fost îndurerați și Dumnezeu nemulțumit

Next Article

Capitolul 73 - Moartea a doua

din pricina orelor care au fost petrecute pentru îndreptățirea eului. Am văzut că Dumnezeu nu Se va pleca să asculte justificări lungi și nu dorește nici ca slujitorii Săi să facă acest lucru, irosindu-se astfel timpul prețios care ar trebui să fie folosit arătându-le călcătorilor Legii că este greșită calea pe care au apucat și scoțând suflete din foc. {ST 119.1}

Am văzut că poporul lui Dumnezeu se află pe un teren vrăjit și că unii au pierdut aproape cu totul sentimentul scurtimii timpului și valoarea sufletului. Mândria s-a strecurat printre păzitorii Sabatului — mândria îmbrăcămintei și înfățișării. Îngerul a spus: „Va trebui ca păzitorii Sabatului să moară față de eu, să moară față de trufie și față de dragostea de a fi aprobați”. {ST 120.1}

Adevărul, adevărul mântuitor trebuie să fie dat oamenilor care flămânzesc în întuneric. Am văzut că mulți S-au rugat lui Dumnezeu să-i smerească; dacă însă Dumnezeu ar răspunde rugăciunilor lor, aceasta s-ar face prin lucruri teribile în dreptate. Era datoria lor să se smerească singuri. Am văzut că, dacă se îngăduia înălțării de sine să fie prezentă, acest lucru ar duce cu siguranță la rătăcirea sufletelor și, dacă nu ar fi biruită, se va dovedi că este spre ruina lor. Când o persoană începe să se înalțe în propriii săi ochi și crede că poate face ceva, Duhul lui Dumnezeu este retras și aceasta continuă în puterea proprie până este biruită. Am văzut că un singur sfânt, dacă este drept, ar putea mișca brațul lui Dumnezeu; dar o mulțime de oameni, laolaltă, dacă nu sunt pe calea cea dreaptă, ar fi slabi și nu ar putea înfăptui nimic. {ST 120.2}

Mulți au inimi nesupuse, care nu știu ce este umilința și se gândesc mai mult la măruntele lor nemulțumiri decât la sufletele păcătoșilor. Dacă ar avea în vedere slava lui Dumnezeu, ei ar avea compasiune pentru sufletele care pier în jurul lor; și, după ce își vor fi dat seama de situația primejdioasă în care se află, vor prinde cu putere și vor sprijini mâinile slujitorilor lui Dumnezeu, exercitându-și credința în Dumnezeu, pentru a putea, cu îndrăzneală, dar în iubire, să declare adevărul și să avertizeze sufletele să se prindă de el înainte ca vocea dulce a îndurării să se stingă. Îngerul a spus: „Cei care mărturisesc Numele Lui nu sunt gata”. Am văzut că ultimele șapte plăgi veneau asupra capetelor neacoperite ale celor răi; iar apoi cei care le-au stat în cale vor auzi acuzațiile amarnice ale păcătoșilor și inimile li se vor descuraja. {ST 120.3}

Îngerul a spus: „V-ați ocupat de nimicuri — concentrându-vă asupra încercărilor mărunte — și consecința va fi că unii păcătoși trebuie să fie pierduți”. Dumnezeu dorește să lucreze pentru noi în adunările noastre, și este plăcerea Sa să lucreze. Dar Satana spune: „Voi împiedica lucrarea”. Agenții lui spun „Amin”. Cei ce mărturisesc credința în adevăr se ocupă cu încercările și dificultățile lor meschine, pe care Satana le-a făcut să pară enorme înaintea lor. Este irosit un timp care nu va mai putea fi niciodată refolosit. Vrăjmașii adevărului au văzut slăbiciunea noastră, Dumnezeu a fost întristat, Hristos rănit. Scopul lui Satana este atins, planurile lui au reușit și el triumfă. {ST 121.1}

Capitolul 29 - Tăgăduirea de sine

Am văzut că există primejdia ca sfinții să facă pregătiri prea mari pentru conferințe; că unii aveau organismul împovărat de prea multă mâncare consumată; că apetitul trebuie tăgăduit. Există primejdia ca unii să vină la întâlniri pentru „pâine și pește”. Am văzut că toți aceia care își îngăduie eul, folosind dezgustătoarea buruiană a tutunului ar trebui s-o lase deoparte și să-și aloce banii pentru ceva mai folositor. Cei care încetează satisfacerea vreunei pofte și iau banii folosiți înainte pentru mulțumirea apetitului și îi pun în vistieria Domnului aduc astfel o jertfă. Asemenea celor doi bănuți ai văduvei, asemenea daruri vor fi observate de către Dumnezeu. Suma poate fi mică; dacă însă toți vor face aceasta, în vistierie se va vedea diferența. Dacă ar căuta toți să fie mai economi în articolele vestimentare pe care le aleg, lipsindu-se de unele lucruri care nu sunt în mod real de folos și ar vrea să lase deoparte astfel de lucruri inutile și vătămătoare cum ar fi ceaiul și cafeaua, oferind cauzei lui Dumnezeu contravaloarea acestora, ar primi mai multe binecuvântări aici și o răsplată în cer. Mulți cred că, întrucât Dumnezeu le-a încredințat mijloace materiale, pot trăi aproape fără griji, pot avea mâncăruri bogate și îmbrăca haine din abundență și că nu este nici o virtute să se tăgăduiască pe ei înșiși din moment ce au de-ajuns. Astfel de oameni nu jertfesc. Dacă ar trăi puțin mai simplu și ar dărui cauzei lui Dumnezeu pentru a ajuta la înaintarea adevărului, aceasta ar fi o jertfă din partea lor, iar când Dumnezeu va răsplăti pe fiecare om după faptele lui, El Își va aduce aminte de acest lucru. {ST 121.2}