și îndepărtat după decoronarea lui la 1 mm coronar față de creastă. Așa cum s-a descris anterior, cu utilizarea unei freze diamantate grosiere pe o piesă de mână de mare viteză, fragmentul de rădăcină facială (adică scutul) a fost șlefuit, lăsând un fragment de dinte de 2 mm grosime și PDL atașat de os, intact și neîntrerupt ( fig. 3). Un implant de 4,3 mm x 13 mm a fost plasat imediat în alveolă, departe de fragmentul radicular, lă-

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

CAZUL 2 - Figurile: 15. Rx preoperatorie a dintelui nerestaurabil nr. 11. 16. Implant imediat fără grefarea osoasă a spaţiului alveolă-implant. 17. La 4 luni postoperator, era evident un șanț periimplantar sănătos, cu dimensiunea stabilă și robustă a crestei. 18. Restaurări ceramice definitive plasate în pozițiile 11 și 21. 19, 20. Scanarea CT finală (fig. 19) și Rx (fig. 20) la controlul realizat după 5 ani, care demonstrează prezența osului periimplantar și vestibular sănătos și stabil.

⊲ CLINICAL TECHNIQUE

CAZUL 2 - Figurile:

21, 22. Control la cinci ani. Imaginea frontală (fig. 21) și ocluzală (fig. 22) afișând conturul țesutului facial și dimensiunea crestei în jurul poziției dentare 11 stabile și plăcute din punct de vedere estetic. De asemenea, în fig. 21 se observă discrepanța marginii incizale a dinților 11 și 21 din cauza erupției dentare continue, în raport cu implantul anchilozat.

22 actualităţi stomatologice 51

IMMEDIATE IMPLANTS ⊲

sând un spațiu bucal de la rădăcină la implant mai mare de 4 mm (fig. 4). Nu s-a plasat niciun biomaterial osos în acest spațiu, dar o grefă de țesut conjunctiv (connective tissue graft, CTG) recoltată din palat a fost utilizată prin tehnica tunelizării modificate pentru a acoperi rădăcinile expuse și pentru a nivela conturul marginilor gingivale frontalilor maxilari (segmentul dentar 12-22; fig. 5). În acest moment, folosind un fir de sutură polilactic de 6,0, țesutul moale a fost poziționat coronar și apropiat de coroana imediată provizorie înșurubată care a fost utilizată pentru a sigila spațiul liber negrefat (fig. 6). După 4 luni de vindecare fără evenimente, s-a obținut osteointegrarea implantului și vindecarea alveolei cu un țesut periimplantar conturat sănătos și satisfăcător din punct de vedere estetic (fig. 7, 8). Apoi s-a fabricat o coroană integral ceramică fixată cu șurub (fig. 9). Controlul radiografic și clinic după 5 ani a evidențiat sănătatea de lungă durată a implantului și contururile proeminenței alveolare cu stabilitatea țesutului marginal periimplantar (fig. 10-14).

Cazul (2) Un pacient de sex masculin în vârstă de 48 de ani s-a prezentat cu dintele 11 nerestaurabil (fig. 15), care a fost considerat lipsit de speranță, planificându-se extracția și plasarea imediată a implantului prin tehnica scutului alveolar. Dintele a fost secționat atraumatic, așa cum s-a descris anterior în primul caz, iar porțiunea de rădăcină bucală cu grosimea de 2 mm fost păstrată neîntreruptă și atașată de osul facial, lăsând intact PDL și aportul de sânge asociat. După debridarea completă a alveolei, a fost plasat imediat un implant de 4,3 mm x 13 mm, la distanță de fragment, fără grefarea osoasă a spațiului liber 52

dintre implant și rădăcină (fig. 16). O coroană provizorie imediată s-a inserat în infraocluzie și a fost utilizată o sutură polilactică de 6,0 pentru a aproxima marginile țesuturilor moi de coroana temporară, etanșând astfel suplimentar alveola. La 4 luni, după ce s-a permis vindecarea completă a alveolei și osteointegrarea cu succes, s-a obținut un țesut periimplantar conturat sănătos, satisfăcător din punct de vedere estetic (fig. 17). În acest moment s-au plasat coroane definitive integral ceramice pe dinții nr. 11 și 21 (fig. 18). După 5 ani s-au observat contururi tisulare periimplantare stabile și sănătoase (fig. 19-22).

DISCUȚII Pierderea aparatului PDL împreună cu alimentarea sanguină integrată poate duce la resorbția drastică și ireversibilă a osului fascicular, provocând în cele din urmă la modificări dimensionale verticale și orizontale ale crestei alveolare. Cu toate acestea, clinicienii dețin capacitatea de a orchestra în mod eficient evenimentele care pot duce la conservarea electivă a interfeței complexului alveolar, așa cum au demonstrat anterior Hürzeler și colab. și mai târziu Bäumer și colab. Dacă vascularizația peretelui bucal nu este compromisă, plasarea implantului și vindecarea alveolei pot avea loc prin formarea cheagului și osteointegrarea fără resorbția crestei. Obținerea stabilității pe termen lung a platei osoase faciale prin păstrarea PDL și a potențialului său vascular va permite păstrarea intactă a anatomiei sale naturale. În prezent, există o dihotomie de opinii și metode în rândul diferitelor grupuri de cercetare cu privire la problema grefării spațiului de lângă scut. Susținătorii grefării alveolei protejate susțin că, teoretic, locul grefat ar fi mai rezistent la creșterea

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

descendentă a țesutului conjunctiv fibros de-a lungul spațiului învecinat cu scutul. Pe de altă parte, în cadrul unui studiu care nu susținea grefarea spațiului de lângă scut, Mitsias și colab. au fost primii care au demonstrat o analiză histologică într-un caz abordat prin terapia cu scut alveolar/extracție parțială, care a evidențiat os compact matur la nivelul celor două treimi apicale ale spațiului liber și țesut conjunctiv non-infiltrat în treimea coronară. Acești autori au teoretizat că, deși utilizarea unei grefe osoase ar putea ajuta la evitarea infiltrației fibroase, ar putea, de asemenea, să crească riscul de infecție și să întârzie vindecarea plăgilor; ei au observat că lipsa inflamației în specimen ar putea fi considerată încurajatoare. În plus, alte studii recente care raportează rezultate de succes și pereți osoși vestibulari stabili în jurul golurilor înguste din proximitatea scuturilor negrefate confirmă și mai mult constatările autorilor.

CONCLUZII Tehnica scutului alveolar sau tehnica terapiei cu extracție parțială a fost dezvoltată ca o metodă cuprinzătoare de reabilitare a implanturilor în locurile în care estetica este un factor extrem de important. Cele două cazuri documentate pe o perioadă de 5 ani care demonstrează dimensiunea stabilă a crestei în jurul alveolelor cu scut și fără grefă sugerează că spațiile cu scut din jurul implanturilor imediate pot fi lăsate negrefate. Ca și în cazul oricărei tehnici chirurgicale noi, protocoalele de procedură ale terapiei cu extracție parțială / scut alveolar sunt în mod continuu testate și supuse interpretării ca parte a evoluției naturale a practicii. Sunt necesare studii histologice suplimentare și clinice pe termen lung pentru a determina necesitatea și indicațiile grefei compartimentului scut-implant.

PRODUCTS IN PRACTICE

Scannerul intraoral, din accesoriu în infrastructură de cabinet FLUX DIGITAL / AMPRENTARE Despre produs: Scanner intraoral COXO DL-300P AcuScan 3D Precizie de scanare 10 microni Rată de captură 30 FPS Detecție AI a dinților și a țesuturilor moi Model 3D în culori reale Analiză 3D a contactelor ocluzale Linie de finisare automată, detecție undercut Export STL / PLY / OBJ Vârfuri autoclavabile, până la 100 de cicluri Corp de 180 g, 220 × 36 × 34 mm Software inclus · garanție 12 luni

Amprenta convențională este momentul în care un tratament protetic bine gândit poate fi compromis în trei minute. Materialul se contractă, portamprenta se deplasează, pacientul are reflex de vomă, iar tehnicianul primește un model despre care se află abia la probă că nu era corect. În proteza fixă, nu preparația cedează prima, ci veriga de transfer.

CE SE SCHIMBĂ ÎN CABINET Scanarea intraorală mută această verigă în digital. Amprenta devine un fișier verificabil pe loc, mărit, înainte ca pacientul să coboare din scaun: limita de preparare se vede sau nu se vede. Dacă nu se vede, se rescanează zona respectivă în câteva secunde, fără a relua întreaga amprentă. Câștigul imediat nu este tehnologic, ci de timp: mai puține reamprentări, mai puține lucrări întoarse de la laborator, mai puține ajustări la probă.

CONFORTUL CA ARGUMENT CLINIC

Vârfuri standard (20 × 17 mm) și mini (17 × 14,5 mm), autoclavabile.

DISPONIBIL ÎN ROMÂNIA

13.700 lei (−20%) 30 de zile de testare în cabinet, cu retur garantat.

dentinio.ro 0766 961 872

Al doilea câștig este de partea pacientului și se transformă rapid în acceptarea planului de tratament. Fără portamprentă și fără material de amprentă, procedura poate fi urmărită de pacient pe ecran. Modelul 3D afișat în timp real rămâne cel mai bun instrument de comunicare de care dispune medicul: pacientul vede abrazia, fisura sau recesiunea despre care i se vorbește.

CE CONTEAZĂ LA ALEGERE Dincolo de marcă, trei lucruri decid dacă aparatul va fi folosit zilnic sau va rămâne în dulap: acuratețea pe arcadă completă, viteza reală de captură și cât de curat este modelul livrat. Un scanner care cere apoi zeci de

minute de curățare manuală a țesuturilor moi anulează exact timpul câștigat. La fel de important, dar subestimat la achiziție, este modelul de licențiere: abonamentele anuale pot depăși în trei ani prețul aparatului.

UN REPER: COXO DL-300P Scannerul COXO DL-300P, dezvoltat împreună cu Launca Medical Device Technology, este construit în jurul acestor criterii. Producătorul declară o precizie de 10 microni la 30 de cadre pe secundă și detecție AI care recunoaște dinții și elimină automat limba, buzele și mucoasa jugală. Rezultatul: un model 3D în culori reale, exportabil în STL, PLY sau OBJ către orice flux CAD/CAM. Modulul de ocluzie oferă scanare uni- și bilaterală și hartă cromatică 3D a contactelor. Linia de finisare se extrage automat, zonele retentive sunt semnalate din datele de scanare, iar cazul pleacă spre laborator printr-un singur clic, cu raport partajabil prin cod QR sau link. Software-ul este inclus, fără taxe de licență, iar aparatul are garanție de 12 luni. Dentinio, distribuitorul autorizat COXO în România, îl oferă spre testare 30 de zile, cu retur garantat. Trecerea la amprenta digitală nu mai este o decizie de imagine, ci decizia de a muta cea mai fragilă verigă a protezei fixe într-un mediu în care eroarea se vede imediat și se corectează pe loc.

REVIEW ⊲

High Prevalence Rates of Peri-implant Mucositis and Peri-implantitis Post Dental Implantations Dictate Need for Continuous Peri-implant Maintenance by Gary Greenstein, DDS, MS; and Robert Eskow, DMD, MScD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 43(4) April 2022. © 2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Menținerea în timp a sănătății periimplantare prin controlul perimucozitei și al periimplantitei ⊲ PERI-IMPLANT MAINTENANCE Despre autori:

Gary Greenstein, DDS, MS Former Clinical Professor, Division of Periodontics, Section of Oral, Diagnostic, and Rehabilitation Sciences, College of Dental Medicine, Columbia University, New York, New York; Private Practice, limited to Periodontics and Dental Implantology, Freehold, New Jersey Robert Eskow, DMD, MScD Clinical Professor, Division of Periodontics, Section of Oral, Diagnostic, and Rehabilitation Sciences, College of Dental Medicine, Columbia University, New York, New York; Private Practice limited to Periodontics, Dental Implantology, and Oral Medicine, Livingston and Clark, New Jersey

ngrijirea personală și profesională de susținere periimplantară oferă un mediu favorabil pentru retenționarea sănătoasă pe termen lung a implanturilor. Motivele pentru eșecul implantului includ infecțiile bacteriene, pierderea osteointegrării din cauza forțelor ocluzale, și motive iatrogenice (supraîncălzirea osoasă în timpul osteotomiei, prezența cimentului rezidual etc.). Cele mai frecvente probleme clinice sunt mucozitele periimplantare și periimplantita. Multe studii publicate abordează prevalența lor, incidența, factorii de risc, rezultatele diagnostice, aspectele microbiene, influența bolii sistemice și intervențiile terapeutice. Acest articol discută de ce îngrijirea preventivă a implanturilor este un determinant esențial în reducerea bolilor periimplantare, în menținerea sănătății peri-implantare și îmbunătățirea prognosticului.

INFORMAȚII GENERALE: plasarea implanturilor, ratele de eșec, infecțiile Academia Americană de Stomatologie Implantară indică faptul că 54

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

www.dentalnews.ro

OFERTĂ −20%

SCANNER INTRAORAL

COXO DL-300P AcuScan 3D

Precizie de 10 microni, detecție AI a țesuturilor moi și modele 3D în culori reale — flux digital complet, la un cost pe care îl poate susține orice cabinet.

10 microni

30 FPS

Detecție AI

precizie de scanare

rată de captură

dinți & țesut moale

Culori reale

STL · PLY · OBJ

100 de cicluri

model 3D de înaltă rezoluție

export pentru CAD/CAM

vârfuri autoclavabile

PREȚ DE LANSARE

13.700 lei

TESTEAZĂ-L 30 DE ZILE

Îl probezi în condiții reale de cabinet, cu retur garantat. Software inclus, fără taxe de licență. Garanție 12 luni și service autorizat în toată România.

dentinio.ro/scanner-dl-300p

−20%

în loc de 17.125 lei Economisești 3.425 lei · TVA inclus

sau sună la

0766 961 872

DENTINIO · Echipamente stomatologice · Distribuitor COXO în România

Transport gratuit peste 1.000 lei · dentinio.ro

3 milioane de persoane din Statele Unite beneficiază anual de 5,5 milioane implanturi; se estimează o creștere cu câte 500.000 în fiecare an. Această extindere anticipată se asociază cu un număr tot mai mare de pacienți care dezvoltă perimucozite implantare și periimplantită. Astfel, depistarea precoce și prevenirea bolilor periimplantare este un aspect important al practicii clinice. Eșuarea implanturilor. 2-3% dintre implanturi se pierd înainte de încărcarea protetică și alte 2-3% care susțin protezele parțiale fixe sunt îndepărtate în decurs de 5 ani. O recenzie sistematică a evaluat retrospectiv 10 cercetări pe termen lung (>15 ani) și a remarcat că ratele de supraviețuire a implanturilor au variat între 70-100%; opt din cele 10 studii clinice au indicat > 90%. Nivelurile de retenție a implantului variază între studii, deoarece există diferențe legate de tipurile și suprafețele acestora, experiența clinicianului, istoricul parodontitei cronice, calitatea osului, asocierea fumatului și locațiile de inserare. Deși se poate concluziona că ratele de supraviețuire sunt mari, aceste 56

studii nu au făcut diferența între succesul și supraviețuirea implanturilor. Supraviețuirea indică faptul că implanturile sunt prezente în cavitatea orală, în timp ce succesul indică faptul că acestea sunt în funcțiune și există într-o stare de sănătate fără pierderi osoase. Investigațiile experimentale la oameni și animale au demonstrat dezvoltarea mucozitei peri-implantare atunci când măsurile de control al plăcii sunt sistate. Reluarea igienei orale rezolvă inflamația în 3 săptămâni sau mai mult, ceea ce demonstrează că boala periimplantară este indusă bacterian. Factorii de risc (tabelul 1) pot predispune și contribui la severitatea procesului patologic. Alte studii au indicat că atunci când perimucozita este lăsată netratată, poate evolua către periimplantită. Cu toate acestea, condițiile histopatologice și de conversie nu sunt pe deplin cunoscute. Anatomia din jurul dinților și al implanturilor este diferită. Dinții au fibre gingivale care se inserează în cement, în timp ce implanturile au fibre de țesut conjunctiv paralele sau oblice care aderă la implant.

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Implanturile au un aport sanguin mai redus decât dinții, deoarece lipsește ligamentul parodontal. Aceste diferențe anatomice determină ca țesuturile periimplantare să fie mai susceptibile la biofilmul bacterian decât dinții restanți. În plus, odată ce corpul implantului este accesibil în cavitatea orală, fie supra- sau submarginal, îndepărtarea plăcii devine dificilă din cauza macro-designului implantului și a rugozității suprafeței. Aceste aspecte evidențiază de ce pacienții cu implanturi necesită vizite de întreținere mai frecvente. Biofilmele bacteriene pot induce infecție în jurul implanturilor, ceea ce poate cauza pierderea suportului osos, disconfort și niveluri reduse de succes. Întrucât cuvântul „infecție” se folosește pentru a descrie o varietate de condiții, mai mulți termeni sunt definiți pentru a clarifica situațiile intraorale. Atunci când există un răspuns imun la o provocare bacteriană, acesta este considerat a fi o infecție. Infecțiile subclinice apar de obicei în șanțurile din jurul dinților și implanturilor. Termenul „subclinic” implică faptul

RR = risc relativ

că răspunsul imun al pacientului a controlat provocarea bacteriană din jurul implantului și nu există semne clinice ale unei infecții (de exemplu, edem, etc.). Cu toate acestea, dacă procesul inflamator nu este stopat, survine distrugerea tisulară și situația este considerată a fi o boală. De exemplu, gingivita și mucozita periimplantară, care demonstrează histologic un număr crescut de celule inflamatorii și zone sărace în colagen, sunt catalogate drept boli. În mod similar, parodontita și periimplantita sunt boli asociate cu infecții cronice ale parodonțiului sau ale țesuturilor moi și dure periimplantare.

BOLI PERIIMPLANTARE: definiții și rate de prevalență Conform noii scheme de clasificare parodontală, bolile perimplantare sunt clasificate după cum urmează: Mucozita periimplantară Această afecțiune prezintă de obicei sângerare la sondare (bleeding on probing, BOP) cu semne vizuale de inflamație și fără pierderi osoa-

se. Dovezi solide arată că este cauzată de placă și poate fi rezolvată cu un tratament țintit spre eliminarea plăcii. Periimplantita Este o tulburare patologică indusă de placă a țesuturilor din jurul unui implant, cu inflamație în mucoasa periimplantară și pierderea progresivă a osului de susținere. Se presupune că perimucozita precede periimplantita, aceasta din urmă fiind adesea întâlnită la pacienții cu antecedente de parodontită. Debutul periimplantitei poate surveni timpuriu după inserarea implantului, iar lăsată netratată, pare să evolueze într-un model neliniar și accelerat de distrugere osoasă. În ceea ce privește cronologia dezvoltării, semnele pierderii osoase au fost detectate la 18-24 luni, sau după al doilea sau al treilea an după inserarea implantului, dar pot apărea în orice moment mai devreme. În general, clinicienii sunt conștienți de ratele ridicate de supraviețuire a implanturilor, dar nu neapărat atenți la incidența mare a perimucozitei și a periimplantitei.

Constatarea ratelor crescute de boli periimplantare nu este surprinzătoare, având în vedere observația că 74% dintre pacienții parțial edentați cu implanturi au avut un control inadecvat al plăcii. Mai multe recenzii sistematice au documentat prevalența mucozitei și a periimplantitei în ceea ce privește numărul de pacienți și cantitatea de implanturi care se confruntă cu apariția bolii. Atieh și colab. au inclus în analiza lor nouă studii cu 1.497 participanți și 6.283 implanturi. Criteriile pentru periimplantită au fost BOP; adâncimea de sondare (probing depth, PD) ≥5 mm; pierderea osoasă cumulată ≥2 mm, sau trei sau mai multe filete expuse; iar implanturile au fost observate ≥5 ani. Ei au raportat că prevalența perimucozitei în rândul pacienților a fost de 63,4% și 30,7% în ceea ce privește implanturile. De asemenea, 18,8% dintre pacienți și 9,6% dintre implanturi au dezvoltat periimplantită. Este demn de menționat faptul că procentul pacienților este întotdeauna mai mare decât proporția de implanturi implicate, deoarece un pacient actualităţi stomatologice 57

PERI-IMPLANT MAINTENANCE ⊲

generală reală poate fi estimată în mod incorect. Adâncimile de sondare de dorit în jurul implanturilor sunt între 2,5-4 mm dar și evaluări mai profunde pot fi asociate cu o mucoasă periimplantară sănătoasă. Prin urmare, la adâncimi de sondare ≥4 mm există presupunerea că osul de susținere a fost pierdut; totuși, acest PD poate să nu reflecte o pungă, deoarece uneori implanturile sunt plasate foarte submucos, țesutul fiind gros, iar acest lucru are ca rezultat creșterea adâncimii de sondare periimplantară.

VALOAREA PARAMETRILOR CLINICI pentru detectarea periimplantitei

*aranjate în intervale de timp crescânde între ședințele de întreținere

poate avea mai multe implanturi neafectate. În plus, procentele au variat între studii, deoarece criteriile (PD și/sau cantitatea de pierdere osoasă) utilizate pentru a defini periimplantita pot diferi. În cadrul altei recenzii ce a inclus 47 studii cu o durată de cel puțin 3 ani, Lee și colab. au raportat că prevalența medie a pacienților și a implanturilor pentru perimucozită a fost de 46,83%, respectiv de 29,48%. În ceea ce privește periimplantita bazată pe subiect și pe implant, apariția a fost de 19,83% și respectiv, de 9,25%. La al 11-lea Workshop European de Parodontologie din cadrul conferinței de consens din 2014, la care au fost evaluate 11 studii, s-a observat o rată medie a prevalenței pacienților de 43% pentru perimucozită și de 23% pentru periimplantită după plasarea implanturilor. Aceste studii indică faptul că, în pofida ratei de supraviețuire relativ ridicate a implanturilor, procesele inflamatorii compromit adesea succesul acestora. 58

CRITERIILE UTILIZATE pentru a defini periimplantita afectează ratele de prevalență O recenzie sistematică a evaluat 32 studii pentru a determina modul în care diferitele criterii clinice (BOP și PD) utilizate pentru a evalua nivelul periimplantitei au afectat prevalența bolii. În general, s-a constatat că 17% dintre subiecți și 11% dintre implanturi au manifestat periimplantită. Cu toate acestea, când criteriul de definire a periimplantitei în ceea ce privește adâncimea de sondare a fost modificat, ratele s-au schimbat. De exemplu, dacă pragul PD pentru periimplantită a fost ≥4 mm, prevalențele periimplantitei raportată la subiect și la implant au fost de 34% și, respectiv, de 11%; dacă s-a folosit PD ≥5 mm, nivelul de periimplantită raportat la subiect și la implant a scăzut la 12%, respectiv la 10%. Astfel, sensibilitatea evaluării prevalenței periimplantitei este afectată de criteriile utilizate pentru definirea bolii, iar prevalența

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

Sângerarea la sondarea în jurul implanturilor individuale sau în rândul pacienților cu implanturi a putut identifica doar 24,1% din locațiile implantare cu periimplantită și 33,8% dintre pacienții cu periimplantită (unii pacienți au mai multe implanturi). Prin urmare, sângerarea nu este un bun identificator al locațiilor sau al pacienților cu periimplantită. Cu toate acestea, absența BOP este un bun indicator pentru o stare periimplantară stabilă în ceea ce privește pierderea osoasă ulterioară. Rata fals-pozitivă a BOP în diagnosticul periimplantitei subestimează necesitatea de a sonda pacienții la ședințele de întreținere și de a obține periodic radiografii (cel puțin o dată la 2 ani) pentru a evalua modificările nivelului osos. După inserarea unui implant, are loc întotdeauna adiacent remodelarea la nivel osos (1-2 mm) și într-o măsură mai mică la nivel tisular (0,75-0,85 mm) pentru a acomoda formarea lățimii biologice (aderența epitelială și a țesutului conjunctiv). Prin urmare, evaluările inițiale ale nivelului osos nu trebuie înregistrate decât după fixarea restaurării sau la câteva luni după plasarea unui bont. Sondarea ca indicator diagnostic al bolii periimplantare este sensibilă la

⊲ REVIEW

tehnică și ar trebui practicată cu o forță ușoară de sondare, mai mică decât cea utilizată de obicei în jurul dinților (de ex. forța cu care o sondă albește patul gingival). Evaluările prin sondare sunt importante deoarece pot detecta modificările adâncimii, care pot reflecta patologia periimplantară. Clinicienii ar trebui să rețină că modelele de restaurare care limitează accesul la șanțul periimplantar pot complica evaluările de sondare (fig. 1).

EFECTUL ÎNTREȚINERII PROFESIONALE asupra bolilor periimplantare Numeroase studii au indicat că întreținerea parodontală reduce apariția periimplantitei. Tabelul 2 cuprinde beneficiile raportate în diferite studii, demonstrând niveluri reduse de periimplantită în rândul pacienților care s-au prezentat constant la terapia de susținere. Rinke și colab. au raportat că terapia constantă de susținere scade semnificativ riscul de periimplantită în comparație cu o întreținere discontinuă. Datele lor au indicat că pacienții care nu se angajează

Figurile: 1. Sondarea este esențială în monitorizarea stării de sănătate a țesuturilor periimplantare. Designul acestei proteze hibride maxilare interferează cu sondarea circumferențială a implanturilor. 2. Periile interproximale disponibile în diferite forme și diametre pot fi utilizate pentru controlul plăcii bacteriene interproximale. 3. Inserția ultrasonică prevăzută cu vârf de nailon poate fi utilizată pentru detartrajul suprafeței bontului implantar. 4. Vârful ultrasonic metalic poate fi folosit pentru detartrajul filetelor corpului implantar.

într-o dispensarizare conștiincioasă au șanse de 11 ori mai mari de a dezvolta periimplantită decât cei cu o complianță adecvată. Riscul relativ pentru dezvoltarea periimplantitei cu întreținere constantă a fost de 0,09. Quirynen și colab. au remarcat (într-o recenzie cu 16 studii) că pacienții cu antecedente de parodontită care aveau implanturi cu suprafață moderat asperizată pot funcționa cu succes pe termen lung atunci când există o terapie parodontală de susținere constantă. Pacienții cu ședințe periodice de întreținere au manifestat mai puține complicații periimplantare. Gay și colab. au evaluat peste 1.000 pacienți cu implanturi de o perioadă de 17 ani și au raportat că persoanele fără întreținere au prezentat o rată de supraviețuire mai mică. La pacienții cu cel puțin o ședință de întreținere pe an, rata pierderii implantului s-a redus cu 90%. Acest studiu nu a considerat influența fumatului sau a designului protezei. În cele din urmă, Ramanauskaite și Tervonen au raportat că, în toate cele 12 studii analizate, lipsa între-

ținerii periimplantare a cauzat un număr crescut de locații cu sângerări, pungi adâncite sau pierderi ale osului alveolar, alături de eșuarea frecventă a implanturilor. Se poate concluziona că, deși terapia de susținere periimplantară poate să nu ajute neapărat toți pacienții, atunci când datele sunt examinate cumulativ, este evident că, în comparație cu cei care nu urmează terapie de susținere, indivizii care beneficiază de întreținere periimplantară prezintă niveluri reduse de periimplantită, pierdere osoasă mai limitată, mai puține pungi profunde, și o rată de eșuare mai mică a implanturilor.

FRECVENȚA ȘEDINȚELOR de întreținere și efectul istoricului de parodontită Este bine stabilit că vizitele de întreținere ajută la reducerea incidenței bolilor periimplantare (tabelul 2). Intervalele de întreținere profesională sugerate (tabelul 3) se bazează însă pe opinii, deoarece niciun studiu clinic nu a evaluat eficacitatea lor. În plus, niciun actualităţi stomatologice 59

PERI-IMPLANT MAINTENANCE ⊲

interval sugerat nu este universal valabil. Nowzari și Jorgensen au recomandat ca la deciderea intervalelor de întreținere să se ia în considerare și alte aspecte în afară de controlul bacterian, inclusiv: istoricul parodontitei și/sau periimplantitei, eficacitatea controlului zilnic al plăcii, fumatul, rata de formare a tartrului, BOP și/sau supurația periimplantară, adâncimea de sondare periimplantară și pierderea osoasă radiografică. În mod similar, un raport de consens al unei reuniuni a 25 experți a concluzionat că intervalele și protocoalele de terapie de susținere trebuie determinate individual pe baza stării inițiale a pacientului și a factorilor de risc. Ei au sugerat că intervalele ar trebui să aibă o periodicitate specifică, la fiecare 3-4 luni. Deoarece nu există un studiu clinic controlat care să evalueze eficacitatea diferitelor intervale de recontrol, opinia experților bazată pe experiență este cea mai bună dovadă disponibilă în acest moment. Totuși, trebuie remarcat și faptul că opinia experților este considerată a fi un nivel de dovadă de categoria D, care este un nivel scăzut de evidență (de obicei punctat de la A la D). Pacienții cu antecedente de parodontită sunt mai susceptibili la a dezvolta periimplantită. De aceea, este imperativ ca aceștia să urmeze întreținere și monitorizare atentă pentru a reduce dezvoltarea periimplantitei. Intervalul lor de recontrol ar trebui să reflecte ceea ce este necesar pentru menținerea sănătății parodontale și periimplantare. Pacienții cu probleme parodontale, cum ar fi adâncimi profunde de sondare în jurul dinților afectați, au un risc crescut de a dezvolta ulterior periimplantită. În acest sens, Pjetursson și colab. au raportat că la pacienții susceptibili la parodon60

tită, pungile reziduale (PD ≥5 mm) la sfârșitul terapiei parodontale active reprezintă un risc semnificativ pentru dezvoltarea periimplantitei și pierderea implantului. Mai mult, rapoartele au avertizat împotriva inserării implanturilor într-o cavitate orală afectată parodontal, deoarece locațiile implanturilor pot fi inițial colonizate de bacterii posibil nefavorabile pentru sănătatea periimplantară.

MĂSURI PENTRU CONTROLUL mucozitei periimplantare și al periimplantitelor Numeroase articole au abordat diverse tehnici care pot fi utilizate de către pacienți și terapeuți pentru a controla placa și tartrul în jurul implanturilor. Sunt demne de reținut unele puncte esențiale: Dispozitive de igienă personală: periuțe de dinți manuale și electrice, ață dentară, perii interproximale și agenți antimicrobieni. Pentru implanturile unidentare sau protezele fixe multidentare cu sprijin implantar, depunerile de placă pot fi gestionate folosind o periuță de dinți manuală sau electrică, completată cu ață dentară sau o periuță interdentară. Interproximal, periuțele interdentare cu tija de sârmă învelită în plastic reduc zgârierea suprafețelor implantului (fig. 2). Dispozitivul de ghidare pentru ața dentară reprezintă un ajutor important pentru utilizarea în cazul protezelor multidentare. Și irigația subgingivală cu sau fără antimicrobiene (de exemplu, clorhexidină) poate fi utilizată ca adjuvant pentru reducerea depunerilor de placă. Pacienții trebuie instruiți să perieze implanturile de două ori pe zi pentru a reduce acumulările de placă bacteriană. Dispozitive profesionale de întreținere: instrumente pentru detar-

actualităţi stomatologice / anul 28 / septembrie 2026

traj (manuale, sonice, ultrasonice) și lustruit. Clinicienii care efectuează eliminarea plăcii sau a tartrului de pe o restaurare implantară trebuie să fie conștienți că procedura ar putea implica diferite tipuri de suprafețe, de exemplu, restaurare, bont neted, suprafață rugoasă a implantului. Pentru a preveni asperizarea suprafeței unui bont, se poate utiliza un instrument manual din plastic, chiar dacă pot fi lăsate în urmă reziduuri. Instrumentele sonice și ultrasonice metalice se pot utiliza la detartrarea bonturilor; totuși, pentru a evita micro-asperizarea bonturilor, se pot utiliza manșoane din nailon și inserții din plastic (fig. 3). Întrucât instrumentele din plastic nu sunt eficiente în detartrajul corpurilor de implant cu suprafețe rugoase, se pot folosi cele metalice manuale sau ultrasonice (fig. 4). Suprafețele implanturilor de titan pot fi lustruite folosind o cupă de cauciuc cu o pastă neabrazivă. În cele din urmă, formularul de consimțământ informat al pacientului ar trebui să includă responsabilitatea acestuia de a fi compliant cu întreținerea periimplantară personală și profesională.

CONCLUZII Clinicienii trebuie să fie foarte conștienți de faptul că ratele de prevalență a perimucozitei și a periimplantitei sunt foarte mari. Terapia de întreținere periimplantară la domiciliu și profesională oferă cele mai bune rezultate pentru majoritatea pacienților în ceea ce privește reducerea afecțiunilor post-implantare. Frecvența intervalelor de întreținere trebuie să fie adaptată individual, ținând cont de numeroși factori de risc și de seriozitatea pacientului în efectuarea igienei orale personale a cărei importanță trebuie accentuată și încorporată în consimțământul informat.